Decizia civilă nr. 1121/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1121-2013
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013 Instanța compusă din:
Președinte: L. M. T., judecător
I. D. D., judecător
P. R. M., judecător
B. D. R., grefier
S-au luat în examinare, recursurile formulate de reclamanta M. S., domiciliată în Z., Aleea M., Nr.8, Bl.P10, Et.3, Ap.15, Jud. Sălaj și recursul formulat de pârâtul H. S. , domiciliat în Z., Str. M., Nr.8, Bl.P10, Et.3, Ap.15, Jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 624 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, având ca obiect "partaj bunuri comune";.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă, pentru recurenta-reclamantă - av. Cobzaș V. și recurentul H. S. prin av. Ciortea Andrea, substituind pe av. Ciortea Paul, lipsă fiind recurenta-reclamantă M. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, termenul a fost acordat în cauză pentru legala constituire a completului de judecată, dat fiind recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Reprezentanta recurentului-pârât - av. Ciortea Andrea, susține faptul că recurentul H. S. ar dori să se împace cu recurenta-reclamantă.
Av. Cobzaș V., menționează faptul că clienta sa nu se află în România, este plecată la muncă în Italia și nu este de acord să se împace decât cu suma care au stabilit-o și pentru care pârâtul nu a fost de acord.
Nefiind cereri de formulat probe de administrat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei-reclamante - av. Cobzaș V. susține oral motivele de recurs, formulate de reclamanta M. S., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea sentinței recurate, în sensul schimbării modalității de partajare, prin atribuirea imobilului litigios către numita M. S. . Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentei-reclamante - av. Cobzaș V., precizează că recurenta reclamantă a solicitat atribuirea apartamentului din litigiu către ea, prin obligarea la plata unei sulte către pârât, întrucât aceasta are posibilități materiale, pentru plata sultei. Pârâtul la instanța de fond a afirmat în mod expres că nu are posibilități să plătească sulta către reclamantă.
Se susține de către reprezentanta recurentei faptul că executarea unei hotărâri trebuie să se facă cu bună credință și este de dorit să se evite o eventuală executare silită, aspect care ar presupune cheltuieli în plus și timp pierdut.
În ce privește recursul formulat de către pârâtul H. S.
, reprezentanta recurentei-reclamante - av. Cobzaș V. solicită respingerea recursului.
Reprezentanta recurentului-pârât - av. Ciortea Andrea, susține oral motivele de recurs declarate de pârât, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, în sensul stabilirii unei cote de contribuție la dobândirea imobilului comun în procent de 70 % pentru H. S. și 30 % pentru reclamanta M. S., față de o contribuție de ½ parte pentru fiecare, așa cum a stabilit instanța fondului.
Motivele pentru care consideră că se cuvine a se constata o cotă mai mare pentru pârât decât pentru reclamantă, susține reprezentanta recurentului-pârât sunt acelea că o bună parte de timp reclamanta a fost încarcerată, iar pârâtul a avut un loc de muncă și a realizat venituri. O altă critică adusă hotărârii fondului este aceea că deși pârâtul împreună cu concubina au realizat o serie de îmbunătățiri la apartament, aspecte dovedite cu chitanțe, facturi, instanța fondului nu a stabilit o contribuție mai mare pentru pârât.
În ce privește recursul formulat de către reclamanta M. S. ,
reprezentanta recurentului-pârât, solicită respingerea ca neîntemeiat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 624 din 4 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta M. S. în contradictoriu cu pârâtul H. S. .
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu o contribuție de ½ pentru fiecare parte, bunul imobil ce în natură reprezintă apartament cu 2 camere, situat administrativ în Z., str. M., bl P-10, ap.15, jud. Sălaj, înscris în CF 51814 C1-U3 Z., sub nr. top. 3247/b/2/1/8/XV.
Valoarea imobilului-apartament supus partajului este de 21000 EUR, conform completării la raportul de expertiză întocmit de către expertul judiciar M. Vasile (f.141-171), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunului imobil sus menționat prin atribuirea acestui imobil în întregime către pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10500 EUR, cu titlu de sultă, cu compensarea cheltuielile de judecată suportate de către părți și obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1858 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, căsătoria dintre părți a fost desfăcută prin sentința civilă 2097/2010 a Judecătoriei Z., rămasă definitivă și irevocabilă.
Conform extrasului CF depus la dosarul cauzei (f.6), în temeiul art.111 C.proc.civ. instanța constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, bunul imobil ce în natură reprezintă apartament cu 2 camere, situat administrativ în Z., str. M., bl P-10, ap.15, jud. Sălaj, înscris în CF 51814 C1-U3 Z., sub nr. top. 3247/b/2/1/8/XV.
Textul instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. Cota propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie. Această contribuție nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte, ci global, drept contribuție pe întreaga durată a căsătoriei.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunului comun.
Pârâtul, pe parcursul procesului a susținut că a achitat singur contravaloarea apartamentului, sens în care i s-a reținut lunar ratele aferente prețului apartamentului, în timp ce soția sa se afla în stare de detenție, dar nu făcut dovada acestor afirmații cu înscrisuri sau martori.
Totodată pârâtul a susținut că, concubina acestuia, care a locuit o perioadă de timp în apartamentul respectiv, a efectuat lucrări de amenajare a apartamentului și a montat centrala termică în apartament, aspect confirmat de facturile depuse la dosar la filele 20-21. Reclamanta nu a contestat aceste aspecte, dar câtă vreme concubina pârâtului nu a indicat că ar fi efectuat respectivele lucrări pentru și în numele pârâtului, aceste îmbunătățiri nu pot fi profita pârâtului.
S-au mai depus la dosar de către ambele părți chitanțe care atestă plata a diverse taxe și impozite privind apartamentul în litigiu. Având în vedere că acestea au fost achitate în timpul căsătoriei și privesc conservarea și administrarea unui bun comun al soților, plata făcută de un soț profitând evident și celuilalt soț, nu pot fi considerate contribuție personală la dobândirea apartamentului.
În privința bunului se reține că nu a existat un acord de voință al părților privind valoarea acestui, sens în care instanța a dispus efectuarea mai multor rapoarte de expertiză de evaluare imobiliară în cauză. La stabilirea valorii actuale de circulație a apartamentului instanța a avut în vedere completarea la raportul de expertiză întocmit de către expertul judiciar M. Vasile (f.141-171), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, apreciind că acest raport de expertiză reflectă cu cea mai mare acuratețe valoarea de piață a imobilului în litigiu deoarece la stabilirea valorii de piață a acestuia expertul a avut în vedere și tranzacții efective efectuate pe piața imobiliară.
Valoarea imobilului-apartament supus partajului a fost astfel stabilită la suma de 21000 EUR, conform completării la raportul de expertiză întocmit de către expertul judiciar M. Vasile (f.141-171), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a dispus atribuirea imobilului către pârât având în vedere faptul că acesta locuiește efectiv în apartament, reclamanta fiind plecată la muncă în străinătate. Instanța a mai avut în vedere și faptul că îmbunătățirile făcute la apartament, chiar dacă nu au putut profita pârâtului la stabilirea unei cote mai mari
totuși nu se poate omite faptul că s-au făcut de către concubina pârâtului și în considerarea persoanei pârâtului.
Întrucât în procesele de partaj, părțile au o dublă calitate atât de reclamant cât și de pârât, partajul profitând ambelor părți, instanța a compensat cheltuielile de judecată în sumă totală de 4719 pentru reclamantă ( taxa timbru-1466 lei, onorariu expert-2003 lei, onorariu avocat 1250 lei și 1000 lei pentru pârât (1000 lei onorariu expert) și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1858 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel ambele părți, în ședința publică din 26 septembrie 2013 tribunalul recalificând calea de atac în cauza de față ca fiind aceea a recursului (încheiere - fila 22 ).
Pârâtul H. S. a solicitat admiterea recursului său
și modificarea sentinței în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, în sensul stabilirii unei cote de contribuție la dobândirea bunului imobil comun în procent de 70 % pentru recurent și de 30 % pentru reclamantă.
Hotărârea este criticată pentru netemeinicie, după cum urmează:
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, reclamanta a fost încarcerată o perioadă îndelungată de timp, perioadă în care pârâtul a achitat singur ratele pentru apartament, asta tocmai pentru motivul că reclamanta nu a realizat nici un venit în perioada în care s-a aflat în detenție. Mai mult, acest aspect nici măcar nu a fost contestat de către reclamantă, însă cu toate acestea instanța de fond nu a ținut cont de aceasta la stabilirea cotelor de contribuție.
Recurentul împreună cu concubina sa, au efectuat o serie de îmbunătățiri la imobilul bun comun, aspect necontestat de reclamantă, însă neavut în vedere de instanța de fond. Faptul că facturile au fost emise pe numele concubinei recurentului, care dispunea de mai mult timp liber, nu pot să ducă la concluzia că aceste lucrări nu ar fi fost efectuate în numele și pentru recurent și că nu îi pot profita.
Prin recursul său, reclamanta M. S.
, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul atribuirii imobilului către aceasta.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul menționează, că raportat la apartament a achitat diferite obligații privind cheltuielile de întreținere. Fiul părților H. Gabriel a dat două declarații sub semnătură privată, în care menționa că el a luat împrumut de la CEC suma de 20 milioane și a achitat jumătate din datorie. Această sumă achitată de către el din împrumutul lui personal, a fost restituit de reclamantă prin predarea sumei de 1000 euro, respectiv dublul sumei plătite de el, astfel că acest element de atribuire a apartamentului către pârât nu subzistă.
Instanța mai arată că, concubina pârâtului a suportat îmbunătățiri la apartament, sens în care a depus facturi la dosar. Această persoană, nu a formulat o cerere proprie, pentru a i se restitui îmbunătățirile arătate de reclamant, situație în care ar fi solicitat acea investiție, ar fi solicitat și recurenta achitarea chiriei pentru cât timp a locuit în apartamentul care nu-i aparținea.
S-au depus facturi care au dovedit contribuția proprie la izolarea apartamentului, în sumă de 3500 lei, despre care instanța nu face nici o mențiune, deși reclamanta solicitase a se reține o contribuție proprie cu privire la aceste sume investite.
Ceea ce este esențial însă la atribuirea apartamentului, este faptul că pârâtul nu are posibilitatea financiară de a achita sulta la care a fost obligat. El a susținut și în fața instanței că nu are posibilități financiare să plătească jumătate din valoarea apartamentului.
Cât timp una din părți învederează instanței lipsa posibilităților financiare de achitare a sultei, nu se poate pronunța o hotărâre care nu poate fi executată. Executarea cu bună credință, pentru că executarea silită presupune cheltuieli în plus de executare și timp mai îndelungat, scăderea valorii bunului prin executarea silită.
Recursurile de față sunt nefondate
pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Apartamentul supus partajului a fost dobândit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, în baza Decretului Lege nr. 61/1990 și în baza Legii nr.85/1992.
Aceste acte normative reglementează dreptul chiriașilor din locuințele proprietate de stat de a le achiziționa la un preț modic, prestabilit, cu posibilitatea achitării acestui preț în rate.
Pentru apartamentul în litigiu soții H. au achitat un avans de 12.967 lei, diferența de 108.000 lei fiind achitată în rate.
Este de notorietate că inflația galopantă care a caracterizat perioada respectivă a făcut ca sumele achitate cu titlu de rată să devină derizorii, astfel că apare echitabil ca, pe de o parte prețul scăzut de achiziție și, pe de altă parte, inflația care, în cazul de față, a profitat împrumutaților, să profite ambilor soți, tribunalul adăugând acest argument celor avute în vedere de către prima instanță.
În privința îmbunătățirilor pe care pârâtul recurent pretinde că le-a efectuat la apartamentul bun comun, se constată că prima instanță nu a fost învestită cu o cerere reconvențională prin care pârâtul să cuantifice în concret aceste contribuții exclusive și să solicite deducerea acestora din valoarea apartamentului.
Tot astfel, nici concubina pârâtului recurent nu a formulat o cerere de intervenție prin care să se adreseze instanței cu o solicitare similară.
Cu privire la cheltuielile cu administrarea și conservarea bunului, se constată că prima instanță a apreciat corect că acestea nu pot fi incluse, datorită naturii lor, în masa bunurilor de împărțit.
Prima instanță a prezentat argumente pertinente pentru a atribui apartamentul pârâtului și nu reclamantei, criticile recurentei fiind nefondate.
Pârâtul intimat H. S. a locuit mereu în apartament, a crescut acolo cei patru copii ai părților - singur în perioadele în care reclamanta a executat pedepse privative de libertate - și a efectuat îmbunătățiri, chiar dacă acestea nu au fost solicitate în litigiul de față.
Poziția procesuală a pârâtului-intimat H. S. a fost aceea de respingere a recursului reclamantei, rezultând astfel că acesta nu este de acord cu atribuirea imobilului către fosta lui soție, cum aceasta susține în recurs.
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta M. S. și pârâtul H. S. , contra sentinței civile nr. 624/2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | ||||||
L. | M. T. | I. | D. | DP | R. | M. | , |
Grefier,
B. D. R.
Red.I.D.D./_
Dact.B.D.R./_ /4ex.
Jud. fond - R. R. I.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 501/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 65/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
