Decizia civilă nr. 1229/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1* R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1229/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei minori și familie privind pe recurent M.
F. și pe intimat M. C., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, av. R. Vescan și intimatul asistat de av. Dumitrascu C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat și este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, să se constate că încheierea atacată prin care s-a suspendat judecarea cauzei este nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, să fie desființată și solicită trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății pe fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a încheierii atacate ca fiind legală, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin încheierea civilă din data de 03 iunie 2013 instanța a suspendat judecarea cauzei conform art. 155 ind. 1 Cod pr. civilă și a trimis dosarul la Arhivă pana la o noua staruinta a partilor.
A dispus disjungerea cererii reconvenționale, față de acțiunea principală.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
În considerarea faptului că apreciază cererea reconvențională ca fiind în stare de judecată și a faptului că sancțiunea suspendării a vizat cererea principală, culpa procesuală a reclamantei neputând să producă vătămări părții adverse, care a avut la rândul ei pretenții proprii, sancțiunea suspendării putând privi doar cereri ca nu sunt conforme cu dispozițiile legale. De asemenea a considerat că a accepta că odată cu suspendarea cererii principale se suspendă și cererea reconvențională, ar
echivala cu aplicarea unei sancțiuni asupra unei părți care nu se face vinovată de neîndeplinirea sarcinilor trasate de instanță.
Având în vedere cele arătate mai sus, a dispus disjungerea cererii reconvenționale, față de acțiunea principală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs
reclamanta M. F., solicitând
sa constate ca încheierea atacata prin care s-a suspendat judecarea cauzei este nelegala si netemeinica si, pe cale de consecința, sa o desființeze si sa trimită cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecații pe fond.
În fapt: prin acțiunea introductiva de instanța, astfel cum aceasta a fost precizata, recurenta a solicitat instanței de fond, printre altele, "Sa constate ca părțile au dobândit pe durata căsătoriei lor, ca bun comun in cota de 80 % reclamanta si 20 % paratul, SPORUL DE VALOARE AL IMOBILULUI APARTAMENT având nr. 30 din C. N., str. Pata nr. 35, jud. C., înscris in CF 1. C. N., nr. topografic 3472/S/XXX, spor de valoare care include si imbunatatirile si reparațiile capitale si modificările structurale aduse acestui apartament."
Prin încheierea din_ instanța le-a pus in vedere sa precizeze in ce măsura un spor de valoare poate fi considerat bun comun sau un bun asupra căruia reclamanta sa detina un drept de creanța. Ca răspuns, pentru termenul din_ a depus la dosar note de ședința prin care a invederat ca "subsemnata reclamanta tind la constatarea pe calea instanței a unui drept pe care paratul il neaga si valorific acest drept prin petitul doi al acțiunii precizate. Sporul de valoare, ca termen, nu reprezintă o chestiune nedefinita, dovada si faptul ca este utilizat si de legiutorul roman- spre exemplu Legea 10/2001 vorbește despre acesta in art 48: " (1) Chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuința ..." Cum acest spor de valoare poate fi adus de o persoana sau de doua ori mai multe, acesta poate fi obiectul unui desocotiri. In speța de fata, imobilul este proprietatea paratului, iar soții, impreuna, aducând un spor de valoare acestui imobil prin transformarea lui din starea inițiala in alta, superioara, au dobândit acest spor ca bun comun in timpul căsătoriei. Întrucât nu consideră ca acestui bun comun i se aplica prezumția legala de 50% fiecare, a formulat prezenta acțiune pentru ca instanța, in baza probelor, sa stabilească cotele de contribuție aduse de fiecare dintre soti. " Pentru exemplificare si lămurire, a anexat notelor o decizie a Curții de Apel C., nr. 442/R/2008, prin care instanța atesta ca reparațiile si imbunatatirile aduse de soti apartamentului paratului reprezintă un spor de valoare adus bunului proprietatea paratului, spor care, fiind dobândit in timpul căsătoriei, cu mijloace comune, este un bun comun al soților.
Precizează că la data de_ instanța le pune in vedere sa indice care este valoarea fiecărei lucrări si ce reprezintă sporul de valoare la imobil, pentru următorul termen de judecata din_ . A considerat, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, ca cele doua obligații sunt interdependente.
Pentru ca instanța sa poată calcula corect taxa de timbru recurenta a apreciat acest spor de valoare adus apartamentului, dupa prețuirea pe care a considerat-o, ca fiind aproximativ 30.000 euro, din care cota de 80
% pe care recurenta o pretinde este in valoare de 24.000 euro. De menționat in context ca in incheierea din_ se retine faptul ca recurenta a precizat ca "cuantumul corect si exact al sporului de valoare urmează a fi stabilit prin expertiza (in specialitatea construcții)".
Întrucât obiectul acțiunii cu care instanța a fost investita este sporul de valoare al apartamentului, NU lucrări individuale ca bunuri partajabile, prin notele depuse pentru termenul din_ a detaliat lucrările care au dus la sporirea valorii apartamentului in discuție.
Cu toate acestea, instanța de fond suspenda prezenta cauza in baza art 155 indice 1 Cod procedura civila cu motivarea ca "reclamanta NU a indeplinit obligația de a indica, conform dispozițiilor art. 673indice 1 si următoarele valoarea fiecărui bun partajabil, pentru ca paratul sa arate daca achieseaza sau nu la pretențiile acesteia. " Dispoziția de suspendare este nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
Precizează că recurenta și-a indeplinit obligația de a indica valoarea bunului partajabil: conform "notelor" depuse pentru termenul din_ a arătat ca "in privința sporului de valoare adus apartamentului precizam ca acesta il apreciem la valoarea de 30.000 euro, din care cota de 80% solicitata prin prezenta acțiune o apreciem la suma de 24.000 euro. Prin expertiza in construcții solicitata urmează a se stabili in concret valoarea acestui spor de valoare. Obiectul acțiunii nu privește lucrări individuale ca bunuri comune ce urmează a fi partajate.
- Obiectul cauzei de fata este sporul de valoare adus apartamentului paratului. Acesta este bunul partajabil si NU lucrări individuale efectuate pe parcursul căsătoriei. Printre lucrările care au sporit valoarea apartamentului se număra si modificări ale compartimentării interioare a apartamentului, or, recurenta arată că NU are cum sa stabilească ce valoare in bani are STRICT recompartimentarea apartamentului. Din acest punct de vedere consideră cerința instanței ca o prestație imposibil de
indeplinit, or, nimeni nu poate fi obligat sa îndeplinească o prestație imposibila si sa fie sancționat pentru acest lucru. Art. 112 alin.3 c.proc.civ. prevede ca cererea de chemare in judecata va cuprinde "obiectul cererii si valoarea lui, dupa prețuirea reclamantului, ATUNCI CAND PREȚUIREA ESTE CU PUTINȚA ".
Prin obligarea recurentei sa nominalizeze "bunurile partajabile", altele decât sporul de valoare, cum l-a cerut, astfel incat "paratul sa arate daca achieseaza sau nu la pretenții" (desi acesta s-a opus prin intampinare la orice pretenție de-a recurentei in acest sens) instanța de fond MODIFICA obiectul cauzei cu de la sine putere, trecând peste limitele investirii sale de către reclamanta. Or, raportat la petitele cu care instanța a fost investita si la faptul ca recurenta a prețuit valoarea pretențiilor (si nu la o suma derizorie), este nelegal ca instanța de fond sa incerce sa oblige sa facă precizări care sa modifice acțiunea introductiva de instanța si sa suspende cauza pentru acest lucru. Modificarea de acțiune apare cu puterea evidentei din exprimarea instanței: reclamanta sa precizeze valoarea fiecărui bun partajabil "pentru ca paratul sa arate daca achieseaza sau nu la pretențiile acesteia". Si luând un exemplu, in abstracto, ca paratul ar fi de acord cu jumătate dintre lucrările care au sporit valoarea apartamentului, aceasta ar insemna ca respectivele lucrări sa NU mai faca obiectul expertizei in cauza si sa nu mai fie luate in considerare la sporul de valoare.
Precizează că desi a arătat instanței ca valoarea exacta a sporului de valoare se va stabili prin expertiza judiciara de specialitate, prin dispozițiile sale care au dus la suspendarea cauzei, practic, aceasta obliga sa facă o expertiza extrajudiciara pentru anumite lucrări care intra in noțiunea de spor de valoare a unui apartament (pentru ca altfel, ca profan in materie de construcții, fara un expert plătit in acest sens, arată că NU
are cum sa aproximeze valoarea unor lucrări, mai ales ca acestea contează pentru instanța ca sa vada daca paratul le accepta spre plata sau nu si in ce cuantum). Or, este lipsita de utilitate si temei legal aceasta extrasarcina impusa recurentei in condițiile in care paratul a respins orice contribuție de-a recurentei la orice lucrare a apartamentului si cu siguranța respinge orice expertiza care nu este judiciara si nu este efectuata in contradictoriu cu acesta. Pe de alta parte, precizează că este si neprocedural sa efectueze o expertiza extrajudiciara pentru ca apoi, prin raportare la opunerea paratului, sa efectueze inca o expertiza - dar judiciara.
Mai mult chiar, tinand cont ca acest spor de valoare este adus apartamentului in care la acest moment locuiește paratul, cu siguranța expertul extrajudiciar NU ar avea acces sa efectueze lucrarea. Iar o lucrare "din birou" nu poate aduce valori reale spre justa soluționare a prezentei cauze.
Nu in ultimul rand, consideră ca NU sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea art. 1551 C.proc.civ.. Astfel, textul legal prevede ca instanța poate suspenda judecata "cand constata ca desfășurarea normala a procesului este împiedicata din vina pârtii reclamante prin neindeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite in cursul judecații". Consideră ca NU s-a adus atingere desfășurării normale a procesului. Menționează că recurenta a indicat valoarea sporului de valoare, a cerut expertiza in probatiune pentru stabilirea acestuia, a propus martori pentru a dovedi cota pe care o solicit etc. Desfășurarea normala a procesului nu presupune ca instanța sa oblige partea la precizări ce duc la modificarea acțiunii, a probatiunii etc. si nici nu presupune obligarea pârtii sa execute expertize extrajudiciare costisitoare care nu folosesc cauzei atâta timp cat paratul se opune acțiunii (a depus dovezi ca a încercat sa soluționeze, anterior, amiabil litigiul, dar NU s-a putut datorita refuzului paratului de a comunica cu recurenta) iar procedural este ca o expertiza judiciara sa fie efectuata in condiții de contradictorialitate.
Pentru toate motivele mai sus indicate, solicită admiterea recursului si casarea încheierii atacate cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instante pentru continuarea judecații.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. C. solicită în baza disp. art. 312 alin.l C. proc. civ., respingerea recursului declarat în contra încheierii din_ de către pârâta Mezel F., ca nefondat, menținerea în totalitate a încheierii atacate, pronunțată în dos. nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat la termenul legal.
Încheierea instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale de drept material și procesual incidente în cauză.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, consideră că acest recurs este nefondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile art.155indice 1 din Codul de procedură civilă, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.
Referitor la soluția atacată cu recurs, solicită a observa că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., suspendând judecata cauzei la termenul din 03 iunie 2013, pe considerentul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite -în mod succesiv- prin încheierile de ședință din_ ,_ și_, respectiv de a indica elementele cerute în raport de dispozițiile art. 6732-6733 CPC, deși i s-a pus în vedere explicit această obligație, sub sancțiunea suspendării cauzei.
Cunoscute fiind situațiile când astfel de pricini de partaj durează foarte mult timp, rațiunea instituirii procedurii speciale a împărțelii judiciare prin Capitolul VII din Cartea VI a Codului de procedură civilă constă tocmai în obligația de a verifica dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește -în accepțiunea normelor legale incidente cerințele vizate care, deopotrivă, trebuie să respecte prescripțiile legale privind enunțarea fiecărui element stipulat în normele legale evocate.
Coroborând această concluzie cu rațiunea reglementării instituției verificării cererii de chemare în judecată, respectiv creșterea eficienței activității de judecată, reducerea duratei procesului civil, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, în special dreptul la apărare și contradictorialitatea, rezultă că ori de câte ori aceste condiții nu se regăsesc într-o situație practică, art. 1551 CPC își va găsi aplicarea, intimatul depunând, prin actele procedurale depuse la f.16, 29-30, poziția sa procesuală cu respectarea dispozițiilor din materia partajului.
Deși s-a depus pentru termenul de judecată din_, f.42-43, un punct de vedere din partea reclamantei, acesta nu conține însă toate precizările solicitate de instanță, astfel că, în mod corect judecătorul fondului a dispus măsura sancționatorie, constatând că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale.
Conform considerentelor încheierii recurate, pricina a fost suspendată având în vedere că reclamanta nu a îndeplinit obligația de a indica, în acord cu dispoz. art.6731 și urm. CPC, valoarea fiecărui bun partajabil, așa încât în lipsa unei precizări exprese, consideră că măsura dispusă de suspendare are caracter legal, iar contrar susținerilor recurentei, acest pretins spor este susceptibil de prețuire, expertiza dispunându-se numai în caz de contestare, fiind o probă care se solicită ulterior regularizării cererii introductive cu respectarea exigențelor legale în materia partajului.
Independent de motivele de ordin personal ale recurentei, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile, inclusiv reclamanta, au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
In speță, culpa procesuală aparține recurentei-reclamante care nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale sus evocate, în raport de prevederile legale amintite, context-în care sunt incidente dispozițiile art. 1551 din C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1551 din. (2) C proc. civ., recurenta - reclamantă are posibilitatea de a cere reluarea judecății, după îndeplinirea obligațiilor menționate în încheiere.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, în sensul arătat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul il apreciaza ca fiind intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea civila atacata s-a dispus in temeiul prvederilor art. 155 indice 1 C.pr. civ suspendarea actiunii avand in vedere neandeplinirea obligatiilor stabilite de instanta in sedinta publica din data de_ privind necesitatea indicarii valorii fiecarui bun partajabil, conform dispozitiilor art.673 indice 1 C.pr. civ .
T. ul retine ca reclamanta solicita constarea unui drept de creanta constand in sporul de valoare adus apartamentului pe care acesta a aratat ca il apreciaza la valoarea de 30000 Eur .
Este adevarat ca in conformitate cu dispozitiile art. 673 indice 1 C.pr. civ, reclamantul este obligat sa indice toate bunurile supuse impartelii or reclamanta si-a indeplinit acesta obligatie indicand sporul de valoare al apartamentului cu privire la care sustine ca are caracterul de bun comun, mai mult a detaliat prin notele depuse la dosar si lucrarile efectuate care au determinat acest spor de valoare .
Dispozitiile art. 155 indice 1 C.pr. civ da posibilitatea stabilirii in sarcina reclamantilor a unor obligatii si sanctiunea in cazul neandeplinirii acestora cu suspendarea actiunii, in conditiile in care se constata ca este impiedicata continuarea procesului in lipsa indeplinirii acestor obligatiilor
, or in cauza nu se poate retine o impiedicare a desfasurarii normale a procesului in conditiile in care reclamanta si-a indeplinit obligatia de a preciza obiectul supus partajului, nefiind necesara pentru continuarea procesului ca acesta sa detalieze c/v fiecarei lucrari in parte, aceasta evaluare fiind o chestiune de probatiune.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 si a dispozitiilor art. 304 pct 5 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul formulat, va dispune casarea incheierii civile f.n. din_ pronuntata in dosar nr. _
/a1 al J. i C. -N. pe care o desfiinteaza si trimite cauza pentru continuarea judecatii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de M. F. impotriva Incheierii f.n. din_ pronuntata in dosar nr._ /a1 al J. i C. -N. pe care o desfiinteaza si trimite cauza pentru continuarea judecatii.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 16 Decembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 47/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 1868/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
