Decizia civilă nr. 65/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/A/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: M. - E. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind apelul civil declarat de reclamantul B. I. A. împotriva sentinței civile nr.5992/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterea apelului avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La cererea reprezentanților părților, pentru a se da posibilitatea de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2013, termen la care, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 27 mai 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.5992/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, a fost admisă în parte ca fiind fondată acțiunea civilă formulată de către reclamantul B. I. A. , în contradictoriu cu pârâta F. K. , și pârâta C. B. SA S. B. .
A fost admisă ca fiind fondată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională F. K. , împotriva reclamantului B. I. A. și în contradictoriu cu C. B. SA
S. B.
, și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat declarație, autentificat sub nr. 525/_ de către Biroul Notarului Public M. Drăguț, referitor la imobilul înscris în CF ind. nr. 5865/3 B.
, nr. top. 8221/a/3, constând din apartament nr. 3, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 2 debarale, 1 logie, 1 WC, 1 SAS, 1 balcon, împreună cu cota indiviza de 17,82/155 părți din părțile comune și cota indiviză de 23/200 părți din terenul aferent înscris în CF colectivă nr. 5865 B., nr. top. 8221/a, situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. - Năsăud, dobândit în timpul căsătoriei.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală, următoarele bunuri: imobilul apartament situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, compus din apartament nr. 3, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 2 debarale, 1 logie, 1 WC, 1 SAS, 1 balcon, împreună cu cota indiviza de 17,82/155 părți din părțile comune și cota indiviză de 23/200 părți din terenul aferent înscris în CF colectivă nr. 5865 B., nr. top. 8221/a la un preț de circulație de 190.254 lei, imobil evaluate la_ ; imobilul apartament situat în B., I. C., bl. 2, sc. C, ap. 32, jud. B. -Năsăud, înscris în CF 5687/32 B., nr. top. 8168/c/32, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1debara, 1 logie, WC, împreună cu cota indiviză de 17,13/185 părți din terenul aferent înscris în CF 5687 B., nr. top. 8168/c și cota indiviză de 11,59/125,2 părți din părțile indivize comune, la un preț de circulație de 160.700 lei, imobil evaluate la_ ; bunuri mobile: mobilă de bucătărie confecționată artizanal din PAL melaminat, imitație furnir de paltin, alcătuită din 3 dulăpioare cu 2 uși, 2 etajere una mare, una mică, blat de 5 m, 2 dulăpioare suspendate cu 3 etajere, etajeră suspendată, masă ovală cu 6 scaune tapițate cu imitație din piele, valoare actualizată de 1.190 lei; combină frigorifică ‚Arctic’ cu valoare de 720 lei; aragaz ‚Modern’ cu valoare de 250 lei; colțar
extensibil în valoare de 480 lei; bibliotecă cu dulap cu 2 uși cameră de tineret - 660 lei; comodă TV cu sertare și etajere - 100 lei; birou pentru calculator - 800 lei; masă din lemn masiv cu dimensiunea 1,5m*1,7m, cu grosime tăbliei de 8 cm, valoare 210 lei; dulap cu 3 uși - 100 lei; comodă TV - 100 lei; noptieră - 15 lei; colțar extensibil - 420 lei; oglindă cu etajeră cu dimensiunea de 1,30*0,60 - 105 lei; ladă frigorifică - 200 lei; TV Philips - 120 lei; TV Grunding - 120 lei; TV color Funai - 40 lei; TV acolo LG - 120 lei; garnitură de mobilă pentru camera de zi, compusă din 5 corpuri - 1.050 lei; 26,80g bijuterii aur - 1.742 lei; contravaloare autoturism Fiat Panda - 3.800 lei; bunuri mobile în valoare de 11.622 lei la data_, bunuri imobile și mobile în valoare totală de 362.576 lei.
S-a dispus partajul bunurilor comune în natură, prin formarea a două loturi, respectiv: lotulnr. 1
, format din: imobilul apartament situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. - Năsăud, compus din apartament nr. 3, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 2 debarale, 1 logie, 1 WC, 1 SAS, 1 balcon, împreună cu cota indiviza de 17,82/155 părți din părțile comune și cota indiviză de 23/200 părți din terenul aferent înscris în CF colectivă nr. 5865 B., nr. top. 8221/a la un preț de circulație de 190.254 lei, se atribuie reclamantului; lotul nr. 2
, format din: imobilul apartament situat în B., I. C., bl. 2, sc. C, ap. 32, jud. B.
-Năsăud, înscris în CF 5687/32 B., nr. top. 8168/c/32, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1debara, 1 logie, WC, împreună cu cota indiviză de 17,13/185 părți din terenul aferent înscris în CF 5687 B., nr. top. 8168/c și cota indiviză de 11,59/125,2 părți din părțile indivize comune, la un preț de circulație de 160.700 lei, și toate bunurile mobile în valoare de 11.622 lei, în total 172.322 lei, se atribuie pârâtei reclamante reconvenționale.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 8.966 lei, cu titlu de sultă compensatoare.
S-a dispus întabularea drepturilor reale astfel dobândite, conform raportului de expertiză întocmit de expert Mora Csaba.
S-au respins capetele de cerere referitoare la constatarea unei contribuții mai mari a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, adică 80% față de numai 20% a pârâtei, referitoare la constatarea calității de bun propriu a imobilului apartament situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud.
Au fost compensate integral și reciproc cheltuielile de judecată.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Părțile au fost căsătorite, mariaj desfăcut prin divorț conform Sentinței civile nr. 615/2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ (filele 134-135 dosar).
Referitor la teza susținută de reclamant în sensul în care imobilul apartament situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, compus din apartament nr. 3, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 2 debarale, 1 logie, 1 WC, 1 SAS, 1 balcon, împreună cu cota indiviza de 17,82/155 părți din părțile comune și cota indiviză de 23/200 părți din terenul aferent înscris în CF colectivă nr. 5865 B., nr. top. 8221/a, reprezintă bunul propriu al acestuia, conform înscrisului intitulat declarație, autentificat sub nr. 525/_ de Biroul Notarului Public M. Drăguț, nu poate fi primită de către instanță pentru mai multe considerente de fapt și de drept.
Astfel, este de necontestat faptul că bunul în discuție a fost dobândit în timpul căsătoriei reclamantului B. I. A. cu pârâta F. K., motiv pentru care se bucură de prezumția instituită prin textul art. 30 din Codul familiei în vigoare la momentul nașterii raporturilor juridice între părți, fiind deci bun comun. Prin excepție de la regula art. 30, prevederile art. 31 Codul familiei enumeră categoriile de bunuri care sunt definite ca fiind bunuri proprii ale părților, enunțare exhaustivă făcută de către legiuitor, evident dobândite anterior căsătoriei sau cu titlu de moștenire. Pe de altă parte, prezumția relativă, într-adevăr instituită prin textul mai sus citat, respectiv art. 30 Codul familiei, nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probațiune permis de lege, declarația în discuție subscriindu-se actelor de natura celor prohibite prin art. 30 alin. 2 Codul familiei. Mai mult, scopul declarat al acestei declarații, astfel cum rezultă din conținutul ei, este unul ce instituie o obligație viitoare și nedeterminată în sarcina reclamantului, acesta subscriindu-se unei obligații cu caracter ilicit și imoral.
Așa fiind, sub acest aspect, instanța a constatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat declarație, autentificat sub nr. 525/_ de Biroul Notarului Public M. Drăguț.
În ce privește masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părților, prima instanță a reținut că aceasta este formată din următoarele bunuri mobile și imobile: imobilul apartamentul nr. 3situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 2 debarale, 1 logie, 1 WC, 1 SAS, 1 balcon, împreună cu cota indiviza de 17,82/155 părți din părțile comune și cota indiviză de 23/200 părți din terenul aferent înscris în CF colectivă nr. 5865 B., nr. top. 8221/a la un preț de circulație de
190.254 lei, imobil evaluat la data de_ ; imobilul apartament situat în B., I. C., bl. 2, sc. C, ap. 32, jud. B. -Năsăud, înscris în CF nr. 5687/32 B., nr. top. 8168/c/32, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1debara, 1 logie, WC, împreună cu cota indiviză de 17,13/185 părți din terenul aferent înscris în CF nr. 5687 B., nr. top. 8168/c și cota indiviză de 11,59/125,2 părți din părțile indivize comune, la un preț de circulație de 160.700 lei, imobil evaluat la data de_ ; bunuri mobile, respectiv: mobilă de bucătărie confecționată artizanal din PAL melaminat, imitație furnir de paltin, alcătuită din 3 dulăpioare cu 2 uși, 2 etajere una mare, una mică, blat de 5 m, 2 dulăpioare suspendate cu 3 etajere, etajeră suspendată, masă ovală cu 6 scaune tapițate cu imitație din piele, valoare actualizată de 1.190 lei; combină frigorifică
"Arctic"; cu valoare de 720 lei; aragaz "Modern"; cu valoare de 250 lei; colțar extensibil în valoare de 480 lei; bibliotecă cu dulap cu 2 uși cameră de tineret - 660 lei; comodă TV cu sertare și etajere
- 100 lei; birou pentru calculator - 800 lei; masă din lemn masiv cu dimensiunea 1,5mX1,7m, cu grosime tăbliei de 8 cm, valoare 210 lei; dulap cu 3 uși - 100 lei; comodă TV - 100 lei; noptieră - 15 lei; colțar extensibil - 420 lei; oglindă cu etajeră cu dimensiunea de 1,30X0,60 - 105 lei; ladă frigorifică - 200 lei; TV Philips - 120 lei; TV Grunding - 120 lei; TV color Funai - 40 lei; TV acolo LG - 120 lei; garnitură de mobilă pentru camera de zi, compusă din 5 corpuri - 1.050 lei; 26,80g bijuterii aur - 1.742 lei; contravaloare autoturism Fiat Panda - 3.800 lei; bunuri mobile în valoare de 11.622 lei la data_, bunuri imobile și mobile în valoare totală de 362.576 lei, evaluate prin expertizele tehnice (filele 89-100, 102-108 dosar), nu au fost contestate nici sub aspectul existenței lor, fiind recunoscute de pârâtă, astfel cum au fost identificate cu ocazia verificării în materialitatea lor de către experții desemnați în cauză.
În ce privește bunurile mobile identificate prin raportul de expertiză al expertei N. Florentina, este de reținut faptul că autoturismul Fiat Panda a fost predat ca fier vechi la SC Redivivus SRL, încasându-se suma de 3.800 lei, dovedită cu chitanța nr. 843/_, seria RABLAO nr. 2010309779, bijuteriile din aur, inițial contestate, au fost recunoscute cu aceeași ocazie (fila 108), lada frigorifică, conform declarației pârâtei, deși nu a fost identificată, aceasta a recunoscut predarea ei către părinții săi, iar în ce privește colțarul extensibil, din aceeași declarație (fila 107), reținută ca atare de expert, a fost predată surorii sale în schimbul a două paturi.
Relevant în cauză este aspectul că, în final, cu aceste mențiuni, bunurile mai sus reținute au fost recunoscute de ambele părți, atât ca existență, cât și ca valoare, recunoaștere care se coroborează cu probatoriul testimonial administrat în cauză și probele științifice menționate și necontestate.
În ce privește cota de contribuție de 80% a reclamantului la dobândirea bunurilor față de numai 20% a pârâtei motivat de faptul că reclamantul a muncit în străinătate, de unde a obținut sume importante de bani și valută, iar pârâta nu ar fi muncit în această perioadă, este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv adeverința emisă de SC Lordinu SRL (fila 132) din care rezultă că pârâta a fost încadrată în muncă din anul 2006, realizând venituri, iar pe de altă parte, probatoriul testimonial confirmă faptul că pârâta s-a ocupat de creșterea și educarea celor doi copii rezultați din căsătorie, fiind unanim admis în practica judiciară că aportul în muncă în gospodărie, precum și la educarea și creșterea copiilor, conferă dreptul părții care îl invocă de a solicita și a dobândi, în măsura în care este dovedit, o contribuție cel puțin egală la dobândirea bunurilor comune.
Nu poate fi primită nici teza referitoare la dreptul de proprietate exclusivă al reclamantului, respectiv contribuția exclusivă a acestuia la dobândirea imobilului apartament, situat în B., str.
G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, în considerarea aspectelor evidențiate odată cu analizarea argumentelor invocate în calificarea înscrisului intitulat declarație, iar, pe de altă parte, prezumția relativă de comunitate nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probațiune permis de
lege, probatoriul testimonial administrat în acest sens, respectiv declarațiile martorilor Tălpaș Luca Florin (fila 73), Martura Gavrilă (fila 121) și Bumb Niculina D. a (fila 124), nu confirmă susținerile reclamantului relativ la împrejurarea împrumutului acordat de o terță persoană, respectiv economii proprii, din care se pretinde că s-ar fi realizat achiziționarea acestui imobil. Mai mult, martorul P. N. Liviu declară expres că ‚niciodată nu am adus bani să-i dau pârâtei’, referindu-se la bunuri și bani transportați din Germania în perioada în care reclamantul era plecat la lucru, respectiv anii 1997-1998, perioadă în care, conform Sentinței civile referitoare la divorțul părților (filele 134-135), acestea erau căsătorite.
În ceea ce privește modalitatea de partaj, instanța a avut în vedere opțiunea ambelor părți, concretizată atât în cuprinsul acțiunilor, cât și prin concluziile scrise.
În ce privește obligația comună constând într-un credit acordat de C. B. S. B., în favoarea căreia s-a și notat dreptul de ipotecă ce urmează a fi menținut ca atare în CF, pentru suma totală de 110.000 lei (fila 237), nu s-a reținut de instanță ca atare și nu s-a procedat la partajul acesteia în raport de ultimele date reprezentând debitul restant, întrucât nu s-a solicitat de niciuna din părți, nici pe întreg ciclul procesual și nici cu ocazia soluționării cauzei pe fond la termenul din_ .
Drept urmare, în raport de starea de fapt mai sus menținută, instanța de fond, văzând textele legale invocate, a admis în parte acțiunea principală formulată de B. I. A., în contradictoriu cu
F. K. și va admite cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională F.
împotriva reclamantului B. I. A. și în contradictoriu cu C. B. SA S. B. și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat declarație, autentificat sub nr. 525/_ de Biroul Notarului Public M. Drăguț, referitor la imobilul înscris în CF ind. nr. 5865/3 B., nr. top. 8221/a/3, situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, dobândit în timpul căsătoriei, și a dispus partajul bunurilor comune în natură, prin formarea a două loturi, respectiv:
lotul nr. 1
, format din: imobilul apartament situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, compus din apartament nr. 3, compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 2 debarale, 1 logie, 1 WC, 1 SAS, 1 balcon, împreună cu cota indiviza de 17,82/155 părți din părțile comune și cota indiviză de 23/200 părți din terenul aferent înscris în CF colectivă nr. 5865 B., nr. top. 8221/a la un preț de circulație de 190.254 lei, se atribuie reclamantului;
lotul nr. 2
, format din: imobilul apartament situat în B., I. C., bl. 2, sc. C, ap. 32, jud. B. -Năsăud, înscris în CF nr. 5687/32 B., nr. top. 8168/c/32, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1debara, 1 logie, WC, împreună cu cota indiviză de 17,13/185 părți din terenul aferent înscris în CF nr. 5687 B., nr. top. 8168/c și cota indiviză de 11,59/125,2 părți din părțile indivize comune, la un preț de circulație de 160.700 lei și toate bunurile mobile în valoare de 11.622 lei, în total 172.322 lei, se atribuie pârâtei reclamante reconvenționale.
De asemenea, a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 8.966 lei, cu titlu de sultă compensatoare și a dispus întabularea drepturilor reale astfel dobândite, conform raportului de expertiză întocmit de expert Mora Csaba.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, instanța a respins capetele de cerere referitoare la constatarea unei contribuții mai mari a reclamantului la dobândirea bunurilor comune, adică 80% față de numai 20% a pârâtei, referitoare la constatarea calității de bun propriu a imobilului apartament situat în B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud.
Văzând dispozițiile art. 274 și urm. Cod procedură civilă, în raport de soluția instanței, cheltuielile de judecată se vor compensa integral și reciproc.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului
.
Prin memoriul cuprinzând motivele apelului f.33-36 a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant așa cum a fost precizată, să se constate că apartamentul din B., I. C., bl. 2, sc. C, ap. 32, jud. B. -Năsăud e bun comun, apelantul având o contribuție de 80%, iar intimata pârâtă de 20%, că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor mobile, că apartamentul din B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. - Năsăud este bun propriu al acestuia, obligarea intimatei la plata unei sulte compensatorii și
respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiate, iar în subsidiar a cerut să se constate că s-a solicitat și constatarea pasivului masei partajabile la 2. ,26 lei în ipoteza admiterii cererii reconvenționale și obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii.
În motivarea căii de atac a susținut că sentința este nelegală și netemeinică și că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății și a interpretat eronat prevederile legale cu privire la dobândirea bunurilor comune și a nesocotit dispozițiile legale privind timbrajul cererii reconvenționale.
S-a susținut că pârâta reclamantă reconvențional trebuia să achite o taxă judiciară de timbru de 5441 lei, iar acesta nu a plătit-o situație în care cererea reconvențională era inadmisibilă, nefiind legal timbrată.
Apelantul a susținut că prima instanță la evaluarea probatoriului nu a avut în vedere declarațiile martorilor Matura Gavril și Talpaș Luca care au indicat clar că apelantul a dobândit imobilul apartament din strada G. și că acesta a avut o contribuție de 80% la dobândirea celuilalt apartament, aceste declarații de martor trebuiau coroborate și cu răspunsurile la interogator.
Declarația notarială din_ are caracterul unui partaj voluntar permis de vechiul Cod civil. A mai susținut că precizarea depusă de reclamant la data de_ vizează includerea pasivului în masa partajabilă comună, iar prima instanță nu a dat dovadă de rol activ sub acest aspect, nesolicitând noi lămuriri și probe.
Cota de contribuție solicitată prin cererea reconvențională nu a fost dovedită prin nici o probă, intimata nici nu cunoștea momentul în care s-au plătit sumele pentru achiziționarea bunurilor imobile și nici nu cunoștea persoanele de la care a este bunuri au fost cumpărate. Pasivul partajabil ce a fost indicat în cererea reconvențională trebuia împărțit în părți egale la contribuție egală. Actele de proveniență a bunurilor răstoarnă prezumția de bunuri comune dobândite prin contribuție egală, pentru că s-a dovedit că reclamantul apelant a lucrat în străinătate de unde a adus venituri consistente și a avut o contribuție de cel puțin 80 % la dobândirea bunurilor comune, iar intimată pârâtă nu a avut loc de muncă și a avut grijă sporadic de creșterea copiilor.
În drept, s-au invocat prevederile rt.112, art.274 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă reclamantă reconvențional a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că nu este fondată critica apelantului privind netimbrarea cererii reconvenționale, fiindcă intimata a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost admisă și s-a dispus scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Referitor la caracterul de bun propriu al celui de-al doilea apartament intimata a arătat că nu se putea reține acest caracter doar în baza declarațiilor martorilor și că nu s-a dovedit că acest bun face parte din categoria bunurilor proprii anume indicate de art.31 Codul familiei, dimpotrivă bunul fiind dobândit în timpul căsătoriei este bun comun.
Declarația notarială atacată de pârâta reclamantă reconvențional nu putea face dovada unui partaj voluntar între soți în timpul căsătoriei căci nu s-au invocat ori dovedit existența unor motive temeinice impuse de prevederile art.36 alin.2 Codul familiei. Mai mult apelantul ignoră faptul că partajul voluntar se putea face, în lumina vechiului Co civil, numai prin hotărâre judecătorească ceea ce nu este cazul. Oricum acea declarație autentică a fost dată prin încălcarea prevederilor imperative ale art.30 alin.2 Codul familiei ce arată că orice contrară este nulă.
Intimata a arătat în ce privește cota de contribuție invocată prin cererea reconvențională că raportat la prezumția legală, nu mai trebuia dovedită de nici o probă testimonială sau înscrisuri, dimpotrivă reclamantul trebuia să-și probeze cota de contribuție solicitată, ceea ce nu s-a realizat . Intimata a precizat că nu neagă că apelantul a fost plecat mulți ani în străinătate dar prin declarațiile martorilor indicați de apelant nu s-a dovedit că acesta ar fi trimis sume importante de bani intimatei și copiilor acestora, nefiind depuse la dosar extrase bancare să demonstreze aceste trimiteri de bani din străinătate.
A mai reliefat faptul că majoritatea martorilor audiați au arătat că intimata a desfășurat activitățile casnice și de gospodărie și că s-a ocupat exclusiv de creșterea și educarea copiilor, aportul apelantului fiind inexistent. Contrar criticii apelantului în cauză s-a făcut dovada aportului egal al intimatei la dobândirea bunurilor comune, nu a negat că apartamentul în care locuiește se află în stare de deteriorare, neavând posibilități financiare de recondiționare și că apelantul nu a plătit celor doi copii avuți nici măcar pensia de întreținere la plata căreia a fost obligat, lăsând-o pe
intimată să se descurce singură. A considerat hilară afirmația apelantului că acesta s-ar fi ocupat mai mult de creșterea și educarea copiilor.
Intimata a susținut în ce privește ,,pasivul partajabil,, că prin cererea reconvențională nu a cerut să se constate existența vreunui asemenea pasiv, așa cum eronat susține apelantul, iar în ce privește ,,precizarea,, depusă de reclamant în data de_ se observă că s-a indicat suma de 2.
,26 lei cu mențiunea că ar sumă rămasă de achitat și pe care se obligă să o achite, dat fiind solicitarea de atribuire a apartamentului. Nu știe cum apelantul acestei sume ce nu reiese din extrasele comunicate de C. B., pe de o parte, iar pe de altă parte, apartamentul a fost evaluat prin expertiza efectuată, iar apelantul nu a solicitat a fi avute în vedere alte valori, respectiv sumele rămase de achitat, al căror cuantum este incert.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că se impune admiterea în parte a apelului declarat potrivit celor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Critica apelantului privind netimbrarea cererii reconvenționale nu este fondată, fiindcă în cauză prin sentința civilă nr.3838/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul asociat nr._
/a1 f.125dosar apel, a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de pârâta reclamantă reconvențională și s-a dispus scutirea acesteia de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acesteia prin încheierea din_ de 5.441,2 lei. Fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale în mod evident că intimata nu mai trebuia să plătească suma inițial stabilită în sarcina acesteia cu acest titlu, iar prima instanță în mod legal a procedat la soluționarea fondului cererii reconvenționale.
Nefondată este și critica apelantului privind faptul că apartamentul din B., str. G., nr.
2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud este bun propriu al acestuia.
În acest sens, tribunalul constată reclamantul și pârâta reclamantă reconvențională s-a căsătorit în data de_ și că prin sentința civilă nr.615/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul atașat nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă prin neatacare în_ la data expirării termenul de apel conform dovezilor existente la dosar. Tribunalul constată că apartamentul din B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud a fost cumpărat anterior desfacerii căsătoriei părților respectiv în data de 06 aprilie 2006 prin contractul autentic de vânzare cumpărare autentificat sub nr.877/2006, f.6-7, cumpărători figurând atât reclamantul, dar și pârâta reclamantă reconvențională.
Potrivit art.30 din Codul familiei, lege aplicabilă în cauză ținând cont de perioada în care părțile au fost căsătorite, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Față de aceste prevederi legale imperative, tribunalul constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată caracterul de bun comun al imobilului apartament anterior reliefat, acest bun imobil fiind dobândit de ambii soți în timpul căsătorie acestora și nefiind dovedit nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.31 Codul familiei ce reglementează categoria de bunuri proprii ale unuia dintre soți.
Raportat la aceleași prevederi legale imperative, în mod judicios prima instanța a constatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat declarație, autentificat sub nr. 525/_ de Biroul Notarului Public M. Drăguț, nefiind vorba de nici un partaj voluntar fiindcă prin acel înscris nu s- au partajat bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, ci doar intimata a declarat că acest apartament deși este dobândit în timpul căsătoriei ar fi în realitate un bun propriu al reclamantului, fiindcă reclamantul a achitat avansul la cumpărarea imobilului și că acesta a contractat împrumutul necesar plății prețului stabilit, urmând să plătească și ratele de credit. Acest înscris nu poate constitui o probă că apartamentul constituie bunul propriu al reclamantului atât timp cât nu este incident nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art.31 Codul familiei. Faptul că acest bun imobil a fost dobândit în perioada în care părțile deși căsătorite, erau separate în fapt, și că avansul a fost plătit din sume provenind de la reclamant, acesta achitând și ratele creditului contract constituie elemente ce trebuie avute în vedere la stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea tuturor bunurilor comune.
Nefondată este și critica apelantului privind neconstatarea ,,pasivului partajabil,, fiindcă pe de o parte, pârâta reclamantă reconvențională prin cererea reconvențională nu a cerut să se constate existențe vreunei datorii comune a părților, contrar celor susținute de apelant, iar pe de altă parte,
nici reclamantul prin acțiunea civilă nu a cerut ca instanța să constate vreo datorie comună a părților. Tribunalul arată că nici înscrisul depus de reclamant la f.192 nu constituie o precizare în sensul constatării datoriei comune contractate de părți în timpul căsătoriei, ci prin acel înscris reclamantul reiterează solicitarea de a se constata caracterul de bun propriu al apartamentului din B.
, str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud și se arată în justificarea acestei pretenții că suma de 2. ,26 lei constituie pasiv datorat în exclusivitate de reclamant și solicită obligarea acestuia la plata acestui pasiv către C. B. conform graficului de rambursare, așadar manifestarea de voință neechivocă a reclamantului era în sensul că suma constituie o datorie proprie a acestuia.
Tribunalul arată că prima instanță nu a fost legal investită cu vreo cerere în sensul constatării datoriei comune contractate de părți în timpul căsătoriei și nu se putea pronunța din oficiu sub acest aspect, fiindcă ar fi încălcat art.129 alin. 6 Cod procedură civilă ce prevede că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, situație în care critica apelantului din această perspectivă este nejustificată atât timp cât nu a cerut în mod expres să se constate datoria comună contractată de părți în timpul căsătoriei acestora.
Tribunalul arată că este fondată critica apelantului privind stabilirea cotei de contribuție a părților la stabilirea bunurilor comune dobândite de aceștia în timpul cât au fost căsătoriți. Trebuie precizat că trebuie stabilită cota de contribuție a fiecărei părți raportat la ansamblul bunurilor comune supuse partajului, iar nu se pot stabili separat cote de contribuții diferite a aceleiași părți în funcție de natura bunurilor, mobile sau imobile, așa cum a susținut apelantul, altfel zis trebuie stabilită o singură cotă de contribuție pentru fiecare parte pentru ansamblul bunurilor comune, mobile și imobile, dobândite în timpul căsătoriei.
Tribunalul constată că prin acțiune reclamantul a solicitat să se constate că are o cotă de contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâta de doar 20%, în timp ce pârâta reclamantă reconvențional a susținut că bunurile au fost dobândite prin contribuția egală a ambilor în timpul căsătoriei părților f.33.
Tribunalul arată că din prevederile art.30 Codul familiei se desprinde prezumția relativă a dobândirii prin contribuția egală a părților a bunurilor comune, însă trebuie subliniat faptul se poate dovedi faptul că unul dintre foști soți a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, iar implicit celălalt soț a avut o contribuție inferioară.
La stabilirea contribuției efective și concrete a părților trebuie avute în vedere veniturile bănești obținute de fiecare dintre soți în perioada cât au fost căsătoriți, de aportul în natură prestat în gospodărie și la creșterea și educarea copiilor, de eventuale ajutoare materiale și financiare primite exclusiv de unul dintre soți de rudele acestuia, de anumite cheltuieli proprii ale unui soț ce au fost făcute din veniturile bănești obținute de aceștia în timpul căsătoriei, de achiziționarea unui bun sau anumitor bunuri comune din sume de bani ale unuia dintre soți în timpul separării în fapt al acestora.
Tribunalul examinând probatoriul administrat, reține că în timpul cât părțile au fost căsătorite, reclamantul a fost încadrat în muncă și a obținut venituri salariale în perioadele_ -_ ,_ -_ ,_ -__ -_ ,_ și până la desfacerea căsătoriei părților, aspect reieșit din copia carnetului de muncă depus în apel f.46-50, acesta realizând venituri salariile apropiate de venitul minim pe economie. Tribunalul mai reține la stabilirea cotei de contribuție a reclamantului și faptul că acesta a fost plecat în străinătate la muncă o perioadă îndelungată, obținând venituri bănești importante comparativ cu cele ce puteau fi realizate în România, aspect reieșit din declarațiile martorului R. D. audiat în apel f.58-59 ce a declarat că a plecat împreună cu apelantul în Iugoslavia și acesta câștiga lunar cca.1000 mărci germane, apoi după 1991apelantul a plecat la lucru în Germania unde a lucrat în construcții și ca bodyguard și câștiga lunar cca. 2000- 2500 mărci germane, apoi a lucrat în Spania cca. un an de zile tot ca bodyguard, iar din câștigurile obținute îi trimitea sume de bani intimatei care nu era angajată și se ocupa de creșterea copiilor. În același sens, dar mai puțin detaliată a fost și declarația martorului Suciu V. audiat în apel f.121.
Din extrasele bancare depuse la dosar reiese veniturile avute de apelant în cont la B. POST SA în perioada august 2000-aprilie 2002, inițial având 5. lei ROL, la final fiind lichidat, f.61-107, iar din înscrisurile depuse la f.110-113 reiese că reclamantul a avut depozit de 1. peseta la o unitate bancară din Spania în noiembrie 1999. Tribunalul mai reține faptul că la dobândirea celui de-al doilea apartament din B., str. G., nr. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud reclamantul era separat de intimată și că din fondurile bănești proprii, mai exact din împrumutul acordat de martorul
R. D. reclamantul a achitat avansul, aspect reieșit din declarația acestui martor, iar în continuare apelantul a plătit și ratele de credit la C. B., aspect reieșit din înscrisurile comunicate de unitatea bancară, fapt de altfel necontestata de intimata pârâtă reclamantă reconvențională. Mai trebuie reliefat că din declarațiile martorilor reiese faptul că reclamantul și intimata s-au separat în fapt încă din anul 2002, apelantul fiind implicat într-o relație extraconjugală, aspect reieșit și din dosarul atașat de divorț.
În ce privește cota de contribuție avută de către intimata pârâtă reclamantă reconvențională tribunalul arată că s-a dovedit neechivoc că acesta în mare parte a căsătoriei acesta nu a lucrat și nu a obținut venituri bănești, fiind angajată începând cu luna august 2006 potrivit adeverinței depuse la dosar în fața primei instanțe f.132, în meseria de ajutor bucătar, având venituri bănești apropiate de salariul minim pe economie. De asemenea, tribunalul reține că în timpul căsătoriei acestora intimata s-a ocupat în mod preponderent de creșterea și educarea celor doi copii ai părților și de lucrările în gospodărie, mai ales în perioada în care reclamantul era plecat la muncă în străinătate, dar trebuie făcută precizarea că aceasta efectua cumpărăturile necesare traiului din sumele de bani realizate și trimise de reclamant, aspect prezumat de tribunal, altfel nu s-ar putea explica cum se descurca aceasta în lipsa altor venituri financiare.
Față de aceste aspecte anterior reliefate privind contribuția concretă și efectivă a părților la dobândirea bunurilor comune, tribunalul constată că în cauză s-a dovedit neechivoc faptul că apelantul reclamant a avut o contribuție superioară la dobândirea tuturor bunurilor comune supuse partajului, bunuri comune anume indicate în sentință și mai sus reliefate, în condițiile în care acesta a obținut în mare măsură veniturile bănești necesare achiziționării acestor bunuri și că unul dintre imobile a fost dobândit după separarea în fapt a soților cu o contribuție bănească exclusivă a apelantului, după cum s-a explicat anterior, iar în cazul intimatei fiind prevalentă contribuția acesteia în natură la activitatea prestată în gospodărie și la creșterea și educarea celor doi copii, situație în care tribunalul stabilește global și echitabil cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune la 70% pentru apelant și la 30% pentru intimată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să admită în parte apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.5992/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, va schimba în parte sentința atacată în sensul că se va admite în parte atât acțiunea civilă, cât și cererea reconvențională formulată, și în consecință se va constata că apelantul reclamant B. I. A. și intimata pârâtă reclamant-reconvențional F. K. , au dobândit bunurile comune indicate în sentință, în valoare totală de 3. lei, apelantul reclamant având o cotă de contribuție de 70%, iar intimata pârâtă reclamant reconvențional o cotă de contribuție de 30% la dobândirea acestor bunuri.
Tribunalul va menține ca legală și judicioasă modalitatea de partajare în natură a bunurilor, fiind respectate criteriile prevăzute de art.673/9 Cod procedură civilă și în consecință va obliga intimata pârâtă reclamantă reconvențional F. K. să plătească apelantului reclamant B. I. A. suma de 63549,2 lei sultă compensatorie pentru egalizarea valorică a loturilor. La stabilirea sultei compensatorii s-a avut în vedere că intimatei i s-au atribuit bunuri în natură în valoare totală de
172.322 lei, iar aceasta este îndreptățită să primească raportat la cota de contribuție de 30% stabilită de tribunal bunuri în valoare de 1. ,28 lei, astfel reieșind suma de achitat ca diferență între valoarea bunurilor acordate în natură și valoarea bunurilor la care era îndreptățită.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate în măsura în care nu contravin celor stabilite prin această decizie.
În temeiul art.274 și art.276Cod procedură civilă, tribunalul, față de admiterea în parte a apelului, constată că atât apelantul, cât și intimata pârâta reclamantă reconvențional, se află în culpă procesuală concurentă, motiv pentru care va proceda la compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată în apel efectuate de aceste părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamantul B. I. A. , cu domiciliul în B., str. G.
, bl. 2, sc. A, ap. 3, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.5992/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite în parte atât acțiunea civilă, cât și cererea reconvențională formulată, și în consecință:
Constată că apelantul reclamant B. I. A. și intimata pârâtă reclamant-reconvențional F.
K.,
cu domiciliul în B., I. C., bl. 2, sc. C, ap. 42, jud. B. -Năsăud, au dobândit bunurile comune indicate în sentință, în valoare totală de 3. lei, apelantul reclamant având o cotă de contribuție de 70%, iar intimata pârâtă reclamant reconvențional de 30% la dobândirea acestor bunuri.
Menține modalitatea de partajare în natură a bunurilor și obligă intimata pârâtă reclamantă reconvențional F. K. să plătească apelantului reclamant B. I. A. suma de 63549,2 lei sultă compensatorie pentru egalizarea valorică a loturilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Compensează în întregime cheltuielile de judecată în apel. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
M. | L. B. | C. | N. | M. | E. | P. |
MLB// 5ex.// 11 iunie 2013Jud. fond Abrudan OD.
| ← Decizia civilă nr. 1121/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 47/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
