Decizia civilă nr. 407/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 5204
DECIZIE CIVILĂ Nr.407/R
Ședința publică din 24 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenții Ș. C., D.
M. cu domiciliul procesual ales la cabinet av. Râmbu M. în B. M., Bd. R. nr. jud. 1/24, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3518 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ .
T.
Prin sentința civilă nr. 3518 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei A. A. L., cu privire la dreptul de creanță asupra îmbunătățirilor aduse imobilului situat în I. nr. 135, județul
M. .
S-a admis în parte cererea având ca obiect împărțeală judiciară de bunuri comune formulată de reclamanta A. A. -L., în contradictoriu cu pârâții Ș. C., Ș. Ana, Ș. V. și D. M. .
S-a constatat că A. A. -L. și Ș. C. au avut calitatea de soți în perioada_ -_ și că au dobândit în timpul căsătoriei un drept de coproprietate comună devălmașă în cote egale asupra următoarelor bunuri: mobilă bucătărie - 900 lei; aragaz mare Zanusi - 400 lei; aspirator - 200 lei; mobilă combinată bibliotecă și cuier haine - 900 lei; hidrofor - 400 lei; DVD - home-cinema - 600 lei; cuptor cu microunde - 200 lei; pat dormitor - 200 lei; video - 200 lei; mașină de spălat LG - 600 lei; ladă frigorifică Zanusi - 400 lei;
aragaz mic - 100 lei; tractor - 5400 lei; vacă - 2000 lei; 2 porci - 800 lei; Dacia Solenza - 6000 lei; gard electric - 400 lei.
S-a constat că masa bunurilor de partajat este în valoare totală de 19.700 lei, cotele valorice cuvenite părților fiind de 9850 lei.
S-a lichidat starea de devălmășie dintre părți, prin formarea de loturi
astfel:
atribuit reclamantei A. A. -L. Dacia Solenza - în valoare de
6000 lei, mașina de spălat LG - 600 lei.
S-a atribuit pârâtului Ș. C. restul bunurilor comune, în valoare de 13.700 lei, după cum urmează: mobilă bucătărie - 900 lei, aragaz mare Zanusi - 400 lei, aspirator - 200 lei, mobilă combinată bibliotecă și cuier haine - 900 lei, hidrofor - 400 lei, DVD - home-cinema - 600 lei, cuptor cu microunde - 200 lei, pat dormitor - 200 lei, video - 200 lei, ladă frigorifică Zanusi - 400 lei, aragaz mic - 100 lei, tractor - 5400 lei, vacă - 2000 lei, 2 porci - 800 lei, gard electric
- 400 lei.
A fost obligat Ș. C. să plătească reclamantei A. A. L. o sultă în valoare de 3250 lei.
S-a respins capătul de cerere de atribuire la reclamantă a aragazului mare Zanussi - 400 lei.
S-a constatat că, sub durata căsătoriei, A. A. -L. și Ș. C. au adus îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâtei D. M., având un drept de creanță în cote egale, în valoare de_ lei fiecare).
A fost obligată pârâta D. M. la plata către reclamanta A. A. -L. a sumei de 8957 lei, contravaloarea a 1/2 parte din îmbunătățirile aduse imobilului arătat.
S-a respins obligarea pârâților Ș. Ana și Ș. V. la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului indicat.
S-au compensat cheltuielile de judecată ocazionate reclamantei A. A.
-L. și pârâtului Ș. C. până la valoarea de 766 lei (1/2 taxă judiciară de timbru partaj și 1/2 onorariu expert evaluare bunuri mobile) și a fost obligată reclamanta A. A. -L. la plata sumei de 84 lei către pârâtul Ș. C. (diferență cheltuieli de judecată).
A fost obligată pârâta D. M. la plata către reclamanta A. A. -L. a sumei de 1045 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (1/2 taxă judiciară de timbru drept de creanță și 1/2 onorariu expert evaluare imobiliară).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Părțile A. A. -L. și Ș. C. s-au căsătorit în data de_ .
Căsătoria acestora a fost desfăcută la data de 12 decembrie 2011.
Sub durata căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri: mobilă de bucătărie - 900 lei; aragaz mare Zanussi - 400 lei; aspirator - 200 lei; mobilă combinată bibliotecă și cuier de haine - 900 lei; hidrofor - 400 lei; DVD - home cinema - 600 lei; Cuptor cu microunde - 200 lei; Pat de dormitor - 200 lei;Video - 200 lei; Mașină de spălat LG - 600 lei; Ladă frigorifică Zanussi - 400 lei; Aragaz mic - 100 lei; Tractor - 5400 lei; Vacă - 2000 lei; 2 porci - 800 lei; Dacia Solenza - 6000 lei; Gard electric - 400 lei.
Cu privire la cota de contribuție a soților, instanța a reținut faptul că atât reclamanta, cât și pârâtul Ș. C., au recunoscut o cotă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune. De altfel, și din probațiunea administrată în cauză a rezultat faptul că ambii soți au contribuit la cheltuielile căsătoriei, precum și la achiziționarea bunurilor comune.
Astfel, la filele 87, respectiv 94, au fost depuse în copie carnetele de muncă ale celor doi foști soți. Apoi, martorii audiați în cauză au arătat că soții erau ajutați de părinții ambilor (aspecte ce rezultă din depoziția martorului N.
- fila 60, Mărginaș I. - fila 69, P. R. - fila 70).
Având în vedere cele arătate, instanța a reținut cota de 1/2 a fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la autoturism, vacă și gardul electric, instanța a reținut faptul că și pârâtul a recunoscut calitatea de bunuri comune ale acestora, aspect evidențiat și cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, și prin concluziile scrise.
Masa bunurilor de partajat este în valoare totală de 19.700 lei. La stabilirea valorii bunurilor, s-a avut în vedere și raportul de expertiză tehnică judiciară redactat de către Bonte Aurel, expert evaluator bunuri mobile (filele 112-115). Astfel, gardul electric a fost evaluat la 400 lei, vaca la 2000 lei, iar porcii la 800 lei. Cu privire la autoturism și la tractor, instanța urmează să aibă în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză la data partajului, respectiv 6000 lei - Dacia Solenza și 5400 lei - tractorul.
În acest sens, instanța a reținut faptul că părțile nu au contestat concluziile raportului de expertiză. Reclamanta a solicitat însă ca să fie luate în calcul valorile acestora de la data separației în fapt a soților (600 lei - tractorul și 6300 lei Dacia Solenza). Pârâtul a solicitat ca, în cazul tractorului să se ia în calcul valoarea de 6000 lei, iar în cazul autoturismului, să se aibă în vedere valoarea de 6000 lei.
Cu privire la acest aspect, instanța a avut în vedere valorile de circulație stabilite în raportul de expertiză ca fiind cele corespunzătoare momentului celui mai apropiat operațiunii de partaj, acestea reflectând realitatea faptică, precum și principiile esențiale ale partajului.
Constatând acestea, instanța a lichidat starea de devălmășie, și a procedat la formarea loturilor.
La atribuirea bunurilor și formarea loturilor, instanța a avut în vedere prevederile art. 673, ind. 9 din Codul de procedură civilă, ținând seama de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
În ceea ce privește autoturismul Dacia Solenza și mașina de spălat LG, instanța a reținut acordul părților, în sensul atribuirii lor reclamantei A. A.
-L., acord exprimat și prin înscrisurile depuse la dosar, și cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei.
În ceea ce privește restul bunurilor mobile, instanța a dat eficiență criteriilor enumerate în Codul de procedură civilă, și le-a atribuit pârâtului Ș.
C., în condițiile în care acesta folosește exclusiv aceste bunuri de la momentul separării în fapt a soților. Același raționament a fost aplicat și cu privire la mașina de spălat LG, care, deși a fost solicitată a fi atribuită de către ambii soți, a fost atribuită pârâtului. În ceea ce privește porcii, instanța a reținut că, faptic, aceștia nu mai există, fiind consumați de familia pârâtului, aspect recunoscut de pârâtul Ș. C. .
Bunurile atribuite reclamantei însumează 6600 lei. Bunurile atribuite pârâtului însumează 13.100 lei. Raportat la faptul că masa bunurilor de împărțit este de 19.700 lei, a rezultat cota valorică cuvenită fiecăruia dintre soți în cuantum de 9850 lei.
Având în vedere modalitatea de atribuire a bunurilor, instanța, pentru a echilibra loturile, în spiritul respectării principiului egalității dintre copărtași, a dispus ca reclamanta să fie îndestulată prin plata de către pârât a unei sulte în cuantum de 3250 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de capătul de cerere privind partajul, cheltuieli solicitate de către ambele părți, instanța a reținut faptul că taxa de timbru aferentă partajului a fost stabilită la 732 lei. De asemenea, cu privire la același petit, au fost ocazionate și alte cheltuieli, respectiv onorariul expertului evaluator mobiliar, în sumă de 800 lei. Cele două însumate reprezintă 1532 lei.
Având în vedere obiectul și finalitatea acestui capăt de cerere, instanța, reținând faptul că toate cheltuielile au fost avansate de către reclamantă, l-a obligat pe pârât la plata a 1/2 din cheltuieli, respectiv 766 lei.
Pârâtul a justificat, la rândul său, cheltuieli (1700 lei onorariu de avocat). Potrivit aceluiași principiu expus anterior, instanța a obligat reclamanta la plata a 1/2 din cheltuială (850 lei).
Reținând faptul că ambele părți au efectuat cheltuieli, instanța a compensat aceste cheltuieli până la valoarea de 766 lei, și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 84 lei, cu titlu de diferență cheltuieli de judecată. Cu privire la capătul de cerere vizând îmbunătățirile aduse imobilului din
I., nr. 135, județul M., pârâții Ș. C., Ș. Ana, Ș. V. și D. M. au invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantei. Aceștia au arătat că dreptul reclamantei de a solicita contravaloarea a 1/2 din îmbunătățirile aduse s-a născut la momentul efectuării respectivelor lucrări și, pe cale de consecință, trecând mai mult de 3 ani de la momentul indicat, dreptul de creanță al reclamantei ar fi prescris.
Instanța a unit excepția prescripției cu fondul, apreciind că, pentru a se putea pronunța asupra aspectelor invocate, trebuiau administrate probe (Încheierea din 28 iunie 2012 - fila 64).
Cu privire la excepția invocată, instanța a reținut faptul necontestat de către părți că acestea au conviețuit până în cursul lunii august 2011. De asemenea, potrivit certificatului de divorț 3326 din 12 decembrie 2011 (fila 7), căsătoria părților a fost desfăcută la sfârșitul anului 2011. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20 februarie 2012, deci la aproximativ 2 luni de la data desfacerii căsătoriei.
Instanța a reținut, de asemenea, în soluționarea acestei excepții, faptul că, până în august 2011, reclamanta a locuit tocmai în imobilul în care s-au făcut îmbunătățirile pretinse.
Astfel, instanța nu a putut aprecia că prescripția dreptului la acțiune a început să curgă de la data nașterii raportului juridic, așa cum arată Decretul 167/1958 aplicabil în speță, ci de la data desfacerii căsătoriei prin divorț. Pe durata căsătoriei, prescripția este suspendată în raporturile dintre soți, imposibilitatea de a acționa fiind, în esență, de natură morală. Dreptul reclamantei fiind în strânsă legătură cu raporturile de căsătorie, aceasta solicitând cota sa de contribuție la îmbunătățirile aduse imobilului în care locuiau soții, instanța a reținut că dreptul la acțiune va curge doar de la disoluția căsătoriei.
Văzând aceste aspecte, instanța a respins excepția invocată.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar (filele 134- 154), s-a stabilit că, pe durata căsătoriei, s-au adus anumite îmbunătățiri la imobilul din I., nr. 135.
Expertul a avut în vedere atât faptul că lucrările s-au executat în regie proprie (la recapitulare neaplicându-se cheltuielile cu manopera ale angajatorului), cât și coeficientul de uzură (în funcție de vechimea lucrărilor) și coeficientul de depreciere economică (din cauze externe).
Astfel, în 2006, a fost amenajată camera de baie, iar lucrarea a fost evaluată la 1606,8707 lei. În 2008, a fost edificată o fântână nouă, evaluată, după aplicarea tuturor criteriilor indicate, la 3993,9079 lei. În 2009, au fost executate lucrări de renovare și finisare interioară, în valoare de 7637,328 lei. Amenajarea terasei a fost executată în 2010, costul fiind evaluat la 2448,476 lei. Montarea ușilor interioare a fost evaluată la 1638,5699 lei, iar soba de teracotă la 588,48 lei. Totalul investițiilor evaluate a fost stabilit la 17.914 lei.
Din interogatoriile luate părților și din depozițiile martorilor, a rezultat faptul că cei doi soți locuiau în imobilul din I., nr. 135, însă se gospodăreau separat. Ș. Ana, N. A. (fila 60), P. R. (fila 70), Dale Grigore (fila 85) arată toți că cei doi soți se gospodăreau separat de ceilalți pârâți.
Afirmațiile pârâtului Ș. V. în sensul că cei doi soți se gospodăreau împreună cu ceilalți pârâți și cu celelalte surori ale lui Ș. C. nu au putut fi avute în vedere întrucât nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.
Din interogatoriul luat pârâtului Ș. C. (filele 49-53), instanța a reținut că acesta a recunoscut faptul că renovările din casă s-au făcut pe durata căsătoriei și că părinții reclamantei i-au dat acesteia doi porci, iar banii obținuți din vânzarea acestora au fost folosiți la amenajarea camerei de baie. Același aspect se reflectă și în interogatoriul luat pârâtei Ș. Ana (filele 58), care a confirmat faptul că reclamanta a primit de la părinții săi doi porci.
De asemenea, din interogatoriul lui Ș. C. a rezultat faptul că părinții reclamantei au achiziționat pentru cei doi soți 3 uși, care au fost montate în imobilul în care locuiau părțile. Același aspect este confirmat de martorul N.
A. (fila 60).
Pârâtul mai arată că, după doi ani de căsnicie, s-au separat cu cheltuielile de părinții săi, gospodărindu-se separat. Acesta a confirmat faptul că reclamanta a obținut venituri pe care le-a folosit pentru treburile casnice.
Cu privire la plata meșterului ce a executat renovările, instanța a avut în vedere interogatoriul lui Ș. Ana, precum și depoziția martorei P. R. . Astfel, Ș. Ana a arătat că meșterul a fost plătit de către cei doi soți. Martora P. R. (fila 70), soția meșterului ce a executat lucrările a confirmat faptul că avansul a fost achitat de către ambii soți, iar tranșele ulterioare de plată au fost achitate de către reclamantă, lunar cu ocazia luării salariului.
În acest sens, nu au putut fi reținute afirmațiile pârâtului Ș. C. că tatăl său ar fi plătit munca meșterului, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.
Instanța a reținut că atât părinții reclamantei, cât și părinții pârâtului ajutau noua familie constituită, fie prin acordarea de împrumuturi bănești când aceștia aveau nevoie, fie prin ajutor dat prin muncă fizică efectivă. În acest sens, s-au avut în vedere și declarațiile martorilor Mărieș Augustin (fila 59), N.
A. (fila 60), Mărginaș I. (fila 69), P. R. (fila 70), Dale Grigore (fila 85),
M. V. (fila 86).
Instanța a ținut seama și de aspectele invocate de pârâtul Ș. V., în sensul că a dat bani cu titlu de împrumut celor doi soți, precum și de faptul că banii au fost și restituiți de către soți (filele 80-84).
Din depoziția martorului Mărieș Augustin, a rezultat faptul că sora pârâtului Ș. C. a dat bani împrumut tinerei familii pentru achiziționarea de animale (fila 59). De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că împrumutul acordat soților de către sora pârâtului Ș. C. a fost restituit, aspect ce a rezulată din declarația martorului N. A. (fila 60). Aceleași aspecte se coroborează și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.
Analizând probele administrate, respectiv interogatoriile luate și declarațiile de martori, instanța a reținut faptul că, în speță, s-a dovedit executarea de către cei doi soți pe parcursul căsătoriei a unor investiții la imobilul în care aceștia locuiau, respectiv în I., nr. 135. Coroborând acest fapt cu informațiile ce rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții și evaluare imobiliară, instanța a reținut că valoarea totală a acestor investiții se ridică la suma de 17.914 lei.
Având în vedere faptul că expertul a avut în vedere atât faptul că lucrările s-au executat în regie proprie (la recapitulare neaplicându-se cheltuielile cu manopera ale angajatorului), cât și coeficientul de uzură (în funcție de vechimea lucrărilor) și coeficientul de depreciere economică (din cauze externe), instanța a luat în calcul aceste valori ca fiind cele ce reflectă realitatea faptică și oferă imaginea clară a valorii de piață a investițiilor.
Datorită faptului că a fost stabilită cota de contribuție egală a soților la cheltuielile căsătoriei și la dobândirea bunurilor comune, instanța a concluzionat că fiecărui soț îi revine 8957 lei din valoarea acestor investiții, aceștia având fiecare un drept de creanță.
Casa din I., nr. 135, județul M. se află pe terenul atribuit în proprietate pârâtei D. M., conform titlului de proprietate aflat la dosar (fila 15), aspect necontestat de către nici una din părți, astfel încât instanța a dat eficiență prezumției instituite de Codul civil, în sensul că proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al construcției. Pârâta, deși legal citată, semnând personal citația (fila 67), nu și-a exprimat un punct de vedere în cauză.
Pe cale de consecință, instanța a dispus obligarea pârâtei D. M. la plata către reclamantă a sumei de 8957 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din investițiile aduse la imobil.
Deși inițial reclamanta a chemat în judecată pârâții Ș. Ana și Ș. V. cu privire la dreptul acesteia de creanță, ulterior, la cuvântul pe fond și prin concluziile scrise, aceasta a solicitat obligarea doar a pârâtei D. M. la plata sumei de bani cu titlu de drept de creanță. Având în vedere și prezumția avută în vedere de către instanță, precum și titlul de proprietate care o atestă pe pârâta
D. M. ca proprietară, instanța a respins cererea cu privire la pârâții Ș. V. și Ș. Ana.
Ca un corolar al acestor dispoziții, instanța a obligat pârâta D. M. la plata către reclamanta A. A. -L. a sumei de 1045 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (1/2 taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect dreptul de creanță și 1/2 onorariu expert evaluare imobiliară). Pârâta D. M. a căzut în pretenții, iar potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere faptul că reclamanta a solicitat obligarea acestei pârâte la plata a jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța a dispus în acest sens, conform solicitării.
Împotriva sentinței civile nr. 3518 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, au formulat recurs recurenții D. M. și Ș. C. solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 3518 din 1 aprilie 2013 cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, iar, în subsidiar, rejudecând solicită admiterea recursului formulat și pe cale de consecință modificarea în parte a sentinței civile nr. 3518 din 1 aprilie 2013 ca nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, recurenții au arătat următoarele: instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, constatând că sub durata căsătoriei între
A. A. -L. și Ș. C. părțile au dobândit următoarele bunuri: mobilă de bucătărie - 900 lei; aragaz mare Zanussi - 400 lei; aspirator - 200 lei; mobilă combinată bibliotecă și cuier de haine - 900 lei; hidrofor - 400 lei; DVD - home cinema - 600 lei; Cuptor cu microunde - 200 lei; Pat de dormitor - 200 lei;Video - 200 lei; Mașină de spălat LG - 600 lei; Ladă frigorifică Zanussi - 400 lei; Aragaz mic - 100 lei; Tractor - 5400 lei; Vacă - 2000 lei; 2 porci - 800 lei; Dacia Solenza - 6000 lei; Gard electric - 400 lei.
Instanța de fond, sistând starea de devălmășie prin formarea loturilor astfel, atribuie reclamantei A. A. L.: Dacia Solenza (6000 lei) și
mașina de spălat L.G. (600 lei) și atribuie pârâtului restul bunurilor comune, urmând ca acesta să îi plătească reclamantei o sultă în valoare de 3250 lei. Deși pârâtul a indicat modalitatea în care instanța să partajeze bunurile, respectiv să îi atribuie reclamantei aspiratorul, mobila combinată și cuierul de haine, hidroforul, cuptorul cu microunde, video-ul, mașina de spălat LG, aragazul mic cu 3 ochiuri, iar pârâtului restul bunurilor, instanța nu s-a pronunțat de această manieră. Or, având în vedere natura bunurilor, precum și faptul că pârâtul deține venituri reduse se apreciază că această modalitate de împărțire a bunurilor în natură era mult mai oportună.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 alin. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă și au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulteriore.
Intimata A. A. L. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele: recursul a fost formulat în două modalități: una în principal, în care se solicită casarea sentinței atacate, fără a se arăta de ce și cu ce a greșit instanța fondului, ce dispoziții legale au fost încălcate ce norme imperative au fost eludate, ce excepții au fost admise sau respinse.
Părțile au fost asistate de avocați, și-au propus probele, care au considerat că sunt necesare, fiind încuviințate toate categoriile de probe atât martori cât și probe științifice.
Nu s-au mai solicitat probe testimoniale cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, ci s-au susținut niște obiecțiuni la raportul de expertiză în construcții, respinse de instanța fondului.
Nu s-a arătat în motivarea recursului de ce anume se solicită casarea.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței, dorindu-se modificarea variantei de partaj prin atribuirea unor bunuri reclamantei și altor bunuri fostului ei soț Ș. C. .
Deși a declarat recurs și D. M. în motivele de recurs aceasta nu critică în niciun fel sentința, criticile vizează doar modalitatea de atribuire a bunurilor mobile pe care cei doi foști soți le-au avut.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din 11 septembrie 2013, reprezentanta intimatei a arătat că dorește în subsidiar ca schimbarea modalității de partajare să vizeze aragazul Zanussi în sumă de 400 lei, lada frigorifică în sumă de 400 lei și mobila combinată cu cuier hol în sumă de 900 lei. În total 1700 lei, fiind atribuite în plus intimatei. Din sulta de 3250 lei se vor scădea cei 1700 lei urmând ca recurentul să achite intimatei 1450 lei restul dispozițiilor sentinței atacate urmând a fi menținute. Dacă recurentul dorește și atribuirea tractorului în sumă de 5400 lei intimatei, aceasta ar mai avea de achitat o sultă de 3850 lei.
Analizând sentința civilă nr. 3518/_ a Judecătoriei B. M., prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Recursul a fost formulat în două modalități: una în principal, în care se solicită casarea sentinței atacate, fără a se arăta de ce și cu ce a greșit instanța fondului, ce dispoziții legale au fost încălcate, ce norme imperative au fost eludate, ce excepții au fost admise sau respinse.
Părțile au fost asistate de avocați, și-au propus probele care au considerat că sunt necesare, fiind încuviințate toate categoriile de probe atât martori cât și probe științifice.
Nu s-au mai solicitat probe testimoniale cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, ci s-au susținut niște obiecțiuni la raportul de expertiză în construcții, respinse de instanța fondului.
Nu s-a arătat în motivarea recursului de ce anume se solicită casarea.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței, dorindu-se modificarea variantei de partaj prin atribuirea unor bunuri reclamantei și altor bunuri fostului ei soț Ș. C. .
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, cuprinsul sentinței pronunțate rezultă că nu se regăsește niciun motiv de casare a sentinței.
În ceea ce privește critica formulată de recurentul Ș. C., vizând modalitatea de atribuire a bunurilor mobile, sunt de reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 673 indice 1 Cod procedură civilă, judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunurile asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face cu procedura prevăzută de capitolul VII - procedura împărțelii judiciare din codul de procedură civilă 1865.
Potrivit art. 673 indice 5 Cod procedură civilă alin. 2: Instanța va face împărțeala în natură. Instanța procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
Conform art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul proprietarilor, sau alte asemenea.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, rezultă că, prin întâmpinarea depusă la data de_, s-a solicitat partajarea în natură a bunurilor recunoscute ca fiind achiziționate de soți sub durata căsătoriei, în modalitatea care presupunea atribuirea reclamantei a următoarelor bunuri: aspirator în valoare de 200 lei, mobilă combinată și cuier de haine în valoare de 900 lei, hidrofor în valoare de 400 lei, cuptor cu microunde în valoare de 200 lei, video în valoare de 200 lei, mașină de spălat LG în valoare de 600 lei, aragaz mic cu 3 ochiuri în valoare de 100 lei.
În scriptul depus la dosar de intimata A. A. -L. la fila 166 dosar fond, aceasta afirmă că: toate bunurile comune au rămas la soț (aspirator,
aragaz, mobilă de bucătărie, DVD home-cinema, cuptor cu microunde, video, mașină de spălat amenajările în locuință, ladă frigorifică).
În recurs, intimata a fost de acord cu atribuirea către reclamantă și a altor bunuri mobile - fila 11 din dosarul de recurs.
Analizând modalitatea de atribuire a bunurilor mobile prin prisma prevederilor art. 673 indice 9 Cod procedură civilă și art. 673 indice 5 Cod procedură civilă 1865, se remarcă faptul că reclamantei îi pot fi atribuite și următoarele bunuri mobile: aspirator, în valoare de 200 lei, mobilă combinată și cuier, în valoare de 900 lei, cuptor cu microunde în valoare de 200 lei, video, în valoare de 200 lei și aragaz mic cu 3 ochiuri, în valoarea de 100 lei, astfel încât valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei va fi de: 8200 lei, iar valoarea sultei la care va fi obligat pârâtul Ș. C. către reclamanta A. A.
L. va fi de 1650 lei.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin 1 teza I Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurentul Ș. C., va modifica în parte sentința atacată și va atribui reclamantei-intimate A. A.
-L., domiciliată în com. Mireșu M., sat I. nr. 291, jud. M. și următoarele bunuri mobile: aspirator, în valoare de 200 lei, mobilă combinată și cuier, în valoare de 900 lei, cuptor cu microunde în valoare de 200 lei, video, în valoare de 200 lei și aragaz mic cu 3 ochiuri, în valoarea de 100 lei, astfel încât valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei va fi de: 8200 lei, iar valoarea sultei la care va fi obligat pârâtul Ș. C. către reclamanta A. A.
L. va fi de 1650 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.3518/_ a Judecătoriei B. M., care nu contravin prezentei decizii.
Hidroforul nu a fost atribuit reclamantei, acesta rezultând din probe că este folosit la irigarea terenurilor recurenților.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta D. M., aceasta nu a formulat nici un motiv de recurs de natură să constituie o critică a sentinței în ceea ce o privește pe această recurentă.
Criticile formulate prin cererea de recurs vizează doar modalitatea de atribuire a bunurilor mobile ale celor doi foști soți.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, recursul declarat de recurenta D. M. va fi respins ca nefondat.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, raportat la modul de soluționare a cererilor părților, cheltuielile de judecată în recurs vor fi compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de către recurentul Ș. C., cu domiciliul procesual ales în B. M., Bd. R. nr. 1 ap. 24, jud. M., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3518/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că: Atribuie
reclamantei-intimate A. A. -L., domiciliată în com. Mireșu M., sat I. nr. 291, jud. M. și următoarele bunuri mobile: aspirator, în valoare de 200 lei, mobilă combinată și cuier, în valoare de 900 lei, cuptor cu microunde în valoare de 200 lei, video, în valoare de 200 lei și aragaz mic cu 3 ochiuri, în valoarea de 100 lei, astfel încât valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei este de: 8200 lei, iar valoarea sultei la care este obligat pârâtul Ș.
C. către reclamanta A. A. L. este de 1650 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.3518/_ a Judecătoriei B.
M., care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de către recurenta D. M., cu domiciliul procesual ales în B. M., Bd. Republici nr. 1 ap. 24, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3518/_ a Judecătoriei B. M. .
Compensează cheltuielile de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | T. | A. | Ț. D. | SA |
Red.DȚ/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: M. E. F. aș
| ← Decizia civilă nr. 177/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 228/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
