Decizia civilă nr. 1148/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1148/R/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE ANA-SS JUDECĂTOR F. S. B. JUDECĂTOR D. T. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe recurent N. A.
-S., recurent N. S. -G. și pe intimat N. O., având ca obiect recursul Sentinței civile nr. 5947 din_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., având ca obiect pensie întreținere
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentul reclamant av. Giurcă M., iar pentru intimatul pârât av. Călbăjos R. C. în substituirea av. N. Viorelia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de_ s-a depus prin registratura instanței note de ședință din partea intimatului N. O. .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentelor, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii principale formulată de reclamantă împotriva pârâtului, obligarea acestuia din urmă la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în limitele cotei de 17% din veniturile realizate de acesta în calitate de salariat l ANAF D.G.F.P. C. -N., începând cu data înregistrării acțiunii și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani.
De asemenea, solicită respingerea acțiunii reconvenționale formulată de pârât în calitate de reclamant reconvențional. Cu obligarea pârâtului reconvențional la plata cheltuielilor reprezentând onorariul avocațial.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de reclamant, și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele Prin Sentința civilă nr. 5947 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar
s-a respins ca neîntemeiata exceptia de inadmisibilitate, exceptia lipsei calitatii
procesuale active a pârâtului-reclamant reconventional, a lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantei-pârâta reconventionala.
S-a respins ca neîntemeiata actiunea principala formulată de reclamanta
A. -S. în contradictoriu cu pârâtul N. O. .
S-a admis cererea reconventionala precizata în principal formulată de N.
în contradictoriu cu N. A. -S., pârâta-reconvențională N. S. -
G. .
S-a stabilit întinderea obligației de întreținere in favoarea reclamantei, in valoare de pana la 16% din venituri in sarcina pârâtului N. O. si in valoare de pana la 25% din venituri in sarcina paratei reconvenționale N. S.
G., obligație de întreținere care sa fie executata in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si a cheltuielilor pentru educare, învățătura si pregătire profesionala pentru reclamanta.
S-a respins cererea reclamantei de obligare la cheltuieli de judecată. S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor de la dosar, petenta este fiica paratului, născuta din căsătoria sa anterioară, desfăcuta prin divorț prin Sentința civila nr.2678/1999 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, hotărâre prin care a fost încredințata pentru creștere si educare mamei sale N. S. G., paratul fiind obligat sa-i achite pensie de întreținere.f 7.
Prin Sentința civila nr.2583/_, s-a dispus reducerea pensiei de întreținere stabilita in favoarea ei prin sentința civilă nr.6915/_ de la 2o% din veniturile realizate de parat la 17%, iar prin Sentința civila nr.697/2009 dos.nr._ - paratul sa fie obligat la plata in favoarea ei o pensie de întreținere in limitele cotei de 17% din venit începând cu data de_ pana la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.f 9.
Prin Sentința civila nr.27._, s-a dispus sistarea pensiei de întreținere, deoarece reclamanta a renunțat la continuarea studiilor la Facultatea de Științe Economice si Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB C. -N.
.
In luna septembrie 2012, petenta s-a înscris la Facultatea de Geografie din cadrul UBB C. -N. - curs de zi - aspect care rezulta din adeverința existenta la fila 4 din dosar.
În speță sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil, fiind vorba despre cauze referitoare la starea persoanei, minori și familie.
Conform art.530 din Noul cod civil "obligația de "întreținere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătura si pregătire profesionala" si, doar "daca aceasta obligație nu se executa de bunăvoie in natura, instanța de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de "întreținere, stabilita in bani".
Conform art.529 din Noul Cod civil "întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plați";.
Conform art.499 alin. 1."tatăl si mama sunt obligați, in solidar, sa dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educația, învățătura si pregătirea sa profesionala" iar conform alin.3 "părinții sunt obligați sa întrețină pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani". Potrivit alin. 3: "In caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul si modalitățile executării, precum si contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala".
Este mai presus de orice dubiu că reclamanta se află în nevoie, prezumție relativă, verificată în cauză, aspect necontestat de nimeni.
În speță s-au invocat excepția de inadmisibilitate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei reconvenționale raportat la dispozițiile art.119 al.1 c. proc. civ, "daca paratul are pretenții in legătura cu cererea reclamantului, el poate sa facă cerere reconvenționala".
După cum în mod just a subliniat pârâtul, nu rezulta de aici ca cererea reconvenționala ar fi mijlocul procedural prin care paratul are posibilitatea de a formula pretenții proprii doar fata de reclamant, ci doar ca are posibilitatea de a formula pretenții in legătura cu cererea reclamantului.
Trebuie subliniat că cererea sa in contradictoriu cu parata reconvenționala N. S. G. se refera la obligația solidara de întreținere fata de reclamanta, deci cererea reconvenționala este admisibila, fiind vorba despre o chestiune indivizibilă, o problemă prea personală importantă pentru a fi soluționată altfel decât unitar.
Potrivit dispozițiilor art.1.447 al.2 N.C.C., care reglementează efectele solidarității dintre creditor si debitorii solidari, "Urmărirea pornita contra unuia dintre debitorii solidari nu ii împiedica pe creditor sa se îndrepte contra celorlalți codebitori. Debitorul urmărit poate insa cere introducerea in cauza a celorlalți codebitori".
Pârâtul a depus cererea de introducere in cauza a paratei reconvenționale
N. S. G., in calitate de codebitor solidar al obligației de întreținere fata de reclamanta N. A. S., sub forma cererii reconvenționale, nici un text de lege neinterzicând acest lucru, prin urmare, tot ce nu este interzis, este permis și deci, nu poate fi vorba despre inadmisibilitate.
Din coroborarea art.1.447 NCC cu art.119 al. 1 c. proc. civ. si art.499 NCC rezulta ca cererea reconvenționala este admisibila, ca el are calitate procesuala activa, ca parata reconvenționala N. S. G. are calitate procesuala pasiva fiind indiscutabilă contribuția fiecăruia dintre părinți la întreținerea reclamantei.
Pe fond, cererea de chemare in judecata este neîntemeiata si a fost respinsă ca atare, deoarece din probațiunea administrată nu reiese refuzul părintelui de a-și onora obligațiile legale și morale.
Cererea reconvenționala este fondată, instanța de fond pronunțând o hotărâre prin care sa stabilească întinderea obligației de întreținere in favoarea reclamantei, in valoare de pana la 16% din venituri in sarcina lui si in valoare de pana la 25% din venituri in sarcina paratei reconvenționale N. S. G.
, obligație de întreținere care sa fie executata in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si a cheltuielilor pentru educare, învățătura si pregătire profesionala pentru reclamanta, nefiind necesar a da curs celei precizate în subsidiar.
Instanța de fond a apreciat ca nu este îndeplinita condiția prevăzuta de art.530 al.2 NCC, adică neexecutarea obligației de întreținere de bunăvoie, pentru ca instanța sa poată dispune executarea acestei obligații prin plata unei pensii de întreținere stabilita in bani.
Nevoile sunt prevăzute de art.530 NCC, si anume: asigurarea celor necesare traiului, cheltuieli pentru educare, învățătura si pregătire profesionala, nicidecum pentru țigări, distracții si haine de firma, cum ar reieși din răspunsurile date de aceasta întrebărilor cuprinse in interogatoriu.
Avand in vedere dispozitiile art.274 C.pr.civ. si principiul disponibilitatii ce guvernează procesul civil, instanta a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata, respingând cererea reclamantei care a căzut în pretenții.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs reclamanta N. A.
și pârâta reclamantă reconvențională N. S. G. (f.3)
solicitând, în temeiul disp. art. 499, 514, 524, 529, 530 NCC și art. 119 alin. 1 C.pr.civ. precum și a disp. art. 275 și 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 312 pct. 1, 2 și 3 teza I C.pr.civ., admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii principale formulate de reclamantă, respingerea acțiunii reconvenționale formulate de pârât cu obligarea pârâtului reclamant reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În motivarea cererii
arată că soluția instantei de fond precum si argumentele aduse in sprijinul acesteia sunt rezultatul unei interpretări eronate, precum si a aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente in cauza.
Soluția de respingere a acțiunii principale este nelegala. Deși retine in considerente ca starea de nevoie a reclamantei este evidentă - dovedita in cauza
- necontestata de parat - deci sunt prezente premizele disp.art.524 NCC - motivarea instanței in sensul ca din probe nu ar rezulta refuzul paratului de a- si onora obligațiile legale si morale nu este susținuta de nici o proba prin care paratul sa fi făcut dovada ca ar fi prestat intretinerea asa cum a susținut in scriptele formulate.
Afirmațiile sale nefiind dovedite - raman simple afirmații - si nu pot constitui fundament legal pentru soluția adusa de instanța de fond.
Asa cum a menționat, promovarea prezentei acțiuni a fost rezultatul refuzului acestuia de a contribui la acoperirea nevoilor pe care le are urmare faptului ca s-a înscris in luna septembrie 26121a Facultatea de Geografie din cadrul UBB C. -N. curs cu frecventa . L-am anunțat pe tată de acesta situație solicitandu-i sa o ajute sa fac fata nevoilor pe care le avea, deoarece ajutorul material acordat de mama sa in limita posibilităților sale nu era si nu este suficient pentru acoperirea acestor nevoi, care prioritar sunt nevoi de hrana, îmbrăcăminte rechizite școlare ,transport cu mijloacele de transport in comun, medicamente și consultații medicale .
De asemenea, pregătirea școlara la Facultatea de geografie - presupune si practica pe teren - cu deplasări in afara localității - pentru perioade mai lungi de timp care de asemenea presupune cheltuieli pentru cazare masa si transport cheltuieli care sunt acoperite de facultate in proporție redusa - restul fiind suportat de noi studenții.
Aflând de faptul ca s-a inscris la facultate - tatăl a insultat-o imputandu-i acest fapt, sustinand ca urmeaza facultatea numai din dorința de a putea obține bani de la el. Si i-a comunicat ca având in vedere faptul ca este majora nu are decât sa se descurce cum va crede de cuviința, el nu intelege sa o ajute deoarece are inca doi copii, credite la banca pentru apartament si mașina .In aceste condiții a fost nevoita sa promoveze acțiunea.
Or, paratul a afirmat ca nu s-a sustras de la a-i acorda intretinerea insa nu a făcut nici o dovada in acest sens. De altfel numai după pronunțarea hotărârii - la data de 13 mai 2013 i-a acordat la solicitarea sa suma de 500 lei necesari pentru aplicația din cadrul facultății desfășurata pe perioada 14-17 mai 2013.
De la înaintarea acțiunii septembrie 2012 si pana in luna mai 2013 nu a primit de la parat nimic .La ziua sa paratul nu a dat nici măcar un telefon astfel ca afirmațiile sale făcute in scripte sunt doar ca sa impresioneze instanța
de judecata.,iar in data de 3 octombrie 2012 i-a cerut sa uite ca are tata deoarece si el uita ca mai are o fiica are doar pe cei doi copii cu a doua soție.
In contextul dat, nelegal si cu încălcarea dispozițiilor prevederilor art.499 al.l 529 si 530 din NCC acțiunea a fost respinsa - starea de nevoie fiind dovedita si reținuta ca atare de instanța - iar raporturile dintre reclamantă si parat nefiind de natura a justifica obligarea acestuia la prestarea obligației in natura așa cum a dispus instanța de fond -
Aceasta soluție este de natura sa opună in situația de a fi la discreția pârâtului care va presta întreținere pe seama sa când va crede el de cuviința sau nu va presta deloc iar reclamanta nu poate urmări silit executarea obligațiilor pe care legal le are pârâtul.
Nelegalitatea soluției de admitere a acțiunii reconventionale fata de reclamanta parata reconventionala N. A. S. consta in faptul ca Disp.art.499 pct 1 si 2 NCC instituie obligația solidara a părinților sa dea intretinere copilului minor, si major aflat in continuarea studiilor . solidaritatea legala dintre debitori reglementata de disp.art.1.445 NCC .
Disp.art.1447 NCC pct.l - drepturile creditorului - prevede ca " creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fara ca acesta sa ii poată opune beneficiul de diviziune " situație in care cererea paratului de a fi obligat in solidar cu parata reconventionala mama N. S. G. a fost nelegal admisa, cu atât mai mult cu cat reclamanta creditoarea întreținerii, nu a solicitat ca paratul sa fie obligat la intreaga intretinere de care are nevoie, a solicitat obligarea sa la cota legala in care potrivit legii poate fi obligat. Raportata la posibilitatile de plata pe care le are.
Disp.art.514 pct.l prevăd ca " obligația de intretinere are caracter personal - astfel ca o aplicare corecta a dispozițiilor legale mai sus analizate trebuia sa aibă ca rezultat respingerea acțiunii reconventionale formulata de parat si aceasta cu atât mai mult cu cat prestarea in natura a intretinerii poate fi dispusa in contextul in care creditoarea intretinerii ar locui impreuna cu debitorul intretinerii astfel incat nevoile sale curente privind intretinerea sub toate aspectele sunt percepute de debitorul intretinerii la timp si onorate in timp util. Or, reclamanta locuieste impreuna cu mama sa ,aceasta acoperă în măsura posibilităților sale nevoile pe care le are, contribuția sa nefiind insa suficienta raportat la cheltuielile de folosința locuinței hrana implicate de procesul de școlarizare.
În contextul solutiei instanței de fond reclamanta ar trebui sa se adreseze zilnic pârâtului să-i solicite îndeplinirea obligației, iar în caz de refuz nu are posibilitatea executării hotărârii pronunțate.
Chiar daca pârâtul mai are in intretinere doi copii si are rate la banca pentru apartament si mașina - aceste rate sunt pentru achiziționarea unor bunuri de valoare - bunuri comune cu soția sa - care fiind avocat are la rândul sau venituri suficiente care sa le permită sa faca fata chetuielilor la care s-au angajat.
Prin acțiunea formulata reclamanta nu a intenționat sa aduca atingere drepturilor avute de frații sai atâta vreme cat am solicitat stabilirea acestei obligații de intretinere in cotele legale cu respectarea drepturilor la intretinere a celor doi copii ai paratului.
Nelegalitatea soluției instanței de fond de respingere a excepțiilor invocate de parata reconventionala N. S. G. cu consecința admiterii acțiunii reconventionale formulata de parat in contradictoriu cu recurenta.
Actiunea reconventionala a fost inregistrata de parat la data de 8 noiembrie 2012 situație in care potrivit disp.art.3 din Lg.76/2012 pentru
punerea in aplicare a Lg.134/2010 privind Codul de pr.civila in speța cu privire la cererea reconventionala sunt aplicabile disp.art.119 din vechiul cod de pr.civila. care pred ca: " Daca paratul are pretenții in legătura cu cererea sau cu mijloacele de apărare ale reclamantului, el poate sa facă cerere reconventionala " .
In considerarea dispoziției legale menționate - cererea reconventionala este definită ca fiind " mijlocul procedural prin care paratul formulează pretenții proprii fata de reclamant"[ - a se vedea definitia cererii reconventionale din Codul de procedura civila comentat si adnotat G. BOROI,Dumitru Radescu ppag.186 pct.3 precum si Codul de procedura civila- comentariu pe articole I. Les pag.384 " cererea reconventionala - actul procedural prin intermediul căruia paratul urmărește valorificarea unui drept propriu falia de reclamant".
In interpretarea corecta a textului - nelegal a fost respinsa excepția de inadmisibilitate formulata de N. S. G. deoarece nu a fomulat nici o pretenție in prezentul dosar, in care nu are calitate de reclamanta -- iar intre ea si reclamantul reconventional nu exista nici un fel de raport obligational care sa justifice legal cererea acestuia.
Instanța de fond invoca greșit - solidaritatea instituita de disp.art.499 NCC deoarece din economia textului - creditorul obligației de intretinere - in speța reclamanta - N. Andree S. are alegerea de a urmări pe acel părinte care nu isi indeplineste obligația de intretinere - cu atât mai mult cu cat asa cum a menționat deja potrivit disp. art.514 NCC obligația de intretinere are caracter personal.
In contextul aplicării corecte a dispozițiilor legale la care a facut trimitere mai sus nelegal au fost repinse si excepțiile lipsei calității procesual active a reclamantului reconventional de a formula cererea reconventionala in contradictoriu cu N. S. G. cată vreme acesta nu a justificat ca este titularul unui drept pe care tinde sa il valorifice deoarece dreptul la intretinere este un drept care aparține reclamantei - paratul fiind titular al unei obligații de întreținere fata de reclamanta .
Cată vreme, asa cum a menționat, intre reclamantul reconventional si pârâta nu exista nici un raport obligational - si excepția lipsei calității procesual pasive in ce o privește trebuia legal admisa si nu respinsa.
In consecința admițând recursul pârâta N. S. G. solicită modificarea hotărârii in sensul admiterii excepțiilor invocate, cu consecința respingerii cererii reconventionale formulate in cotradictoriu cu pârâta.
Soluția este nelegala si in ce privește cheltuielile de judecata - aceste fiind solicitate de recurente la fond - astfel ca solicita admiterea recursului si sub acest aspect.
Prin întâmpinarea formulată (f.25) intimatul pârât N. O.
a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări corecte a dispozițiilor legale incidente în cauză precum și a probelor administrate.
În susținerea poziției procesuale
intimatul a arătat următoarele:
In ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii principale, recurenta susține ca nu a făcut dovada ca ar fi prestat întreținerea reclamantei, context in care afirmațiile cu privire la onorarea obligațiilor legale si morale de întreținere raman simple afirmații.
In primul rând solicită instanței de recurs sa observe ca cererea de chemare in judecata a fost înregistrata înainte de începerea anului universitar 2012/2013, adică înainte ca reclamanta sa inceapa anul I de facultate, context
in care susținerea potrivit căreia promovarea acțiunii a fost rezultatul refuzului său de a contribui la acoperirea nevoilor pe care le avea ca urmare a continuării studiilor nu este numai nedovedita (nu a produs nici o proba in acest sens) ci si prematura. Adică, recurenta reclamanta știa dinainte ca nu își va îndeplini obligația de întreținere de bunăvoie cu toate ca, asa cum rezulta din răspunsul acesteia la întrebările cuprinse in interogatoriul formulat, relațiile dintre intimat si aceasta erau bune, in sensul ca o ajuta atât financiar cat si material si chiar i-a cerut sa locuiască împreuna cu intimatul in vara anului 2012.
Pe de alta parte, cel care face o susținere in fata instanței trebuie sa o dovedească. In recurs reclamanta recurenta vine si susține ca nu a dovedit ca și-ar fi îndeplinit obligația de întreținere in natura. Or, aceasta, in calitate de reclamanta trebuia sa dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 530 al.2 NCC, si anume neexecutarea obligației de întreținere de bunăvoie de către intimatul parat.
Faptul ca reclamanta refuza categoric întreținerea in natura rezulta, in mod expres chiar din răspunsurile acesteia la interogatoriu. In acest context, solicită instanței sa constate ca reclamanta se prevalează de propria culpa si sa facă aplicarea principiului de drept "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Adică, faptul ca reclamanta nu dorește ca intimatul sa indeplinească obligația de intretinere in natura, prin asigurarea celor necesare traiului, si după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătura si pregătire profesionala nu înseamnă ca pot fi obligat automat la executarea intretinerii prin plata unei pensii de intretinere stabilita in bani.
Din contextul dispozițiilor art. 530 al.2 NCC rezulta ca obligația de intretinere trebuie executata de bunăvoie insa faptul ca debitorul obligației de intretinere refuza întreținerea in natura nu-i poate fi imputat.
Recurenta reclamanta nici măcar nu l-a anunțat ca s-a înscris la Facultatea de Geografie înainte de înregistrarea cererii de chemare in judecata, astfel ca nu avea cunoștința de starea acesteia de nevoie pentru a-și indeplini obligația de intretinere de bunăvoie. Iar după înregistrarea acțiunii, nu și-a putut indeplini aceasta obligație ca urmare a refuzului reclamantei.
Cu toate acestea, i-a achitat reclamantei in anul universitar 2012/2013 sumele necesare pentru efectuarea practicii pe teren, si anume: 500 lei in luna mai 2013 si 346 iei in luna iulie 2013.
Problema imposibilității punerii in executare a unei hotărâri judecătorești prin care se stabilește obligația intretinerii in natura nu prezintă relevanta in cauza deoarece in cazul in care nu își va executa aceasta obligație iar reclamanta nu va mai refuza întreținerea astfel stabilita va putea cere oricând executarea ei prin plata unei pensii de intretinere stabilita in bani.
Este evident motivul pentru care aceasta nu dorește sa presteze întreținerea in natura. Ea știe ca nu ii voi cumpăra sau nu ii voi da bani pentru a-si cumpăra tigari (un pachet pentru doua zile, adică 15 pachete lunar ori aprox.14 lei pachetul = 210 lei) si de asemenea, ca nu o sa ii dau bani nici pentru ieșirile la terase si in cluburi cu prietenii si colegii. Nimic nu o impiedca sa isi câștige singura (din munca pe care o poate presta in perioada vacantelor sau in timpul pierdut pe terase si in cluburi) sumele necesare satisfacerii acestor vicii si distracții.
Nevoile cu țigările, ieșirile in cluburi si pe terase nu se încadrează printre nevoile pe care părintele este obligat a le satisface copilului, chiar major fiind. Acestea sunt expres prevăzute de art.530 NCC, si anume: asigurarea celor
necesare traiului, cheltuieli pentru educare, învățătura si pregătire profesionala.
Nu doreste sa-i achite reclamantei 17% din veniturile sale in bani, suma pe care aceasta sa o folosească pentru tigari, distracții si haine de firma, fara sa poata avea nici un fel de mijloc de a verifica modul cum sunt folosiți acești bani. In ceea ce privește hainele pe care reclamanta dorește sa si le achiziționeze din lulius Mall si Polus Center, invederează instanței ca nu are nimic impotriva sa ii cumpere hainele pe care aceasta si le dorește, in măsura in care ii sunt necesare traiului. Deoarece mai are doi copii in întreținere, din care o fata in vârsta de aproape 15 ani, știe in ce constau nevoile de îmbrăcăminte a unei persoane tinere.
Deși in răspunsul la întâmpinare reclamanta susține ca celelalte cheltuieli pe care le are, in afara de hrana si locuința, constau in obiecte de îmbrăcăminte strict necesare, transport in comun, rechizite, cursuri s.a., din răspunsurile date de aceasta întrebărilor cuprinse in rechizitoriu, rezulta, fara putința de tăgada ca are nevoie de bani pentru tigari, distracții si haine de firma.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriu rezulta ca toate susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării si a cererii reconvenționale sunt adevărate. Astfel, singura animozitate dintre tată si fiică s-a ivit in momentul in care a primit citația pentru prezenta cauza si reclamanta si-a exprimat ferm dorința de a primi de la el o suma lunara in valoare de 17% din veniturile sale. Pana in acel moment relația dintre ei a fost o relație normala, a ajutat-o atât cu bunuri cat si in bani atunci când a fost in nevoie deși nu era in continuarea studiilor si realiza si venituri.
Pe de alta parte, reacția intimatului a fost justificata si de împrejurarea ca i-a plătit reclamantei pentru anul in care a fost înscrisa la FSEGA (2009/2010) suma de 5.132 lei cu titlu de pensie de întreținere insa la finalul anului aceasta a promovat doar doua examene si a renunțat ia studii. De altfel, nici rezultatele la invatatura din acest an universitar nu sunt mult superioare, asa cum rezulta din foaia matricola care cuprinde rezultatele la invatatura a reclamantei pentru anul I de facultate. In acest sens, invoca cu titlu de practica judiciara decizia nr.2214/11 dec.1971 pronunțata de T. ul Suprem, in care se retine următoarele: "Părintele este obligat sa dea întreținere copilului devenit maior, daca se afla in continuare la studii pana la terminarea acestora, fara a depasi vârsta de 25 de ani. Pentru a beneficia de întreținere copilul trebuie sa dovedească stăruința in continuarea studiilor si obținerea unor rezultate corespunzătoare la invatatura"
Deoarece potrivit dispozițiilor art.529 NCC întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plați, in ceea ce privește posibilitățile materiale ale intimatului, solicit instanței ca la hotărârea pe care o va pronunța sa tina seama de următoarele împrejurări, care au fost dovedite cu înscrisuri:
Intimatul realizează doar venituri din salarii, mai are in întreținere doi copii minori, care sunt cu adevărat in nevoie, in sensul ca nu s-ar putea întreține singuri chiar daca si-ar dori acest lucru, fiind in vârsta de 14, respectiv 6 ani. Asa cum bine se știe, nevoile cu îmbrăcămintea si încălțămintea unui copil in creștere sunt mai mari decât ale unui adult deoarece copilul creste si haina si încălțămintea ii raman mici chiar de la un sezon la celalalt, nemaiputand fi purtate;
Împreuna cu soția mea au de achitat lunar rate pentru credite bancare in cuantum de aproz.1500 lei, credite luate pentru cumpărarea locuinței familiei si pentru un autoturism.
In ceea ce privește posibilitățile materiale ale paratei reconventionale N.
S. G., solicită instanței ca la pronunțarea hotărârii sa aibă in vedere următoarele aspecte:
Aceasta realizează venituri salariale, fiind încadrata in prezent ca inspector sau consilier la Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului C.
. Din declarația de avere publicata pe site-ul DGFP a jud.C. rezulta ca realiza in anul 2011 venituri nete salariale in medie de 2.377 lei lunar. In aceste condiții, susținerea reclamantei referitoare la ""veniturile modeste" ale mamei sale, care ii asigura nevoile zilnice de hrana si cheltuielile legate de folosința locuinței, nu sunt reale; Aceasta nu mai are alți copii in întreținere, este necăsătorita si nu are credite.
Din probele administrate in cauza nu rezulta ca ar exista dovezi sau temeiuri rezonabile a crede ca intimatul nu își va executa obligația de întreținere fata de reclamanta in mod voluntar ori ca, din culpa sa, nu va executa aceasta obligație.
Solicită astfel instanței de recurs sa constate ca prima instanța, in mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.529 si 530 din Noul Cod Civil in sensul de a retine ca nu exista motive susținute de probe evidente pentru obligarea subsemnatului la plata unei sume de bani lunar in favoarea reclamantei.
Asa cum se poate desprinde cu ușurința din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus invocate, pensia de întreținere poate fi stabilita de instanța intr-o suma de bani numai in situația in care părintele nu înțelege sa-si execute de bunăvoie intretinerea. Regula generala este ca intretinerea se executa in natura prin asigurarea celor necesare traiului si prin suportarea costurilor pentru creșterea si educarea copiilor, in funcție de necesitățile curente ale acestora, plata pensiei constituind o excepție de la aceasta regula si trebuind sa fie tratata ca atare. Instanțele trebuie sa dispună obligarea părinților la plata unei pensii de intretinere in bani doar in cazurile in care se impune cu necesitate o astfel de soluție. Solicită instanței sa constate ca in situația de fata o astfel de abordare a problemei nu este nici necesara si nici utila.
Din cauza nu se desprinde concluzia ca intimatul ar urmări sa se sustraga de la obligația de părinte, astfel incat sa fie necesara obligarea sala respectarea acesteia prin stabilirea unei pensii de intretinere in bani.
In afara de temerea reclamantei ca nu va primi bani pentru tigari, cluburi si doar haine de firma, considera ca nimic nu o împiedica pe aceasta, care este in vârsta de 23 de ani si locuiește in aceeași localitate cu intimatul, sa îi aducă personal ta cunoștința care ii sunt nevoile curente pentru a putea sa își îndeplineasca obligația de întreținere, pe care consideră nu numai o obligație legala ci si morala.
In ceea ce privește criticile formulate de recurente fata de soluțiile pronunțate asupra excepțiilor invocate de parata reconventionala N. S. G.
, si anume: excepția de inadmisibilitate, excepția lipsei calității procesuale active si excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei parate reconventionale, solicita a fi înlăturate ca neîntemeiate, prima instanța facand in mod corect aplicarea dispozițiilor art.119 al.1 c.proc.civ., art. 499 al.1 NCC, art. 1447 al.2 NCC.
Asa cum, in mod corect a reținut prima instanța, pârâtul a depus cerere reconventtonala prin care a solicitat introducerea in cauza a paratei reconventionale N. S. Gabrieia, mama reclamantei, in calitate de codebitor
solidar al obligației de intretinere fata de reclamanta. In măsura in care nici un text de lege nu interzice acest lucru si potrivit principiului potrivit căruia tot ce nu este interzis este permis, evident ca cererea reconventionala a fost considerata ca admisibila si, pe cale de consecința au fost respinse si excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâtului ca reclamant reconventional si a lipsei caltiatii procesuale pasive a paratei reconventionale N. S. G. .
Pentru cele mai sus expuse,se solicită respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate criticile din recurs referitoare la modul de soluționare al excepției inadmisibilității, tribunalul reține următoarele:
Pârâtul dacă are pretenții în legătură cu cererea reclamantului poate să formuleze cerere reconvențională.
În prezenta cauză, pârâtul prin cererea reconvențională a formulat pretenții proprii în contradictoriu cu recurenta N. S. G., care este mama reclamantei, neavând calitatea de reclamantă în prezenta cauză.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 57 din vechiul Cod de Procedură civilă, oricare din părți poate să cheme în judecată altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, or această instituție nu poate fi reținută ca fiind aplicabilă în cauză, întrucât N. S. lă
G., nu are pretenții în raport de pârât, între aceștia neexistând un raport obligațional.
În atare situație, în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității.
În ceea de privește motivul de recurs privitor la respingerea acțiunii principale acesta este întemeiat pentru următoarele considerente.
Deși în considerentele hotărârii, prima instanță reține starea de nevoie a reclamantei care se afla în continuarea studiilor și aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 524 N.C. civ., respinge cererea de obligare a pârâtului la plata pensiei de întreținere întrucât nu s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a-și onora obligația, or reclamanta prin formularea acțiunii tocmai acest fapt îl susține, pârâtului revenindu-i sarcina să facă dovada îndeplinirii de bună voie a întreținerii, dovadă pe care însă nu a făcut-o până la data pronunțării hotărârii primei instanțe.
Astfel, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie prima instanță a respins cererea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, tribunalul reținând ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoz. Art. 304 pct. 9 c. pr. civ .
T. ul apreciaza actiunea intemeiata în parte doar pentru procentul de 16% din veniturile pârâtului, nu 17% cum s-a hotărât având în vedere următoarele:
Așa cum s-a reținut mai sus, starea de nevoie a reclamantei rezultă din probele de la dosar în raport de care se stabilește obligația de întreținere precum și de mijloacele materiale ale debitorului.
T. ul analizând înscrisurile depuse în probațiune, apreciază în urma comparării cheltuielilor obligatorii efectuate de către mama reclamantei, în a cărei întreținere se află reclamanta, locuind împreună în același imobil, cu cele ale pârâtului, care mai are în întreținere doi minori, apreciază că se impune obligarea pârâtului la o pensie de întreținere lunară în cotă de 16% din veniturile nete obținute.
10
În ceea de privește modul de îndeplinire al obligației de întreținere, în natură sau echivalent, tribunalul reține că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 530 N.C.C., obligația de întreținere se execută în natură însă dacă aceasta nu se execută de bună voie, instanța dispune executarea ei în echivalent, or în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada executării de bună voie, de către pârât, a obligației de întreținere, achitarea unor sume de bani sporadic, neputând fi reținut ca având caracterul unei executări în natură de bună voie, motiv pentru care tribunalul urmează să modifice hotărârea primei instanțe și sub acest aspect.
Referitor la caracterul solidar al obligației de întreținere, tribunalul reține existența acestei solidarități pasive în executarea obligației de întreținere a părinților în raport de copiii lor, în speță față de cel aflat în continuarea studiilor, însă reclamanta nu a cerut decât cotă parte care îi revine pârâtului, în calitate de tată, mama reclamantei executându-și benevol cealaltă cotă parte din obligația legală de întreținere.
T. ul avand in vedere considerentele de fapt si de drept mai sus aratate, urmeaza ca in baza dispozitiilor art. 312 C.pr. civ sa admita recursul declarat de recurentele N. A. -S. și N. S. -G. împotriva Sentinței civile nr. 5947 din_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o modifică, astfel: va admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. A. S. împotriva pârâtului N.
O. ; va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei o pensie lunară de întreținere în cotă de 16% din veniturile nete obținute, în echivalent începând cu data cererii de chemare în judecată ,_, până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 26 de ani, va respinge ca inadmisibilă cererea reconvențională .
In temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr. civ va obligă pârâtul să plătească reclamantei și pârâtei din cererea reconvențională 500 lei, cheltuieli de judecată la fond si suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele N. A. -S. și N. S. -
G. împotriva Sentinței civile nr. 5947 din_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o modifică, astfel:
Admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
N. A. S. împotriva pârâtului N. O. .
Obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantei o pensie lunară de întreținere în cotă de 16% din veniturile nete obținute, în echivalent începând cu data cererii de chemare în judecată ,_, până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
Respinge ca inadmisibilă cererea reconvențională .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei și pârâtei din cererea reconvențională 500 lei, cheltuieli de judecată.
Obligă intimatul să plătească recurenților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
11
Presedinte | Judecator | Judecator | ||||
ANA-SS | F. | S. | B. | D. | T. |
(in concediu de odihna- semneaza vicepresedinte
L. E. )
Grefier
C. -G. H.
C.H. 04 Decembrie 2013 Red FSB/_ /2 EX
12
| ← Decizia civilă nr. 345/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 154/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
