Decizia civilă nr. 605/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.605/R
Ședința publică din 04 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul G. I. cu domiciliul în B. str. V. H. nr. 76, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 441/2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere -majorarea rentei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul
G. I. lipsă avocat C. Raul, se prezintă intimatul Ș. V., lipsește intimatul
G. Grigore sr.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului, avocat C. Raul învederează instanței că intimatul G. Grigore este decedat încă înainte de pronunțarea hotărârii primei instanțe și nu trebuia citat în recurs.
Verificând dosarul de fond instanța constată că la fila 40 s-a depus certificatul de deces al defunctului G. Grigore însă dispozitivul sentinței atacate se pronunță în contradictoriu cu defunctul G. Grigore. Pune în discuție reprezentantului recurentului dacă are de invocat vreo excepție cu privire dispozitiv.
Reprezentantul recurentului, avocat C. Raul arată că recurentul G. I. este fiul defunctului G. Grigore iar acesta nu are alți moștenitori. Nu înțelege să invoce vreo excepție față de dispozitivul sentinței atacate.
Instanța pune în discuție dacă recursul a fost formulat în termen.
Reprezentantul recurentului, avocat C. Raul arată că în opinia sa este înregistrat în termen pentru că în data de_ au fost Sărbătorile de Paști, data de_ a fost zi liberă și a înregistrat recursul în data de_ .
Deliberând instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 101, 104, 301 Cod procedură civilă, recursul a fost declarat în termenul legal.
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentantul recurentului, avocat C. Raul învederează instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
Intimatul Ș. V. arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentantul recurentului, avocat C. Raul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința micșorării rentei viagere stabilite în sarcina recurentului. În motivare arată că prima instanță a reținut că renta viageră nu are caracter personal, iar datorită caracterului solidar al rentei stabilite în sarcina recurentului și a defunctului său tată obligația de plată a rentei revine în continuare moștenitorilor lui G. Grigore. Arată că situația economico-financiară a recurentului s-a modificat însă are doi copii în întreținere și nici el și nici soția acestuia nu au un venit constant, trăind din alocațiilor minorilor și venituri ocazionale ale recurentului ca ziler. În prezent recurentul nu are posibilitatea de a achita renta stabilită în sarcina sa fără a pune în pericol situația financiară a familiei. Menționează că, în schimb, situația financiară a intimatului este una bună, acesta este ajutat de părinții săi și are mai multe bunuri imobile și mobile pentru a se putea întreține. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul Ș. V. solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 441/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât Ș. V., în contradictoriu cu pârâții reclamanți G. Grigore și G. I., precum și cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că, cuantumul rentei stabilit la nivelul anului 2007, de 230 lei lunar, reprezintă o sumă rezonabilă ce ar putea fi achitată de către pârât în continuare, desigur, nu îndestulătoare având în vedere condițiile socio-economice actuale, însă, pe de altă parte, astfel cum s-a dovedit în cauză, reclamantul se descurcă financiar, este ajutat și de părinții săi și poate să mai desfășoare și anumite activități generatoare de venit.
Pretențiile pârâtului reclamant G. I., de a se dispune reducerea cuantumului rentei viagere de la suma de 120 lei (care i-ar fi revenit lui din cei 230 lei) la suma de 60 lei, apreciindu-se că, obligația tatălui său de plată a rentei, a încetat în urma decesului acestuia, sunt în egală măsură lipsite de fundament, datorită specificului obligației instituite în sarcina sa și a pârâtului decedat G. Grigore.
Renta viageră se instituie pe durata vieții credirentierului, dacă părțile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieții debirentierului, iar în speță, renta viageră s-a instituit în temeiul unei hotărâri judecătorești, astfel cum s-a menționat, reprezentând o obligație solidară a pârâților G. Grigore și G. I. . Spre deosebire de obligația de întreținere, care are un caracter personal și
netransmisibil, în speță, obligația pârâților G. Grigore și G. I. nu are un astfel de caracter, ci, prin sentința judecătorească din 1992, s-a stabilit o rentă viageră în sarcina pârâților, instituindu-se solidaritatea lor pasivă, care presupune tocmai faptul că, în cazul morții unuia dintre debitorii solidari, datoria să fie transmisă și eventual, să se dividă între moștenitorii săi.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul G. I. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință micșorarea rentei viagere stabilite în sarcina recurentului.
În motivarea recursului recurentul a arătat că în prezent, la locuința lui
G. I. trăiesc împreună recurentul cu soția G. I. și cei doi copii ai lor de 15 respectiv 17 ani, soția defunctului G. Grigore locuind în prezent singură.
Dintre cei patru membrii, singurul care lucrează este G. I. care desfășoară diferite activități ca ziler la gospodăriile din vecini, neexistând o sursă sigură de venit în casă. Pentru a se descurca aceștia se ocupă de creșterea animalelor și cultivarea pământului. Singura sursă constantă de bani o reprezintă alocația copiilor, care este utilizată pentru acoperirea nevoilor acestora.
În acest condiții, G. I. este în imposibilitatea de a achita intimatului, cu titlu de rentă viageră 230 de lei lunar, suma fiind mai mult decât împovărătoarea pentru familia sa.
Este adevărat că prin sentința civilă 1946/1992 a Judecătoriei Vișeu de Sus
G. I. a fost obligat în solidar cu tatăl său să achite rentă viageră dar obligația la care face referire este una personală a debitorilor ei, solidaritatea pasivă existând doar între aceștia. În aceste condiții moștenitorii defunctului G. Grigore nu pot fi obligați la suportarea rentei ulterior decesului. De altfel ar fi și absurd ca soția supraviețuitoare a acestuia sau chiar nepoții săi, care nu au nicio legătură cu accidentul produs din culpa defunctului să suporte consecințele faptelor sale.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit solidaritatea pasivă a celor doi, și transmiterea obligațiilor către moștenitori în situația de față G. I. fiind singurul care poate fi obligat la suportarea rentei viagere.
Intimatul are o situație socioeconomică mult mai bună decât cea a familiei recurentului, având posibilitatea reală de a se descurca și cu o rentă viageră stabilită la un nivel mai mic decât suma de 230 de lei.
Intimatul Ș. V. nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurent și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În anul 1989, reclamantul a suferit un accident, în timp ce lucra cu pârâtul G. I. la tăiat lemne, cu un circular aparținând pârâtului G. Grigore, accident în urma căruia și-a tăiat brațul drept, pierzându-și definitiv capacitatea de muncă în proporție de 65%.
Potrivit sentinței civile nr.1946/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pârâții din prezenta cauză au fost obligați, în solidar, la plata unei rente viagere lunare de 7000 lei (vechi) pe seama reclamantului S. V., reținându-se că, pârâtul
G. Grigore a lăsat nesupravegheat circularul, fiind responsabil de accidentul suferit de reclamant, la acea dată minor, în solidar cu fiul său, pârâtul G. I. .
Ulterior, această rentă a fost majorată, raportat la devalorizarea monedei naționale, nevoile reclamantului și posibilitățile materiale ale pârâților, ultima majorare datând din anul 2007, potrivit sentinței civile nr.710/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus.
G. Grigore a decedat în cursul procesului la data de_ .
Prima instanță a reținut în mod corect că, chiar dacă pârâtul G. Grigore a decedat, obligația sa de plată a rentei nu a încetat, ci reclamantul poate încasa renta stabilită de la pârâtul G. I., fiul acestuia, căruia i s-a transmis datoria. Dacă pârâtul ar fi pus problema divizibilității obligației de plată a rentei, în sensul că, și mama sa, soția supraviețuitoare a defunctului, corespunzător cotei de moștenire ce îi revine, ar trebui să achite o parte din sumă, s-ar fi analizat și aceste raporturi dintre codebitori, însă, pârâtul nu a înțeles să ridice această problemă.
Solicitarea pârâtului-reclamant reconvențional de a se reduce cuantumul rentei a fost corect respinsă de prima instanță.
Două sunt motivele pentru care pârâtul a solicitat reducerea rentei: lipsa mijloacelor materiale necesare plății lunare a rentei și decesul unuia dintre debitorii rentei în cursul procesului.
Cu privire la decesul lui G. Grigore în timpul procesului corect s-a concluzionat că nu influențează plata și cuantumul rentei având în vedere caracterul solidar al obligației.
Cu privire la cuantumul corect al rentei în raport de veniturile pârâtului recurent, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că suma de 230 lei lunar este rezonabilă și poate fi achitată de G. I. (în ipoteza în care aceasta nu cere diviziunea obligației între moștenitorii defunctului său tată), persoană pe deplin aptă de muncă și care este prezumată a realiza cel puțin venitul minim pe economia națională.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de G. I. domiciliat în B. str. V. H. nr. 76, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 441/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus .
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 04 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
Ț. DS | T. | A. | W. D. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S/_ - 2 ex J. ecător la fond: Ana M. L.
| ← Decizia civilă nr. 331/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 345/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
