Decizia civilă nr. 120/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.120/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. T.
J. ECĂTOR: B. G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta L.
I. T., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Alecu Sichitiu, cu sediul în B., str. Apolodor, nr.5, ap.5, sector5, împotriva sentinței civile nr.874 din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității judecătorești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ și_, când a decis următoarele.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 874 din data de_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L. I. T. în contradictoriu cu pârâtul F. M.
, reclamanta fiind obligată la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de_ reclamanta L.
I. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F. M., încredințarea spre creștere și educare a minorei F. Clara Gesica, născută în data de_, în Germania, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în limita legii.
A învederat reclamanta că pârâtul F. M. este tatăl biologic al minorei. La data de_, a introdus o acțiune înregistrată sub nr. _
, prin care a solicitat încredințarea minorei, angajând în acest sens un avocat care, din varii motive, a determinat-o să accepte cererea reconvențională a pârâtului F. M., care a solicitat, la rândul său, încredințarea minorei, cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere lunare a minorei. În motivarea cererii reconvenționale se menționa că acesta s-ar fi ocupat de activitățile preșcolare și de timpul liber al minorei, reclamanta fiind învinuită că este plecată din țară, iar minora s-ar afla în grija tatălui, are liniște, stabilitate și confort.
La data de_, s-a depus în numele ei o cerere precizatoare și de completare a acțiunii, prin care obiectul acțiunii a rămas doar dreptul de a avea legături personale cu minora.
Prin sentința civilă nr. 8522/_ s-a reținut în mod nereal că nu și-a dat suficient interes în creșterea și educarea minorei, deși a fost obligată să meargă în străinătate pentru a putea avea un loc de muncă cu care să asigure creșterea și educarea minorei. A realizat acest deziderat și a obținut un contract de muncă în Germania, și-a asigurat un contract de închiriere a unui apartament pe durată nedeterminată la actualul său domiciliu, iar pentru minoră a asigurat printr-o colocatară din același bloc 64B la etajul 3, Coman
C. ia M., ocrotirea temporară contra unei prestații lunare, asigurarea hranei și educarea minorei, aceasta dovedindu-se mai mult decât o bonă, tratând minora ca pe propria-i fiică, până în martie 2011.
A mai arătat reclamanta că în prezent are un loc de muncă ce-i asigură un venit cu care poate să se întrețină în condiții optime și să-i asigure creșterea și educarea minorei, într-o grădiniță în care are posibilitatea reală de a învăța pe lângă limba română, germana și engleza. Deține un apartament închiriat pe durată nedeterminată în care minora are asigurată o cameră separată. Mai mult, și-a constituit o nouă familie și are asigurat acordul actualului soț să-și întregească familia, cu fiica sa F. Clara Gesica, pe care o cunoaște din fotografii și cu care deja a discutat la telefon.
A reținut prima instanță că pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, învederând că minora i-a fost încredințată spre creștere și educare, iar reclamanta a fost obligată la plata pensiei de întreținere în cuantum lunar de 167,50 Iei de la data de_ și până la majoratul minorei sau noi dispozițiuni ale instanței. Deși instanța i-a încuviințat dreptul de a avea legături personale cu minora stabilindu-i și un program de vizită în acest sens, reclamanta nu a vizitat-o niciodată pe minoră.
A mai arătat pârâtul că el este cel care se ocupă efectiv de creșterea și educarea minorei, în acest sens fiind și convenția părților. Reclamanta este plecată din țară, nu are un domiciliu în străinătate și legătura de afectivitate dintre reclamantă și minoră nu există. Minora frecventează în țară o grădiniță cu program normal "Dr. V. B. ";, unde are posibilitatea de a învăța limba engleză și germană. Mai mult consideră că schimbarea care ar interveni în viața minorei prin încredințarea spre creștere și educare reclamantei ar influența-o în mod negativ pe aceasta, în sensul că este foarte atașată de pârât, acesta ocupându-se de activitățile preșcolare și de timpul liber al minorei.
Faptul ca pârâtul și-a întemeiat o nouă familie bazată pe încredere și respect reciproc este de natură a-i crea minorei un climat propice dezvoltării psihologice, intelectuale și fizice normale.
În atare situație, interesul superior al minorului cu ocazia încredințării nu este legat numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copiilor, precum și de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copii, precum și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite până în anul 2004, când au divorțat, continuând însă să trăiască împreună și după divorț până în anul 2010. Din relația acestora postmaritală s-a născut, în anul 2006, minora F. CLARA- GESICA, filiația sa fiind stabilită față de ambii părinți, așa cum rezultă din certificatul de naștere al minorei(fila 19).
Prin Sentința civilă nr. 8522 din data_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtului, iar reclamanta a fost obligată la plata pensiei de întreținere și s-a stabilit în favoarea acesteia un program de menținere a legăturilor personale cu minora.
Potrivit art. 505 alin.2 cod civil dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitarea a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănarea dispozițiile privitoare la divorț.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre părinții divorțați înainte de intrarea în vigoare a Codului civil și copiii lor minori pot fi modificate potrivit art. 403 Cod civil, considerându-se astfel, prin edictarea legii, îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza deciziei judecătorului anterior intrării în vigoare a noului cod civil. Este, așadar, o dispoziție care face posibilă dispunerea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului, în aceleași condiții în care se dispunea reîncredințarea acestuia în vechea reglementare. Deosebirea constă în faptul că se consideră îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor determinante, deși ea vizează doar schimbarea legii.
Reclamanta a solicitat prin cererea formulată și precizată exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, cu stabilirea locuinței minorei la aceasta și cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
Analizând, potrivit interesului superior al copilului, dacă există motive temeinice pentru acordarea exercițiului autorității părintești numai reclamantei prima instanță a constatat că din probele administrate nu reiese incidența unor asemenea motive care să impună ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către aceasta.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Autoritatea părintească este, potrivit legii, art. 483 Cod civil "ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului";.
Referitor la această noțiune, s-a arătat că exercițiul comun al autorității părintești, atunci când părinții sunt nu conviețuiesc, se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci când părinții sunt divorțați, exercițiul autorității părintești este prevăzut de lege ca aparținând ambilor părinți în comun, însă modalitatea concretă de exercitare trebuie să țină cont de faptul că, în concret, copilul va locui cu unul din părinți, iar aceștia nu pot fi împreună alături de copil pentru a se putea ocupa de creșterea și educarea lui zilnică și pentru a coordona actele sale curente.
Dispozițiile art. 398 Cod civil prevăd situația exercitării autorității părintești de către un singur părinte, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, în special eventualele pericole pe care părintele în cauză ar putea să le reprezinte pentru minor. În caz excepțional, atunci când un părinte reprezintă un risc pentru minor, se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte.
Fără existența unor motive temeinice care să conducă la această soluție, interesul copilului de a crește alături de ambii părinți ar fi încălcat, motiv pentru care respectivul capăt de cerere, așa cum a fost formulat de reclamantă, privind exercitarea autorității părintești doar de către acesta a fost respins.
În vederea stabilirii locuinței minorei, prima instanță a apreciat că este în interesul superior al acesteia ca locuința sa să nu fie schimbată de la pârât la reclamantă. A constatat prima instanță că atât reclamanta cât și pârâtul pot oferi minorei condiții de locuit corespunzătoare unei creșteri și educații adecvate și ambii părinți sunt interesați în a-i asigura copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,spirituală și socială și un mediu familial stabil în care copilul să se simtă protejat și în siguranță. Însă, în condițiile în care părinții nu mai locuiesc împreună și nu au putut decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul, iar de la separarea în fapt a acestora, minora se află în îngrijirea tatălui în al cărui mediu familial s-a integrat și care se manifestă activ în cazul procesului instructiv - educativ, instanța a apreciat că este în interesul fetiței să aibă aceiași locuință ca și până acum, măsura fiind în acord cu opțiunea exprimată de copil cu ocazia ascultării sale în camera de consiliu.
Din probatoriul administrat în cauză(declarațiile martorilor audiați, Terec M. (fial 85, Pap V. (fila 86), caracterizarea educatoarei minorei fila
87) a reieșit că minora a locuit de când era mică până în prezent mai mult cu tatăl pârât, că aceasta este atașată de pârât și de concubina acestuia, că minora a urmat cursurile grădiniței fără a lipsi și fără a crea probleme personalului, că este bine integrată în colectivul de copii.
J. ecătoria a opinat că schimbarea locuinței minorei într-o țară străină, ce implică schimbarea mediului în care a crescut, a locului de școală, a colegilor, învățarea unei limbi noi care nu-i este familiară, perspectiva unui tată nou cu care nu a avut contacte anterior și cu care nu a relaționat, ținând cont în
principal de vârsta acesteia, nu servește, la data soluționării cererii, interesului ei superior.
Prima instanță a apreciat că pentru un copil de vârsta minorei aspectul material este mai puțin important, primordiale fiind dragostea persoanelor care o înconjoară și stabilitatea, inclusiv emoțională, or, în mediul actual, minora a beneficiat din plin atât de căldura tatălui și a familiei extinse, cât și de stabilitate.
Prima instanța a avut în vedere totodată că, deși prin Sentința civilă nr. 8522 din data_ reclamantei i-a fost stabilit un program de menținere a relațiilor personale cu minora, de la data pronunțării respectivei hotărâri și până în prezent, reclamanta nu a găsit de cuviință și nu și-a făcut timp pentru a o vizita pe minoră, ceea ce denotă dezinteresul reclamantei de a stabili o relație firească cu copilul său minor și de a-i câștiga încrederea, relație care trebuie construită în timp. Dată fiind perioadă lungă în care mama și fiica sa nu au fost împreună, o apropriere bruscă între cele două, prin stabilirea locuinței minorei la reclamantă, după o lungă perioadă de separare, nu corespunde, în opinia primei instanțe, interesului superior al minorei.
Reclamanta a căzut în pretenții prin respingerea cererii, iar pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată și a depus la dosar chitanța nr. 25 din data de_ (fila 19) care atestă plata sumei de 500 lei, cu titlu de onorariu de avocat, motiv pentru care cererea acestuia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta L. I. T. solicitând admiterea apelului și încredințarea minorei cu exercitarea drepturilor părintești de ambii părinți.
În motivarea apelului apelanta a învederat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică. J. ecătorul fondului a redat în detaliu atât susținerile sale, cât și ale pârâtului, a făcut o analiză doctrinară pertinentă a noii instituții juridice reglementate de art. 403 Cod civil, însă, contrar probatoriului administrat, a îmbrățișat susținerile apărătorului pârâtului care a negat comportamentul acestuia față de minoră, respectiv imposibilitatea tatălui de a asigura baza materială a întreținerii copilului, dar și refuzul lui de a-i permite mamei stabilirea unei legături cu fiica, cel puțin telefonic.
J. ecătorul fondului a teoretizat în detaliu prevederile art. 2 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului, dar a trecut sub tăcere faptul că reclamanta a asigurat baza materială a minorei.
Apelanta a apreciat că urmează a se constata și reține că are o afecțiune deosebită față de minoră de vreme ce a trimis lunar martorelor 250 EURO pentru a i se asigura minorei o creștere normală, iar pârâtul avea posibilitatea de a folosi acești bani pentru dezvoltarea fizică și mentală a copilului. Nu s-au analizat nici probele materiale(mesaje SMS) din care reiese că mamei i s-a limitat și chiar întrerupt legătura telefonică cu fiica de doar 6 ani.
În opinia apelantei prima instanță a trecut sub tăcere rezultatul audierii minorei in camera de consiliu, dar și anchetele sociale ale Autorității Tutelare,
care nu pot concluziona decât într-un singur sens, și anume, că dezvoltarea minorei în familia nelegitimă a pârâtului este în detrimentul minorei.
Apelanta a învederat că, potrivit anchetei sociale la domiciliul pârâtului, patru persoane locuiesc într-o singură cameră, în care nu există nici un paravan, care să asigure intimitatea fiicei față de legăturile firești ale pârâtului cu concubina sa, deosebit de norma sanitară care trebuie asigurată pentru fiecare persoană, de 9 metri pătrați, iar in cazul dedus judecații este de trei ori mai mică.
Deși primordială este dragostea persoanelor ce înconjoară minora și stabilitatea, inclusiv emoțională, este contrar adevărului că această cerință este asigurată și în cadrul familiei extinse, cu concubina și fiul din concubinaj al pârâtului.
Autoritatea Tutelară din Germania a redat condițiile reale pe care le-a vizualizat la domiciliul apelantei într-un apartament de 3 camere, faptul că aceasta a amenajat deja cu utilitățile necesare camera fetiței.
Apelanta a apreciat că minora se va simți din ce in ce mai stânjenită când mamele celorlalți copii vor veni să îi ia acasă de la grădiniță, că va fi nevoită să spună mama unei persoane străine care va da întâietate în orice situație fiului său natural și nu ei.
Apelanta a susținut că a solicitat exercitarea exclusivă a drepturilor părintești având în vedere că prin încredințarea minorei în Germania, va fi greoaie obținerea acordului pârâtului tată pentru alegerea unui specific al viitoarei școli unde urmează sa studieze minora când va putea să-și aleagă o profesie pentru viața și nicidecum nu a intenționat a-i întrerupe legătura personală cu copilul.
Apelul este nefondat.
Critica apelantei vizează exclusiv soluția dată de prima instanță capătului de cerere având ca obiect stabilirea locuinței minorei F. Clara Gesica, născută în data de_, achiesând la dispoziția referitoare la exercitarea autorității părintești, în comun, de ambii părinți.
În ce privește locuința minorei, T. reține că în mod judicios a apreciat prima instanță că, în contextul în care de peste trei ani legătura dintre apelantă și minora Clara Gesica se rezumă la convorbiri telefonice, o schimbare majoră în viața fetiței determinată de mutarea locuinței de la tatăl cu care a crescut, la mamă, din țara natală într-o țară străină, fără a fi atent și din timp pregătită, poate fi traumatizantă și nu corespunde interesului superior al copilului.
Așa cum a subliniat și prima instanță, nu este contestată afecțiunea ambilor părinți față de copilul lor și nici contribuția financiară a apelantei la creșterea și educarea minorei Clara Gesica, însă, spre deosebire de mama care, stabilită în străinătate, nu a mai avut contact direct și nemijlocit cu copilul de câțiva ani, tatăl a fost în permanență în preajmă lui, preocupat îngrijirea și dezvoltarea fizică și psihosocială a fetiței, aspect relevat de depozițiile martorilor audiați.
Condițiile locative pe care apelanta le deține în Germania, superioare din punct de vedere al spațiului celor de care dispune intimatul, reprezintă un factor important, dar nu decisiv în stabilirea locuinței minorei, căci primordială
este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului.
Or, deși sarcina probei îi revenea, apelanta nu a dovedit că actualul climat familial în care trăiește minora Clara Gesica alături de tată, de soția acestuia și de surioara născută la data de_, nu corespunde nevoilor fiicei sale sau că păstrarea acestui climat ar putea deveni vătămătoare pentru ea și nici nu se poate prezuma, așa cum susține apelanta, că actuala soție a tatălui le va trata diferențiat pe cele două fetițe, în detrimentul minorei Clara Gesica.
De altminteri, inclusiv apelanta și-a refăcut viața de familie, mai are un copil cu noul soț pe care minora Clara Gesica nu l-a cunoscut, astfel că, în ipoteza stabilirii locuinței la mamă, pe lângă celelalte schimbări majore legate de desprinderea concomitentă de domiciliul obișnuit, de școală, de prieteni, de tată și de familia extinsă, minora s-ar confrunta și cu conviețuirea cu o persoană adultă străină, toate cu posibile efecte dăunătoare, din punct de vedere emoțional, pentru un copil nepregătit pentru asemenea schimbări.
Ca atare, T. constată că în mod corect a apreciat prima instanță că stabilirea locuinței minorei F. Clara Gesica, născută în data de_, la tatăl căruia i-a fost încredințată anterior prin sentința civilă nr. 8522/_ corespunde pe deplin interesului copilului și, în consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de reclamanta apelantă împotriva sentinței civile nr. 874/_ a Judecătoriei B. M., ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta L. I. T., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Alecu Sichitiu, în B. str. Apolodor nr. 5 ap. 5 sector 5 împotriva Sentinței Civile nr. 874/_ a Judecătoriei B. M. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |
A. S. T. | B. | G. | Roman M. |
Red. Tehnored.G.B. 4 ex./_
Com.
| ← Decizia civilă nr. 101/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 3565/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
