Decizia civilă nr. 3565/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3565/R/2013
Ședința publică din 20 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. POP JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul U.
C. O., împotriva deciziei civile nr. 2377/R/_, pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., privind și pe intimata U. A. B. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă contestatorul personal și reprezentanta intimatei, doamna avocat I.
C. a cărui împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare procesuală se află la f. 12 din dosar, lipsă fiind intimata personal.
Dosarul se află la al doilea termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată și motivată în termen legal, a fost comunicată intimatei și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei (f. 4 din dosar) și cu timbre judiciare în valoare de 0,30 lei (f. 3 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C 6-R, respectiv a judecătorilor C. -M. Conț, I. -D. C. și A. -A. Pop, formulată de către contestatorul U. C.
O. la termenul de judecată anterior, din data de_, a fost respinsă prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de_ .
Contestatorul și reprezentanta intimatei arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul contestatorului și reprezentantei intimatei asupra contestației în anulare, care formează obiectul prezentului dosar.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris, respectiv anularea în parte a deciziei civile nr. 2377/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, având în vedere faptul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale de calcul și solicită refacerea acestui calcul sau după anulare, să se stabilească un nou termen pentru judecarea recursului și, totodată, solicită ca în urma anulării deciziei atacate să se dispună stabilirea pensiei de întreținere, la concurența sumei de 400 lei lunar plătibili în natură conform art. 529 alin. 2 Cod civil.
Contestatorul arată că decizia dată în recurs, de către prezentul complet de judecată, a fost rezultatul unei erori a unui mod de calcul și întreaga motivare converge spre acea soluție pronunțată de către instanța de recurs.
De asemenea, contestatorul arată că a fost informat că acest proces a fost "aranjat"; și, totodată, arată că își asumă responsabilitatea celor spuse.
Curtea atrage atenția contestatorului să pună concluzii strict pe obiectul contestației în anulare.
Contestatorul arată că soluția dată de către instanța de recurs este rezultatul unei erori a unui mod de calcul, având în vedere că în calculul final 1600: 4 = 800 lei și, totodată, arată că în pag. 15 din decizia atacată, respectiv la penultimul și ultimul aliniat este întreaga motivare pe scurt a cererii și nu a fost indicat nici măcar un temei de drept. De asemenea, arată că în cererea inițială au fost formulate multe cereri, însă nu ne interesează restul dosarului, ci doar acea eroare despre care a spus anterior.
Contestatorul arată că va formula toate căile de atac și, de asemenea, va formula toate plângerile posibile.
În concluzie, contestatorul solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile nr. 2377/R/_ a Curții de Apel C., pronun-țată în dosar nr._, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei arată că, contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe prevederile art. 318 teza 1 C.pr.civ., susține că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale de calcul și solicită refacerea acestui calcul sau după anulare, să se stabilească un nou termen pentru judecarea recursului. De asemenea, arată că în sensul textului de lege menționat "greșeala materială"; înseamnă eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor existente la dosar, însă contestatorul solicită să se pronunțe o nouă soluție cu privire la o nouă judecată.
Contestatorul arată că în Decizia nr. 6620, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr._ sunt indicate limitele în care poate fi judecată o contestație în anulare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2377 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._
s-a admis în parte recursul declarat de pârâta U. A. B. împotriva deciziei civile nr. 110/A din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte, în sensul că, s-a respins în întregime apelul declarat de reclamantul U. C. O., în contra sentinței civile nr. 22.963 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr._, pe care a menținut-o în tot.
S-a înlăturat din decizia recurată dispoziția privitoare la admiterea în parte a apelului reclamantului.
S-a menținut dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea apelului pârâtei.
Pe fondul recursului, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 13910/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul U. C. O. și pârâta U. A. B.
, iar minorul U. Luca-M., născut la data de_, a fost încredințat spre creștere și educare în favoarea mamei, iar reclamantul a fost obligat să achite o pensie de întreținere în cuantum de 800 lei lunar începând cu data de_ și până la majoratul minorului.
În considerentele acestei hotărâri instanța a arătat că încuviințează înțelegerea părților cu privire la cuantumul pensiei de întreținere apreciind că
suma de 800 lei este în măsură să acopere în mare parte nevoile minorului în ce privește creșterea și educarea sa.
Principiul interesului superior al copilului este reglementat atât de dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cât și de cele ale Codului civil.
Astfel, art. 2 din Legea nr. 272/2004 statuează că " (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei";.
În acest sens, în art. 31 și art. 32 din actul normativ mai sus arătat se detaliază modul de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești raportat la interesul superior al copilului.
Conform art. 31 din Legea nr. 272/2004, "Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului";.
De asemenea, potrivit art. 32 alin. 1 din aceeași lege "Copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială";.
Art. 263 alin. 1 cod civil dispune că "orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 531 Cod civil, micșorarea pensiei de întreținere deoarece a existat o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea.
În privința condițiilor obligației de întreținere, mai exact la creditorul întreținerii, Codul civil în art. 524 stabilește că are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale iar cu privire la dreptul la întreținere al minorului, în art. 525 alin. 1 teza I, se prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Referitor la debitorul întreținerii, art. 527 din Codul civil stabilește că, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și
de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
În ceea ce privește cuantumul întreținerii, potrivit art. 529 alin. 1 și alin. 2 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Art. 531 alin. 1 din Codul civil, intitulat "Modificarea și încetarea pensiei de întreținere"; prevede că, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Astfel, reclamantul a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care a reieșit faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 este de 47.920 lei.
La dosarul cauzei s-a depus și adresa nr. 47.700 din_ a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor P. e a Județului C., din care a reieșit că reclamantul U. C. O. a realizat următoarele venituri brute, respectiv nete în perioada 2009-2012: 2009, venit brut 19.985 lei, venit net 10.313 lei; anul 2010, venit brut realizat 45.942 lei, venit net 28.197 lei; anul 2011, venit brut realizat 47.920 lei, venit net 19.233 lei; anul 2012, venit brut estimat 47.920 lei, venit net estimat 19.233 lei.
Mai mult decât atât, în raportul cu privire la ancheta psiho-socială nr. 61649/_ întocmit de DGASPC C., Serviciul Consiliere pentru părinți și copii, s-a consemnat declarația dată de reclamant care a arătat că are un venit de 3000-4000 lei/lună, însă în urma cheltuielilor rămâne cu aproximativ 1600 lei/lună.
În prezenta cauză, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că reclamantul are o profesie liberală și anume aceea de avocat. Potrivit naturii profesiei și formei de exercitare a acesteia de către reclamant veniturile obținute nu sunt fixe, variind de la lună la lună, an la an, în funcție de diferite variabile. Prin urmare, anumite schimbări în ceea ce privește venitul realizat sunt inerente.
De asemenea, în urma analizării întregului probatoriu administrat, s-a constatat că nevoile minorului au crescut odată cu înaintarea acestuia în vârstă iar veniturile reclamantului nu au suferit o scădere semnificativă, ci dimpotrivă, raportat la anul 2009 când s-a stabilit pensia de întreținere, anul de referință pentru analiza modului în care au evoluat veniturile reclamantului, acestea au crescut, împrejurări de fapt care nu au fost contestate de reclamant.
Prin urmare, în speță, deși nevoile minorului au crescut de la momentul stabilirii pensiei de întreținere, nu se poate reține că veniturile reclamantului au scăzut astfel încât să fie incidente prevederile art. 531 alin. 1 Cod civil referitoare la micșorarea pensiei de întreținere inițial stabilite.
A proceda în sens contrar, astfel cum în mod nelegal s-a dispus de către instanța de apel, prin micșorarea pensiei de întreținere, înseamnă a nesocoti principiul interesului superior al copilului care are dreptul să fie crescut în cele mai bune condiții oferite de părinți și care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar în îndeplinirea obligațiilor părintești, în cadrul cărora intră și obligația de întreținere, reclamantul trebuie să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
Critica pârâtei recurente privitoare la faptul că se impunea ca reclamantul să solicite stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală sau că instanța să dispună în acest sens nu a putut fi reținută de către instanța de recurs deoarece,
pe de-o parte reclamantul nu a învestit instanța de fond cu o astfel de cerere, iar pe de altă parte, judecătoria s-a pronunțat strict în limitele învestirii sale cu respectarea prevederilor art. 129 alin. 6 C. pr. civ. și a principiului disponibilității care guvernează procesul civil român.
Apărările reclamantului intimat referitoare la faptul că obligația de întreținere se execută în natură astfel că nu se poate stabili un cuantum bănesc al acesteia, iar în ipoteza în care se stabilește un cuantum, acesta este de 400,68 lei, reprezentând cota de ¼ parte din venitul net lunar realizat de 1602,75 lei, raportat la venitul net anual de 19.233 lei, au fost înlăturate de Curte pentru următoarele argumente.
Astfel, potrivit art. 530 alin. 1 Cod civil, intitulat "Modalitățile de executare";, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
În prezenta cauză, prin înscrisurile administrate în fața primei instanțe, pârâta a dovedit că reclamantul nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita pensia de întreținere în cuantum lunar de 800 lei. Conform unei notificări din_, depusă la dosar atât de reclamant, cât și de pârâta, a reieșit că pentru perioada august 2011-martie 2012, contribuția reclamantului la creșterea și educarea minorului U. Luca M. s-a materializat prin plata unor sume de bani însumând 4.564,1 lei, în condițiile în care pentru perioada respectivă trebuia achitată suma de 6.400 lei.
Mai mult decât atât, reclamantul nu a probat că a executat obligația de întreținere în natură și nu în bani astfel încât nu s-a putut prevala de propria culpă în îndeplinirea obligației legale potrivit principiului de drept "Nemo auditur propriam turpitudinem allegans";.
În privința cuantumului pensiei de întreținere, Curtea a constatat că în baza art. 527 alin. 2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama atât de veniturile și bunurile acestuia, cât și de posibilitățile de realizare a acestora.
Deși reclamantul a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care a reieșit faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 a fost de 47.920 lei, iar venitul net estimat a fost de 19.233 lei.
Acest înscris a făcut dovada doar a venitului brut și net, estimate personal de reclamant și presupus a fi realizat în cadrul desfășurării activității independente de avocat pe anul 2012, însă reclamantul nu a dovedit, fără echivoc, faptul că a realizat efectiv un venit anual de 19.233 lei pentru ca acesta să fie luat în considerare, potrivit art. 529 alin. 1 și alin. 2 Cod civil.
Mai mult decât atât, reclamantul personal a declarat în raportul cu privire la ancheta psiho-socială nr. 61649/_ întocmit de DGASPC C., Serviciul Consiliere pentru părinți și copii, că are un venit de 3000-4000 lei/lună, însă în urma cheltuielilor rămâne cu aproximativ 1600 lei/lună.
Având în vedere această recunoaștere a reclamantului care având studii juridice și îndeplinind profesia de avocat are cunoștință de efectele juridice determinate de recunoașterea cuantumului venitului net lunar realizat și face diferența dintre venitul brut și venitul net, Curtea a constatat că pensia de întreținere stabilită la suma de 800 lei lunar nu depășește cota de ¼ parte din venitul lunar net realizat de reclamant (media de 3500 lei lunar) astfel că au fost respectate dispozițiile legale mai sus menționate.
Pentru aceste considerente de drept Curtea a apreciat că în speță a fost incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 3 C. pr. civ. a admis în parte recursul declarat de pârâta U. A. B. împotriva deciziei civile nr. 110/A din_ a Tribunalului
C. pronunțată în dosarul nr._, pe care a modificat-o în parte, în sensul că, în baza art. 296 C. pr. civ., a respins în întregime apelul declarat de reclamantul U. C. O., în contra sentinței civile nr. 22.963 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr._, pe care a menținut-o în tot și a înlăturat din decizia recurată dispoziția privitoare la admiterea în parte a apelului reclamantului, menținând dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea apelului pârâtei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul U.
C. -O. solicitând admiterea acesteia,
anularea în parte a deciziei nr. 2377 pronunțată în_ în dosar nr._ al Curții de Apel C., conform art. 318 teza 1 C. proc. civ. - abrogat.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că orice persoană, chiar dacă aceasta profesează ca avocat, are dreptul la un proces echitabil (în interpretarea constantă, conform jurisprudenței CEDO), având rezultat o interpretare rezonabilă a legii. Este fundamental ca într-o societate democratică tribunalele să inspire încredere justițiabililor, art. 6 par. 1 din Convenție impunând ca fiecare instanță să fie imparțială, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, par. 30, și Grieves c. Regatului Unit [MC], 16 decembrie 2003, nr. 57067/00, par. 69).
În urma anulării deciziei atacate solicită să se dispună stabilirea pensiei de întreținere, la concurența sumei de 400 lei-lunar plătibili în natură conform art.
529.2 cod civil, deoarece decizia tribunalului a fost modificată pe fond, iar instanța a procedat implicit la refacerea calculului. Din eroare, pensia de întreținere a fost stabilită inițial la suma de 800 lei, modificată în apel și din nou din eroare de calcul modificată la 800 lei, în recurs.
Art. 529.2 Cod Civil stabilește faptul că în situația în care, întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, ori din ultima declarație înregistrată la ANAF rezultă că pentru anul 2012 a fost realizat un venit net de 19.233 lei, adică în medie pe lună 1602,75. Până la 1/4 parte din venitul net lunar reprezentând 400,68 lei.
Pentru anul 2013, venitul net s-a diminuat la 11.323 lei/an adică 953 lei lunar, conform deciziei de impunere. Nu sunt elemente care să justifice un venit mai ridicat.
Obligația impusă pentru întreținerea unui singur minor reprezintă 82% din venitul net și este sau excesivă, sau rezultatul unui calcul deficitar.
Intimata U. A. B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei contestate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în contestația în anulare și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Contestatorul arată că în speță, art. 529 alin. 2 Cod Civil stabilește faptul că în situația în care, întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, ori din ultima declarație înregistrată la ANAF rezultă că pentru anul 2012 a fost realizat un venit net de
19.233 lei, adică în medie pe lună 1602,75. Până la 1/4 parte din venitul net lunar reprezentând 400,68 lei.
Din aceasta, ca și din restul motivelor expuse, rezultă că ceea ce a înțeles contestatorul să formuleze este de fapt un nou recurs, care este însă inadmisibil deoarece împotriva unei hotărâri se poate formula doar o singură cale de atac.
Aceasta rezultă cu evidență din motivele contestației în anulare, arătate mai sus, comparate cu motivarea instanței de recurs din decizia atacată unde se arată că: "În privința cuantumului pensiei de întreținere, Curtea a constatat că în baza art. 527 alin. 2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama atât de veniturile și bunurile acestuia, cât și de posibilitățile de realizare a acestora.
Deși reclamantul a depus la dosar decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012, din care a reieșit faptul că venitul brut estimat pentru anul 2012 a fost de 47.920 lei, iar venitul net estimat a fost de
19.233 lei.
Acest înscris a făcut dovada doar a venitului brut și net, estimate personal de reclamant și presupus a fi realizat în cadrul desfășurării activității independente de avocat pe anul 2012, însă reclamantul nu a dovedit, fără echivoc, faptul că a realizat efectiv un venit anual de 19.233 lei pentru ca acesta să fie luat în considerare, potrivit art. 529 alin. 1 și alin. 2 Cod civil.
Mai mult decât atât, reclamantul personal a declarat în raportul cu privire la ancheta psiho-socială nr. 61649/_ întocmit de DGASPC C., Serviciul Consiliere pentru părinți și copii, că are un venit de 3000-4000 lei/lună, însă în urma cheltuielilor rămâne cu aproximativ 1600 lei/lună.
Având în vedere această recunoaștere a reclamantului care având studii juridice și îndeplinind profesia de avocat are cunoștință de efectele juridice determinate de recunoașterea cuantumului venitului net lunar realizat și face diferența dintre venitul brut și venitul net, Curtea a constatat că pensia de întreținere stabilită la suma de 800 lei lunar nu depășește cota de ¼ parte din venitul lunar net realizat de reclamant (media de 3500 lei lunar) astfel că au fost respectate dispozițiile legale mai sus menționate.
"
Contestatorul a indicat în fața prezentei instanțe că motivul invocat este cel prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, anume că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale.
Cât privește motivul prevăzut de art. 318 teza 1 C.pr.civilă, prevederea cuprinsă în acest text dispune că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, și se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Instanța de recurs a analizat, printre altele, prin prisma art. 529 alin. 2 Cod Civil, veniturile realizate de contestator, intimat în recurs, de ce a modificat decizia instanței de apel și cuantumul pensiei de întreținere iar contestatorul arată că instanța de recurs a reținut greșit cuantumul veniturilor și că este corect cuantumul veniturilor și pensia de întreținere reținute de instanța de apel.
Prin urmare se solicită o judecată de valoare din partea contestatorului, dar greșelile instanței de recurs care pot fi invocate pentru deschiderea căii contestației în anulare sunt doar greșelile de fapt și nu greșelile de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, or contestatorul solicită tocmai reanalizarea modului de judecată a instanței de recurs.
În sensul textului citat, "greșeală materială" înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determina soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Astfel contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, întrucât este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate prin prisma motivelor limitativ enumerate.
Faptul că decizia ar conține, în opinia contestatorului, erori de judecată sau de calcul, prin raportare la alte venituri la care ar dori să se raporteze contestatorul iar nu la cele la care s-a raportat instanța de recurs, nu constituie o greșeală de fapt ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, iar ceea ce dorește contestatorul este de fapt un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Orice alte aprecieri, în afara celor analizate mai sus, exced cadrului legal al contestației în anulare și nu pot fi analizate în această finalitate, a contestației în anulare, prin prisma motivului de drept invocat, art. 318 teza I Cod procedură civilă, ci tind să analizeze hotărârea ca un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Aprecierile pe care le face contestatorul necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială și nici nu se indică în ce ar consta greșeală materială a instanței de recurs, greșeală materială în înțelesul în care a fost explicat mai sus.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: … ".
În speță chestiunea considerată de contestator ca și greșeală materială a fost analizată de instanța de recurs, or o astfel de analiză exclude o greșeală de fapt sau o omisiune, chiar dacă contestatorul consideră că instanța de recurs nu a dat o interpretarea corectă acestui aspect, aceasta însă fiind o chestiune de judecată nu de greșeală materială.
Chiar dacă contestatorul consideră că soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată, acestea nu pot fi corectate pe aceasta cale procesuala, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul U. C. -O. împotriva deciziei civile nr. 2377/R din 17 mai 2013 a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul U. C. -O. împotriva deciziei civile nr. 2377/R din 17 mai 2013 a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-A. POP C. -M. CONȚ I. -D. C.
GREFIER
A. M.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud. recurs: I. -D. C. /A. -A. Pop/C. -M. Conț - Curtea de Apel C.
| ← Decizia civilă nr. 120/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 169/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
