Decizia civilă nr. 123/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.123/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. T.
J. ECĂTOR: Brîndușa G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelurilor civile declarate de către reclamanta T. S., domiciliată în Borșa, str. A. I. Cuza nr. 197, jud. M. și de către pârâtul T. G., domiciliat în Borșa str. A. I. Cuza nr. 197 jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 2932 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ ,_ și_, când a decis următoarele.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 2932 din 5 decembrie 2011 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta T. S. împotriva pârâtului T. G., s-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri:
Bunuri imobile: Casă de locuit situată în Borșa, str. A.I.Cuza nr. 197/A, județul M., în valoare de 375.336 lei, respectiv 87.932 euro(1 euro=4,2685 lei);
Bunuri mobile:
mobilier tip bar,în valoare de 900 lei,
bucătărie MDF, în valoare de 3500 lei,
masă TV, în valoare de 500 lei,
corp papuci, în valoare de 300 lei,
cuier aplicat, în valoare de 150 lei,
dormitor Izabela,de fag, în valoare de 1000 lei,
bibliotecă Magdalena, în valoare de 800 lei,
colțar Malaga, în valoare de 2200 lei,
masă Europa din cireș în valoare de500 lei,
-8 scaune, în valoare de 480 lei,.,
perdele, în valoare de600 lei,
mașină de spălat rufe, în valoare de 700 lei,
mașină de spălat vase Indesit, în valoare de 600 lei,
hotă, în valoare de 500 lei,
aragaz, în valoare de 700 lei,
cuptor, în valoare de 900 lei,
mobilier tineret, în valoare de2200 lei,
mobilier salon:- bibliotecă, în valoare de 700 lei,
colțar, în valoare de 500 lei,
masă cafea în valoare de400 lei,
dormitor matrimonial, în valoare de2000 lei,
televizor, în valoare de 200 lei,
obiecte mobilier pentru baie, în valoare de500 lei,
faianță + bolțari albi, în valoare de 600 lei,
autoturism AUDI A4, în valoare de 20.000 lei,
1 buc. TV plasmă, în valoare de 900 lei,
2 roabe, în valoare de 300 lei,
betonieră, în valoare de 1000 lei,
element de pavaj exterior în valoare de 700 lei,
30 pachete parchet laminat, în valoare de 1200 lei,
13 pachete gresie, în valoare de 600 lei,
mașină de spălat haine din Italia, în valoare de 400 lei,
sobă tip șemineu, în valoare de 2000 lei;
Totalul valoric al bunurilor dobândite de părți fiind de 423.866 lei ( 375.336 lei
-bunuri imobile+ 48.530 lei-bunuri mobile.
S-a constatat că la achiziționarea bunurilor părțile au avut o contribuție de câte ½ parte fiecare, valoric ½=211.933 lei și s-a dispus sistarea stării de codevălmășie matrimonială existentă între părți astfel:
Lotul nr. 1,
cu un total valoric de 19.130 lei, a fost atribuit reclamantei, fiind compus din următoarele bunuri:
bucătărie MDF, în valoare de 3500 lei,
dormitor Izabela,de fag, în valoare de 1000 lei,
bibliotecă Magdalena, în valoare de 800 lei,
colțar Malaga, în valoare de 2200 lei,
masă Europa din cireș +8 scaune, în valoare de 980 lei,
mașină de spălat rufe, în valoare de 700 lei,
aragaz + cuptor, în valoare de 1600 lei,
masă cafea în valoare de 400 lei,
dormitor matrimonial, în valoare de 2000 lei,
1 buc. TV plasmă, în valoare de 900 lei,
1 roabă, în valoare de 150 lei,
mobilier tineret + bibliotecă+sobă șemineu, în valoare de 4900 lei,
Lotul nr. 2,
cu un total valoric de 404.736 lei, a fost atribuit pârâtului și se compune din :
-casă de locuit situată în Borșa, str. A.I.Cuza, nr. 197/A, județul M., în valoare de 375.336 lei,
-celelalte bunuri mobile ce nu au fost date în lotul reclamantei, în valoare totală de 29.400 lei.
Pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 192.803 lei, cu titlu de sultă și suma de 1867 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 2332/2010, J. ecătoria V. de Sus s-a pronunțat asupra divorțului dintre părți și a cererilor conexe acestuia și a disjuns petitul sistării stării de codevălmășie matrimonială, ce face obiectul cauzei de față.
A reținut prima instanță că reclamanta a pretins că sub durata căsătoriei cu pârâtul au achiziționat următoarele bunuri: casă de locuit (P+E+M), cu garaj situată în Borșa, str. A.I.Cuza, nr. 197/A, județul M., construită pe terenul proprietatea pârâtului, în baza autorizației de construcție nr. 161/1999, cu valoare estimată de 10.000 lei și mobilier tip bar, bucătărie MDF, una masă TV, dormitor Izabela, bibliotecă Magdalena, colțar Malaga, masă Europa din cireș cu 8 scaune, perdele, veioze, corpuri sanitare, mașină de spălat rufe, mașină de spălat vase, hotă, aragaz, cuptor, 2 televizoare tip plasmă, instalație încălzire centrală, mobilier salon, dormitor matrimonial și televizor, corpuri sanitare și obiecte mobilier pentru baie, două roabe, o betonieră, un autoturism AUDI A4, mașină de spălat haine, o sobă cu șemineu, seturi de pahare, 5 pachete faianță, 30 pachete parchet laminat, 13 pachete gresie, 60 bolțari albi, furtun pentru apă.
Pârâtul, prin întâmpinare, nu s-a opus admiterii în parte a acțiunii, recunoscând construcția casei pe terenul proprietatea sa și dobândirea bunurilor mobile, cu excepția unui televizor, a celor două roabe și a betonierei care sunt vechi și uzate, nemaiputându-se repara, a parchetului laminat, a pachetelor de gresie, a mașinii de spălat, a sobei tip șemineu și a furtunului de apă.
În privința celorlalte bunuri mobile pârâtul a contestat valorile arătate, iar referitor la garaj a precizat că nu a fost edificat sub durata căsătoriei, ci după ce reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, la un an după despărțirea în fapt.
Prin expertiza întocmită de experta Bobotă Liuba s-au evaluat bunurile mobile, părțile însușindu-și valorile stabilite.
Apoi, pe baza probelor testimoniale și a expertizelor administrate în cauză prima instanță, văzând prevederile art. 36 C. fam. raportat la prevederile art. 673 ind. 1 și urm.C. pr. civ, a reținut că sub durata căsătoriei părțile au dobândit bunurile menționate în dispozitivul sentinței, atât bunuri imobile cât și mobile, mai puțin garajul deoarece acesta a fost construit după despărțirea în fapt a părților în urmă cu circa 2 ani.
A stabilit că bunurile achiziționate sub durata căsătoriei au o valoare totală de 423.866 lei, așa cum s-a stabilit de către experții judiciari numiți în cauză.
Prima instanță a apreciat că, deși reclamanta a solicitat a se constata că a contribuit în cotă de 70 % la achiziționarea bunurilor, iar pârâtul doar în cotă de 30 %, din actele depuse în cauză la filele 16-147 nu rezultă o contribuție majoritară a celei dintâi, prezumția legală că părțile au contribuție egală la achiziționarea bunurilor nefiind răsturnată, căci martorii audiați au arătat că și pârâtul s-a ocupat în mod efectiv la edificarea construcțiilor.
Cu privire la sistarea stării de codevălmășie matrimonială, față de faptul că imobilul casă de locuit de pe A.I. Cuza nr. 197 A, se află pe terenul pârâtului și are o valoare mai mare decât bunurile mobile, prima instanță a dispus includerea bunului imobil în lotul pârâtului, iar în lotul reclamantei a bunurilor mobile menționate în dispozitivul sentinței. Inegalitatea loturilor a fost egalizată prin sultă.
În baza art.276 Cod procedură civilă, prima instanță l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale, respectiv ½ parte din valoarea taxei de timbru și a expertizelor efectuate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamanta apelantă T. S. a solicitat admiterea apelului, casarea în totalitate a sentinței apelate, ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și, în consecință: constatarea cotei sale majoritare, de 70%, la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, astfel cum au fost menționate în acțiunea introductivă, în categoria bunurilor imobile incluzându-se și garajul (sau anexa, cum e descrisă de experți), obligarea intimatului, conform cotelor de contribuție, la plata cheltuielilor de judecată la fond din cuantumul total al acestora de 8820 lei, cu cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 3050 lei din care 1500 lei onorariu de avocat și 1550 lei taxă judiciară de timbru.
În motivarea apelului apelanta a învederat că în mod greșit a reținut prima instanță cote de contribuție egale ale celor doi foști soți, în contextul în care ea a lucrat mulți ani în străinătate, veniturile obținute fiind investite în construirea casei și a garajului, iar intimatul T. G. nu a dovedit în nicio modalitate că ar fi înregistrat venituri cel puțin echilibrate.
Pe baza depozițiilor martorilor, dar fără a lua în considerare extrasele de cont ce atestau veniturile ei, prima instanță a stabilit cota de contribuție egală, apreciind că prezumția de egalitate nu a fost răsturnată.
Apelanta a mai criticat faptul că prin expertiza din evaluare a bunurilor mobile experta a identificat și evaluat obiecte sanitare la suma de 8900 lei, iar prin expertiza de evaluare imobiliară expertul nu a inclus aceste obiecte sanitare ca dotări ale construcției (menționând că băile sunt dotate cu acestea, fără a le evalua) și, totuși, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste bunuri și nu le-a inclus valoric în lotul intimatului.
În ce privește garajul /anexa, în mod greșit a reținut prima instanță că nu a fost dobândit sub durata căsătoriei, câtă vreme actele depuse la dosar atestă împrejurarea că acesta a fost edificat în anii 2008-2009, separarea în fapt a intervenit în 2010, iar acțiunea de divorț a fost intentată în_ .
A mai arătat apelanta că și cheltuielile de judecată au fost calculate eronat.
Pârâtul T. G., prin apelul formulat, a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului sultei la care a fost obligat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său, apelantul a învederat că la stabilirea cuantumului sultei prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză în construcții dispus în cauză, iar obiecțiunile sale referitoare la supraevaluarea imobilului casă de locuit au fost respinse.
Apelantul a susținut că valoarea de 375.336 lei stabilită de expertul L.
D. este mult peste valoarea de circulație a acestuia, în condițiile climatului economic nefavorabil ce caracterizează perioada.
În ce privește apelul apelantei T. S., intimatul apelant a solicitat respingerea ca neîntemeiat, căci veniturile din muncă dobândite în timpul căsătoriei nu intră în categoria bunurilor prevăzute de art.31 Codul familiei pentru a fi considerat bun propriu, iar apelanta-reclamantă nu a reușit să răstoarne prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor.
Apelanta a solicitat respingerea apelului pârâtului T. G., învederând instanței că suma de 800 Euro/mp este valoarea minimă la care se încheie contracte de asigurare pentru asemenea construcții.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, ținând cont de efectul devolutiv al apelului și de principiul tantum devolutum, quantum apelatum, T. a reținut următoarele:
Cele trei puncte asupra cărora părțile au rămas în divergență sunt: apartenența garajului la comunitatea de bunuri, contribuția diferențiată a soților la dobândirea bunurilor din masa bunurilor comune și valoarea de circulație a imobilelor, părțile achiesând la hotărârea judecătorească în privința bunurilor mobile comune, a valorii lor, inclusiv a modalității de partajare (de formare a loturilor și atribuire a bunurilor).
În ce privește imobilul garaj, ca anexă a casei de locuit situată în Borșa, str. A.I.Cuza nr.197/A, T. reține că apelanta -reclamantă a solicitat includerea sa în comunitatea de bunuri, pârâtul apelant s-a opus acestei solicitări învederând că a fost construit după un an de la despărțirea în fapt, iar prima instanță a apreciat în mod greșit că edificarea imobilului garaj după separarea în fapt a părților este de natură a-l exclude din comunitatea de bunuri.
Art. 30 Codul familiei dispune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de unul dintre soți sunt, de la data dobândirii, bunuri comune ale soților, cu excepția celor pe care legea (art.31 Codul familiei) le consideră bunuri proprii.
Având în vedere că părțile s-au separat în fapt în anul 2008, dar căsătoria lor s-a desfăcut prin divorț abia la data de_ ( rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 2332/2010), garajul construit în anul 2009 (astfel cum rezultă din depoziția martorilor Hazota Alex-fila 207 și D. I. uț-fila 208 și din coroborarea referatului de la fila 215 cu certificatul de atestare fiscală fila 216), chiar edificat după separarea în fapt a părților, constituie un bun comun dobândit în timpul căsătoriei.
Împrejurarea că această anexă a casei de locuit a fost construită după separarea în fapt a părților poate fi relevantă la stabilirea contribuției fiecărui soți la dobândirea bunurilor comune, dar nu conduce la excluderea imobilului din masa de împărțit, pretenția apelantei de a include garajul în comunitatea de bunuri fiind întemeiată.
În ce privește cotele de contribuție ale părților, tribunalul apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că în speță nu a fost răsturnată prezumția legală privind aportul egal al soților la dobândirea bunurilor.
De reținut că, așa cum reclamanta-apelantă însăși a precizat în cererea de divorț, cerere ce cuprinde astfel mărturisirea ei extrajudiciară, din 2001 până în 2008 părțile au conviețuit în Italia. Reclamanta a făcut dovada veniturilor pe care le-a dobândit prin muncă în această perioadă, dar nu și a sarcinilor care grevau veniturile familiei, omițând a se referi și la modalitatea în care cei doi soți își organizau resursele financiare pentru a-și asigura plata chiriei, pentru a suporta costurile traiului în comun.
Este adevărat că pârâtul-apelant nu a probat mijloacele bănești pe care le-a obținut în perioada căsătoriei cu apelanta, dar în concluziile scrise aceasta admite că și fostul soț a realizat venituri, dar mai mici.
Mai mult, chiar dacă veniturile reclamantei apelante au fost mai mari, pârâtul a fost cel care a edificat garajul din fonduri proprii, după separarea în fapt(aspect relevat de depozițiile martorilor coroborate cu mărturisirea extrajudiciară a reclamantei din divorț relativ la separarea din 2008).
Având în vedere acest aport exclusiv al pârâtului la dobândirea unui imobil din masa bunurilor de împărțit, dar și veniturile reclamantei-apelante, tribunalul apreciază corectă statuarea primei instanțe referitoare la contribuția egală a soților.
T. constată că modalitatea de partaj nu a fost contestată de părți și, ca urmare, va păstra aceste dispoziții ale primei instanțe în privința bunurilor mobile și a imobilului casă și va atribui pârâtului-apelant și imobilul garaj/atelier, ținând cont de faptul că această construcție este anexa casei de locuit ce i-a fost atribuită, situată în Borșa, str. A.I.Cuza nr. 197, fiind edificat pe terenul pârâtului.
Însă, T. va avea în vedere valorile de circulație ale bunurilor imobile casă de locuit și garaj așa cum au fost stabilite în raportul de expertiză întocmit de inginer Corlan R. în aprilie 2013, respectiv 321.000 lei pentru casa de locuit (66.900 euro) și 16.000 lei-garajul-atelier (3.325 Euro), astfel că valoarea totală a masei bunurilor comune va fi de: 385.530 lei din care 321.000 lei valoarea casei; 16.000 lei valoarea garajului și 48.530 lei valoarea însumată a bunurilor mobile, contravaloarea cotei de 50% de contribuție fiind de 192.765 lei.
Reținând că pârâtului-apelant i s-au atribuit bunuri mobile în valoare totală de 29.400 lei, casa și garajul, lotul acestuia are un echivalent valoric de
366.400 lei, urmând ca, în temeiul art. 673 Cod procedură civilă, să fie obligat la plata unei sulte egalizatoare de 173.635 lei.
Întrucât la stabilirea valorii de circulație a imobilului casă de locuit s-a ținut cont de echiparea băilor cu obiecte sanitare în valoare de 8900 lei
menționată de apelantă în cererea de apel, reflectându-se aceste dotări într- un preț/mp superior, tribunalul consideră că acest aspect supus atenției instanței de apel a fost soluționat o dată cu însușirea de către apelantă a valorilor stabilite în raportul de expertiză întocmit de expert Corlan R. .
De altminteri, inclusiv expertul L. D. a avut în vedere utilarea superioară a băilor imobilului supus evaluării la stabilirea valorii de circulație a acestuia.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte apelul-reclamantei și în tot apelul pârâtului și, în consecință, va schimba în parte sentința civilă atacată în sensul că va constata că sub durata căsătoriei părțile au dobândit bunurile mobile în valoare totală de 48.530 lei enumerate, casa de locuit cu o valoare de 321.000 lei și garajul cu o valoare de 16.000 lei și va atribui pârâtului, pe lângă bunurile atribuite de prima instanță și garajul în valoare de 16.000 lei, cu corecția adusă valorii de circulație a casei de locuit.
În temeiul art. 673¹º al. 4 Cod procedură civilă, T. va obliga pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 173.635 lei cu titlu de sultă egalizatoare în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei decizii.
Reținând că reclamanta a dovedit efectiv următoarele cheltuieli de judecată la prima instanță: 3200 lei taxă judiciară de timbru (fila 4), 100 lei timbru judiciar (fila 21), 600 lei avans expertiză evaluare (fila 152), 600 lei avans expertiză construcții (fila 155) 814 lei diferența expert evaluare (fila 177), 1720 lei diferență expert construcții (fila 188), 2000 lei onorariu avocat (fila 223), în total 9034 lei din care a solicitat ase avea în vedere doar suma de 8820 lei, tribunalul în baza art. 276 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să-i plătească acesteia suma de 4410 lei cheltuieli de judecată ocazionate de judecata în prima instanță, proporțional cu cota sa parte, apreciind că hotărârea de partaj profită ambelor părți.
În ce privește cheltuielile de judecată suportate de părți în apel, T. a reținut că apelatul T. G. a achitat integral onorariul expertului care a efectuat lucrarea de expertiză încuviințată în apel în sumă de 2100 lei, pe care părțile trebuie să-l suporte proporțional cu cota lor parte de proprietate, ținând cont de faptul că hotărârea de partaj le profită ambelor(câte 1050 lei fiecare).
De asemenea, apelantul a mai inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate plata onorariului avocațial de 3000 lei, dovedit prin chitanța depusă la dosar.
În ce o privește pe apelanta T. S., aceasta a suportat plata taxei de timbru în cuantum de 1663 lei(10 lei +1550 lei +103 lei) și 1500 lei onorariu avocațial, în total 3163 lei.
Cum apelul apelantei a fost admis în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi admisă proporțional, în limita sumei de 1580 lei.
Apoi, având în vedere că apelul pârâtului a fost admis integral, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, T. va compensa cheltuielile de judecată ale părților la nivelul sumei de 1580 lei și va obliga pe apelanta intimată T. S. să-i plătească apelantului intimat T. G. suma de 2470 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul T. G., domiciliat în Borșa, str. A.I.Cuza, nr. 197 și admite în parte apelul declarat de apelanta T. S. cu domiciliul procesual ales la av. Ș. C. M. L., din V. de Sus, str. C.
, nr. 12 A, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2932 din 5 decembrie 2011 a Judecătoriei V. de Sus pe care o schimbă în parte în sensul că:
Include în masa bunurilor dobândite de părți sub durata căsătoriei, alături de bunurile mobile menționate la pct. B și de bunul imobil- casă de locuit- situat în Borșa, str. A.I.Cuza, nr. 197/A, județul M., clădirea anexă casei de locuit având destinația de garaj și atelier, în valoare de 16.600 lei (3325 EURO).
Constată că valoarea de circulație a casei de locuit situată în Borșa, str. A.I.Cuza, nr. 197/A, județul M. este de 321.000 lei (66.900 EURO), astfel că total valoric al bunurilor dobândite de părți este de 385.530 lei ( 321.000 lei(casă)+ 16.600 lei(garaj) + 48.530 lei (bunuri mobile), echivalentul valoric al cotei fiecărei părți fiind de 192.765 lei.
Menține componența lotului nr. 1 atribuit reclamantei prin sentința atacată, în valoare totală de 19.130 lei și include în lotul nr. 2 atribuit pârâtului, pe lângă casa de locuit situată în Borșa, str. A.I.Cuza, nr. 197/A, județul M., în valoare de 321.000 lei și celelalte bunuri mobile indicate, în valoare totală de 29.400 lei, clădirea anexă, garaj/atelier, în valoare de 16.000 lei, totalul valoric al lotului pârâtului fiind de 366.400 lei.
Obligă pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 173.635 lei cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei decizii.
Obligă pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 4410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 2932 din 5 decembrie 2011 pronunțate de J. ecătoria V. de Sus care nu sunt contrare prezentei decizii.
Compensează parțial cheltuielile de judecată ale părților efectuate în apel și obligă pe apelanta intimată T. S. să-i plătească apelantului intimat T.
G. suma de 2470 lei cu acest titlu.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
S. | T. A. Ana | G. | Brîndușa Roman M. |
Red./G.B._
Tehnred.R.M./ 4ex._
Red./judecător la fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 648/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 3765/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
