Decizia civilă nr. 3765/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3765/R/2013
Ședința publică din 27 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul
S. M., împotriva deciziei civile nr. 89/A din 20 februarie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată N. A., având ca obiect partaj bunuri comune, lichidarea regimului matrimonial.
Mersul dezbaterilor, concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 20 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 89/A din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-au admis apelurile declarate de N. A. și S. M. împotriva sentinței civile 2756/_ 0 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul_ pe care a schimbat-o în parte în sensul ca s-a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. A., în contradictoriu cu pârâtul S. M. și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul S. M. în contradictoriu cu reclamanta N. A. .
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri: bunuri mobile în valoare totală de 19075 lei; dividende în valoare de
17.144 lei; suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei; drept de creanță în valoare totala de 49560 lei.
S-a sistat comunitatea de bunuri prin atribuire în natură a acestora după cum urmează: - Lotul I, care s-a atribuit reclamantei N. A., în valoare de 7550 lei, compus din: Tv Orion - 250 lei, mașină de cusut electrică - 500 lei și colțar -1400 lei, combină frigorifică Zanussi - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv - 350 lei, mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator Electrolux - 250 lei; - Lotul II, care s-a atribuit pârâtului S. M., în valoare de 85415 lei, compus din dividende în valoare de 17.144 lei, suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei, drept de creanță în valoare de 49560 lei și mobilă de cireș (masă+4 scaune) - 500 lei, 3 corpuri suspendate, două duble, unul simplu - 600 lei, 3 corpuri acoperite cu blat două duble unul simplu cu 4 sertare - 850 lei, un corp din 2 dulapuri, unul simplu, unul dublu cu chiuvetă dublă și baterie - 1000 lei; set 3 aplice - 150 lei, congelator cu 5 sertare
1000 lei; una masă ovală - 400 lei; un coltar din 3 corpuri - 1700 lei; un fotoliu
300 lei; un birou pe colt - 260 lei, un calculator - 2000 lei, un sistem de 6 boxe
300 lei; una aplică mare pe tavan - 120 lei; un TV Eurocolor - 400 lei; un
calculator P4 - 550 lei; mochetă - 100 lei, fier de călcat Zass - 70 lei; telefon fix A&T - 100 lei; ladă frigorifică - 35 lei; joc Risck - 420 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 31043 lei cu titlu de sultă, corespunzător cotelor de contribuție.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței referitoare la constarea că au calitatea de bunuri proprii ale reclamantei: masă de sticlă gravată - 250 lei, covor persan și două covorașe - 300 lei și dulap cu 2 uși - 250 lei (valoare totală de 800 lei), că părțile au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune, reclamanta de 60%, iar pârâtul de 40% și la obligarea pârâtului să plătească reclamantei 4265,50 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Apelantul S. M. a fost obligat să plătească apelantei N. A. suma de 1870 lei cheltuieli de judecată în apel compensând restul cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut cu privire la cererea principală, că cele două părți au avut o contribuție diferită la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, însă nu a admis în întregime pretenția de constatare a unei diferențe mult mai mari de contribuție, respectiv de 75% în favoarea reclamantei și 25% în favoarea pârâtului.
Argumentele în susținerea acestui motiv de apel nu au fost întemeiate întrucât a fost probată împrejurarea că pe lângă veniturile realizate din muncă chiar dacă în evidențele fiscale pârâtul a fost angajat cu salariul minim pe economie, acesta a realizat și alte venituri, respectiv din tranzacțiile efectuate pe bursă.
Constituirea fondului pe pensie al apelantului S. nu a putut fi avută în vedere la determinarea unei alte cote de contribuție, atâta timp cât s-a solicitat constatarea calității de bun comun al acestei contribuții și nici nu s-a făcut dovada că în respectiva perioadă acest apelant nu a realizat venituri.
Instanța a avut în vedere aceste cote de contribuție în determinarea loturilor ce a revenit fiecăreia dintre părți.
Suma de bani cu care apelantul S. a creditat societatea SC SECUREX SRL, a fost avută în vedere de către instanță în sensul că s-a recunoscut că suma de bani în cuantum 7957 lei acordată cu titlu de împrumut a fost restituită în timpul căsătoriei.
Prin interogatoriul luat apelantei N., întrebarea 8, 9, s-a recunoscut restituirea împrumutului afirmându-se că doar 1500 lei au fost folosiți în casă. Restituirea împrumutului și probabil cheltuirea acestuia în timpul căsătoriei a făcut ca aceste sume de bani să nu mai poată fi incluse în cuprinsul masei partajabile.
Pentru aceste considerente nu s-a mai impus a fi analizate susținerile instanței de fond legate de creanța soților împotriva unui terț.
Suma de 4000 lei reprezentând participarea apelantului S. la constituirea unui fond pe pensii, fiind avansată în timpul căsătoriei a putut fi avută și a trebuit cuprinsă în masa partajabilă.
Faptul că acești bani ar urma să fie încasați după desfacerea căsătoriei nu poate duce la concluzia că suma ar putea fi exclusă din masa bunurilor de
împărțit. Primele plătite reprezintă practic un drept de creanță derivând din plata lor.
Fiind un drept de creanță, creditori fiind foștii soți iar sumele avansate au fost bani comuni, s-a impus ca acesta să fie cuprins în masa de împărțit.
În ceea ce privește valoarea, a trebuit avut în vedere că prin adresa emisă de SC EURECO ASIGURĂRI SA prin care s-a confirmat achitarea unor prime pentru contractul nr. 21425 în cuantum de 3360 lei, sumă care a fost avută în vedere de către instanță.
Au fost întemeiate și motivele de apel privitoare la constatarea unor bunuri ca fiind proprii, întrucât aceste bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei, nefiind probată folosința exclusivă a acestora de către apelantul S., acest apelant fiind de altfel de acord și prin motivele de apel că aceste bunuri au calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.
M. ivele de apel privitoare la suma de 10500 Euro, reprezentând îmbunătățirile aduse apartamentului proprietate a mamei apelantului S., au fost întemeiate întrucât aceste sume de bani pot intra în categoria bunurilor comune, ele reprezentând un drept de creanță al celor doi soți ce poate fi supus împărțelii. De altfel, instanța de fond nu a indicat că aceste sume nu pot intra în categoria bunurilor comune, dreptul de creanță, în cazul de față, având un conținut patrimonial. Din perspectiva partajului nu a avut relevanță care parte va putea cere restituirea acestor sume, fiind obligatoriu a se stabili însă calitatea celui care va avea această posibilitate.
Cu privire la existența lucrărilor de îmbunătățire și implicit a sumelor avansate, apelantul S. a recunoscut o parte dintre ele, iar în ceea ce privește valoarea în fața instanței de fond la termenul de judecată din_, apelantul a recunoscut că investiția ar fi avut valoarea indicată de apelanta N. . Tocmai de aceea nu s-a mai dispus efectuarea unei expertize de evaluare a acestor investiții asupra cărora instanța a prorogat, la două termene anterioare, pronunțarea.
Această recunoaștere a fost avută în vedere și în fața instanței de apel, fiind înlăturată pentru aceste considerente criticile formulate de apelantul S. M. cu privire la acest aspect.
Suma de 7187 lei, sumă care apelantul a ridicat-o în urma tranzacțiilor bursiere efectuate, s-a impus a fi avută în vedere, existența ei fiind probată prin adresa nr. 172/_ emisă de BT SECURITICE dosar apel.
Instanța de fond a apreciat ca nedovedită această sumă, susținere care nu mai poate fi reținută în condițiile răspunsului comunicat de sus amintită societate comercială. Pentru aceste motive suma de 7187 lei a fost considerată ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei, supus împărțelii.
Sumele indicate cu titlu de dividende și afirmate prin motivele de apel de către N. A. ca fiind la un cuantum de 22.000 lei, mai mari decât cele reținute de către instanța de fond în cuantum de 17144 lei nu au fost probate. Actele depuse în fața instanței de fond nu au fost în măsură decât să justifice doar suma reținută de către instanță.
ivele din apelul reclamantei referitoare la susținerea financiară a familiei și implicit a unei cote diferite nu au putut fi primite, hotărârea instanței de fond sub acest aspect fiind temeinică.
Acordarea darurilor de nuntă nu au fost făcute într-un cuantum excesiv care să ducă la concluzia că acestea pot fi considerate donații în favoarea propriului copil.
Este cunoscut că îndeobște cu ocazia încheierii unei căsătorii părinții sunt cei care acordă daruri de nuntă la cea mai mare valoare, însă aceste daruri sunt făcute ambilor soți, în cauză nefiind probată o situație contrară de către apelanta Nachita.
Criticile legate de lotizarea realizată a bunurilor ce compun masa partajabilă, respectiv scoaterea unui colțar din lotul atribuit apelantei, nu a fost întemeiată întrucât este de principiu că bunurile trebuie împărțite în natură în raport de cotele stabilite, atribuindu-se fiecăruia, în principiu, bunuri în materialitatea lor.
Faptul că probabil pârâtul utilizează acest bun nu a fost un argument temeinic cu privire la scoaterea acestui bun din lotul atribuit apelantei.
Nici ultimul motiv de apel nu a fost întemeiat, întrucât instanța de fond a realizat o lotizare a bunurilor, în natură, stabilind o sultă pentru egalizarea loturilor, textul invocat în susținerea acestui motiv, nefiind incident.
Concluzionând în ceea ce privește motivele de apel cu privire la compunerea masei de împărțit, se impune a se constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri mobile în cuantum de 19075 lei, dividende în valoare de
17.144 lei, suma încasată din tranzacții bursiere în valoare de 7187 lei și un drept de creanță în valoare totala de 49560 lei (echivalentul în lei a sumei de 10500 Euro și suma de 3360 lei).
În ceea ce privește apelul declarat de S. M., acesta a fost întemeiat doar în parte, cu privire la lotizarea bunurilor mobile.
Așa cum s-a arătat fiecărui copartajant trebuie să i se atribuie bunuri mobile de valori sensibil egale, nefiind posibil să se atribuie majoritatea acestora în lotul uneia dintre părți.
În lotul reclamantei s-au atribuit doar 3 bunuri mobile în valoare de 2150 lei, în timp ce în lotul pârâtului S. s-au atribuit bunuri în valoare de 18405 lei.
S-a impus așadar o modificare a hotărârii din această perspectivă, în sensul atribuirii unor bunuri mobile în plus în lotul apelantei în vederea realizării unei echitabile partajări a bunurilor.
Pe de altă parte a trebuit avut în vedere situația de fapt concretă în speță când anumite bunuri mobile au rămas în fostul domiciliu comun al părților și au fost încorporate în acest imobil, scoaterea lor putând produce degradări ale acestuia (ex. corpuri suspendate, 3 corpuri acoperite cu blat, 3 aplice, o aplică mate de tavan, mochetă ). De aceea s-a impus ca în lotul reclamantei să mai fie incluse alte bunuri mobile pentru o egalizare a valorii termenului fiind introduse și următoarele bunuri: - mașină de cusut electrică - 500 lei, combină frigorifică Zanussi - 1000 lei; garnitură mobilă din 10 corpuri - 2500 lei; un corp suport tv
-350 lei, mașină de spălat Daewoo - 1300 lei, aspirator Electrolux - 250 lei.
Celelalte bunuri mobile au fost menținute în lotul pârâtului pentru argumentele arătate mai sus, pentru diferența constatată impunându-se plata unei sulte.
Prin considerentele arătate mai sus instanța a răspuns criticilor apelantului privitoare la diferența cotelor de contribuție și valoarea dividendelor, motiv pentru care nu au mai fost reluate. Nici în fața instanței de fond nici în apel pârâtul nu a probat alte valori ale bunurilor mobile dobândite sau caracterul de bun propriu al unor bunuri sau dreptul de proprietate al unor terți asupra bunurilor afirmate de reclamanta ca făcând parte din bunurile comune.
Ca urmare a constatării unor bunuri ca făcând parte din masa de împărțit în plus de cele reținute de instanța de fond, dar și a partajării în natură a majorității bunurilor mobile, soluția instanței de fond asupra cheltuielilor de judecată s-a impus a fi modificată, întrucât culpa procesuală a acestora a fost diferită ca urmare și a admiterii în parte a cererii reconvenționale.
Întrucât doar reclamanta a justificat în fața instanței de fond realizarea unor cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător, văzând ceea ce a fost admis din ambele cereri, s-a impus a fi menținute dispozițiile instanței cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece s-a impus compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru achitat de pârât, cu cheltuielile de judecată onorariu de avocat achitat de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. M.
solicitând în baza disp. art. 299 rap. la art. 312 pct. 2-3 C. proc. civ., cu aplicarea art. 304 pct. 9, C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecata, ținând seama de poziția
procesuala exprimata prin întâmpinare și motivele de recurs și obligarea pârâtei la plat cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, Decizia civila nr. 89/A/2013 a T. ului C. este nelegală, fiind pronunțată în urma interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente în cauza.
Prin acțiunea civila înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, reclamanta N. A. a uzat de «dreptul subiectiv» conferit de lege oricărei persoane pentru valorificarea dreptului obiectiv, atunci când realizarea acestui drept nu este posibilă pe cale amiabilă.
Așadar, reclamanta N. A. a apelat la instanța de judecată pentru constrângerea recurentului în ceea ce privește stabilirea compunerii masei bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și partajarea acestora.
Cu toate că în opinia sa nu era necesara promovarea unei acțiuni în justiție întrucât din partea recurentului a existat întotdeauna disponibilitatea rezolvării pe cale amiabilă a problemei partajului, totuși, reclamanta, fosta soție, raportat la pretențiile exagerate pe care a dorit să le formuleze împotriva sa, a promovat în instanța de judecata o acțiune civilă în stabilirea componenței masei bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și partajarea acestora.
În sfârșit, pentru a fi procedural nu mai dezbate aici hotărârea instanței de fond, amintind doar că instanța de fond i-a dat reclamantei aproape tot ce a cerut, în sensul că dacă reclamanta a susținut ca și-a cumpărat alte obiecte casnice (frigider, televizor, mobilier etc.) și în prezent nu mai are nevoie de cele vechi întrucât a refuzat să i le predea atunci când a avut nevoie de ele, cu toate că nu este adevărat, atunci să i le atribuie în întregime recurentului, la un preț stabilit de reclamantă, iar recurentul să achite contravaloarea acestora, instanța a procedat așa, încălcând regula partajului stabilită de lege care este întotdeauna în principal în natură, în situația de față existând aceasta posibilitate.
Instanța de apel a admis ambele apeluri declarate în cauza, numai că din motive necunoscute a continuat cu aplicarea greșită a legii, chiar dacă hotărârea instanței de apel este motivată în fapt, în drept motivarea lipsește, iar convingerea instanței de a pronunța soluția în cauza este străină de natura legii.
Este de necontestat faptul că nimeni nu poate partaja decât ceea ce are, iar în cauza de față se află în prezenta unei forme de proprietate comună în devălmășie, așa cum este tratată aceasta formă a proprietății în materia drepturilor reale civile, dar și în dreptul familiei, iar în acest sens are în vedere vechile reglementări legislative.
La momentul introducerii la instanța de judecată a acțiunii civile de partaj, considerând ca între părți a încetat căsătoria, unitatea familială fiind desfăcută, dreptul de proprietate comun în devălmășie, de la momentul desfacerii căsătoriei, devine un drept de proprietate comun pe cote părți, prezumția legală în vederea stabilirii cotelor fiind de 50% pentru cei doi copartajanți, în general în aceasta situație fiind întotdeauna doi copartajanți, dar mai există și excepții (în cazul în care intervin părinții sau rudele invocând donații sau chiar drepturi proprii).
Pentru considerentele de mai sus, reclamanta a promovat acțiunea civilă în justiție prin care a solicitat să se constate care sunt bunurile dobândite în timpul căsătoriei, a propus o modalitate de partaj, dar a arătat și cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune, care a susținut domnia sa că este de 75%, recurentul având o cota de contribuție doar de 25%.
În urma pronunțării hotărârii instanței de fond, așa cum a arătat, ambele părți au contestat-o cu recurs, iar ulterior calea de atac a fost recalificată în apel.
Aplicarea greșită a legii rezultă din modul cum instanța de apel a stabilit compunerea masei comune partajabile, dar și cota de contribuție a părților.
Așadar, pe lângă bunurile comune constând în mobilier, frigider, calculator, instanța de apel a considerat că în categoria bunurilor comune supuse împărțelii intră și suma de 10.500 EURO, reprezentând îmbunătățirile aduse apartamentului mamei recurentului S. M. .
Instanța de apel nu a motivat nici în fapt dar nici în drept ce i-a format convingerea că suma de 10.500 EURO reprezentând îmbunătățirile susținute de reclamanta ca aduse la apartamentul mamei recurentului, reprezintă un bun comun, iar motivarea instanței ca această sumă reprezintă un drept de creanța, nu poate să spună, decât că este o motivare nejuridică.
Recurentul a arătat că nu a contestat că la apartamentul mamei sale a făcut niște investiții, acestea fiind normale într-o căsătorie normală și fericită, a locuit în acest apartament împreuna cu reclamanta, din căsătoria rezultând un copil, de care azi recurentul este cel care se ocupă și poate să spună că o face cu plăcere și îl bucură că poate să-i ofer copilului lor o educație bună, dar și un loc unde să stea.
Investițiile la apartamentul mamei recurentului le-a făcut în urma cu peste
10 ani și au constat într-adevăr din zugrăvit, montat gresie, faianță, parchet, centrală termică, calorifere. Însă, orice obiect constând în corp zugrăvit, parchet, centrala termică sau frigider, televizor, etc. are o valoare de folosință ca durată în timp limitată, iar în cazul de față lucrările la apartament au fost făcute în urma cu 10 ani, în prezent nu mai corespund actualităților, pereții zugrăviți s-au deteriorat, parchetul la fel, centrala a înlocuit-o după divorț, iar toate aceste lucruri le-au folosit împreuna cu reclamanta în timpul căsătoriei.
Este adevărat că în practica de specialitate s-a reținut faptul că în situația în care un bun imobil este proprietatea numai a unuia dintre soți, iar acesta este îmbunătățit prin contribuția și a celuilalt soț care nu este proprietar, atunci se stabilește sporul de valoare și se împarte la cei doi soți în funcție de contribuția fiecăruia.
De observat în cazul de față este că a contestat valoarea investiției și a arătat în ce a constat aceasta investiție, iar reclamanta în temeiul art. 1169 C. civil, trebuia să-și dovedească pretențiile, ceea ce nu a făcut, simpla formulare a acțiunii civile în justiție, în condițiile în care recurentul a contestat această sumă de 10.500 EURO, nu a îndreptățit instanța de judecată să-i atribuie reclamantei această sumă.
În sfârșit, nici nu poate vorbi aici de un drept de creanță, deoarece, pe de o parte, se susține chiar de instanța de apel că suma de 10.500 EURO, într-un final echivalentul în lei a acestei sume, este un drept de creanță rezultat din investițiile făcute de cei doi soți la apartamentul mamei recurentului S. M., iar pe de alta parte, în această situație nu este proprietarul acelui apartament, este mama sa, investițiile atunci când s-au făcut, s-au făcut printr-o contribuție și a mamei sale.
Este greșită aplicarea legii atunci când instanța de apel, la partaj, stabilește în lotul recurentului această sumă și îl obligă să-l plătească reclamantei contravaloarea la ce ..., de ce nu a împărțit instanța de apel această sumă în funcție de cota de contribuție a fiecăruia, dacă tot este un drept de creanța materializat în investiția făcută la apartamentul unei alte persoane care nici nu este parte în proces.
Dreptul de creanță există atunci când cineva se obligă la ceva, sau atunci când există obligații sinalagmatice, dar în situația părților pe lângă faptul că acesta este inexistent întrucât nimeni nu a obligat-o pe reclamanta să facă investițiile la apartamentul mamei recurentului, iar dacă le-a făcut atunci nu a existat o obligație din partea acestuia sau a mamei sale de a-i plăți acesteia o sumă de bani într-un anume termen, este și prescrisă această creanță deoarece
suma reprezentând contravaloarea investiției la apartament a ieșit din patrimoniul comun la acel moment, de atunci au trecut mai mult de 10 ani, iar în prezent nu poate afirma că această sumă face parte din masa bunurilor comune, dar nici nu poate specula ideea că apartamentul mamei sale i-ar reveni recurentului prin moștenire, acest lucru neavând nici o relevanță.
În concluzie, suma de 10.500 EURO nu exista în patrimoniul soților la momentul divorțului, mama recurentului nu a fost chemată în judecată, ceea ce face ca acțiunea sub acest aspect să fie inadmisibilă, solicitând sa fie respinsă ca atare.
Nu în ultimul rând, dacă ar fi așa cum susține instanța de apel, atunci nu era normal ca această sumă să fie împărțită la ambii foști soți, sau acest drept de creanță, de ce instanța i l-a atribuit în lotul numai al recurentului.
Suma de 17.144 lei, reprezentând dividende, instanța de apel din nou face o greșită aplicare a legii, aceasta sumă trebuia să existe fizic în cantitatea și moneda referită la momentul desfacerii căsătoriei.
Reclamanta a susținut că pe parcursul anilor 2003 - 2010, a încasat dividende de la societatea comerciala SECUREX SRL, suma de 17.144,16 lei, al cărei asociat era, aspect probat cu Adresa depusă la dosarul cauzei de către aceasta societate.
Acest lucru este adevărat, numai că suma de 17.144,16 lei este calculată până în anul 2010, iar divorțul a avut loc în anul 2009, iar despărțirea în fapt în anul 2008.
Așadar, chiar daca ar avea în vedere întreaga sumă de 17.144,16 lei, aceasta, așa cum a spus, trebuia să existe fizic la data desfacerii căsătoriei, pentru că nu poți să împarți ceva ce nu există, ori această sumă nu a existat la momentul desfacerii căsătoriei.
Din Adresa la care a făcut referire rezultă pentru fiecare an, începând cu anul 2003, ce sume i-au fost repartizate de către societatea Securex cu titlu de dividende, astfel că în anul 2003 și 2004, nu a realizat nimic, societatea era nouă și clientela a fost aproape inexistentă. În anul_ și 2009, a realizat dividendele specificate aici, pe care le-a ridicat în timpul căsătoriei cu reclamanta
A. și cu aceasta le-a și cheltuit.
Așadar, pe lângă faptul că o parte din sumele ridicate de recurent cu titlu de dividende le-a consumat pentru nevoile personale cu reclamanta, împreună cu aceasta, din acești bani au fost în concediu în Grecia, au fost în România la mare, a plătit costurile înmormântării tatălui reclamantei în anul 2007, ceea ce a făcut ca acești bani să nu mai existe în patrimoniul comun la data desfacerii căsătoriei.
Suma de 7.187 lei reprezentând tranzacții bursiere, nu a existat în patrimoniul soților la data desfacerii căsătoriei, sens în care depune la dosarul cauzei un extras la zi cu tranzacțiile bursiere, începând cu anul 2005, an în care a început tranzacțiile bursiere și până în luna Martie a anului 2013.
Așadar, recurentul, cu acordul reclamantei, în luna ianuarie a anului 2005 a efectuat tranzacții bursiere și a început cu suma de 5.000 lei, fără să mai joace alte sume la bursă sau să mai aducă din casă alte sume în tranzacții bursiere.
La data de_ a avut în sold din tranzacții bursiere suma de 6.452,600 lei, deci un câștig de 1.452,600 lei, iar din totalul sumei de 6.452,600 lei a retras suma de 5.000 lei în anul 2005, suma din care i-a făcut o operație la ochi.
La nivelul anului 2009, luna iunie, avea în sold suma de 26,59 lei.
În concluzie, chiar instanța de apel spune în hotărârea pronunțată că suma de 7187 lei este suma obținută de recurent din tranzacțiile bursiere, numai că această sumă de asemenea a fost obținută pe parcursul căsătoriei cu reclamanta
și cheltuită împreună și chiar dacă ar fi cheltuit-o personal în timpul căsătoriei, nu are importanță, suma trebuia să existe fizic la momentul divorțului.
Cu privire la cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune este greșită soluția instanței de apel, veniturile salariale ale părților au fost egale, iar recurentul a adus în casă în plus dividende care trebuiau să fie apreciate de instanța ca venit suplimentar al său în timpul căsătoriei nu cum în mod greșit s- a reținut că nu deține acele sume de bani și trebuie să le împartă, dorind să amintească și faptul că mobilierul, construcțiile la apartament și alte lucruri casnice, au fost cumpărate printr-o contribuție și a mamei recurentului, ceea ce în cele din urmă trebuie să fie stabilită o cotă de contribuție egală a lor de 50% fiecare.
Totodată, precizează că nu a contestat în fața instanței de fond printr-o cerere reconvenționala sumele indicate de reclamantă ca preț stabilit pentru bunurile de împărțit, dar în apărare, prin întâmpinare a contestat aceste sume, astfel ca a apreciat că plata unei taxe de timbru în cazul cererii reconvenționale nu ar aduce decât un prejudiciu fiului lor căruia urma să-i țină majoratul.
Reclamanta intimată N. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat,
în principal, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursului raportat la motivele invocate cu evocarea stării de fapt, în subsidiar, respingerea recursului ca nefundat, și pe cale de consecință menținerea deciziei atacate și a sentinței civile nr. 2756/2012 ca fiind temeinice și legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului privesc patru aspecte și în acest fel au fost grupate de către acesta.
Primul aspect se referă la aplicarea greșită a legii privind includerea în categoria bunurilor comune supuse împărțelii intră și suma de 10.500 EURO, reprezentând îmbunătățirile aduse apartamentului mamei recurentului S. M. .
Doar această critică este fondată din recursul pârâtului, și doar în această măsură recursul va fi admis în parte, cu motivarea ce urmează
Recurentul a arătat că este greșită aplicarea legii atunci când instanța de apel, la partaj, stabilește în lotul recurentului această sumă și îl obligă să-l plătească reclamantei contravaloarea în funcție de cota de contribuție a fiecăruia, pentru un drept de creanța materializat în investiția făcută la apartamentul unei alte persoane care nici nu este parte în proces, suma de 10.500 EURO nu exista în patrimoniul soților la momentul divorțului, mama recurentului nu a fost chemată în judecată, ceea ce face ca acțiunea sub acest aspect să fie inadmisibilă, solicitând sa fie respinsă ca atare.
Curtea reține că, în situația în care soții contribuie cu veniturile sau bunurile proprii la transformarea în orice mod a unui bun imobil al unei terțe persoane, sunt posibile mai multe ipoteze, de la cea a unei simple reparații sau întrețineri la cea a unei transformări de substanță, în care bunul devine unul nou, și este posibilă chiar pretinderea nașterii unui drept de superficie.
În oricare ipoteză în care este vizat bunul unei terțe persoane pretențiile soților ce vizează acel bun, indiferent că este vorba de un drept de creanță sau un drept real, trebuie să se facă în contradictoriu cu acea terță persoană, proprietar al bunului imobil.
Există situația în care soții au pretenții cu privire la un bun sau cu privire la îmbunătățirile efectuate la acesta sau invers persoana care are bunul cu privire la care s-au efectuat îmbunătățiri poate avea la rândul ei pretenții, dar în ambele situații acea persoană proprietară a bunului trebuie să stea în judecată.
Având în vedere că proprietarul bunului cu privire la care s-au efectuat îmbunătățiri, mama recurentului pârât, nu este parte în procesul de partaj, iar aceste îmbunătățiri sunt pretinse în acest proces reiese că o astfel de acțiune, cu privire la această pretenție, nu poate fi primită, pentru că stabilirea titlului cu care au fost făcute aceste îmbunătățiri sau modificarea bunului în sine trebuie să se facă în contradictoriu cu proprietarul bunului.
În ipoteza în care vorbim de un drept real este evident că acesta se poate stabili doar în contradictoriu cu titularul acestuia. În ipoteza în care un bun devine unul nou prin transformare față de ipoteza unor îmbunătățiri vorbim doar de proporția în care bunul se schimbă, dar această schimbare indiferent că se face în proporția ce poate privi doar un drept de creanță față de stabilirea transformării în bun nou, trebuie să se facă tot în contradictoriu cu proprietarul bunului, pentru că nu se poate stabili în funcție de procentul de schimbare a bunului că proprietarul trebuie sau nu să fie parte în proces, acesta fiind necesar să fie parte în proces întotdeauna pentru a se stabili drepturile legate de bun.
În ce privește suma de 17.144 lei, reprezentând dividende, recurentul arată că instanța de apel din nou face o greșită aplicare a legii. Reclamanta a susținut că pe parcursul anilor 2003 - 2010, a încasat dividende de la societatea comerciala SECUREX SRL, suma de 17.144,16 lei, al cărei asociat era, aspect probat cu Adresa depusă la dosarul cauzei de către aceasta societate. Acest lucru este adevărat, numai că suma de 17.144,16 lei este calculată până în anul 2010, iar divorțul a avut loc în anul 2009, iar despărțirea în fapt în anul 2008.
Curtea reține că acest motiv de recurs nu este fondat deoarece potrivit art. 39 alin. 1 din Codul familiei "Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă.". În speță căsătoria dintre părți a fost desfăcută prin divorț la data de_ când s-a pronunțat decizia în apel de către Tribunalul Cluj, decizie care nu a fost atacată cu recurs și a rămas astfel irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ce privește celelalte susțineri privind acest motiv de recurs, din starea de fapt reținută de instanțele de fond nu reiese că recurentul a ridicat în timpul căsătoriei cu reclamanta N. A. aceste sume și că le-a și cheltuit, iar starea de fapt reținută de instanțele de fond nu poate fi modificată de instanța de recurs, pentru că aceasta din urmă poate analiza doar legalitatea hotărârii atacate. Instanța de fond a reținut că dividendele, chiar dacă sunt încasate efectiv după divorț, fac parte din masa bunurilor de împărțit. Prin urmare reiese că pe durata căsătoriei dividendele nu au fost încasate. Această stare de fapt nu a fost schimbată de instanța de apel.
Cu privire la suma de 7.187 lei reprezentând tranzacții bursiere, recurentul arată că nu a existat în patrimoniul soților la data desfacerii căsătoriei, sens în care depune la dosarul cauzei un extras la zi cu tranzacțiile bursiere, începând cu anul 2005, an în care a început tranzacțiile bursiere și până în luna Martie a anului 2013.
Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece starea de fapt reținută de instanțele de fond nu poate fi modificată de instanța de recurs.
Instanța de apel reține că suma de 7187 lei, sumă care apelantul a ridicat-o în urma tranzacțiilor bursiere efectuate, s-a impus a fi avută în vedere, existența ei fiind probată prin adresa nr. 172/_ emisă de BT SECURITICE în dosarul de apel (fila 48).
Dacă instanța de apel nu a reținut că suma a fost cheltuită în căsătorie ci doar că a fost încasată sau obținută de recurent, această stare de fapt nu poate fi contrazisă de instanța de recurs decât dacă se reține nelegalitatea deciziei instanței de apel. Ori o astfel de nelegalitate nu a fost invocată ci doar se pretinde
o altă stare de fapt de către recurent pe baza unor alte probe, dar reaprecierea probelor și a stării de fapt nu poate fi făcută de instanța de recurs.
În ce privește motivul de recurs privind cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune se invocă faptul că veniturile salariale ale părților au fost egale.
Curtea constată că în ce privește veniturile acestea nu pot fi decât cele care au fost reținute de instanțele de fond, pentru că decizia poate fi modificată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
În ce privește contribuția privind dividendele, Curtea a constatat mai sus că, așa cum au reținut instanțele de fond, chiar dacă au fost realizate în timpul căsătoriei nu au fost aduse pentru cheltuială în patrimoniul soților în timpul căsătoriei.
La fel nu se poate reține contribuția mamei recurentului, deoarece aceasta ar duce la modificarea stării de fapt.
Faptul că recurentul pârât nu a contestat în fața instanței de fond printr-o cerere reconvenționala sumele indicate de reclamantă ca preț stabilit pentru bunurile de împărțit, deoarece a apreciat că plata unei taxe de timbru în cazul cererii reconvenționale nu ar aduce decât un prejudiciu fiului lor, este lăudabil și trebuie remarcat pe plan moral dar nu are efecte pe plan juridic.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtul S. M. împotriva deciziei civile nr. 89/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte.
Va admite în parte apelul declarat de reclamanta N. A., va înlătura din masa bunurilor de împărțit suma de 49.560 lei, reprezentând drept de creanță.
Urmare acestei înlăturări va stabili valoarea lotului nr. II, atribuit pârâtului
S. M., la suma de 35.186 lei, în loc de 85.415 lei și va obliga pe pârâtul S. M. să-i plătească reclamantei N. A. suma de 18.091,6 lei cu titlu de sultă, în loc de suma de 48.229 lei.
Restul dispozițiilor din decizia recurată vor fi menținute ca legale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe intimata N. A., aflată în culpă procesuală față de admiterea în parte a recursului, să plătească recurentului S. M. suma de 891,5 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru calculată la pretenția admisă.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. M. împotriva deciziei civile nr. 89/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite în parte apelul declarat de reclamanta N. A. .
Înlătură din masa bunurilor de împărțit suma de 49.560 lei, reprezentând drept de creanță.
Stabilește valoarea lotului nr. II, atribuit pârâtului S. M., la suma de
lei, în loc de 85.415 lei.
Obligă pe pârâtul S. M. să-i plătească reclamantei N. A. suma de 18.091,6 lei cu titlu de sultă, în loc de suma de 48.229 lei.
Menține restul dispozițiilor din decizia recurată.
Obligă pe intimata N. A. să plătească recurentului S. M. suma de 891,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER
-A. M.
Red. I.D.C./dact. R.V.
2 ex./_
Jud. fond: D. -I. Tașcă - T. ul
Jud. apel: Dorin Tatu/Ana-S. Seleșiu - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 123/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Încheierea civilă nr. 167/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
