Decizia civilă nr. 2618/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2618/R/2013

Ședința publică din data de 22 mai 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

M. -C. V.

JUDECĂTORI:

A. -T. N.

A. -A. C.

GREFIER:

M. -L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. B. SA, împotriva deciziei civile nr. 12/A din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe reclamanta

H. M. -E. precum și pe pârâtul H. M., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.

Se constă că la data de 22 și 23 mai 2013, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin fax și registratura instanței, concluzii scrise.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 7064 din 28 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._

s-a admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale invocată din oficiu și, în consecință s-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de către reclamanta reconvențională C. B. SA, în contradictoriu cu pârâții reconvenționali H.

M. E., și H. M. ; s-a admis ca fiind fondată acțiunea precizată formulată de către reclamanta H. M. E., în contradictoriu cu pârâții H. M. și C. B. SA și, în consecință, s-a constatat că reclamanta H. M. E. a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul H.

M. bunurile imobile de natură teren și construcții în regim de înălțime P+M, evidențiat în CF nr. 25187 nr. cad. 80 Mărișelu-D., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 D. prin contribuția exclusivă a reclamantei, s-a dispus partajarea bunurilor imobile prin atribuirea acestora în întregime reclamantei fără plata sultei compensatorii; s-a constatat anulat contractul de ipotecă nr. 1399/_ autentificat sub nr. 3422/_ de către Biroul Notarului P. Vaida Marsineta prin sentința penală nr. 520/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ ; s-a dispus radierea înscrierilor și repunerea părților în situația anterioară în CF nr. 25187, nr. cad. 80 Mărișelu-D., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 D., de sub C 1, 2, 3 din foaia de sarcini referitoare la înscrierea dreptului de ipotecă în favoarea pârâtei C. B. SA, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei H. M. E. și pârâtului H.

M. asupra imobilelor construcții, cu titlu de edificare și asupra terenului aferent, cu titlu de reconstituire, conform Titlului de Proprietate nr. 90467/2007 și Notei de constatare nr. 25/2005; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Art. 137 Cod procedură civilă instituie prin normă cu caracter imperativ în sarcina instanței obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea pe fond a cauzei. De asemenea, în temeiul prerogativelor conferite instanței prin dispozițiile art. 129 al. 4 și 5 Cod procedura civilă, instanța nu este ținută de titlul dat de către o parte litigantă unui înscris, ci are obligația de a clarifica

natura juridică a acelui înscris în raport de principiul disponibilității părților, respectiv de voința acestora prin prisma finalității urmărite.

La termenul de judecată din data de_ pârâta C. B. SA, prin reprezentantul său, a solicitat instanței, prin notele de ședință depuse la fila 214 dosar, efectuarea partajului cu stabilirea de cote egale în favoarea soților

H., indicând valoarea imobilului la suma de 140.000 lei, notele de ședință fiind calificate de către instanță ca fiind, în realitate, o cerere reconvențională. În acest sens, instanța a pus în vedere pârâtei să achite taxa judiciară de timbru datorată astfel după cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 220 dosar, însă pârâta nu s-a conformat acestei obligații, sens în care a fost invocată, la data de_, excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale.

Susținerile acestei părți litigante în sensul că o atare modalitate de partajare a imobilului reprezintă doar o apărare de fond nu pot fi primite de către instanță, deoarece pârâta tinde la obținerea unei modalități diverse de împărțire a bunului care produce efecte juridice viitoare diverse față de cele solicitate de către reclamantă prin acțiunea pendinte. Evident că, atâta timp cât cotele de contribuție sunt contestate, taxa de timbru se impune a fi achitată la nivelul sumei care se contestă.

În procedura analizării aceste excepții, instanța de fond a reținut că art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 prevede că "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat";. În al. 2 al aceluiași articol se arată de către legiuitor că

"Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";. În fine, sancțiunea pentru nerespectarea acestor dispoziții este consacrată prin alin. 3 din art. 20 care stipulează că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.

Aceleași dispoziții imperative, căci este fără echivoc aspectul că normele edictate au caracter imperativ, nefiind lăsate la latitudinea părților ori a instanței de judecată, ci fiind instituite cu titlu obligatoriu în sarcina titularilor cererilor, sunt reiterate prin OMJ nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997. Astfel, în art. 5 al. 1 se arată că "Se consideră acțiuni și cereri evaluabile în bani cele al căror obiect este un drept patrimonial ce poate fi evaluat în bani";. Art. 35 al. 1 prevede, de asemenea, că "taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea

serviciilor";. Al. 3 al aceluiași articol stipulează că "în cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori dacă în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța judecătorească va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";. În fine, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații este consacrată prin al. 5 al art. 35 care prevede textual că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.

Așa fiind, s-a admis excepția nelegalei timbrări în raport de temeiurile juridice anterior enunțate, sens în care s-a anulat cererea reconvențională formulată în cauză de către pârâta C. B. SA în contradictoriu cu H. M.

E. și H. M. ca fiind netimbrată.

În ceea ce privește starea de fapt, din probatoriul administrat în cauză prima instanță a reținut că a rezultat că reclamanta H. M. E. s-a căsătorit cu pârâtul H. M. la data de_, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț la data de_, în baza sentinței civile nr. 3103/_ pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .Imobilul de natură teren și construcții în regim de înălțime P+M, evidențiat în CF nr. 25187 nr. cad. 80 Mărișelu-D., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 D., reprezintă proprietatea tabulară a reclamantei H. M. E. și a pârâtului H. M., soți la data edificării, bun comun dobândit cu titlu de reconstituire și edificare în cotă de 1/1 părți.

Prin contractul pentru linie de credit nr. 25/_ încheiat cu pârâta C. B., pe de o parte și numiții M. F. și Tudor R. Simion, ambii asociați ai SC Comargyus SRL, societatea comercială a devenit beneficiara unei linii de credit pentru suma de 130.000 lei pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de_ până la data de_ (filele 20-27 dosar), credit garantat prin instituirea unei ipoteci de rang 1 în favoarea pârâtei C. B. B. asupra imobilelor identificate CF nr. 25187 nr. cad. 80 Mărișelu - D., proprietatea comună a foștilor soți H. . Urmare a neplății ratelor scadente potrivit contractului pentru linie de credit, pârâta creditoare a demarat formele de executare silită, prevalându-se de dreptul de ipotecă anterior reținut, ocazie cu care reclamanta a intrat în posesia actelor de executare, luând astfel la cunoștință despre existența contractului de ipotecă și procedând la exercitarea căii contestației la executare, dar formulând și o plângere penală pentru înșelăciune, complicitate la înșelăciune, fals și uz de fals împotriva pârâtului H. M., susținând în această plângere penală că nu a semnat contractul de ipotecă, nefiind în țară în acea perioadă, aspect dovedit prin copia pașaportului depusă la

dosarul penal. Prin sentința penală nr. 520/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul H.

M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute prin art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art.

291 Cod penal la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată, iar în baza art. 348 Cod procedură penală, sub aspectul laturii civile, instanța a anulat ca fals contractul de ipotecă nr. 1399/_ autentificat sub nr. 3422/_ de către Biroul Notarului P. Vaida Marsineta.

Ca urmare, acțiunea pendinte a reclamantei a fost precizată, în sensul constatării calității de bun comun dobândit prin contribuție exclusivă,

urmând a se dispune partajul în natură prin atribuirea acestui bun reclamantei, fără plata vreunei sulte compensatorii, precizare față de care pârâtul nu a formulat nicio apărare în fața instanței.

În acest sens, s-a reținut că, la nivel de principiu, legiuitorul a consacrat prezumția că bunurile dobândite în timpul căsătoriei soților sunt bunuri comune dobândite în cote egale, prezumție regăsită în prevederile art. 30 din Codul familiei, însă această prezumție este una relativă, ce poate fi răsturnată prin oricare dintre mijloacele de probă permisive prin prisma art. 1169 și art. 1170 Vechiul cod civil aplicabil în raport de data întocmirii actelor. Pe de altă parte, relevant este și principiul în conformitate cu care constatările și dispozițiile date de către instanță în cadrul unui dosar penal în ceea ce privește latura civilă a cauzei sunt obligatorii într-un proces civil, în cauză contractul de ipotecă fiind anulat prin sentința penală nr. 520/_

.

Este reală susținerea pârâtei C. B. SA că ipoteca este un drept real accesoriu, însă tot la fel de real este aspectul că acest contract este unul de sine stătător ce poate fi supus, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de valabilitate, controlului instanței de judecată, obligația principală având doar rolul de a da naștere unei clauze accesorii și nu de a condiționa însăși valabilitatea acesteia, condițiile de valabilitate fiind în mod expres prevăzute de lege prin norme cu caracter imperativ.

De asemenea, art. 225 Cod procedură civilă stabilește eventualele sancțiuni care se pot aplica în situația în care o parte litigantă refuză să răspundă ori să se prezinte la luarea interogatoriului. Chiar dacă acesta este o normă cu caracter dispozitiv ce lasă la aprecierea instanței luarea unei atare sancțiuni, în raport de coroborarea probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut că neprezentarea la interogator echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor părții adverse. Astfel, cele reținute în cadrul dosarului penal cu privire la contribuția pretinsă de către pârât la edificarea imobilului nu pot fi coroborate de către instanță cu nicio altă probă, pârâtul nedovedind în nici un fel susținerile sale și neformulând nicio apărare în cauză astfel încât prezumția bunului comun dobândit în cote egale să poată

fi consacrată prin hotărâre judecătorească.

Deci, s-a conchis că, în raport de întreaga stare de fapt coroborată cu probațiunea administrată în cauză, prin prisma art. 1169 Vechiul cod civil, primul capăt de cerere al reclamantei vizând dobândirea cu contribuție exclusivă a bunului este fondat, aspect pentru care acesta a fost admis ca atare. Prin prisma prevederilor art. 673 indice 1 și urm. Cod procedură civilă, s-a atribuit reclamantei imobilul de natură teren și construcții în regim de înălțime P+M, evidențiat în CF nr. 25187 nr. cad. 80 Mărișelu-D.

, provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 Mărișelu-D. fără plata sultei compensatorii.

Văzând, de asemenea, dispozițiile instanței din sentința penală nr. 520/_ a Judecătoriei B. s-a constatat anulat contractul de ipotecă nr. 1399/_ autentificat sub nr. 3422/_ de către Biroul Notarului

P. Vaida Marsineta. Totodată, în raport de principiul accesorium sequitur principale, s-a adoptat soluția admiterii cererii reclamantei de a se dispune radierea înscrierilor din CF nr. 25187, nr. cad. 80 Mărișelu-D., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 1060 D., de sub C 1, 2, 3 din foaia de sarcini, dispunând, totodată repunerea părților în situația anterioară.

Așa fiind, în raport de prevederile art. 1169 Vechiul cod civil coroborat cu art. 673 indice 1 și urm. Cod procedură civilă, s-a admis ca fiind fondată acțiunea precizată a reclamantei.

Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost solicitate, rațiune pentru care acestea nu au fost acordate.

Prin decizia civilă nr. 12/A/_ a Tribunalului B. -Năsăud

a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității apelului declarat de pârâta C. B. SA, invocată de reclamanta H. M. E. .

A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C. B. SA București, împotriva sentinței civile nr.7064/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .

A fost respinsă neîntemeiată cererea intimatei H. M. E. de obligare a apelatei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând prioritar conform art. 137 Cod proc civ excepția inadmisibilității apelului, tribunalul a constatat netemeinicia sa. Calea de atac este exercitată în cauza pendinte de unul dintre litiganți, respectiv de pârâta C. B., în legătură cu soluția pronunțată de prima instanță și vizează modul de tranșare a raporturile juridice deduse judecății, în contextul pretențiilor și apărărilor formulate de părți, astfel încât nu subzistă finele de neprimire indicat de reclamanta intimată. Contrar susținerilor acesteia, soluția primei instanțe de anulare a cererii ca netimbrată poate fi supusă cenzurii judecătorești în calea de atac exercitată de litigantul al cărui demers juridic a primit rezolvarea menționată, verificările instanței de control judiciar fiind circumscrise examinării legalității și temeiniciei dispoziției respective. În cauza pendinte însă, sunt exprimate și critici suplimentare aspectului menționat, referitor la calificarea de către prima instanță a unor apărări ca având caracter reconvențional, necesar a fi timbrate cu taxele judiciare de timbru aferente, obligație neîndeplinită ce a atras sancțiunea anulării ca netimbrată a cererii respective, în discuție fiind și tranșarea pe fond a solicitării deduse judecății de reclamanta H. M. E. de constatare a anulării contractului de

ipotecă încheiat cu pârâta apelantă și radiere a dreptului de ipotecă instituit în favoarea acesteia asupra imobilului supus partajului, ultima contestată concomitent în apel. Îndeplinită fiind obligația de achitare a taxelor judiciare de timbru aferente căii de atac exercitate, revine instanței de apel sarcina examinării pe fond a criticilor exprimate de pârâtă în cererea de apel formulată.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că apelul nu este întemeiat.

Prima instanță a conchis judicios că în circumstanțele pricinii, în care se reclamă de către de către fosta soție partajarea bunurilor devălmașe prin atribuire în natură fără plata de sultă compensatoare pentru considerentul contribuției exclusive, pe de o parte, pe de altă parte radierea dreptului de

ipotecă instituit în favoarea pârâtei asupra bunului devălmaș și repunerea părților în situația anterioară ca o consecință a desființării prealabile pe cale judiciară a contractului de garanție imobiliară pentru motivul falsității, în contextul achiesării necondiționate de către fostul soț, că apărarea pârâtei- bancă vizând contribuția egală a foștilor soți are caracterul unei cereri reconvenționale. Calificarea dată de prima instanță este împărtășită și de

instanța de apel, pârâta urmărind o rezolvare distinctă a raporturilor juridice deduse judecății, contrară celei pretinse prin acțiunea principală de reclamantă și necontestată de pârât. Contestarea cotelor de contribuție afirmate unitar de coachizitori o plasează pe o poziție procesuală contrară, reconvențională, cum corect a stabilit prima instanță, ce naște în sarcina sa obligația legală a timbrării cererii la valoarea contestată, sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată. Neconformarea a atras soluția anulării acestei cereri ca netimbrată, în condițiile impuse de legiuitor, în privința căreia nu subzistă nici un motiv de reformare.

Prima instanță în mod corect a rezolvat favorabil și solicitarea reclamantei de radiere a dreptului de ipotecă aparținând pârâtei apelante. Prin sentința penală nr. 520/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. s-a anulat ca fals contractul de ipotecă nr. 1399/2006 vizând imobilul supus partajului în cauza pendinte, astfel încât dându-se eficiența cuvenită acestor statuări intrate în puterea de lucru judecat ale căror efecte circumstanțiază și valabilitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de ipotecă, admiterea cererii s-a impus cu evidență.

Nesubzistând nici un considerent de reformare a hotărârii date de instanța de fond care a dezlegat integral raporturile juridice dintre litiganți în limitele investirii și în raport de probele administrate și poziția procesuală adoptată de litiganți (necontestată fiind contribuția exclusivă a reclamantei la achiziționarea bunului comun) și, fără a se transforma în apărător al unuia dintre participanții la proces în detrimentul celorlalți, a adoptat o soluție care corespunde exigențelor legalității și temeiniciei, în temeiul art. 296 Cod proc. Civ. va respinge apelul declarat ca nefiind fondat.

În temeiul art. 274 Cod proc. Civ. tribunalul a respins ce neîntemeiată solicitarea intimatei H. M. E. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, în lipsa justificării lor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta C. B. SA

, solicitând modificarea în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 7064/2012 a Judecătoriei B., cu consecința respingerii acțiunii și obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori dată cu încălcarea legii, fiind incident art. 304 Cod proc.civ.

Totodată a fost criticată decizia pe motiv că este lipsită total de motivare în drept și de un fundament juridic.

Confirmarea dată de instanța de apel cu privire la notele de ședință depuse de pârâtă la termenul de judecată din_, calificate de către prima instanță ca cerere reconvențională, este nelegală.

Instanța a pus în discuție calificarea acestor note de ședință ca fiind cerere reconvențională, la termenul de judecată din_, când litigiul nu se afla la primul termen de judecată, potrivit cerinței art. 134 Cod proc.civ.

Nedepunerea cererii reconvenționale în termenul legal atrage soluționarea separată a acesteia, față de acțiunea principală.

Instanța a calificat notele de ședință ca cerere reconvențională, după repunerea cauzei pe rol, în vederea completării acțiunii.

Prin intermediul notelor scrise pârâta a subliniat instanței necesitatea împărțirii echitabile a bunurilor aflate în devălmășie, cu scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale, mai ales că pârâtul intimat H.

M. este obligat să plătească recurentei suma de 163.543,6 lei, în baza sentinței penale nr. 520/2011 a Judecătoriei B. .

Prin aplicarea greșită a legii, instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond, deși din probele existente la dosar rezultă cu claritate faptul că imobilul în litigiu este proprietatea comună a foștilor soți H. .

Hotărârile sunt nelegale, întrucât pe baza simplelor afirmații nedovedite de către reclamantă, instanțele de fond au constatat contribuția exclusivă a acesteia la dobândirea imobilului ce face obiectul contractului de ipotecă încheiat cu recurenta.

Instanța de apel nu a analizat toate motivele invocate în apel de către pârâta C. B. SA, apelul nefiind examinat sub toate aspectele invocate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata H. M. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În mod corect instanțele de fond au apreciat notele depuse la dosar de către pârâtă, ca având valențe de cerere reconvențională, întrucât prin acestea pârâta a avut pretenții proprii față de reclamantă, solicitând partajarea bunurilor prin formare de loturi egale.

Pârâta a invocat prezumția legală prevăzută de Codul familiei, fără să cunoască modalitatea de dobândire a bunurilor de către cei doi foști soți.

Instanțele de fond au apreciat corect că poziția recurentei a fost una contară celei afirmate de reclamantă, astfel încât notele depuse constituie o cerere reconvențională.

Pe fondul cauzei, statuările instanțelor de fond în sensul că intimata a fost cea care având venituri a edificat imobilul, astfel încât contribuția sa la dobândire este exclusivă, sunt corecte.

Recurenta a răspuns evaziv la interogatoriu, menționând că nu are cunoștință de modalitatea de dobândire a bunurilor comune de către părți.

În prezent recurenta nu are un titlu valabil în baza căruia să poată urmări bunul comun, ipoteca fiind anulată.

Executarea plății despăgubirilor în cuantum de 163.543 lei, de către intimatul H. M. se poate realiza prin executarea silită a veniturilor acestuia - pensia lunară.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a calificat înscrisul intitulat "note de ședință";, precum și precizarea făcută de pârâtă la termenul de judecată din 21 mai 2012 în sensul că solicită realizarea partajului cu stabilirea de cote egale de contribuție a reclamantei și pârâtului la dobândirea bunurilor comune, ca fiind cerere reconvențională. În urma corectei calificări, în mod justificat s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația achitării taxei judiciare de timbru la valoarea contestată, iar urmare a neîndeplinirii obligației, în mod corect cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată.

Recurenta C. B. SA are, în litigiul pendinte, calitatea de pârâtă, reclamanta formulând în contradictoriu cu aceasta petitul de radiere a înscrierilor din CF 15187 D., nr. cad. 80, reprezentând înscriere ipotecă, și repunerea părților în situația anterioară, petit formulat de reclamantă prin întregirea de acțiune înregistrată la data de_ în fața primei instanțe (f. 205 dosar fond).

La termenul de judecată din_ (f. 210 dosar fond), recurenta a depus note de ședință, invocând dispozițiile art. 30 C. fam. A arătat că nu se justifică solicitarea reclamantei de atribuire a imobilului în cotă de 100%. A arătat că este de acord cu partajarea bunului prin atribuirea acestuia reclamantei și plata sultei corespunzătoare în favoarea fostului soț, H. M. .

În fața instanței, la termenul de judecată din_ (f. 215 dosar fond), C. B. SA a precizat că solicită realizarea partajului cu stabilirea de cote egale, respectiv 50% reclamanta H. M. E. și 50% pârâtul H.

M. .

Reiese așadar că, pârâta a înțeles să formuleze o pretenție proprie și diferită de cea a reclamantei, în ceea ce privește petitul de partaj al bunurilor comune - în sensul constatării cotei de contribuție la dobândirea acestor bunuri, diferit de modul solicitat de către reclamantă și acceptat de pârât.

În speță, reclamanta a solicitat partajul invocând contribuția sa exclusivă la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei cu pârâtul, iar pârâta SC C. B. SA, invocând prezumția instituită prin art. 30 C. fam., a solicitat constatarea dobândirii bunurilor în cote egale, atribuirea lor în favoarea reclamantei, cu obligarea sa la plata sultei în favoarea pârâtului.

Este adevărat că art. 30 C. fam, instituie prezumția comunității de bunuri, însă aceasta este o prezumție relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin orice mijloc de probă admis de lege, or, în speță, afirmarea contribuției proprii la dobândirea bunurilor comune de către reclamantă a fost recunoscută de către pârât, astfel încât nu s-a mai impus administrarea de probe în vederea răsturnării prezumției, pretenția reclamantei fiind recunoscută.

Reiese că, față de pretenția titularului acțiunii, la care pârâtul H.

M. a achiesat, recunoscând contribuția exclusivă a reclamantei la dobândirea bunurilor comune (f. 199), solicitarea pârâtei SC C. B. SA de constatare a contribuției comune la dobândirea bunurilor, constituie o veritabilă contestare a pretențiilor reclamantei, dobândind astfel caracterul unei pretenții proprii, care în materie de procedură nu poate fi calificată altfel decât ca o cerere reconvențională.

În cererile de partaj, taxa judiciară de timbru se stabilește în conformitate cu dispozițiile art.3 lit. c din Legea nr.146/1997, care, în alin.2 prevăd că, atunci când părțile litigiului contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată. Art.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 prevede că, în aplicarea normei legale menționate anterior, prin titularul cererii se înțelege partea care contestă (…) drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul ( ...) cererilor de partaj. În speță, titular al cererii prin care s-a contestat mărimea drepturilor coproprietarilor este pârâta C.

B. SA, care a pretins o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune. Pentru cota de 50% din patrimoniul comunitar - contestată de pârâtă la termenul de judecată din_ - acțiunea are caracterul unei cereri reconvenționale si atrage, pe cale de consecință, obligația achitării taxei judiciare de timbru corespunzătoare valorii contestate, în raport de acțiunea reclamantei.

Pârâta fiind cea care contestă pretenția reclamantei era ținută să achite taxă judiciară de timbru la valoarea contestată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 2 lit. c din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 7 din Ordinul nr. 760/C/1999.

Prima instanță a stabilit această obligație în sarcina pârâtei la termenul de judecată din 21 mai 2012 (f. 215 dosar fond), dispunând citarea cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru 4200 lei și timbru judiciar 5 lei, aferente cererii reconvenționale, sub sancțiunea anulării ca netimbrată.

În ipoteza în care pârâta aprecia că nu datorează această taxă

judiciară de timbru întrucât în mod greșit au fost calificate notele scrise ca cerere reconvențională, avea posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare, în conținutul căreia să invoce aceste critici.

Pârâta nu a recurs la această cale de atac specială și nici nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, instanța de fond aplicând sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrate, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie.

Pentru toate aceste considerente, curtea constată că a fost corectă calificarea pretenției pârâtei de către prima instanță ca fiind cerere reconvențională, stabilirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă acestei cereri, precum și sancțiunea anulării ei ca netimbrate.

Excepția anulării unei cereri ca netimbrate este o excepție ce face inutilă cercetarea cauzei pe fond. Instanța de recurs a constatat că aceasta a fost corect reținută de către prima instanță și corect menținută de către instanța de apel. Critica vizând neanalizarea de către instanța de apel a celorlalte motive - care vizau aspectele de fond - este nefondată, examinarea apelului fiind în mod corect limitată la verificarea aspectului referitor la anularea cererii reconvenționale ca netimbrată, în sensul confirmării ca fiind corect reținut.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod proc.civ., curtea va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei H. M. -E. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (factura nr. 751/_ emisă de Cabinet de avocat Kocsis Tibor -Jeno).

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. B. SA, împotriva deciziei civile nr. 12/A din_ a Tribunalului B. Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Obligă recurenta să plătească intimatei H. M. -E. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

G.

IER

M. C.V.

A.

-T. N.

A.

A. C. M.

L.T.

Red. M.V. dact. GC 2 ex/_

Jud. apel:C.Nășcuțiu, M.L.B.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2618/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial