Decizia civilă nr. 648/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
3184
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal
DECIZIA CIVILA Nr. 648/A/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul T. R. împotriva Sentinței civile nr. 8613 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. M. C., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 8613/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte actiunea formulată si modificata de reclamantul T. R. -Dumitru, in contradictoriu cu parata C. M. -C. . S-a constatat ca masa partajabila este formata din apartamentul situate in C. -N., inscris in CF nr.93102, nr.topo 13997/1/S/XLV, situate din punct de vedere administrative in C. -N., str. Constanti B. ,
nr.171, bl.1, sc.3. et.3, ap.45, jud. C. si din suma de 1600 lei.
S-a constatat ca reclamantul si parata au calitatea de coproprietari ai imobilului.
A stabilit ca reclamantul si parata au cote egale de contributie la dobandirea apartamentului bun comun, si anume 50% fiecare.
A atribuit apartamentul descris mai sus in natura paratei.
A obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 103.750 lei, reprezentand contravaloarea cotei de 50% reprezentand cota de contributie a reclamantului la dobandirea imobilului.
A obligat reclamantul la plata catre parata a sumei de 800 lei, reprezentand 50% din pretul obtinut ca urmare a vanzarii autovehiculului marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_ .
A obligat parata la plata catre reclamant a contravalorii folosintei apartamentului mai sus-descris, pentru perioada_ -_, in cuantum de 3000 euro.
A obligat partile la plata onorariului expertului in suma de 400 lei, in mod egal, si anume 200 lei reclamantul, respectiv, 200 lei p-arata.
S-au compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele
:
Potrivit art.673 ind.1 C.p.c (in forma in vigoare la data sesizarii instantei) prevede ca judecarea oricarei cereri de imparteala privind bunuri asupra carora partile au un drept de coproprietate comuna, se face cu procedura prevazuta in capitolul de fata in afara cazurilor in care legea stabileste o alta procedura.
Conform art.673 ind.5 alin.1 fraza 1, C.p.c., daca partile nu se învoiesc, instanta a stabilit bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care sotii le au unii fata de altii.
De asemenea, alin. urmator reglementeaza modalitatea in care se va efectua in concret partajul, regula fiind imparteala in natura.
In fapt, din analiza probelor administrate in cauza, instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de_, casatorie din care nu au rezultat copii si care, ulterior, la data de_ a fost desfacuta prin sentinta civila nr.6800/2008 pronuntata in dosarul nr._ .
Instanta a constatat ca partile nu au procedat la partajarea bunurilor dobandite in casatoriei nici prin intelegere, nici pe cale judecatoreasca. In privinta bunurilor dobandite in timpul casatoriei si cu privire la care s-a formulat cererea, ambele parti au fost de acord ca este vorba despre apartamentul din C. -N., inscris in CF nr.93102, nr.topo 13997/1/S/XLV, situate din punct de vedere administrative in C. -N., str. C. B., nr.171, bl.1, sc.3. et.3, ap.45, jud. C., format din 3 camere, 1 bucatarie, 1 camera de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 sas, 1 wc, cu suprafata utila de 62,97 mp, cu pic in cota de 1/100 parte, teren in folosinta in cota de 23/2318 parti si autovehiculul marca Ford Mondeo, an fabricatie 1997.
Referitor la apartamentul descris mai sus, instanta a retinut ca acesta a fost dobandit de catre parti, in timpul casatoriei, la data de_, prin cumparare de la numitii B. I. si B. Iolan, la pretul de 115.000.000 rol.
In privinta autovehiculului marca Ford Mondeo, instanta a constatat ca si acesta a fost dobandit in cursul casatoriei partilor, mai precis la data de_ . In privinta autovehiculului insa, instanta a constatat ca acesta a fost implicat intr-un eveniment rutier soldat cu avarierea sa. Epava a fost vanduta de reclamant la un centru de colectare a fierului vechi pentru suam de 1600 lei (f.38). Cum rezulta din certificatul de radiere anexat la fila 22, autovehiculul a fost radiat din circulatie la data de_ .
Cu toate ca reclamanta a sustinut includerea in masa partajabila a sumei reprezentand contravaloarea acestuia la momentul imediat anterior accidentului rutier, instanta a apreciat ca in masa partajabila nu poate fi inclusa decat suma de bani care a inlocuit bunul, si anume suma de 1600 lei dobandita ca urmare a instrainarii epavei.
Fata de acestea, instanta, in temeiul art. 673 ind.5 C.p.c., a constatat ca masa partajabila este formata din apartamentul situate in C. -N., inscris in CF nr.93102, nr.topo 13997/1/S/XLV, situate din punct de vedere administrative in C. -N., str. C. B., nr.171, bl.1, sc.3. et.3, ap.45, jud. C., format din 3 camere, 1 bucatarie, 1 camera de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 sas, 1 wc, cu suprafata utila de 62,97 mp, cu pic in cota de 1/100 parte, teren in folosinta in cota de 23/2318 parti si suma de 1600 lei, dobandita de reclamant ca urmare a instrainarii epavei autovehiculului Ford Mondeo, bun dobandit in timpul casatoriei.
In temeiul aceluiasi articol, instanta a constatat ca reclamantul T. R. Dumitru si parata C. M. C. au calitatea de coproprietari ai imobilului, iar parata are fata de reclamant un drept de creanta proportional cu cota sa de contributie la dobandirea autovehiculului, cu privire la suma de 1600 lei. In privinta cotelor de contributie la dobandirea bunurilor comune, instanta a retinut ca ambele parti apreciaza ca au avut o cota de contributie
la dobandirea acestora de 70%, in vreme ce partea adversa, o cota de 30%.
Instanta a retinut ca in privinta cotelor de contributie, acestea urmeaza a se stabili pentru masa partajabila in ansambul sau, si nu diferentiat pe fiecare bun.
In acest sens, instanta a retinut ca imobilul a fost achizitionat de fostii soti la data de_ astfel cum rezulta din incheierea de autentificare nr.5601 a BNP L. M. -f.9, pretul acestuia fiind de 115.000.000 rol.
Fiecare dintre parti a sustinut ca suma de 89.500.000 rol, cu care a fost achitata o parte din pret reprezinta venituri comune, in procent de 50% fiecare, rezultata din instrainarea unei garsoniere (45.000.000 rol) si daruri de nunta (44.500.000 rol). Pentru diferenta de 25.500.000 lei, reclamantul a aratat ca aceasta suma a provenit din instrainarea unui teren si a unui autovehicul, ambele bunuri proprii, in vreme ce parata a aratat ca aceasta suma a provenit din rascumpararile de la FNI. Astfel, parata a aratat ca in perioada august-octombrie 1999 a rascumparat unitati in valoare de 57.969.800 lei.
Instanta a constatat ca, intr-adevar, partile au instrainat la data de_ (imediat anterior cumpararii apartamentului) o garsoniera, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.5483/_ de BNP L. M., obtinand un preț de 45.000.000 rol, pe care instanta a apreciat ca partile l-au folosit in vederea achizitionarii imobilului ce face obiectul partajului. Astfel, are in vedere atat sustinerile ambelor parti, cat si perioada foarte scurta dintre cele doua acte.
A mai retinut ca la data de_ (de asemenea cu putin peste o luna inainte de achizitionarea imobilului), reclamantul a instrainat cota sa parte de 1/5 din dreptul dobandit asupra terenului situate in zona denumita "Lunca Clotului";, primind in schimb un pret de 4.500.000 lei. In privinta acestui teren, instanta a retinut ca, desi instrainarea cotei de 1/5 din drept s-a facut in timpul casatoriei partilor, nu este vorba despre un bun comun, dreptul reclamantului fiind dobandit anterior casatoriei, si anume la data de_ (f.8) -in fapt, fata de neindeplinirea formalitatilor incheierii actului in forma autentica, doar un drept de creanta.
Cât priveste autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, despre care reclamantul sustine ca era bun propriu si a fost instrainat anterior achizitionarii imobilului, instanta a retinut ca, asa cum rezulta din adresa nr. 65002/_, emisa de SPCRPCIV C., acesta a fost inmatriculat pe numele reclamantului in anul 1997 (19.09), rezultand ca a fost dobandit de reclamant inainte de incheierea casatoriei. Cat priveste data instrainarii, reclamantul nu a depus vreun inscris din care sa rezulte ca acesta a fost instrainat anterior cumpararii apartamentului iar din adresa emisa de SPCRPCIV C. rezulta ca autovehiculul a fost inmatriculat pe numele reclamantului pana la data de_, o data ulterioara cumpararii imobilui. De asemenea, instanta a constatat ca reclamantul a rascumparat unitati de investiții in valoare de 1.191.300 rol, insa aceasta a avut loc la data de _
, ulterior dobandirii imobilului.
In privinta paratei, instanta a retinut ca, asa cum rezulta din raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertizaf.175-180, in
perioada cuprinsa intre incheierea casatoriei si dobandirea apartamentului, parata a cumparat un numar de unitati de investitie FNI si a rascumparat alte 4 rezultand o diferenta de 78.800 rol, suma intrata in patrimoniul sau.
Instanta a mai observat ca din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca ambele parti au desfasurat activitati de natura salariala, atata in perioada cuprinsa intre data incheierii casatoriei si momentul dobandirii apartamentului, cat si ulterior, pana la desfacerea casatoriei. Martorii audiati in cauza au declarat ca ambii fosti soti obisnuiau sa mediteze elevi, obtinand venituri si din aceasta activitate. Martorii nu au putut insa declara intinderea acestora sau frecventa cu care partile obisnuiau sad ea meditatii. Din declaratia martorei Perju Viorica instanta a mai retinut ca, de la tatal paratei martora are cunostinta ca in anii 1999-2000 acesta si-a vandut o casa din loc. Ceaunu, banii proventi din vanzarea casei, in jur de 20.000.000 rol, fiind folositi in vederea finisarii apartamentului. De asemenea, de la mama paratei, martora Irimies Aurelia are cunostinta ca aceasta scosese imediat anterior cumpararii apartamentului, o suma de la FNI si ca aceasta suma a fost folosita pentru achizitionarea apartamentului. Aceasta intrucat, mama paratei i-a realatat martorei ca a rascumparat unitati de la FNI si merge la notar in vederea finalizarii actelor.
Martora a mai relatat despre faptul ca mama paratei o mai ajuta financiar, precum si cu menajul in casa, intrucat ambele parti aveau serviciu.
Instanta a retinut de asemenea ca, asa cum rezulta din carnetul de investitii si din raportul de exeptiza contabila, parata a rascumparat sume de bani de la FNI mult superioare celor rascumparate de reclamant. Pe de alta parte, reclamantul a beneficiat de venituri de natura salariala superioara celor realizate de parata.
Insa a constatat ca anterior achizitionarii imobilului al carui partaj s-a solicitat, cu foarte scurt timp inainte, partile au cumparat un alt imobil. Este vorba despre imobilul instrainat in schimbul sumei de 45.000.000 rol, la data de_ . Acest imobil a fost achizitionat de parti tot in timpul casatoriei, la data de_, fiind instrainat dupa aproximativ 3 saptamani.
Astfel, analizand contributia partilor la dobandirea apartamentului in litigiu, instanta a apreciat ca pot fi luate in calcul veniturile partilor pana la data achizitionarii sale. Cum apartamentul a fost achizitionat la mai putin de doua luni de la incheierea casatoriei, instanta a apreciat ca in privinta sumei cu referire la care partile nu se inteleg asupra provenientei sale, nu poate fi luata in calcul nici suma de 21.500.000 lei rezultata din instrainarea autovehiculului, nici intreaga suma de 57.969.800 lei, despre care parata sustine ca a rascumparat-o de la FNI in perioada august-oct. 1999, ci doar suma dobandita de reclamant reprezentand contravaloarea cotei instrainate din dreptul sau privitor la teren, suma de 78.800 lei reprezentand unitati rascumparate de parata, contributia parintilor paratei la finisarea apartamentului. In privinta acestei sume, instanta a apreciat ca in mod sigur a privit acest apartament si nu pe cel instrainat. Aceasta intrucat apartamentul instrainat a fost detinut de parti in proprietate doar aproximativ 3 saptamani, termen in care e dificil de crezut ca s-ar fi putut realiza lucrari de finisare. In al doilea rand instanta a observat ca pretul de vanzare a fost mai mic decat cel de cumparare, semnificativ; or, daca partile ar fi efectuat la acesta lucrari de finisare, e dificil de crezut ca ar fi inteles sa- l instraineze la un pret mai mic, dupa o investitie de aprox. 20.000.000 rol.
Fata de aceasta si tinand cont de celelalte venituri ale părților cu caracter periodic, instanta a apreciat ca este imposibil sa se stabileasca daca
vreuna dintre parti au contribuit intr-o mai mare masura decat cealalta. In aceste conditii, instanta a apreciat ca prezumtia egalitatii contributiei sotilor la dobandirea imobilului nu a fost inlaturata, fapt pentru care va stabili ca partile au cote egale de contributie la dobandirea apartamentului bun comun, reprezentand 50% pentru fiecare. De asemenea, in privinta sumei primite de reclamant ca urmare a instrainarii autovehiculului dobandit in cursul casatoriei, a constatat ca reclamantul nu a facut dovada ca plata ratelor creditului s-a facut doar din veniturile sale. Chiar daca per ansamblu veniturile obtinute de reclamant din salarii in perioada casatoriei au fost superioare celei obtinute de parata, instanta are in vedere ca parata a fost ajutata si de parinti prin contributii financiare si munca in gospodarie, contributii ce au folosit in concret ambelor parti. De asemenea, nu se poate nega faptul ca ambii soti au realizat venituri din meditatii, insa nu se poate stabili cu certitudine frecventa acestora si sumele realizate in concret. Instanta a prezumat ca, fiind cadru didactic, parata realiza aceasta activitate cu o frecventa mai ridicata decat paratul. Astfel, a apreciat ca parata are un drept de creanta pentru 1/2 din suma realizata de reclamant din vanzarea autovehiculului, si anume pentru suma de 800 lei.
In privinta modalitatii concrete de partaj, instanta a constatat ca obiectul material este un apartament cu 3 camere, bucatarie si anexe, astfel cum este descries in cartea funciara si ca ambele parti si-au manifestat dorinta de a li se atribui bunul. Instanta a apreciat ca partajarea in natura a apartamentului prin atribuirea fiecarei parti a unui numar de camere si/sau anexe ar duce la imposibilitatea folosirii de fiecare parte a imobilului conform destinatiei sale, avand in vedere ca acesta este dotat cu o singura bucatarie, o singura baie, un singur wc.
Astfel, a apreciat ca varianta optima de impartire o reprezinta atribuirea apartamentului uneia din parti cu obligatia acesteia de a plati celeilalte contravaloarea cotei stabilite de instanta in favoarea sa.
Avand in vedere ca incepand din_ parata a locuit pana in prezent in apartament, reclamantul mutandu-se si, tinand cont ca instanta a stabilit cote de contributie egale, de faptul ca nu s-a dovedit ca parata ar avea si un alt imobil de locuit, ca reclamantul nu are unde locui, a aprecit ca se impune atribuirea in natura a apartamentului catre parata. Totodata, o a obligat pe aceasta la plata catre reclamant a contravalorii cotei sale de contributie, stabilita la 50%, si anume 103.750 lei, astfel cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza.
A obligat totodata reclamantul la plata catre parata a sumei de 800 lei reprezentand 50% din pretul obtinut ca urmare a vanzarii autovehiculului marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_ .
In privinta petitului privind plata contravalorii folosintei apartamentului de la data de_ pana la sistarea starii de indiviziune, instanta a constatat ca, potrivit art. 480 C.civ., dreptul de proprietate imobiliară, ca drept real principal, conferă proprietarului imobilului atributele de folosință, posesie și dispoziție. In cazul coproprietatii, atare atribute nu pot fi exercitate în mod exclusiv de către un coproprietar, cat timp imobilul este în indiviziune, până la sistarea stării de indiviziune, conform art. 728 C. civ. Obligațiile coproprietarilor sunt, în acest context, să se abțină de la împiedicarea exercițiului simultan și concurent al altui coproprietar și să nu schimbe destinația și modul de utilizare al imobilului.
Or, din probele administrate in cauza rezulta ca parata l-a exclus pe reclamant de la folosirea imobilului. Cu toate ca parata a negat acest lucru, aratand ca schimbarea yalei de la intrare a fost determinată de faptul ca
pierduse cheile, instanta a retinut a aceasta sustinere nu este conforma cu realitatea. Reclamantul a notificat-o la data de_ sa-i predea un rand de chei insa prin raspunsul la notificare, reclamanta a refuzat categoric acest lucru, apreciind ca cererea reclamantului a fost facuta in scop de sicana. Or, in aceste conditii, instanta a apreciat ca reclamantul, coproprietar al imobilului nu si-a putut exercita in concret atributele de posesie si folosinta cu privire la imobil, attribute rezultate din calitatea sa de coproprietar si ca parata si-a exercitat atributele dreptului de proprietate cu ingradirea dreptului reclamantului.
In aceasta situatie, considera ca cererea reclamantului este intemeiata, insa asupra cuantumului lunar al lipsei de folosinta, considera ca acesta trebuie raportat la cota-parte stabilita de instanta in favoarea sa.
Pe de alta parte, apreciaza ca echivalentul unei chirii lunare de 250 euro lunar, este o suma ce nu a fost contestata de parata. Totodata, vazand raportul de expertiza de evaluare, tinand cond de suprafata apartamentului, zona in care este amplasat, dotarile si starea in care se afla, suma de 250 euro/luna este o suma rezonabila, practicata pe piata.
In aceste conditii, instanta a considerat ca pentru perioada_ -_
, contravaloarea folosintei apartamentului corespunzator cotei parti a reclamantului este in suma de 3000 euro, suma la care a obligat-o pe parata in favoarea reclamantului.
Vazand ca la data de_ instanta a incuviintat partial onorariul expertului desemnat in cauza pentru efectuarea expertizei contabile (Ban Dumitru) si ca acesta nu a fost achitat de parti, a obligt partile la plata sumei de 400 lei reprezentand onorariu expert, in cote egale.
Vazand ca ambele parti au cazut in pretentii si au solicitat obligarea celeilalte la plata cheltuielilor de judecata, instanta fata de solutia pronuntata in cauza, de cheltuielile facute de parti cu taxa judiciare de timbru, timbre judiciare, onorarii experti, a procedat la compensarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. R.
, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței mai- sus menționate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul admiterii cererii de chemare în judecata astfel cum aceasta a fost formulata, respectiv:
stabilirea unor cote de contribuție diferențiate a soților la dobândirea bunurilor comune, în cuantum de 80% pentru reclamant si 20% pentru parata, în conformitate cu întreaga probatiune administrata;
sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia in proprietatea deplina a subsemnatului, cu obligația corelativa de a plați paratei sulta corespunzătoare cotei deținute
obligarea acestuia la restituirea unei cote de doar 20% din suma de 16001ei reprezentând contravaloarea autoturismului avariat;
obligarea paratei la plata în favoarea acestuia, a contravalorii folosinței cotei-sale de proprietate asupra imobilului, prin raportare la adevărata cota de contribuție, precum si in continuare, pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii pronunțate în prezenta cauza cu privire la sistarea stării de indiviziune;
obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata constând in taxa de timbru si onorariu experți corespunzător cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelantul reclamant arată faptul că, din întreg materialul probator administrat în cauza reiese în mod clar si fara putința de tăgada o
contribuție diferențiata a foștilor soti atât la achiziționarea imobilului supus partajării, cat si pe perioada căsătoriei.
În primul rând apelantul arată că pe perioada căsătoriei, veniturile sale au fost semnificativ mai mari decât cele ale paratei, procentajul stabilit fiind de 78% în favoarea reclamantului si 22% în favoarea paratei."
Reiterează onoratei instanțe ca, din concluziile raportului coroborate cu răspunsul la obiectiuni se evidențiază faptul ca, pe perioada căsătoriei acesta a obținut venituri în cuantum de 158.477,00 RON, iar veniturile paratei pe aceaasi perioada au fost în cuantum de 44.600,00 RON, rezultând astfel un procent de 78% în favoarea lui si 22% in favoarea paratei. Or, instanța de fond, în mod nelegal nu a luat în considerare aceste concluzii la stabilirea cotelor de contribuție.
Subliniază faptul ca, raportul de expertiza judiciara contabila se bazează pe înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum si pe declarațiile martorilor, conform dispozițiilor instanței de fond.
înscrisurile depuse la dosar si martorii audiați dovedesc cu prioritate contribuțiile soților de la începutul căsătoriei, anterioare achiziției imobilului, dupa cum urmează:
veniturile din vânzarea garsonierei: 45.000.000 rol - cote egale, conform declarațiilor pârtilor;
veniturile din darurile de nunta: 45.500.000rol - cote egale, conform declarațiilor pârtilor;
venituri din vânzarea unui teren: 4.500.OOOrol- contribuția proprie a reclamantului, conform inscrisurilor de la dosar;
venituri din vânzarea autovehiculului_, bun personal al reclamantului -21.500.OOO ROL, asa cum rezulta din interpretarea cumulative a inscrisurilor de la dosar si a declarațiilor martorilor P. uta D.
V. si M. I. . Subliniază faptul ca ambii martori au arătat faptul ca, el a vândut acest autoturism în cursul anului 1999 în vederea achiziționării unei locuințe de familie, totodată precizând ca sumele de bani obținute din aceasta vânzare au fost utilizate strict în scopul achitării prețului imobilului ce face obiectul prezentului dosar de partaj. Amintește totodată faptul ca, la întrebarea instanței, ambii martori au arătat faptul că autoturismul a fost vândut cu aproximativ 20.000.000 ROL, in vederea obținerii de fonduri pentru achiziționarea apartamentului. În ceea ce privesc considerentele sentinței atacata referitoare la data radierii autoturismul de pe numele lui, anume la data de_, învederează onoratei instanțe faptul ca, in conformitate cu art. 17 alin.(2) din O.U.G. nr. 195/2002, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea noului proprietarului, în condițiile legii. Așadar, fiind vorba de o diligenta a cumpărătorului, faptul ca autoturimul a fost radiat la serviciul de circulație ulterior achiziționării apartamentului nu este de natura sa înlăture susținerile făcute de cei doi martori. Precizează faptul ca, desi prețul autoturimului a fost achitat la data vânzării sale, totuși, cumpărătorul nu a întreprins demersurile necesare în vederea transcrierii bunului achiziționat pe numele sau. Astfel, apreciază ca aceasta lipsa de diligenta din partea noului proprietar nu ne poate fi imputabila, cu atat mai mult cu cat acesta nu avea nici obligația, nici posibilitatea legala de a proceda la radierea autoturismului din evidentele serviciului de înmatriculări.
1.191.300ROL - retrageri fonduri FNI la o luna de la data achiziționării, sume necesare amenajării acestuia;
-78.800 ROL- diferența pozitiva a fondurilor FNI retrase de reclamanta in perioada căsătoriei
Cat privește reținerea instanței asupra faptului ca aproximativ
20.000.000 ROL ar fi reprezentat ajutorul dat paratei de către mama sa in vederea achiziționării apartamentului, bazandu-se exclusiv pe susținerile martorelor Perju Viorica si Irimies Aurelia, apreciază reclamantul ca trebuie înlăturata ca fiind nelegala si netemeinica. Nelegala intrucat incalca principiul limitării probatiunii prin martori, nefiind admisibila dovada in lipsa unui inceput de dovada scrisa. Netemeinica intrucat, din coroborarea cu celelalte probe, rezulta cu evidenta ca presupusa contribuție a mamei paratei este in fapt, asa cum declara martora, cea care reiese din carnetul de depuneri FNI, retrageri de numerar anterioare căsătoriei.
Așadar, având în vedere faptul ca, parata nu a făcut dovada existentei unui carnet de investitor al mamei sale, nu putem decât sa concluzionam ca retragerile efectuate de către mama paratei si relatate mai departe martorei Irimies, privesc unitățile de investiții deținute de către parata.
Apreciază oportun sa amintească faptul ca declarațiile martorelor propuse de parata nu privesc fapte personale ale acestora, ba mai mult, nu privesc nici măcar constatări personale făcute de acestea. Astfel, atat martora Perju, cat si martora Irimies arata ca relatările sale provin din informațiile furnizate fie de către mama sa, fie de către mama paratei.
Totodată, învederează instanțe faptul ca, declarațiile martorelor privind sumele de bani achitate de către parata privesc achiziționarea garsonierei de către parti (imobilul-apartament nr.23 situat în mun.C. -N.
, str.Portile de Fier, nr.2, jud.C. ). Astfel, starea de confuzie a fost indusa raportat la acest prim imobil pentru care într-adevar au fost folosite veniturile obținute din răscumpărările FNI.
Susținerea primei instanțe, conform căreia distanta mica intre data achiziției si data instrainarii garsonierei nu ar justifica eventualele cheltuieli de finisare este nefondată. Acea garsonieră a fost achiziționată tocmai in acest scop, de a fi finisata si vânduta la un pret superior celui de achiziție.Identificarea unei oferte atrăgătoare de achiziție a unui apartament mai mare a atras decizia soților de vanzare a garsonierei si de achiziționare a apartamentului ce le-a devenit ulterior locuința.
Cat privește veniturile din meditații, solicită a se remarca faptul ca acestea nu au putut fi cuantificate nici măcar parțial de către martori, ambii soti realizând astfel de venituri extrasalariale. Este de asemenea netemeinica prezumția simpla a instanței cu privire la frecventa mai ridicata a mediatiilor efectuate de parată, instanța omițând din vedere faptul ca parata era cadru didactic la clasele primare, unde nivelul de meditații este extreme de redus, in timp de reclamantul oferea meditații de matematica elevilor din ciclurile superioare, la costuri de asemenea superioare.
Referitor la îmbunătățirile aduse imobilului bun comun pe perioada căsătoriei, menite sa crească gradul de confort si valoarea de piața a acestuia, au fost suportate în mod preponderent din veniturile sale. Aceasta afirmație este susținuta de adeverințele de venit existente la dosarul cauzei, din care reiese posibilitatea efectiva si reala a acestuia de a achita costurile necesare îmbunătățirilor.
Referitor la ajutorul acordat de către părinții pârâtei pe perioada căsătorie, ajutor constând în spijin financiar si menaj casnic, apreciază ca si în aceasta privința, se mențin argumentele expuse mai sus privind lipsa vreunei dovezi convingătoare. Mai mult, apreciază ca acest ajutor a profitat ambilor soți.
Chiar daca ar fi sa luam în calcul acest ajutor, consideră reclamantul ca în mod cu totul eronat, instanța de fond a stabilit pe baza acestui ajutor o contribuție egala a soților, diferența dintre cele doua venituri fiind mult prea mare pentru a fi echivalenta cu presupusul ajutor.
Reluând ideea enunțata anterior privind stabilirea cotei propriu-zise ce se cuvine fiecăruia dintre soti raportat fie la venituri, fie la activitate casnica ori în gospodărie, subliniază faptul ca împărțirea muncii în familie nu a fost cea tipica familiei romanești, ci din potriva, acesta s-a implicat în mod constant în treburile gospodărești. Apreciază ca lipsa paratei de implicare în treburile gospodărești reiese si din starea jalnica în care se găsește imobilul în prezent.
Nu in ultimul rand, dorește reclamantul apelant să sublinieze faptul ca parata a fost, in cea mai mare parte a duratei căsniciei fara serviciu si fara venituri legale, asa cum este si in prezent, neputand sa se intretina singura.
Cu privire la modalitatea de partaj reclamantul arată că atribuind imobilul paratei, instanța a nesocotit intru-totul aspectul capacității financiare paratei de a achita sulta corespunzătoare cotei de proprietate a acestuia.
Pe cale de consecința, apreciază ca s-a adus atingere chiar dreptului de proprietate al acestuia fiind pus in situația de a fi lipsit atat de proprietatea asupra imobilului bun comun, cat si de posibilitate reala de recuperare in timp scurt a contravalorii cotei de proprietate. Prin raportare la lipsa totala de venituri a paratei, singura șansa de recuperare a sultei va fi executarea silita, ceea ce atrage o scădere semnificativa a valorii de vânzare a imobilului.
Mai mult, dupa cum a arătat si mai sus si dupa cum reiese cu evidenta din fotografiile din cadrul raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de către expert Tudor C., parata a lăsat imobilul intr-o stare de degradare continua, ceea ce afectează in mod grav valoarea proprietății.
De asemenea, raționamentul instanței de fond conform căruia "nu s-a dovedit ca parata ar avea si un alt imobil de locuit, ca reclamantul nu are unde locui" pune părțile pe o poziție clara de inegalitate. Este nejustitificat acest tratament diferențiat, cu atat mai mult cu cat acesta are un minor in întreținere si se justifica necesitatea unui spațiu locativ mai mare, in timp de reclamanta este singura, neavand nevoie de un apartament de 3 camere, pe care de altfel nu si-l permite.
Sentința atacata este parțial netemeinica si nelegala in privința obligării paratei la plata contravalorii folosinței imobilului supus partajării, in privința cotelor si a datei pana la care subzista aceasta obligație.
Astfel, in mod absolut corect, prima instanța a admis ca intemeiata cererea acestuia de obligare a paratei la cuantumul lunar al lipsei de folosința corespunzător cotei de proprietate.
In considerarea motivelor de apel enunțate mai sus, in măsura admiterii acestora, se impune si modificarea cuantumului lipsei de folosința prin raportare la cota de proprietate reala a acestuia.
De asemenea, se impune obligarea paratei la plata acestor sume si in continuare, pana la data rămânerii definitive si irevocabile a sentinței de ieșire din indiviziune intrucat abia la acel moment se poate susține ca reprezintă momentul ieșirii din indiviziune, noul drept de proprietate putând fi inscris in Cartea Funciara si exercitat in deplinătatea sa.
Sentința atacata este nelegala in privința compensării cheltuielilor de judecata, impunandu-se obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de
judecata constând in taxa de timbru si onorarii experți corespunzător cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, pe de o parte, chiar si prin raportare la cota reținuta de 50%, instanța de judecata a apreciat în mod eronat ca se impune compensarea cheltuielilor de judecată, ignorând aspectul conform căruia taxa de timbru fiind avansata exclusiv de către acesta.
Pe de altă parte, în materia partajului judiciar, toate cheltuielile aferente partajului trebuie suportat de copărtași proporțional cu cota de proprietate deținută. Pe cale de consecință, admiterea primele motive de apel trebuie să atragă și modificarea cotelor de participare la suportarea cheltuielile judiciare.
La data de_ intimata pârâtă C. M. C. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de_ pârâtă a depus la dosar memoriu de apel împotriva aceleiași sentințe
, solicitând instanței admiterea aapelului, modificarea în parte a setinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta arată faptul că sentința este nelegală și netemeinică cu privire la modalitatea de stabilire a cotelor de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune aflate în masa partajabilă.
Cu privire la imobilul situat din punct de vedere administrativ în C. -
N., str. Constatin B., nr. 171, bl. 1, sc.3, et.3, ap.45, jud. C., acesta a fost achiziționat la prețul de 115.000.000 rol.
Arată pârâta faptul că își apreciază contribuția la dobândirea apartamentului la o cotă de 70% din valoarea acestui bun, deoarece, așa cum a precizat și în fața primei instanțe, suma de 89.500.000 rol a fost achitată din veniturile comune obținute, însă restul de 25.500.000 rol a provenit din fondurile personale ale acesteia, respectiv din răscumpărări de unități pe care le dețineam la FNI.
Acest aspect reiese cu precădere din depozițiile martorelor Perju Viorica și Irimies Aurelia, precum și din înscrisurile depuse la dosar.
Cum bine a reținut si înalta Curte de Justiție si Casație în decizia 2094 din_, "prezumția relativă potrivit căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare ".
Prin urmare, instanța de fond în mod greșit s-a mărginit la a da aplicare prezumției contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune, când în cauza dedusă judecății a fost administrat un probatoriu bogat, din care reies cu totul alte aspecte.
Fiind cadru didactic, aceasta a acordat în mod constant meditații, aspect de care se prevalează și reclamantul în dovedirea veniturilor sale dobândite în timpul căsătoriei. Cu toate acestea, este evident că, având în vedere statutul de profesor, care atrage o notorietate deloc neglijabilă printre elevi, aceasta a avut posibilitatea să efectueze meditații la o frecvență mai ridicată decât fostul soț, militar. Mai mult, ținând cont de meseria reclamantului, precum și faptul că a ocupat poziții de conducere la nivelul SRI, înclinările manifeste către alte domenii ar fi interferat cu preocupările deontologice ale acestuia, serviciul necesitând o implicare totală, ocupându-i deci marea majoritate a timpului.
La stabilirea unei cote superioare de contribuție a acesteia este necesar a se lua în calcul și ajutorul financiar acordat de părinții săi, în
speță fiind vorba despre sume de bani destinate în totalitate finisării și mobilării imobilului bun comun. În plus, în anul 2000 a efectuat o nouă tranzacție în valoare de 60.000.000 rol, toți banii obținuți investindu-i în apartamentul în cauză.
Deși în urma căsătoriei nu au rezultat copii, este de necontestat implicarea acesteia în asigurarea unui trai cât mai îndestulat și liniștit pentru ambii soți, achitându-se onorabil de îndatoririle casnice( curățenie, gătit, etc), și dând dovadă de un carcater moral și demn în societate.
Îîn ce privește cererea de obligare a acesteia la cuantumul lunar al lipsei de folosință a imobilului, consideră că sentința este netemeinică și nelegală, cererea reclamantului fiind formulată cu rea-credință.
Arată că, reclamantului nu i s-a interzis niciodată accesul în apartamentul bun comun ci a părăsit imobilul de bună voie.Apelanta mai arată că reclamantul nu a putut justifica prejudiciul suferit în urma așa- zisei privări de folosință a imobilului.
La termenul de judecată din data de_ apelantul reclamant a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea apelului declarat de pârâtă ca fiind netemeinic.
Analizând apelurile declarat, tribunalul reține următoarele:
Ambele părți își susțin propriile cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune, așa încât cu privire la acest aspect, tribunalul va examina legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate global prin raportare la probatoriul administrat.
Părțile s-au căsătorit la data de_ și au divorțat la data de_, așa cum reiese din Sentința Civilă nr.6800 /_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. (f.12 dosar fond.)
Imobilul suspus partajului a fost achiziționat la un interval de 2 luni de la încheierea căsătoriei, respectiv la data de_, așa cum rezultă din încheierea de autentificare nr.5601/_ a BNP M. L. .
Prețul apartamentului a fost de 115.000.000 rol.
Aspect necontestat de părți este că 89.500.000 rol reprezintă contribuția comună, în cote egale, la achiziționarea imobilului și provine astfel: 45.000.000 rol din vânzarea de către părți a unei garsoniere și
44.500.000 rol din daruri de nuntă.
Pentru diferența de 25.500.000 rol cu consecințe asupra unor cote finale diferențiate de contribuție, fiecare dintre foștii soți invocă propria contribuție.
Că nu este așa, și că, părțile au avut, per ansamblu, o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, în mod corect, a reținut instanța de fond.
Într-adevăr, reclamantul a avut o contribuție proprie de 4.500.000 lei care a provenit din vânzarea unui teren-bun propriu-la data de_, cu cca 2 luni înainte de achiziționarea imobilului supus partajului. (f.8,39 dosar fond.).Acest aspect a rezultat și din declarația martorului M. I., cumpărătorului terenului și care a declarat că reclamantul i-a spus că intenționează să-și cumpere o locuință.
Din cartea de muncă și înscrisurile depuse la filele 60-79 dosar, rezultă că atât anterior achiziționării imobilului cât și ulterior pe perioada căsătoriei părțile au realizat venituri salariale.Este adevărat că veniturile reclamantului au fost mai mari, dar nu poate fi negată munca în gospodărie a pârâtei și ajutorul părinților acesteia, fapt ce a reieșit, așa cum a reținut și instanța de fond din depoziția martorei Perju Virginia care a arătat că părinții pârâtei au vândut o casă la Ceanu și i-au dat pârâtei 20.000.000 rol
pentru finisarea apartamentului.De asemenea martora a mai arătat că ambii soți erau slarițiați și că pârâta dădea meditații.În acest sens este și depoziția martorei Irimieș Aurelia. (f.113,114 dosar fond.).
De asemenea și martorul P. uța D. V. a declarat că pârâta dădea meditații și că părțile au renovat apartamentul.
Așadar, în privința veniturilor, chiar inegale cele de natură salarială, probele testimoniale au relevat că, atât reclamantul cât și pârâta mai obțineau venituri din meditații.
Întrucât din probele administrate nu s-a putut stabili cât anume realizau fiecare dintre soți din meditații, cu privire la acest aspect, în mod corect, s-a reținut că se impune a profita ambelor părți.Astfel, chiar în condițiile unor venituri salariale diferențiate, având în vedere și veniturile din meditații, care nu întotdeauna sunt constante, apare firească reținerea instanței de fond de a situa părțile pe o poziție de egalitate.
În ce privește autoturismul cu nr de înmatriculare_, acesta apare ca fiind bunul propriu al reclamantului, din adresa emisă de SPCRPCIV C. rezultând că a fost înmatriculat pe numele acestuia din anul 1997, anterior încheierii căsătoriei.
T. ul va reține, contrar instanței de fond că, reclamantul a făcut dovada înstrăinării acestui autoturism cu consecința contribuirii cu prețul obținut de 21.500.000 rol la achiziționarea apartamentului în discuție.Că este așa a rezultat din declarațiile martorilor P. uța D. V. și M. I. care au arătat că reclamantul avea un autoturism Dacia pe care l-a vândut în perioada în care părțile au cumpărat imobilul supus partajului.
Cu privire la sumele de bani de la FNI, se reține că reclamantul a răscumpărat unități de investiții în valoare de 1.191.300 rol, dar ulterior achiziționării imobilului, respectiv în data de_, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză. (f.136-147 dosar fond.).
În ce o privește pe pârâtă, tot din același raport de expertiză-răspuns la obiecțiuni- rezultă că aceasta a răscumpărat sume de bani de la FNI net superioare reclamantului, respectiv în cuantum de 78.800 rol.
În acord cu opinia primei instanțe, tribunalul reține că, în condițiile date, în care ambii soți au lucrat, au realizat venituri și din meditații, activitate a cărei remunerație nu s-a reușit a se contabiliza matematic față de nici unul dintre foștii soți, au contribuit cu diferite sume de bani, fie din vânzarea unor bunuri proprii, fie din alte surse cum sunt banii de la FNI, fie au fost ajutați de părinții pârâtei cu sume de bani pentru renovare apartamentului, nu a fost răsturnată de nici una dintre părți prezumția egalității contribuției acestora la dobânirea bunurilor comune.
Se are în vedere și autovehiculul marca Ford Mondeo cu privire la care, față de avarierea sa, în mod corect, instanța de fond a inclus în masa bunurilor de împărțit suma de 1600 lei reprezentând prețul cu care a fost vândută epava.
Referitor la modalitatea de partaj, tribunalul reține că, în mod corect, instanța de fond a atribuit apartamentul pârâtei, aceasta fiind cea care a continuat să locuiască în acest imobil și să suporte toate cheltuielile cu întreținerea și plata utilităților și contrar, susținerilor reclamantului nu s-a făcut dovada insolvanilității pârâtei, în sensul că lipsei mijloacelor financiare pentru plata sultei.
În ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata contravalorii folosinței imobilului supus partajului, contrar primei instanțe, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată, fiind fondat apelul declarat de pârâtă sub acest aspect.
Așa cum rezultă din răspunsul la interogator, reclamantul și-a refăcut familia și a plecat de bună-voie din apartament în luna aprilie 2009.Contrar susținerilor acestuia, reclamantul nu a fost împiedicat de către pârâtă să folosească imobilul, și nu a făcut nici dovada vreunui prejudiciu în acest sens.Mai mult reclamantul a luat și o parte din bunurile mobile când a plecat din apartament ceea ce denotă intenția sa de a nu mai locui în acest imobil.Simpla împrejurare că pârâtă a schimbat yala de la ușa de intrare și a refuzat să îi înmâneze reclamantului noile chei, nu poate constitui temei pentru despăgubirea acestuia pentru lipsa de folosință a imobilului.După plecarea reclamantului din apartament, rămânând singură, apare că pârâta a procedat în scopul de a-și asigura propria siguranțaă și nu în scopul de a-l priva pe reclamant de folosința bunului.Că reclamantul nu justifică vreun interes în ce privește folosința imobilului reiese și din faptul că după ce a plecat în mod deliberat din apartament în anul 2009, nu arată care este motivul pentru care îi solicită pârâtei noile chei de la ușa de acces, după mai bine de 2 ani.
Cu privire la cheltuielile de judecată atât la fond cât și în apel, față de soluția pronunțată, tribunalul apreciază că este legală compensarea acestora.Astfel, în ansamblu, chiar acceptate parte dintre motivele de apel ale reclamantului, soluția este mai favorabilă pârâtei, în apel reclamantul neprimind nici o cotă în plus la dobânirea bunurilor comune, (pentru care a achitat taxa judiciară de timbru de 1428 lei), nefiind acceptată nici modalitatea de partaj în sensul atribuirii lui a apartamentului, (pentru care a achitat taxa judiciară de timbru de 3112,5 lei).Totodată s-a respins și cererea sa privind plata contravalorii lipsei de folosință asupra apartamentului.Reclamantul ar fi trebuit să îi achite pârâtei taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri(894 lei).La fond reclamantul a achitat 6210 lei taxă judiciară de timbru, iar pârâta a achitat expertiza tehnică efectuată de expertul Tudora C. în sumă de 1600 lei(6210:2=3105; 3105- 1600:2=752 lei.
Pentru toate aceste considerente, în tem.art.296 cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat de T. R. Dumitru și admite, în parte, și aderarea la apel formulată de C. M. C. împotriva sentinței civile nr. 8613 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge cererea apelantului T. R. Dumitru privind plata contravalorii folosinței apartamentului, obiect al litigiului.
Compensează cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de T. R. Dumitru și admite, în parte, și aderarea la apel formulată de C. M. C. împotriva sentinței civile nr. 8613 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge cererea apelantului T. R. Dumitru privind plata contravalorii folosinței apartamentului, obiect al litigiului. Compensează cheltuielile de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. C.
Red.CC/dact.LC _
Jud.fond: C. a I. 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 24/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 123/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
