Decizia civilă nr. 127/2013. Stabilire program vizitare minor

Decizii civile - minori și familie - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 127/A/2013

Ședința publică din: 24 Octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: I. C.

GREFIER: H. V.

S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta G. A. R. împotriva sentinței civile nr. 2564/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.11._

, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta-apelantă avocat Rădăcină F. cu împuternicire avocațială la dosar (f.5) iar pentru reclamantul apelant G. O. I., avocat O. Emeșe în substituirea avocatului Buhai M. -N., cu delegație de substituire, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentanta pârâtei apelante, avocat Rădăcină F. și reprezentanta reclamantului apelant, avocat O. Emeșe arată că s-a încercat dar nu s-a reușit rezolvarea conflictului pe cale amiabilă. Nu formulează cereri prealabile judecării apelului.

Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea apelului.

Reprezentanta pârâtei apelante, avocat Rădăcină F. solicită admiterea apelului așa cum este formulat în scris, schimbarea hotărârii atacate în sensul de a exclude din programul de vizită stabilit, zilele de miercuri din fiecare săptămână, de la ora 16:30 până la ora 19:00, respingerea cererii de aderare la apel ca neîntemeiată, pentru motivele prezentate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamantului apelant, avocat O. Emeșe solicită respingerea apelului ca nefondat, admiterea cererii de aderare la apel așa cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr. 2564/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G. O. I., împotriva pârâtei G. A. R., dom. în B., str. Ș. cel M., nr.49, sc.B, ap.20, jud. B. - Năsăud și pe cale de consecință:

A fost obligată pârâta să-i permită reclamantului să aibă legături personale cu minora G. Sara M., născută la data de_, stabilind următorul program de vizitare a minorei în favoarea reclamantului:

- în fiecare săptămână în ziua de miercuri de la ora 16.30 până la ora 19.00, în prima și a treia săptămână din lună, începând de vineri ora 16 și până duminică ora 16, în timpul vacanței de iarnă, în anii pari, din 22 decembrie până în 27 decembrie, cu ocazia sărbătorilor de Paști, în anii impari, din joia anterioară sărbătorii de Paști și până a treia zi de Paști, precum și în perioada vacanței de vară, prima săptămână din luna iulie și prima săptămână din luna august, cu luarea minorei de la domiciliu de către reclamant și readucerea la domiciliu a minorei la sfârșitul programului de vizitare.

S-au respins restul pretențiilor formulate.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional G. A. R. și pe cale de consecință:

S-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei G. SARA M., născută la data de_, prin sentința civilă nr.5283 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, de la suma de 650 lei lunar, la suma de 805 lei lunar, reprezentând 1/4 parte din media veniturilor nete lunare realizate de reclamant, aferente lunilor august 2012 - ianuarie 2013, începând cu data de_, data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, ori noi dispoziții.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5283/2012 definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B., a fost desfăcută căsătoria dintre reclamant și pârâtă, prin acordul soților, iar locuința minorei G. Sara M. a fost stabilită la domiciliul pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere.

Potrivit dispozițiilor art.401 din Codul civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.

Acest drept este în deplină concordanță si cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecția si echilibrul emoțional conferite de prezenta figurii paterne in viata sa, iar exercitarea acestui drept trebuie sa aibă loc in mod firesc si fără a fi stânjenit eventual de prezenta celuilalt părinte.

Convenția privind Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Națiunilor Unite prin Rezoluția nr. 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, recunoaște copilul ca un subiect de drepturi si libertăți fundamentale si asigura faptul ca toate acțiunile ce îl privesc sunt călăuzite de nevoile si interesele specifice copilului. Art. 9 pct. 3 din Legea nr. 18/1990 consacră dreptul copilului ce a fost separat de unul dintre părinți de a întreține relații personale si contacte directe in mod regulat cu aceștia. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 si 2 din Legea nr. 272/2004: "copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, ca rezultat al unei masuri judiciare, are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situațiilor când acesta contravine interesului superior al copilului". Conform legii, exercitarea acestor drepturi poate fi limitata de instanța "daca exista motive temeinice care pot pune in pericol dezvoltarea psihica, intelectuala, morala sau sociala a copilului". Standardele mai sus menționate sunt instrumente esențiale pentru promovarea drepturilor acelor copii afectați de separarea părinților prin proceduri judiciare.

În speță, vizitarea minorei în prezența mamei nu ar permite dezvoltarea unei relații calde si apropiate între cei doi, deoarece e evident că relațiile dintre foștii soți sunt încă încordate si ostile, astfel că e greu de crezut că ar putea depăși animozitățile

dintre ei pentru a crea atmosfera destinsă necesară minorului, cu atât mai mult cu cât, fetița nu mai este la o vârstă care să impună prezenta obligatorie a mamei, ci o vârstă care îi permite să conștientizeze faptul ca tatăl său are aceleași drepturi si obligații față de el ca si mama sa, ca are dreptul sa-și exprime atașamentul fata de el în mod liber neconstrâns de prezența mamei.

Este de necontestat că interesul copilului este de a avea legături personale cu tatăl său la domiciliul acestuia, deoarece numai într-o asemene modalitate dreptul reclamantului ar fi exercitat în mod corespunzător, nestingherit, asigurându-se comunicarea dintre acesta și fetița sa în mod firesc, fără nici o restrângere din partea pârâtei.

În ceea ce privește însă perioada în care reclamantul poate să-și exercite un asemenea drept, instanța constată că părțile s-au înțeles în mare parte cu privire la programul efectiv de vizitare, divergențele acestora fiind exclusiv cu privire la cele două zile de luni și miercuri din cursul săptămânii.

Într-adevăr, acordarea doar a celor două week-end-uri într-o lună, având în vedere faptul că reclamantul este cadru medical și este nevoit să efectueze serviciul de gardă care, așa cum reiese din programările depuse la dosar (f.28-31), acoperă și un număr important de week-end-uri, i s-ar încălca dreptul de a fi împreună cu fiica sa pentru perioade mari de timp. Or, pentru a vorbi de un program de vizitare a minorei care să ducă în mod obiectiv la păstrarea legăturilor personale a reclamantului cu fiica sa, precum și pentru a avea posibilitatea a veghea și el la creșterea și educarea acesteia, trebuie să fie asigurat un program de vizitare corespunzător, ținând seama și de felul muncii reclamantului și posibilitatea reală a acestuia de a-și petrece timpul cu minora.

Având în vedere însă, în primul rând interesul superior al copilului, ținând cont de vârsta încă fragedă a fetiței, fiind mai dificil și obositor pentru minoră să își fragmenteze programul săptămânal în modalitatea solicitată de reclamant, respectiv zilele de luni și miercuri între orele 16.30 - 19.00, instanța de fond a apreciat, sub acest aspect, că este suficient un program de vizitare în fiecare săptămână în ziua de miercuri de la ora 16.30 până la ora 19.00.

Astfel, având în vedere considerentele expuse și probele administrate în dosar, instanța a admis în parte acțiunea principală și a stabilit un program de vizitare care să permită o relație reală și efectivă între fetiță si tatăl sau, astfel încât sa nu fie afectat procesul de dezvoltare si maturizare a copilului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne si sentimentul de siguranță și autoritate conferite de prezența paternă.

În ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că, potrivit art. 525 alin. 1 cu raportare la art. 529 alin. 2 și art. 530 alin. 3 Cod civil, obligația de întreținere există între părinți și copii, iar descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere de la ambii părinți, oricare ar fi cauza nevoii în care se află. Obiectul acestei obligații de întreținere îl constituie mijloacele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorului.

Prin sentința civilă nr. 5283/2012, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei B., reclamantul a fost obligat la pensie de întreținere în favoarea minorei de 650 lei/lună, raportat la venitul net lunar declarat de reclamant la acea dată.

În conformitate cu disp.art. 531 alin.1 din Codul civil, "Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.";

Conform adeverinței aflată la fila 35 din dosar, rezultă că în prezent, reclamantul realizează un venit net în medie de 3.217 lei/lună, situație ce impune majorarea cuantumului pensiei de întreținere datorată de acesta minorei, la nivelul salariului net actual, obținut lunar.

Prin urmare, având în vedere că s-au schimbat împrejurările luate în considerare de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 5283 din_ a Judecătoriei B., respectiv faptul că în prezent reclamantului i s-au majorat veniturile salariale, instanța a admis cererea reconvențională și, în consecință, a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.5283 din _

, în favoarea minorei G. SARA M., născută la data de_, de la suma de 650 lei lunar, la suma de 805 lei lunar, reprezentând 1/4 parte din media veniturilor nete lunare realizate de reclamant, aferente lunilor august 2012 - ianuarie 2013, începând cu data de_, data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, ori noi dispoziții.

Împotriva sentinței expuse a declarat apel în termen legal pârâta G. A. R.

, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se exclude de la programul de vizită stabilit zilele de miercuri de la ora 16,30 până la ora 19.

În motivarea apelului s-au arătat în esență următoarele:

Din probele administrate in cauza, reiese ca legăturile reclamantului intimat cu minora s-au desfășurat, cu intermitente, și in zilele de miercuri orele 16,30 - 19 insă, de foarte multe ori, acestea au fost scurtate în mod unilateral de către intimat, fie pentru că avea program de sport (fotbal), fie motivat de vreo altă problemă personală sau profesională a acestuia. De asemenea, s-a dovedit ca pârâta lucrează în după- amiaza zilei de miercuri, are program de consultații la cabinet, astfel încât, în zilele în care lucrează după-amiezile, are angajată bonă pentru minoră. În condițiile în care bona știe că nu a fost angajata pentru zilele de miercuri, aceasta își poate face orice program, astfel încât, dacă intimatul nu își onorează promisiunea de a sta cu minora, ea este cea care trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a găsi o modalitate ca minora sa fie supravegheată în acest interval de timp, fiind numeroase situațiile în care reclamanta a fost obligata să apeleze la serviciile asistentei sale de a sta cu minora. Minora este, de asemenea, stresată de programul haotic pe care intimatul îl

stabilește pentru cele câteva ore din după-amiezile respective - martora U. M. Saveta a arătat aceste aspecte.

Instanța de fond, in mod subiectiv, a analizat programul din timpul săptămânii, raportat doar la programul de lucru al intimatului, pierzând din vedere interesul superior al minorei - acela de a avea un program stabil, fără a se simți "aruncata" dintr-o parte in alta, în fiecare zi de miercuri din săptămână. Este evident ca, fiind doar 2,30 ore, nici nu se poate realiza o legătura de natura celei pe care ar trebui sa o aibă părintele cu minorul ci se îndeplinește doar o ambiție a intimatului.

Din probele administrate reiese că pârâta nu a fost niciodată împotriva legăturilor personale în timpul săptămânii, însă a insistat ca acestea să se realizeze prin bună înțelegere, astfel cum s-au realizat și până în prezent si sa nu fie impuse printr-o hotărâre judecătoreasca, astfel cum a stabilit instanța de fond. După cum se poate concluziona din răspunsul reclamantului la interogator și din analizarea împrejurării care 1-a determinat sa formuleze acțiunea pentru stabilirea programului de vizitare, intimatul este o fire orgolioasa, impulsivă, astfel încât, având o hotărâre care să consfințească obligarea pârâtei de a-i permite în fiecare săptămâna să aibă legături personale cu minora, pentru 2,30 ore, numai în scop de șicană, va profita de aceasta dispoziție pentru a o reclama, creând astfel tensiuni care, în mod inevitabil, se vor răsfrânge si asupra minorei.

În aprecierea apelantei, stabilirea vizitei în fiecare săptămână, în ziua de miercuri, i se aduc grave prejudicii în dreptul său de a-și mai efectua vreun concediu

- ea fiind împiedicata să mai plece în concediu de odihnă, fie singura, fie cu minora, pentru că, săptămânal, trebuie să-i permită intimatului sa aibă legături personale cu minora in zilele de miercuri, pentru 2,30 ore. După cum se poate concluziona din analiza răspunsului la interogator al reclamantului intimat si a împrejurării care 1-a determinat sa formuleze acțiunea pentru stabilirea programului de vizitare, intimatul este o fire orgolioasa, impulsiva, astfel încât, având o hotărâre care să consfințească obligarea pârâtei de a-i permite in fiecare săptămâna sa aibă legături personale cu minora, pentru 2,30 ore, numai în scop de șicană, va profita de această dispoziție pentru a o reclama, pentru a formula fel de fel de sesizări la politie sau la Direcția de Ocrotire a Minorilor pentru ca nu respect programul stabilit de instanța.

Pârâta apelantă consideră neîntemeiat și neoportun ca ziua de miercuri să fie inclusă în programul de vizitare, pentru că va crea tensiuni multiple, mult mai acute decât cele care au determinat formularea acțiunii civile.

Reclamantul intimat, în termenul prevăzut la art. 293 alin.1, a depus cerere de aderare la apelul declarat de partea potrivnică

(f.10 și urm.), solicitând admiterea acesteia, schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se dispune ca reclamantul intimat să aibă legături personale cu minora și în fiecare zi de luni de la ora 16,30 până la ora 19,00, păstrând restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 2564/2013.

În motivare s-au susținut în esență următoarele:

Prin acțiunea introductivă prin care s-a cerut stabilirea unui program de vizitare a minorei s-a cerut si un interval de 2 ore si jumătate in fiecare zi de luni de la orele

16.30 la orele 19, solicitare care nu a fost admisa.

Instanța de fond a apreciat corect importanta celor 2 ore si jumătate din fiecare zi de miercuri, însă la fel de importante sunt și cele 2 ore si jumătate din fiecare zi de luni.

Din pricina programului serviciului de garda reclamantul poate să fie în imposibilitate obiectivă de a lua minora la domiciliul său în timpul sfârșiturilor de săptămâna, astfel putând sa treacă și o luna fără a avea legături cu fiica sa. Aceasta a fost rațiunea pentru care pe lângă cele doua week-end-uri dintr-o luna a solicitat si 2 ore si jumătate in fiecare luni si in fiecare miercuri de la 16.30 si pana la ora 19. Este singura posibilitate prin care nu s-ar aduce atingere interesului superior al copilului. Din punctul practicii judiciare în această materie, universul copiilor este îmbogățit prin interacțiunea regulată, diversificată și adecvată cu cei doi părinți implicați si prezenți din punct de vedere emoțional, iar acest lucru este cu atât mai important pentru copiii de vârsta frageda.

Chiar și din înscrisurile depuse la dosar în fața primei instanțe reiese faptul că singurele zile în care intimatul nu efectuează serviciul de gardă sunt zilele de luni si miercuri. Susținerea pârâtei apelante referitor la îngrădirea dreptului la concediu de odihnă, prin acordarea orelor de vizitare a minorei în ziua de miercuri și așa cum s-a solicitat, în fiecare zi de luni, nu au nicio legătură cu obiectul prezentei cauze, ba mai mult duc în derizoriu lucrul cel mai important și anume relațiile părinte-copil.

Pe acest principiu părintele nerezident nu ar mai trebui sa aibă legături cu propriul copil, deoarece programul de vizita se poate suprapune cândva cu concediul de odihna al celuilalt părinte si bineînțeles concediul are prioritate în toate situațiile. În percepția extrem de superficiala a pârâtei-apelante nu contează că relațiile dintre tată si minoră să fie conservate, ca minora să-și cunoască tatăl și să petreacă timp împreună, ci se gândește doar la faptul ca i-ar putea fi "distrus" concediul.

Cu siguranță, în situația în care pârâta-apelantă va pleca în concediu împreună cu minora, niciodată reclamantul nu ar pretinde ca aceasta să se întoarcă lunea și miercurea pentru 2 ore si jumătate. Flexibilitatea și întelegerea de care a dat dovadă acesta au fost împinse la maximum, acesta fiind motivul pentru care a promovat o acțiune pentru un program de vizita.

S-a învederat instanței faptul că reclamantul-intimat nu a mai petrecut vreun week-end împreună cu fiica sa din data de_ .

Faptul ca tatăl petrece cu fiica sa aproximativ 2 ore lunea si miercurea, perioadă în care va menține relațiile și cu familia extinsă- bunicii- nu înseamnă ca aceasta va fi "aruncata dintr-o parte in alta" așa cum susține pârâta - apelanta. Aceasta acțiune a reclamantului- intimat nu are nicio legătura cu orgoliul sau ambiția personala, deoarece este vorba de o persoana matură și responsabilă și care dorește să petreacă o parte din timp alături de fiica sa. Prezenta cerere are la bază, în principal, opoziția pârâtei-apelante de a-i permite tatălui să-și vadă fiica, deși după divorț au avut o înțelegere, aceasta a fost respectată pentru scurt timp. Astfel, după o anumita perioadă, sub diferite pretexte, pârâta-apelantă a refuzat să-1 lase pe reclamantul - intimat sa mai vadă minora, mai mult nu i-a fost permis să o viziteze sau să o ia la domiciliul său nici măcar de sărbătorile de iarnă.

Aceste aspecte sunt dovedite prin declarația martorului Abrudan Horațiu O., verișor primar cu pârâta, care arată că aceasta nu îi permite reclamatului "să o ia pe fetiță", acest lucru întâmplându-se " destul de des". A propus acest martor dorind să expună în mod obiectiv situația cu privire la vizitarea minorei de către reclamant și nu a încercat să aducă angajați așa cum a procedat pârâta.

In acest context reclamantul s-a văzut nevoit să apeleze la instanța de judecată pentru a i se permite să interacționeze în mod regulat cu fiica sa. In ceea ce privește

solicitarea de a petrece minora 2 ore si jumătate din zilele de luni si miercuri împreuna cu reclamantul s-a învederat instanței faptul că din cauza naturii serviciului reclamantului neacordarea acestor 5 ore/săptămână ar avea repercursiuni deosebit de grave asupra relațiilor dintre acesta și minoră. Așa cum este prevăzut in art. 483 din Codul civil coroborat cu dispozițiile art. Art. 14 din legea nr. 272/2004 recunosc celor doi părinți dreptul de a avea legături personale si contacte directe cu minorul, drepturile si îndatoririle aparținând în mod egal celor doi. Mai mult in legea 272/2004 la art. 30 alin. 1 se prevede ca, minorul are dreptul să crească alături de părinții săi, precum si art.31 alin. 1 unde se menționează ca ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.

Prin intrarea in vigoare a Noului cod civil cu aceasta noțiune extrem de cuprinzătoare " autoritate părinteasca" s-a dorit ca în situația în care aceasta autoritate este exercitată de către ambii părinți drepturile si obligațiile acestora să fie în proporție egală.

Dacă practica jurisprudențială din România anterioară anului 2012 prevedea programe de legături personale cel mult simbolice între copil și părinte, părinții nerezidenți exprimându-se deseori că "instanțele i-au divorțat de copii" este cazul ca aceste programe de legături personale să cunoască o lărgire în cazul părinților care se separă sau divorțează în condițiile noului cod civil ori chiar și a părinților divorțați anterior ,dar care depun cereri de reinstaurare a autorității părintești comune asupra copiilor lor.

Noua lege civilă arată faptul că autoritatea părintească implică nu doar drepturi ci și nenumărate obligații în sarcina părintelui nerezident: acesta este responsabil în mod solidar cu părintele rezident de faptele copilului (de exemplu în cazul în care copilul intră în conflict cu legea) este responsabil de a îngriji copilul, de a face lecții cu acesta, de a se implica în activitățile școlare și extrașcolare ale copilului. Părintele este obligat să își dea acordul cu privire la intervențiile medicale nemaiputând fi posibil ca doar părintele rezident să se ocupe de aceste lucruri. Nu în ultimul rând părintele poate cere și instanța este obligată de prevederile actuale ale Codului civil să acorde acestui părinte posibilitatea să se achite de obligația de întreținere a minorului cumpărând acestuia bunurile și serviciile necesare traiului, educației și îngrijirii. Acest lucru nu se poate realiza în situația în care acest părinte ar interacționa cu copilul doar odată la 14 zile. Este imposibil deci ca toate aceste obligații enumerate mai sus, să poată fi realizate prin menținerea vechilor prevederi legale care implicau un contact părinte-copil limitat la un weekend din două. Acest program bilunar are la bază codul familiei din 1956, care la acest moment nu poate sa mai fie aplicabil prin prisma noilor realități sociale si raportându-ne la noua legislație de la 1 octombrie 2011.

In speța neînțelegerile dintre părți nu pot sa afecteze creșterea si dezvoltarea armonioasa a minorei atât din punct de vedere fizic cat si psihic. Atâta timp cat reclamantul are o legătura strânsa din punct de vedere emoțional cu minora, s-a apreciat că încercarea pârâtei de a destabiliza și ulterior a rupe aceasta legătura dintre cei doi e de nepermis, deoarece orice neînțelegeri și răzbunări intre foștii soți nu trebuie sa afecteze în niciun caz minora.

Raportat la programul solicitat, reclamantul apreciază că este unul echilibrat și rațional, creând posibilitatea minorei de a avea legături personale cu tatăl sau si contacte directe cu acesta pentru a nu percepe în mod concret și afectiv destrămarea

relațiilor de familie existente anterior, ceea ce ar periclita dezvoltarea fizica, mentala si spirituala, morala ori sociala și fără a se face doar aplicarea formala a unor practici si dispozițiile legale, fără a se aprecia in concret care este interesul superior al minorei. învederam instanței aceste aspecte deoarece este imperios necesar ca minora sa-si cunoască tatăl si sa crească alături si de acesta, deoarece orice copil are nevoie de grija si afecțiunea directa a ambilor părinți, pentru a nu suferi traume emoționale ce i-ar afecta personalitatea in curs de formare si implicit viitorul sau ca persoana, aceasta fiind rațiunea pentru care este stipulata in Convenția europeana cu privire la drepturile copilului dispoziția de a nu fi separat de părinții săi și de a avea cu ambii relații personale și contacte directe, în mod regulat.

In speța dedusă judecații acordarea doar a celor doua week-end-uri intr-o lună, reclamantului, având în vedere faptul că acesta este medic și este nevoit să efectueze serviciul de gardă care așa cum reiese din programările depuse la dosar acoperă și un număr important de week-end-uri, astfel i s-ar încălca dreptul si mai mult decât atât, bucuria de a fi împreuna cu fiica sa. Acesta este motivul pentru care a solicitat și zilele de luni si miercuri pentru un timp extrem de redus, motivat de faptul că nu trebuie să afecteze programul săptămânal al minorei, iar orice cerere a reclamatului cu privire la aceasta va avea ca punct de plecare analiza interesului acesteia. Asa cum s-a statuat si in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in Cauza Iosub Caras împotriva României, Lafargue împotriva României, s-a recunoscut ca pentru un părinte si pentru copilul său a fi împreuna reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar daca relația dintre părinți este destrămata.

Existând deja o relație afectiva intre reclamant si minora este doar in interesul acesteia din urma de a dezvolta aceasta relație. Întreruperea relației dintre reclamant si minora din ultimul timp din voința exclusiva a paratei nu face decât sa aibă consecințe nefaste pentru viitor ori esența acestei acțiuni este de a apară copilul de prejudiciul moral ce ar putea rezulta din îndepărtarea tatălui din viata sa.

In situația actuala legătura dintre tata si fiica sa se stabilește extrem de greu ducând în mod inevitabil la scoaterea tatălui din viata propriei fiice ceea ce nu poate fi acceptat deoarece pentru reclamant aceasta este centrul universului.

Dorim sa facem vorbire si despre un aspect extrem de important reținut de Curtea Constituționala in Decizia nr. 82/_, prin care părintele rezident este obligat sa încurajeze si chiar să impună copilului respectarea unui program de legături personale cu părintele nerezident. În niciun caz părintele căruia i-a fost încredințat minorul nu are dreptul să-i transmită acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, deoarece acestea sunt problemele celor doua părți, neputând fi implicat și copilul.

Așa cum prevede articolul 23 alin. 4 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile si Politice, Statele Părți trebuie " sa ia masuri corespunzătoare pentru garantarea egalității in drepturi si responsabilități a soților la căsătorie, in timpul căsătoriei și după destrămarea acesteia.

Față de cererea de aderare la apel, pârâta apelantă a depus la dosar întâmpinare

(f. 25), prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivare s-a susținut că stabilirea unui program în timpul săptămânii în care reclamantul să aibă întâlnire cu minora, este neadecvat - deoarece, pe de o parte, se încarcă foarte mult programul minorei, pe de alta, parte, pentru faptul că însuși

reclamantul nu poate onora acest program din timpul săptămânii, în mod constant, așa cum s-a relevat deja și prin apelul declarat. Acest program - din după-amiezile de luni și miercuri din fiecare săptămâna este excesiv, fiind doar în interesul reclamantului, nicidecum în favoarea minorei. Este evident că, în condițiile în care minora a petrecut cu tatăl reclamant sfârșitul de săptămâna, de vineri si până duminica seara, nu se mai justifica întâlnirea cu acesta în ziua de luni. Eventual, reclamantul putea pretinde un program alternativ - dacă nu se poate realiza întâlnirea de la sfârșitul săptămânii, instanța să stabilească întâlnirile din timpul săptămânii, însă în niciun caz, vizitele din timpul săptămânii nu sunt necesare, după ce minora a petrecut cu tatăl și cu familia acestuia week-end-ul.

Susținerea reclamantului intimat-apelant potrivit căreia, argumentele pârâtei privind îngrădirea dreptului său de a-și petrece, împreună cu minora, concediul de odihnă, ar duce în derizoriu relația părinte-copil, este cel puțin neserioasă și tendențioasă - experiența ultimilor doi ani a dovedit că acesta din urmă solicita vizitarea minorei în timpul săptămânii, doar pentru a o deruta pe minora și a-i încurca programul de lucru, pentru a o pune în situația de a nu mai reuși sa își consulte pacienții sau pentru a avea o prestație nesatisfăcătoare pentru aceștia, stresată fiind de faptul că minora, ori nu este vizitată de reclamant, astfel cum ar fi programat.

Tot in acest context, în condițiile în care minora are program de vizită atât la sfârșitul săptămânii, cât și, constant, în zilele de luni și miercuri din timpul fiecărei săptămâni, acest conglomerat de vizite o împiedică pe pârâtă să-și programeze o vacanță cu minora în afara localității, pentru că, din doua în doua zile, reclamantul are pretenția de a vizita minora, chiar și pentru doua ore si jumătate.

Deși reclamantul vorbește de "flexibilitatea și înțelegerea de care a dat dovada", din întregul probatoriu, inclusiv din răspunsurile la interogator, nu se poate trage concluzia că acesta ar fi manifestat, în relațiile cu fosta soție, flexibilitate și înțelegere; dimpotrivă, dacă i-a comunicat că dorește să plece cu minora la Băile Felix, în toamna trecută, numai în scop de șicana, a mers la cămin imediat după masa de prânz și a luat fetita cu el, pentru a o împiedica să plece și doar la intervenția avocaților, a fost de acord să-i răspundă la telefon și să-i aducă fetita pentru a putea pleca în vacanță. Imediat după acest incident, a introdus acțiunea civilă pentru stabilirea programului de vizită, formulând solicitarea de a avea legături personale cu minora, atât la sfârșitul săptămânii, din doua în doua săptămâni, cât și în zilele de luni și miercuri.

Nici in jurisprudența română, nici în jurisprudența CEDO nu se regăsește vreo speța în care programul de vizită să fie efectiv stabilit în interesul părintelui nerezident, dimpotrivă, programul se stabilește, în primul rând, având in vedere interesul superior al copilului. Exemplele din practica CEDO pe care reclamantul intimat le-a reliefat, nu se grefează, in niciun caz, pe situația din prezenta speța. Programul aglomerat, pretins de reclamant este departe de a fi echilibrat si rațional, dimpotrivă, este șicanator și derutant. Pârâta nu a încercat niciodată să interzică minorei să aibă legături personale cu tatăl său; dimpotrivă, este conștientă de nevoia acesteia de a avea legături personale cu acesta, însă programul propus de reclamant îl apreciază ca fiind un abuz de drept. Minora a avut legături personale cu reclamantul pe tot parcursul prezentului litigiu, nu s-am opus acestor vizite, chiar daca a fost anunțată ca dorește să preia fetița, chiar când reclamantul era în fata ușii lor.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate prin cererea de apel și prin cererea de aderare la apel, tribunalul reține următoarele:

Apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională este fondat în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.
Prima critică vizând netemeinica instituire a dreptului reclamantului de a menține legături personale cu minora Sara M. în zilele de miercuri de la ora 16,30 și până la ora 19,00 este neîntemeiată.
Dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul său, care are locuința stabilită la celălalt părinte, consacrat legislativ în art. 401 din Codul civil, este unul instituit în principal în interesul superior al copilului. Așa fiind, în caz de neînțelegeri între cei doi părinți, instanța de tutelă trebuie să hotărască strict în interesul celui din urmă, stabilind un cadru care să permită dezvoltarea și consolidarea relațiilor de atașament dintre părintele separat și copil, participarea în mod activ a primului la viața secundului, având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, inclusiv vârsta copilului .
Din această perspectivă, ținând cont și de exercitarea autorității părintești de ambii părinți, stabilirea programului în limitele pretinse de pârâta apelantă nu corespunde exigențelor evocate mai sus. Astfel, prezența reclamantului în viața minorei doar de două ori pe lună, la sfârșit de săptămână, cu riscul ca unele din aceste vizite să fie anulate din cauza obligațiilor profesionale ale părintelui, nu este suficientă, pentru păstrarea relațiilor specifice părinte-copil. Prin vizita efectuată săptămânal, reclamantul are ocazia de a relaționa cu minora, aflată încă la vârsta preșcolară, de a veghea la modul în care aceasta se dezvoltă, de a desfășura activități împreună cu aceasta, fără bulversarea programului și a rutinei zilnice a fetiței. Susținerile pârâtei apelante referitoare la caracterul șicanator al solicitării de a instituit un program de vizită și în timpul săptămânii sunt lipsite de suport probator. Dimpotrivă, fosta bonă a fetiței, audiată în calitate de martoră, a relatat că reclamantul în mod frecvent o vizita pe aceasta în timpul săptămânii, luând-o de la grădiniță și petrecând timp cu ea după amiaza (f.46). Caracterul dezorganizat al vizitelor, relatat de aceeași martoră, va fi înlăturat de programul stabilit prin prezenta hotărâre.
În schimb, solicitarea de a se preciza în cuprinsul hotărârii exceptarea de la programul de vizită a perioadelor în care mama își petrece concediul de odihnă împreună cu minora în afara localității de domiciliu, este una întemeiată și urmează a fi admisă de tribunal, cu consecința schimbării în parte a hotărârii. În circumstanțele cauzei de față, raportat la evidentele diferențe de opinie existente între cei doi părinți cu privire la executarea programului de vizită, și ținând cont de necesitatea eliminării oricăror ambiguități din maniera în care se va pune în executare programul de vizită stabilit de prima instanță, se va statua că se exceptează de la programul de vizită stabilit pentru zilele de miercuri, respectiv pentru sfârșitul de săptămână, perioada în care pârâta își petrece concediul împreună cu minora în afara localității de domiciliu. De altfel, chiar reclamantul a susținut în calea de atac că nu ar dori să împiedice efectuarea concediului de odihnă al pârâtei, însoțită de Sara M. .
Cererea de aderare la apelul declarat de către pârâtă, formulată de reclamantul G. O. I. este nefondată, și urmează a se respinge ca atare.

În situația separării părintelui de copilul său, menținerea legăturilor personale trebuie facilitată, însă fără a se absolutiza acest drept al părintelui și fără a se afecta în

mod negativ programul zilnic al copilului. Așa cum s-a reținut mai sus, intervalul stabilit de prima instanță oferă un cadru adecvat exercitării drepturilor reclamantului, iar extinderea acestuia și la zilele de luni ar conduce la o perturbare nejustificată a activităților zilnice ale minorei. Dacă instanța trebuie să țină cont de limitările impuse de programul părintelui, în egală măsură va avea în vedere și necesitățile zilnice ale copilului și programul părintelui la care acesta locuiește.

Reglementările internaționale și jurisprudența aferentă, invocate de reclamantul apelant, stabilesc doar principiile pe baza cărora instanța, ținând cont de împrejurările speței, va stabili un program de vizită, în condițiile în care între părinți există neînțelegeri. Din moment ce situația creată între cei doi foști soți nu mai permite realizarea unui program de vizită adaptat în permanență nevoilor zilnice ale copilului, dar și programului părinților, instanța de tutelă este datoare să stabilească criterii concrete, mai puțin flexibile, în limita cărora să se exercite dreptul părintelui la care nu locuiește copilul de a menține legături personale cu acesta.

Din moment ce reclamantului, pe lângă programul de vizită stabilit pentru cele două sfârșituri de săptămână din lună, i s-a stabilit și un program săptămânal, în fiecare zi de miercuri, efectuarea unor vizite și în fiecare zi de luni a săptămânii apare ca fiind nejustificată. În caz de admitere a unei atari solicitări, s-ar ajunge în situația în care reclamantul ar aduce-o pe minoră acasă duminică la ora 16,00, pentru ca a doua zi să o ia din nou la ora 16,30. Împrejurarea că unele dintre vizitele de la sfârșitul săptămânii ar putea fi anulate din cauza programului de lucru al reclamantului nu poate fi considerată ca fiind un argument temeinic, atât reclamantul cât și pârâta având obligația de a-și adapta activitățile zilnice situației noi create, în scopul asigurării pentru copil a unui cadru propice creșterii armonioase, inclusiv a menținerii legăturilor personale a părintelui nerezident cu copilul. Observând programul de gardă al reclamantului depus la dosarul de fond (f.28-31) tribunalul constată că prezența acestuia la locul de muncă nu se întinde pe tot parcursul sfârșitului de săptămână, fiind posibilă și în aceste ipoteze luarea minorei cel puțin în ziua de sâmbătă sau cea de duminică, după caz. Dacă pârâta este obligată să-și facă programul în așa fel încât să-i permită reclamantului să ia minora în datele și la orele stabilite de către instanță, și reclamantul are datoria de a face aranjamente în măsura posibilităților, chiar și pe plan profesional, pentru a putea fi prezent în viața fetiței la aceleași date și ore.

Pornind de la decizia instanței, părțile au obligația de a derula programul cu bună credință și în interesul minorei, făcând concesii corespunzătoare în cazul în care apar situații cu caracter excepțional, neavute în vedere în cauza de față.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâta G. A. R. împotriva sentinței civile nr. 2564/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița pe care o schimbă în parte în sensul că se exceptează de la programul de vizită stabilit pentru zilele de miercuri, respectiv pentru sfârșitul de săptămână perioada în care pârâta își petrece concediul împreună cu minora în afara localității de domiciliu.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge ca nefondată aderarea la apelul principal, formulată de reclamantul

G. O. I.

Fără cheltuieli de judecată.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,			G.	IER,
S. I.	I.	C.	H.	V.

Red./Tehnored. S.I. 2 ex Jud. fond. B. V.

#Stabilire Program Vizitare Minor. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 142/2013. Stabilire program vizitare minor		Decizia civilă nr. 368/2013. Stabilire program vizitare minor →

Decizia civilă nr. 127/2013. Stabilire program vizitare minor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 127/2013. Stabilire program vizitare minor