Decizia civilă nr. 142/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/A/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător C. -A. C. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant V. A. C., împotriva Sentinței civile nr. 19239/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe apelant SA L., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
apelant Reclamant - V. A. C. personal și asistat de avocat C. Dumitrașcu
Lipsă fiind:
apelant Pârât - SA L. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, conform motivelor invocate în scris, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.19.239/09 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.16._ al Judecătoriei C. -N. , a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul V. A. C., împotriva pârâtei SA L. .
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora V. A. L., ns. la data de_, suplimentar față de programul stabilit prin sent. civ. nr. 20250/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. in dos. nr._, în prima și în a treia săptămâna din fiecare luna, de vineri ora 18.00 și până duminica ora 20.00, precum și de ziua de naștere a reclamantului, în data de 8 mai, de la ora 11.00 la ora 20.00 cu luarea și readucerea minorei la domiciliu de către reclamant.
Au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr.20250/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr._ s-a încuviințat exercitarea autorității părintești în comun de către reclamantul V.
A. C. și pârâta SA L., asupra minorei V. A. - L.
, ns. la data de_, s-a stabilit domiciliul minorei la pârâta, iar in favoarea tatălui a fost încuviințat următorul program de vizitare: în vacanta de vara, în anii impari în luna august, iar în anii pari în lunile iulie si august; în cursul vacantei de iarna, în anii pari, în perioada 23 decembrie de la ora 11 si pana în 28 decembrie la ora 20 iar în anii impari, în perioada 29 decembrie de la ora 11 si pana in 2 ianuarie la ora 20.00; în anii pari, o săptămâna în perioada sarbatorilor pascale din ajunul sarbatorii de la ora 11 si pana în a șaptea zi la ora 20.00, cu obligatia tatălui de a readuce minora la domiciliul paratei. Programul de vizitare a fost încuviințat conform propunerii reclamantului. Sent. civ. nr. 20250/_ a rămas definitiva si irevocabila prin respingerea căilor de atac formulate împotriva acesteia.
Prezenta acțiune are ca obiect demersul judiciar inițiat de reclamant pentru suplimentarea programului de vizitare stabilit prin sent. civ. nr. 20250/_, demers pe care instanța îl apreciază admisibil întrucât nu contravine autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 20250/_, ci constituie o forma de exercitare a dreptului la acțiune consacrat de art. 401 C.civil.
În plan juridic, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său minor reprezintă un aspect esențial al vieții de familie, astfel cum acesta este consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de legislația actuală prin dispozițiile art. 401 din noul cod civil și Legea nr. 272/2004. Fiind apreciat atât ca drept al copilului minor, cât și ca drept al părintelui cu care minorul nu locuiește în mod stabil, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, nu poate fi înlăturat decât în condițiile în care exercitarea acestuia ar avea consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării acestuia. Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este un drept natural, dar nu absolut, astfel încât exercitarea efectivă a acestui drept, trebuie asigurată în astfel de condiții care să nu provoace copilului un disconfort emoțional, de natură să conducă la imposibilitatea stabilirii unei legături afective concrete, de substanță, între părinte și copil.
În speță, instanța a apreciat că stabilirea unui program suplimentar de vizitare a minorei de către tată, față de cel stabilit prin sentința civilă nr. 20250/_ este oportună, având în vedere faptul că legăturile personale sunt dorite în egala măsura de către tata și fiica și sunt necesare în vederea asigurării dezvoltării
unei relații afective concrete, în cazul de față în care părțile nu coabitează.
În acest sens, instanța a avut în vedere aspectele pozitive relevate de reprezentații autorităților tutelare în cuprinsul anchetelor sociale efectuate la domiciliile părților, în sensul în care pârâta recunoaște atașamentul minorei față de tata și implicarea acestuia în creșterea și educare minorei, precum și de martora Szilagy K. Brigita, care a perceput personal relația dintre tată- fiica ca fiind o relație buna în care părțile comunică, petrec timp împreună și se bucura reciproc de prezența celuilalt în timpul petrecut împreună.
În ceea ce privește programul efectiv de vizitare propus de către reclamant, instanța a apreciat că acesta este parțial adecvat interesului minorei. Astfel, instanța are în vedere vârsta frageda a minorei, ns. la data de_, situație în care aceasta are nevoie de stabilitate, mai ales în ceea ce privește sentimentul apartenenței la un anumit mediu familia și la un anumit cămin. Programul propus de reclamant ar conducea la "împărțirea"; minorei între mama și tata, între domiciliul mamei și domiciliul tatălui, astfel încât, ar cauza minorei un stres suplimentar și ar fi afectata stabilitatea necesara păstrării echilibrului emoțional.
Mai mult, instanța a apreciat că, dată fiind vârsta minorei, aceasta nici nu percepe semnificația zilelor speciale pentru care s-a solicitat programul de vizitare, astfel încât, încuviințarea unui program de vizitare atât de fracționat, nu ar conduce la atingerea scopului propus, de a consolida relația afectiva dintre tată si copil. Totodată, nevoia exercitării legăturilor personale cu ocazia unor evenimente speciale trebuie raportata si la celălalt părinte cu care copilul locuiește în mod stabil, care nu poate fi privat de petrecerea unor evenimente speciale alături de copil.
Instanța a apreciat că se impune o anumita ritmicitate în programul de vizitare - după cum susține si reclamantul - însă, impunerea unui program de vizitare de o zi, sau de jumătate de zi, în mod neregulat, nu constituie garanția consolidării relației părinte-copil, ci creează un dezechilibru în ceea ce privește nevoia de stabilitate a copilului, relația urmând a se consolida progresiv si nu după un calendar predeterminat.
Totodată, instanța a observat că programul de vizitare solicitat de către reclamant, vizează si relațiile personale dintre minora și ceilalți membri ai familiei individualizați de către reclamant, care pot invoca, însă, un drept propriu pe calea unei acțiunii personale si nu mediate.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că un program regulat de vizitare, lunar, în prima și în a treia săptămâna din fiecare luna, de vineri ora 18.00 și până duminica ora 20.00, este suficient pentru mențiunea legăturii permanente dintre reclamant si fiica sa, suplimentar programului stabilit prin sentința civilă nr. 20250/_ și care vizează exclusiv perioada vacanței de vara, sărbătorile de iarnă și sărbătorile pascale.
Totodată, instanța a încuviințat și programul de vizitare în ziua de 8 mai, ziua de naștere a reclamantului.
Instanța a apreciat că acest program este de natura să contribuie la consolidarea relației personale dintre tată și fiica și integrarea acesteia în mediul familial oferit de reclamant.
În exercitarea programului de vizitare, a încuviințat ca programul să se desfășoare fara prezenta pârâtei - date fiind relațiile conflictuale dintre părinți și recunoscute de aceștia - cu obligația reclamantului de a lua si a readuce minora la domiciliul stabil al acesteia.
Aspectele relevate de reclamant privind relele tratamente aplicate minorei de către mama nu sunt relevante în prezenta cauza, însă pot face obiectul analizei instanței, într-o cerere de reevaluare a exercitării autorității părintești.
Totodată, solicitările reclamantului privind încuviințarea modalităților "accesorii"; de asigurare a exercitării dreptului de vizitare constituie aspecte ale exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți, asupra cărora intervine instanța doar în cazuri concrete.
Față de cele reținute în fapt si in drept, instanța a admis in parte cererea reclamantului si a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora V. A. L., ns. la data de _
, suplimentar față de programul stabilit prin sent. civ. nr. 20250/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. in dos. nr. _
, în prima și în a treia săptămâna din fiecare luna, de vineri ora
18.00 și până duminica ora 20.00, precum și de ziua de naștere a reclamantului, în data de 8 mai, de la ora 11.00 la ora 20.00 cu luarea și readucerea minorei la domiciliu de către reclamant, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant, față de dispozițiile art.274 si 275 C.pr.civ., observând că pârâta nu a manifestat o poziție expresă de opunere față de integralitatea pretențiilor reclamantului care, oricum, au fost admise in parte, a respins cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru si onorariu de avocat.
Împotriva Sentinței civile nr.19.239/09 Octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca,
a declarat apel în termen legal reclamantul V. A. C. (f.4-7), prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul încuviințării să aibă legături personale cu minora V. A.
-L., născută la data de 25 August 2009 și în modalitățile prevăzute la pct.3, 4, 5, 9, 11 și 14 din acțiunea introductivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului în sumă de 708,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, cu înlăturarea dispoziției referitoare la respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; menținerea celorlalte dispoziții din sentința apelată, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivare apelantul a arătat că prin programul redus de vizită acordat, instanța de fond nu a cercetat îndeajuns materialul probator pentru a putea desluși, în mod obiectiv, finalitatea urmărită prin solicitările sale și cel mai important, interesul superior al minorei.
Apreciind asupra interesului minorei, instanța de fond trebuia să aibă în vedere un complex de factori care definesc întreaga viață personală a copilului și a familiei sale, respectiv vârsta și sexul copilului, relațiile sale cu părinții, afecțiunea pe care și-o poartă reciproc, conduita părinților în societate și față de minor.
Instanța trebuia să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, așa cum rezultă din art.8 din Convenție și cum este definit în practica instanței europene de contencios al drepturilor omului.
Curtea Europeană a decis că în executarea unor măsuri care țin de legătura părinților cu copiii trebuie să se țină seama de interesele superioare ale copilului și, în ipoteza în care contactele cu părinții ar risca să amenințe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autoritățile naționale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părinților.
Consideră că în calitatea sa de părinte este îndreptățit să aibă legături personale cu fiica sa, măsura fiind justificată și de împrejurarea că minora este foarte atașată de el.
Apreciază că programul solicitat reflectă cel mai bine exercitarea normală a acestui drept recunoscut, fiind și în interesul minorei stabilirea acestor legături în modalitatea arătată.
Programul solicitat în cadrul prezentei acțiuni se armonizează perfect cu interesul superior al minorei, vârsta fragedă, dorința minorei și atașamentul acesteia față de el.
M. ivul secund de apel are în vedere nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată avansate pentru faza de fond.
Consideră că dispoziția primei instanței de a respinge cererea sa de cheltuieli de judecată nu este legală, întrucât poziția procesuală a pârâtei nu a fost manifestată expres, în sens de neopunere, iar tocmai această absență a exprimării explicite conduce la reținerea culpei procesuale în accepțiunea aplicării prevederilor art.247 Cod procedură civilă.
Împotriva Sentinței civile nr.19.239/09 Octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca,
a declarat apel în termen legal pârâta SA L. (f.3), arătând că programul de vizită solicitat de apelantul V. A. -C. nu i se pare potrivit raportat la vârsta minorei și apreciază că o va afecta psihic.
Analizând apelurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Pentru termenul de judecată fixat la 19 februarie 2013 apelanta- pârâtă a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de
timbru datorată pentru apel în sumă de 4 lei și 0,3 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat (f.10).
Apelanta nu s-au conformat dispozițiilor instanței astfel încât, în ședința publică din data de 19 februarie 2012, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă și art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, excepția care a și fost admisă.
Urmare a admiterii excepției netimbrării, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat de apelanta SA L. împotriva împotriva Sentinței civile nr. 19239/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
Contrar susținerilor apelantului V. A. C., instanța de fond a avut în vedere tocmai interesul superior al minorei la stabilirea programului de vizită în modalitatea aleasă în prima și în a treia săptămâna din fiecare luna, de vineri ora 18.00 și până duminica ora 20.00, precum și de ziua de naștere a reclamantului, în data de 8 mai, de la ora 11.00 la ora 20.00 cu luarea și readucerea minorei la domiciliu de către reclamant.
Convenția de la Strassbourg din 15 mai 2003, ratificată de România prin legea nr.87/2007, în art.4 al.2 consacră " copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante ";. Este vorba despre o anumită ritmicitate, adică de stabilirea vizitelor la un interval de timp rezonabil, fără ca prin aceasta să fie lezat dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său minor.Relațiile personale constante nu presupun neapărat întâlniri între părinte și copil la intervale mici de timp, de câteva zile, cum, în speță, a solicitat apelantul în justificarea sentimentelor de afecțiune pe care acesta le nutrește față de minoră.Incontestabil că este așa, însă stabilirea și menținerea relațiilor de afectivitate nu reclamă programul de vizită în modalitate solicitată.
Dreptul de a avea legături personale cu minorul trebuie să fie exercitat strict în interesul superior al minorului și nu în raport de dorința părintelui căruia nu i-a fost încredințat.
Interesul superior al minorului presupune ca acesta să crească în mod efectiv alături de unul dintre părinți în condiții materiale și morale adecvate vârstei, preocupărilor și doleanțelor minorului.
Si din această perspectivă viața de familie este una subsidiară protejării interesului superior al minorului, important fiind, în cazul de față, câștigul pe care copilul îl poate avea din asemenea relații, iar nu cel pe care l-ar putea avea apelantul, care este obligat, alături de mamă, ca parte componentă a datoriei lor de a asigura o creștere armonioasă și echilibrată atât material, dar mai ales psihologic, emoțional și educațional copilului.
Așa cum corect, a apreciat și prima instanță, programul efectiv solicitat de apelant, este împotriva interesului minorei, deoarece ar însemna ca acest copil să fie dezorientat, să i se strice programul printr-un "du-te vino"; între mamă și tată, ceea ce ar putea provoca
minorei un dezechilibru emoțional cu consecințe nefaste în plan psihic și care nu pot fi asumate de instanță în acest mod.Apropierea minorei de mediul și de persoanele cu care trăiește apelantul trebuie să se realizeze, sub aspect temporal, treptat și la nivel psihic, prin insuflarea în conștiința minorei că și acel loc și acele persoane pot constitui o a doua casă, respectiv o a doua familie.Și aceasta, întrucât la crearea unei personalități cât mai armonios structurate a minorului contribuie nu numai factori de ordin material ci și cei de ordin emoționali, educaționali, fapt ce presupune acordarea unei atenții mediului în care trăiește minorul, a pasiunilor lui sau a persoanelor cu care interacționează.
Fără a avea în vedere și alte aspecte, ci doar vârsta minorei de 3 ani și 2 luni la data pronunțării sentinței apelate și respectiv 3 ani și 7 luni la data soluționării apelului, este lesne de observat, tribunalul având ferma convingere, că mare parte din zilele în care apelantul a solicitat programul de vizită, excluzând ziua sa de naștere, nu prezintă nici o semnificație pentru minoră, sau nu una suficientă, care să reclame o întâlnire obligatorie între tată și fiică, care dacă nu s-ar realiza ar dăuna dezvoltării armonioase a minorei.Zilele respective reprezintă de fapt dorința apelantului, care, însă, nu constituie o componentă a interesului superior al minorului și de care ar trebui să se țină seama.
Cu titlu exemplificativ, ziua de 14 februarie este ziua îndrăgostiților vizând un anumit eșantion de subiecți, adică persoane adolescentine, mature și nu neapărat copii.Același lucru se poate spune și despre zilele de 1 și 8 martie și sărbătoarea R. aliilor.În zilele de 1 și 8 martie, nimic nu împiedică pe apelant să trimită fetiței un mărțișor sau o floare, chiar și în lipsa reglementării unui program de vizită.De asemenea în ajunul sărbătorii Sf.N., apelantul, la fel, poate trimite minorei un cadou, pentru că oricum la vârsta la care este minora, cadourile sunt aduse de Moș N. și nu de părinți. Cu privire la sărbătorile pascale, programul de vizită a fost stabilit prin Sentința Civilă nr.20250/2011 a Judecătoriei C. -N. .La fel, perioada revelionului este specifică petrecerilor și nu interferează cu legăturile dintre apelant și minoră.Apoi, ziua de 1 iunie, trebuie să rămână ca ziua copilului și nu trebuie să fie asociată cu programul de vizită al minorei, ceea ce nu ar face altceva decât să creeze premisele unei confuzii în conștiința minorei.Celelalte zile nu comportă nici un fel de comentariu, cu atât mai mult, cu cât nici măcar apelantul nu a arătat care este importanța semnificației acestora pentru dezvoltarea corespunzătoare a minorei.Mai mult, tribunalul reține că, nici măcar, apelantul nu a oferit vreun argument care să justifice stabilirea unui program de vizită în 15 februarie, cu ocazia sărbătorii R. aliilor, în prima săptămână a lunilor septembrie, a cărui pertinență să poată fi analizată de către instanța de judecată.
Este întemeiată, însă, critica apelantului cu privire la cheltuielile de judecată.
Astfel, potrivit art.274 cod pr.civilă " partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.";
Art.276 cod pr.civilă stabilește că atunci când pretențiile au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre părți va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Art.275 cod pr.civilă prevede un singura caz în care pârâtul nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată și anume, când a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului.Pentru a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul trebuie să recunoască integral pretențiile reclamantului, recunoaștere care trebuie să fie expresă și neechivocă și nu dedusă din lipsa pârâtului sau nedepunerea întâmpinării.
În speță, nu există o recunoaștere efectivă a pretențiilor reclamantului de către pârâtă, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art.275 cod pr.civilă.Interpretarea dată de către instanța de fond disp.art.275 cod pr.civilă, în sensul că pârâta nu s-a opus expres și nu a depus nici întâmpinare, este eronată, deoarece pentru aplicarea dispozițiilor art.275 cod pr.civilă este necesară o recunoaștere expresă și nu o opoziție expresă.
Cheltuielile de judecată la fond suportate de apelantul-reclamant au constat în 8 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 700 lei onorariu avocațial.
Față de admiterea în parte a acțiunii, tribunalul apreciază că instanța de fond trebuia să dea eficiență disp.art.276 cod pr.civilă, impunându-se obligarea intimatei-pârâte la plata către apelantul- reclamant a sumei de 304 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de cele de mai sus, în tem.art.296 cod pr.civilă, tribunalul va admite, în parte, apelul declarat de V. A. C., împotriva Sentinței civile nr. 19239/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă, în parte, în sensul că obligă pe pârâta SA L. să plătească apelantului suma de 304 lei cheltuieli de judecată pentru fond.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentința civilă apelată.
În tem.art.274 cod pr.civilă tribunalul va obliga intimata să plătească apelantului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de V. A. C., împotriva Sentinței civile nr. 19239/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârâta SA L. să plătească apelantului suma de 304 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă.
Obligă intimata să plătească apelantului V. A. C. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de SA L. împotriva Sentinței civile nr. 19239/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
C. -S. Ș.
Red.CC/dact.APB _
Jud.fond:Grigorie Ioniță A. 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 204/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 127/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
