Decizia civilă nr. 143/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/A/2013
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. A B., judecător
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâta G. C. D. împotriva sentinței civile nr. 5396/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta-apelantă G. C. D. și reclamantul-intimat M. F. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Pârâta-apelantă G. C. D. arată că susține apelul declarat. Depune la dosar răspuns la întâmpinare, în două exemplare, sentința civilă nr. 1057/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, încheierea civilă nr. 5489/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița din data de_, tabel nominal privind frecvența minorei la școală, fișa de evaluare a minorei M. O., Adeverința eliberată de palatul copiilor B. .
Un exemplar al răspunsului la întâmpinare se comunică cu reclamantul-intimat. Reclamantul-intimat M. F. -I. se legitimează cu C.I. seria XB, nr. 2., CNP
1., cu domiciliul în B., str. E. Gîrleanu, Nr. 19, sc.C, ap. 20. Arată că se opune admiterii apelului și nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
Pârâta-apelantă G. C. D. arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării apelului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Pârâta-apelantă G. C. D. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, respingerea cererii formulată de către reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul-intimat M. F. -I. solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. nr.5396/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, prima instanță admite în parte cererea formulată de reclamantul M. F. I.
, domiciliat în B., str.E. G. nr.19, sc.C, ap.29, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta G. C. DALIA, cu domiciliul în B., str.Dragoș Vodă bl.G3, sc.B, ap.27, jud. B. -Năsăud; admite în parte cererea reconvențională formulată de G. C. DALIA și, în consecință :
Stabilește în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei M. O. F. dana, născută a la data de_, după cum urmează: în fiecare zi de miercuri câte 2 ore
, între 16,00 și 18,00 și precum și în primul sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri la ora 16,00 până duminică la ora 12,00, prin luarea minorului de la domiciliul acestuia la începutul perioadelor stabilite și readucerea lui la domiciliu de către reclamant la sfârșitul programului.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului de sistare a pensie de întreținere plătită în favoarea M. O. F. dana, născută a la data de_ .
Dispune majorarea cuantumul pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei M.
O. F. dana, născută la data de_, prin sentința civilă nr.3333/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, de la suma de 293 lei lunar, la suma de 299 lei lunar, începând cu data de_ și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
Respinge cererea pârâtei referitoare la cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că:
Prin cererea formulată de reclamantul M. F. I. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu pârâta G. C. D., sistarea pensiei de întreținere pe care acesta o plătește minorei M. O. F. dana precum și stabilirea unui program de vizitare a minorei M. O. F. dana astfel, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri - ora 16.00, până duminică - ora 15.00, a doua și a treia zi de Paști, în vacanța de vară, din 1- 15 august, în vacanța de iarnă, în anul impar, din 24 decembrie - ora 17.00, până a doua zi, 25 decembrie - ora 15.00.
În motivare se arată că reclamantul a divorțat de pârâtă în anul 2010, dată la care, prin sentință, s-a stabilit că acesta să plătească o pensie de întreținere de 293 lei lunar, având în vedere veniturile realizate la acea vreme.
Actualmente, situația financiară a reclamantului s-a schimbat, acesta nemaiavând aceleași posibilități financiare, iar pârâta realizează și ea venituri, astfel că acesta consideră că fiecare trebuie să se ocupe de minorul care i-a fost încredințat, raportat la starea financiară a fiecăruia. Reclamantul susține că are rate la bancă și rămâne cu sume foarte mici de bani astfel că, uneori, el și fetița pe care o îngrijește, nu mai au bani decât pentru strictul necesar.
Reclamantul învederează că a solicitat program de vizitare deoarece întâmpină dificultăți în a-și vedea fetița, fiind împiedicat de pârâtă să o vadă și, de cele mai multe ori, se duce la școală să discute cu ea.
În drept s-au invocat prevederile art. 262, 401, 527 cod civil și art. 14, 15 din Legea 272/2004.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată și admiterea cererii sale reconvenționale, dispunându-se majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul, în raport de venitul său lunar.
În motivare se arată că pârâta a divorțat de reclamant în_ iar prin sentința civilă nr. 3333/2010 s-a dispus obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere lunare de 97 lei, în raport cu veniturile realizate de fiecare în acea perioadă.
Așa cum arată și reclamantul în acțiunea introductivă, situația financiară i s-a schimbat, respectiv veniturile pe care le realizează în prezent la SC Rombat SA sunt de peste 1.700 lei lunar, iar în anul 2010 realiza un venit de aprox. 1.200 lei lunar. Faptul că reclamantul are rate la bancă nu îl scutește de la plata pensiei de întreținere la care este obligat și, mai mult, banca acordă credite în raport cu veniturile pe care le are debitorul și, din moment ce reclamantul a reușit să dobândească un credit, înseamnă că realiza venituri suficiente pentru a achita ratele și pentru a-și întreține familia.
Pârâta mai arată că este angajată la SC Raal SA unde realizează un venit de 700 lei lunar, fapt pentru care consideră că este în măsură să afirme că nu are posibilități financiare să-și îngrijească copilul minor în vârstă de 9 ani și să achite cheltuielile de întreținere ale locuinței.
Referitor la stabilirea unui program de vizitare a minorei M. O. F. dana trebuie avut în vedere interesul copilului care, de altfel, nu este de acord cu acest program, așa cum prevede art. 16 din Legea 272/2004: copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă
există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În drept s-au invocat prevederile art. 262, 263, 401, 527-559 Cod civil și art. 16 din Legea 272/2004.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 10-19,15-21).
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din_, pârâta a solicitat să se dispună respingerea acțiunii introductive ca netemeinică și nelegală, și admiterea cererii sale reconvenționale, reiterând aspectele de fapt și de drept expuse anterior. În plus, pârâta mai arată că veniturile realizate de reclamant în ultimele șase luni sunt de 1.794 lei lunar iar rata lunară pe care o are de achitat este de 360 lei, astfel că deține venituri suficiente pentru a-și întreține familia. Dar pârâta locuiește cu chirie, împreună cu fiica sa, reclamantul locuind în apartamentul care i-a rămas în proprietate în urma divorțului.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 37-38).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond reține următoarele :
Prin sentința civile nr.3333/_ (f.4) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei părților precum și încredințarea celor doi minori după cum urmează: minora M. D. -N., născută la data de_, a fost încredințată reclamantului, pârâta fiind obligată să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere de 97 lei lunar, iar minora M. O. -F. dana, născută la data de_, a fost încredințată pârâtei, reclamantul fiind obligat să plătească o pensie în sumă de 293 lei lunar.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat sistarea pensiei de întreținere, motivat de faptul că veniturile sale s-au redus ca urmare a achitării unor datorii la întreținere precum și ca urmare a contractării unui credit bancar, și stabilirea unui program de vizitare a minorei încredințate de instanță pârâtei, motivat de faptul că pârâta se opune ca acesta să se vadă cu fiica sa mai mică, iar prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul, pe motiv că veniturile sale au crescut între timp, a solicitat respingerea cererii de sistare a pensiei precum și a cererii de stabilire a unui program de vizitare a minorei, pe motiv că nu ar fi în interesul acesteia.
Analizând cererea reclamantului de stabilire a unui program de vizitare a fiicei sale mai mici care locuiește cu pârâta, instanța reține că potrivit art.401 Cod civil, părinții separați de copilul lor păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta. Astfel, dispozițiile legale menționate consacră dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, în speță reclamantului, de a avea legături personale cu copilul său, drept care se poate realiza în modalitățile prevăzute de art.14 și art.15 alin.l lit.a,b,c din Legea nr.272/2004, respectiv prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea acestuia la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Instanța reține că potrivit art.14 alin.3 din Legea nr.272/2004, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Acest drept recunoscut de lege părintelui este subordonat principiului interesului superior al copilului, potrivit art. 2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului iar acesta va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Pentru soluționarea cererii instanța a procedat la adierea minorei în camera de consiliu, astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal de la f.23, s-au administrat
interogatorii ale ambelor părți și au fost audiați doi martori, ale căror declarații se află la f.32-33.
Din probele administrate, rezultă că într-adevăr pârâta se opune ca reclamantul să aibă relații apropiate cu fiica sa cea mică însă nu există dovezi care să conducă la concluzia că stabilirea unui program de vizitare în favoarea reclamantului precum și realizarea unei apropieri a minorei de tatăl său și de sora sa mai mare, care locuiește cu acesta, ar fi în detrimentul minorei.
Instanța apreciază că este în interesul minorei apropierea de tatăl și de sora sa mai mare, persoane cu care a avut o relație bună și a locuit până în urmă aprox.1 an, astfel cum rezultă din declarația de la f.33, însă având în vedere poziția acesteia precum și vârsta minorei, instanța va admite doar în parte cererea și va stabili un program de vizitare după cum urmează: în fiecare zi de miercuri câte 2 ore, între 16,00 și 18,00, ținând seama de programul zilnic al minorei, precum și în primul sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri la ora 16,00 până duminică la ora 12,00, prin luarea minorului de la domiciliul acestuia la începutul perioadelor stabilite și readucerea lui la domiciliu de către reclamant la sfârșitul programului, program ce poate fi modificat în condițiile art.403 din Codul civil.
Potrivit adeverinței de la f.15, venitul net realizat din salariu de către reclamant a variat pe parcursul ultimelor șase luni, media venitului fiind de 1794 lei lunar, iar potrivit adeverinței de la f.21, pârâta realizează un salariu net de aprox.670 lei lunar.
Analizând cererea de sistare a pensie de întreținere formulată de reclamant precum și a cererii reconvenționale de majorare a pensiei formulată de pârâtă, instanța reține că pensia de întreținere se stabilește potrivit art.529 din Codul civil, care prevede că întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii iar cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat, prin urmare criteriile avute în vedere sunt venitul net realizat și numărul de persoane aflate în întreținere și nu rate la bancă, cheltuieli cu întreținerea locuinței și alte asemenea.
În consecință, instanța va respinge cererea reclamantului de sistare a pensiei de întreținere stabilite în sarcina sa și va admite cererea de majorare a pensiei formulată de pârâtă, urmând ca pensia să fie majorată, conform criteriilor arătate, de la suma de 293 lei lunar la suma de 299 lei lunar, începând cu data formulării cererii,_ și până la majoratul minorei sau alte dispoziții.
Instanța va respinge cererea pârâtei de obligarea a reclamantului la plata de cheltuieli de judecată întrucât nu există dovezi cu privire existența și cuantumul unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței, expuse, în termen, a declarat apel, pârâta reclamantă reconvențională, G., C. D.,
care a solicitat schimbarea ei în parte în sensul de a se respinge cererea reclamantului având obiect stabilirea unui program în care acesta să aibă legături personale cu minora M. O. F. dana, arătând că nu este în interesul minorei ca aceasta să aibă legături cu tatăl, susț
inând că minora refuză să meargă la tată, că în ultimii ani cei doi s-au întâlnit de doar 2-3 ori, că reclamantul se confruntă cu o neacceptare a divorțului și încearcă să folosească pe copii pentru a se răzbuna pe ea; că reclamantul vizitează des rudele sale care locuiesc în condiții mizere, într-un cartier de romi, unde este violență, atât verbală cât și fizică, mizerie, gălăgie, minora este înfometată iar pentru aceștia școala nu are nicio importanță; că reclamantul nu este preocupat să asigure minorei nevoile stricte ale supraviețuirii.
Prin întâmpinarea formulată intimatul
M. F. -I. (f.11) acesta a arătat că el renunță la programul de două ore stabilit pentru ziua de miercuri, pentru a da posibilitatea minorei să participa la cursurile extrașcolare, dans teatru, creație literar și, în rest a solicitat respingerea apelului. A arătat că susținerile apelantei nu sunt reale că, dimpotrivă el a fost cel care a hotărât să pună capăt căsniciei, tocmai pentru a proteja pe cele doză fetițe, că problemele grave din familie se datorează apelantei și nu lui, că aceasta l-a reclamant de mai multe ori atât la organele de cercetare penale(având trei
dosare) cât și la instanța civilă, pentru evacuare. Apelanta a depus și note scrise potrivit art.244 din Noul cod de procedură civilă, prin care a reiterat cererile formulate prin apelul declarat.
Apelanta a depusă răspuns la întâmpinare(f.15) prin care a reiterat motivele din cererea de apel și a mai arătat că minora este stresată în prezența tatălui, că acesta merge la școală îmbrăcat murdar și vorbește urât
Apelul declarat este fondat dar numai în limita în care intimatul a fost de acord cu modificarea programului în care intimatul va avea legături personale cu minora.
Deși apelanta susține că interesul minorei este ca aceasta să nu aibă legături personale cu tatăl său, din probele administrate în fața instanței de fond cât și din înscrisurile depuse în apel nu rezultă că sunt prezente motive temeinice care să justifice interzicerea legăturilor dintre tată și fiica acestuia.
Dimpotrivă, este în interesul minorei ca aceasta să aibă legături cu tatăl iar atitudinea acesteia de a fi reticentă în a merge la locuința tatălui este determinată și de conduita mamei care, în loc să încurajeze minora să dezvolte o legătură normală cu tatăl, îi insuflă acesteia neîncredere și temere în a avea legături firești cu celălalt părinte.
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică
ș
i morală normală, la echilibru socio-afectiv ș
i la viaț
a de familie.
Susținerile apelantei legate de comportamentul fostului ei soț și de pericolele în care ar fi pusă minora dacă ar merge la locuința tatălui apar ca atât mai mult neîntemeiate cu cât, ea a fost de acord ca cealaltă fetiță, rezultată din căsătoria părților, la divorț, să fie încredințată, spre creștere și educare tatălui, să crească și să locuiască permanent același mediu, pe care, în prezent, apelanta îl consideră nepotrivit pentru cealaltă fetiță.
Atât apelanta cât și intimatul au obligația de a trece peste resentimentele personale pe care le au unul față de altul și apelanta trebuie să înțeleagă că nu este vorba doar de dreptul tatălui de a avea legături cu fetița ci este în interesul minorei L.
F. dana să crească apropiată și de tatăl ei, deoarece copilul chiar separat de unul dintre părinți, are dreptul de a avea relații armonioase cu ambii părinți, pentru că o relație bună cu ambii părinți creează premisa dezvoltării unei personalități armonioase a copilului.
Părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celalalt părinte, precum și cu ceilalți frați. Această obligație a părintelui cu care copilul locuiește, nu este doar o obligație morală, ci este o obligație legală, prevăzută de dispozițiile art. 15 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 257/_ .
Având în vedere că prin, întâmpinarea formulată, intimatul a fost de acord ca programul în care are legături cu fetița sa să fie restrâns, în sensul de a se înlătura din program cele două ore din fiecare zi de miercuri, justificat de faptul că nu dorește să afecteze programul extrașcolar al fetiței, tribunalul va lua act de această poziție a intimatului și va schimba programul în care acesta va avea legături personale cu fetița L.
-F. dana în limitele acordului intimatului.
Prin urmare, în baza art. 296 din codul de procedură civilă din 1865, apelul va fi admis, sentința va fi schimbată în parte, în sensul că programul în care reclamantul va avea legături personale cu minora M. O. -F. dana este următorul: în primul sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 16, până duminică la ora 12, prin luarea minorei de la domiciliul acesteia la începutul programului și readucerea acesteia la domiciliu de către reclamant, la sfârșitul programului și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În apel, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de pârâta G. C. D., domiciliată, în B., strada S., bloc 4(P-1), apa.78, etaj 4, împotriva sentinței civile nr.5396/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
- programul în care reclamantul va avea legături personale cu minora M. O. F. dana este următorul: în primul sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 16, până duminică la ora 12, prin luarea minorei de la domiciliul acesteia la începutul programului și readucerea acesteia la domiciliu de către reclamant, la sfârșitul programului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Fără cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
R. -I. B. | G. -C. F. N. | G. |
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /4 ex. Judecător fond MMC
| ← Decizia civilă nr. 301/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 135/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
