Decizia civilă nr. 368/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 368/A/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant G. P. R., împotriva Sentinței civile nr. 18222/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat G. D. A., autoritate tutelară C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect stabilire program vizitare minor DISJ DIN_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
reprezentanta apelantului avocat G. I. Stanca
reprezentanta intimatei avocat Meteș D. Lipsă fiind:
autoritate tutelară - C. LOCAL AL M. C. N.
intimat Pârât - G. D. A.
apelant Reclamant - G. P. R.
martor P. P. T.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că a fost depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere al martorului P. P. T., din conținutul acestuia reieșind faptul că la data de_ la adresa indicată prin mandatul de aducere, a fost găsită soția martorului care a declarat că soțul acesteia este plecat din localitate și nu s- a primit citație.
Reprezentanta apelantului învederează instanței faptul că martorul P.
P. T. locuiește în imobilul din litigiu, iar când a fost d-nul expert la fața locului nu a permis efectuarea de măsurători. Mai arată reprezentanta apelantului faptul că martorul P. P. T. a dat declarație privind domiciliul acestuia, respectiv domiciliul unde a fost citat cu mandat de aducere.
Reprezentanta intimatei arată instanței că martorul a fost citat la ambele adrese indicate. Mai mult decât atât, solicită a se reveni asupra acestei probe raportat la faptul că nu are relevanță în cauză. De asemenea reprezentanta intimatei învederează instanței faptul că mandatul de aducere nu se efectuează la data procesului, ci înainte cu o săptămână, însă martorul nici măcar nu a fost citat. Mai arată reprezentanta intimatei faptul că martorul se va muta de la adresă pentru că îi expiră contractul de închiriere.
Instanța, după deliberare apreciază că procedura de citare cu martorul
P. P. T. este îndeplinită, acesta fiind citat cu mandat de aducere la adresa de domiciliu indicată de acesta, iar în ceea ce privește susținerea că are un contract de închiriere se apreciază că acesta nu a făcut dovada reședinței acestuia la imobilul închiriat.
Părțile arată faptul că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterea cererii de partajare a folosinței locuinței, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantului învederează instanței faptul că apelantul nu dorește decât locuință de pe str. D.D. R., iar celelalte două, respectiv salonul și casa în care locuiește mama reclamantei nu sunt a acestuia, motiv pentru care nici nu le-a solicitat.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 18222 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de stabilire program vizitare minor formulata de reclamantul G. P. R., împotriva pârâtei G. D. A. .
S-a admis cererea formulată de pârâta-reclamanta reconvențională G.
D. A. împotriva reclamantului-pârâta reconvențional G. P. R. . S-a atribuit beneficiul locuinței situate în mun. C. -N., str. D. D. R.
, nr. 14, jud. C., către pârâta reclamanta reconvențională G. D. A. până la soluționarea cererii de partaj a bunurilor comune.
S-a respins cererea reconvențională formulata de către reclamantul G.
P. R. împotriva pârâtei G. D. A., având ca obiect partajarea folosinței locuinței situate în mun. C. N., str. D. D. R., nr. 14, jud. C., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantului de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.
A obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 2790 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 803/_ pronunțata în dos. nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul G. P. R. și pârâta P.
D. A. (fosta G. ) prin acordul soților, încuviințarea exercitării în comun a autorități părintești asupra minorului G. P. M., născut la data de_ și stabilirea domiciliului minorului la mama.
Obiectul cauzei de față îl constituie atribuirea beneficiului locuinței conjugale situate in imobilul situat în localitatea C. -N., str. D. D. R., nr. 14 C, jud. C., asupra cărora părțile au avut păreri divergente in ceea ce privește modalitatea concreta de folosire.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța concluzionează că între părți se menține o situație conflictuală, chiar si după desfacerea căsătoriei prin acordul părților, generata de modalitatea de desfășurare a programului de vizitare al minorului și problema partajului bunurilor comune, părțile având păreri diferite în ceea ce privește contribuția la dobândirea bunului. Chiar si anterior pronunțării divorțului, între părți a existat o situație tensionata, materializata în acte de violență reciproce (certificatele medico-legale de la f. 75, 76) sau de violența asupra bunurilor, recunoscute parțial de părți si confirmate de martori, stare conflictuală care se menține și în prezent. Deși părțile au încercat dovedirea culpei celuilalt în ceea ce privește imposibilitatea de conviețuire, instanța a apreciat că
folosința în comun a imobilului ce a constituit locuința de familie a părților
- astfel cum a solicitat ca si una din variantele de partaj reclamantul - nu este imposibila din cauza conduitei ambelor părți.
Astfel, ambele părți au recunoscut că între părți exista discuții conflictuale cu privire la partajul bunurilor comune si programul de vizitare (întrebarea nr. 7 din interogatoriul reclamantului și întrebarea 4 din interogatoriul pârâtei). Din răspunsurile părților la interogatoriul coroborat cu planșele foto depuse de ambele părți și declarațiile martorului B. E. rezultă că aceștia își aduc acuze reciproce - direct sau indirect - cu privirea la modul de viață, relațiile cu alte persoane, împrejurări de natura să întrețină și chiar să amplifice relația conflictuală dintre foștii soți, în ipoteza în care aceștia ar conviețui împreuna. Mai mult, părțile au împreună un copil minor, al cărui domiciliu a fost stabilit la pârâta, astfel încât, aprecierea asupra posibilității reale de coabitare a soților în fostul domiciliu
comun se va face si în funcție de acest aspect. Astfel, deși nu s-a făcut dovada unei conduite necorespunzătoare a reclamantului față de copil, ci dimpotrivă, martorii B. E. și H. A. declarând că l-au văzut pe reclamant petrecând timp cu copilul, relația tată - copil fiind un foarte buna, instanța a apreciat că nu ar fi benefic creșterii si dezvoltării minorului în climatul familial întreținut de ambele părți. Concluzionând, instanța a apreciat că părțile sunt incapabile să gestioneze situațiile conflictuale, să-și atenueze reproșurile reciproce - care până la urma au constituit motivul determinant al divorțului părților - și să găsească soluțiile adecvate pentru ambele părți, motiv pentru care atribuirea folosinței comune a fostei locuințe conjugale a soților este exclusa.
În ceea ce privește atribuirea folosinței locuinței unuia dintre foștii soți, instanța a reținut următoare:
Din probele administrate în cauza rezulta că reclamanta este cea care a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minorul, acuzând comportamentul agresiv al reclamantului față de aceasta. Ori, stările conflictuale nu s-a dovedit că au fost generate exclusiv de către reclamant - martora Ionuț Ana M. nu a asistat la conflictul dintre părți, ci doar i-a a văzut pe amândoi cu leziuni - și ar fi justificat o acțiune de evacuare a reclamantului pe acest motiv, însă pârâta nu a formulat o asemenea acțiune. Pe de alta parte, nici reclamantul nu a făcut dovada faptului că locuiește in mod continuu în imobilul fostul domiciliu comun și că îl percepe ca și domiciliul. Astfel, martorul H. A. - care locuiește în imediata vecinătate a acestui imobil - a arătat că, de aproximativ 2-3 luni nu mai locuiește nimeni în imobil, însă i-a văzut atât pe reclamant, cât si pe pârâta în incinta imobilului. De asemenea, martorul a arătat că a văzut imobilul fiind golit de obiectele de mobilier si personal a văzut că spațiul principal al casei era gol, iar pârâtul i-a spus că nu mai are apa si gaz, iar in imobil doarme din când în când. De asemenea, si din planșele foto depuse la dosar (f. 100.-101) imobilul are un aspect neîngrijit, de imobil nelocuit.
În acest context, instanța a apreciat că nu rezulta din conduita reclamantului faptul că aceasta s-a comportat față de fostul domiciliu comun ca fiind locuința sa, prin amenajarea acestuia ca si spațiu de locuit și prin desfășurarea vieții cotidiene în incinta spațiului, astfel încât, să determine atribuirea folosinței exclusive a acestuia către reclamant.
În ceea ce o privește pe pârâta, instanța a apreciat că este oportună atribuirea folosinței exclusive a imobilului către aceasta, spațiul constituind locuința familiei, astfel cum aceasta este definita de art. 321 c.civ. În acest sens, instanța a apreciat că este în interesul superior la minorului G.
P. M., ca acesta să locuiască în imobilul ce i-a constituit cămin și să se bucure de stabilitatea unui cămin în care să crească si să se dezvolte.
Pentru toate aceste motive, instanța a atribuit beneficiul folosinței exclusive a imobilului situat în C. N., str. D. D. R., nr. 14 C, jud. C. către pârâta P. D. A. (fosta G. ) și, corelativ, a respins cererea reclamantului având același obiect.
Față de dispozițiile art. 274 c.pr.civ. a obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 2790 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată si a respins cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, ulterior recalificat apel, reclamantul G. P. R.
, solicitând instanței admiterea apelului și în consecință modificarea sentinței atacate în senul respingerii acțiunii reclamantei G. D. -A. și admiterii cererii reconvenționale a acestuia în sensul dispunerii partajării locuinței situate în C. -N., str.
D.D. Roșea nr. 14C, județul C., până la soluționarea partajului de bunuri, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată faptul că instanța de fond a acordat în exclusivitate folosința locuinței intimatei G. D. -A. pe motiv că aceasta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, împreună cu minorul.
Un alt motiv reținut de instanța de judecată în justificarea soluției pronunțate a fost determinat de faptul că acesta nu poate gestiona situațiile conflictuale dintre el și intimată.
Arată reclamantul apelant faptul că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv martorii audiați, s-au confirmat susținerile acestuia privind comportamentul său atât cu reclamanta, cât și cu minorul G. P. -M. .
De asemenea, instanța a respins cererea reconvențională a acestuia pe motiv că nu ar fi făcut dovada folosirii efective a locuinței domiciliul conjugal, că ar fi golit întreaga casă de obiecte și pe motiv că ar fi relatat faptul că în casă nu mai există gaz și apă.
Învederează reclamantul apelant faptul că a făcut toate demersurile necesare în vederea repornirii utilităților în casa care reprezintă domiciliul conjugal, iar în prezent toate aceste utilități sunt funcționale, tocmai pentru ca acest imobil să poată fi locuit, motiv pentru care intimata 1-a dat în chirie, însă fără acordul lui, sau măcar solicitarea părerii cu privire la închiriere.
în ceea ce privește golirea casei de obiecte precizează reclamantul că, reclamanta a golit aproape toate încăperile și i-a aruncat din casă toate bunurile personale, recurgând la astfel de gesturi pentru a se răzbuna pe el.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut faptul că acesta nu a făcut dovada folosirii efective a locuinței și că nu locuiește în prezent în locuință.
Arată reclamantul apelant faptul că este adevărat că locuiește în prezent, cu titlu temporar, în Anglia unde prestează servicii de antrepriză pentru a obține un venit suficient astfel încât să se poată întoarce în țară și să își poată relua activitatea. A fost nevoit să recurgă la plecarea din țară deoarece nu mai are în prezent alte venituri de care să beneficieze, dar anul acesta se va reîntoarce, motiv pentru care a solicitat partajarea folosinței locuinței, pentru a avea unde locui.
Mai mult, acesta nu beneficiază de alte imobile în C. -N., singurele imobile la care este coproprietar, sunt cele cumpărate în timpul căsătoriei cu intimata, respectiv C. -N., str. D.D. Roșea nr. 14C, județul C., C. -N. ,
str. S. Celibidache, C. -N., str. Viilor nr. 54B, județul C. și în care nu îi este permis să intre, de către aceasta, fiind locuit de mama ei.
Singurul imobil care poate fi locuit este cel din C. -N., str. D.D. Roșea nr. 14C, județul C. deoarece imobilul de pe strada Viilor 54 B este un spațiu comercial, unde intimata are un salon de înfrumusețare, iar cel de pe strada S. Celibidache este dat în chirie, astfel încât nu poate locui niciunul dintre ei acolo.
Instanța, în mod greșit a acordat folosința locuinței doar intimatei, luând în considerare faptul că mama ei deține mai mult imobile în proprietate, având posibilitatea de a locui nu doar în aceste imobile, dar și în locuința Părinților ei.
Arată apelantul faptul că părinții lui sunt decedați, iar singura rudă apropiată pe care o are este fratele său, însă acesta locuiește împreună cu familia într-un apartament, neavând loc și pentru el.
Dar, chiar și dacă acesta ar avea loc disponibil pentru el, nu înțelege de ce ar trebui să fie nevoit să locuiască în alt imobil, având în vedere că domiciliul conjugal, este reprezentat dintr-un imobil care este coproprietate, cu 2 nivele și care a fost construit în cea mai mare parte de el, și care este, totodată, partajabil.
Cu privire la comportamentul acestuia față de intimată și de minor, apelantul arată faptul că intimata nu a reușit să facă dovada violenței lui față de aceasta sau față de minor prin nici un mijloc de probă, tocmai pentru că nu există și nu au existat niciodată semne de violență.
Însăși martorii audiați în cauză au confirmat că este o persoană liniștită, fără antecedente de violență sau comportament neadecvat.
Mai mult, aceștia l-au văzut constant împreună cu minorul G. P.
-M. relatând faptul că îl îngrijește, se ocupă zilnic de el și încearcă să își petreacă timpul cu el, ori de câte ori îi este permis de mama acestuia.
Doar martora propusă de intimată a încercat să denatureze situația și relația dintre ei, fiind în cel mai probabil caz îndemnată de intimată, însă
inclusiv instanța a reținut în sentință faptul că aceasta nu a asistat la nici un conflict dintre el și intimată.
În dosarul de Ordonanță Președințială nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 3080/2012 al Judecătoriei C. -N., instanța a constatat faptul că mărturia martorei Garduli Ana-M. apare ca fiind subiectivă, martora neputând preciza în ce mod a agresat-o pârâtul pe reclamantă și mai mult precizează că o singură dată l-a văzut într-o stare de agitație, cauzată de comportamentul neadecvat al intimatei.
Astfel, din declarațiile martorilor consemnate în cauză nu se poate concluziona decât un singur aspect, și anume faptul că acesta a fost singurul care a fost agresat de tatăl reclamantei și de reclamantă, singurul tratat cu o lipsă desăvârșită de respect.
In ceea ce privește certificatele medico-legale depuse de intimată, precizează apelantul că din cuprinsul acestora nu reiese cine a fost autorul violențelor exercitate asupra ei. Violențele la care face referire intimata nu pot fi definite violențe în adevăratul sens al cuvântului deoarece leziunile au fost provocate de acțiunea intimatei care și-a rupt unghiile lovindu-l pe el în cap cu o cană, în salonul acesteia, (aspect consemnat în dosarul de ordonanță președințială la care a făcut referire și care face și obiectul unei plângeri penale, în acest sens).
Atitudinea reclamantei, în ceea ce privește acest imobil este total nefondată și menținută doar în scop de șicană deoarece aceasta nici măcar nu plănuiește să se reîntoarcă să locuiască în acest imobil cu minorul.
Ceea ce este de totală rea-credință în toată această situație este faptul că reclamanta și acesta dețin împreună trei imobile în C. -N., la care a făcut referire aceasta solicitându-i să evacueze imobilul, deși are în prezent mai multe posibilități de a se muta sau de a locui, inclusiv în casa părinților acesteia.
Mai mult, intimata a încercat să dovedească faptul că al ar conviețui în prezent cu o altă persoană, dar aceasta a declarat în interogatoriul luat faptul că nu mai locuiește la adresa din C. -N., str. D.D. Roșea nr. 14C, locuind în fapt la adresa din C. -N., str. Erkel F., într-un apartament situat într-o vilă. Nu se menționează nicăieri că aceasta ar conviețui cu o altă persoană, deși este evident acest lucru.
Însă, personal, arată apelantul că nu vede din ce punct de vedere ar fi greșit sau contrar normelor morale ca, la rândul său să conviețuiască cu o altă persoană, având în vedere existența sentinței de divorț intervenită între părți (situație care nu este reală).
La data de_ intimata G. D. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimata arată faptul că din anul 2012 apelantul este plecat în Anglia, moment de la care nu a mai venit la ea și la copil și nu a mai prestat întreținerea în favoarea minorului.
În septembrie a achitat pentru 9 luni restanță suma de 900 lei (100 de lei pe lună).
Menționează intimata că doar grădinița specială a minorului este de
1.000 lei pe lună, mai având nevoie de bani pentru medicamente, haine, mâncare etc.
În apartamentul comun, apelantul a distrus bunuri, instalații, obiecte sanitare etc, toate sunt obiectul dosarelor penale, după cum urmează, respectiv: 8698/11671/P/_ ; 621954/9487/P/_ ; 621960/9488/P/_ pentru distrugere și sunt în curs de soluționare.
În condițiile în care apelantul nu plătește pensia de întreținere și pentru remedierea stricăciunilor produse la imobil de către apelant, a trebuit să se gândească la închirierea apartamentului, iar din banii obținuți din chirie, să repare stricăciunile, și să-și asigure traiul zilnic, etc.
Intimata a mai menționat că stă în chirie într-un alt imobil, unde chiria este achitată de prietenul său.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
În susținerea cererii de atribuire exclusivă a folosinței imobilului situat în mun.C. -N. str.D.D.R. nr.14C, jud.C., intimata G. D. A. a invocat comportamentul violent al apelantului G. P. R. față de ea și față de minorul rezultat din relațiile de căsătorie ale părților, acte de violență ale acestuia exercitate asupra bunurilor și care au produs imobilului mai multe stricăciuni, așa încât este imposibilă conviețuirea lor în același imobil.Intimata a mai susținut că violențele fizice exercitate de către apelant asupra sa au determinat-o să părăsească domiciliul comun împreună cu minorul și să locuiască cu chirie.
În opoziție, apelantul a arătat că nu a manifestat nici față de intimată și nici față minor acte de violență fizică, certificatele medico-legale necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.Apelantul a mai arătat că cea care a golit încăperile este intimata care i-a aruncat în stradă toate bunurile personale, iar tatăl acesteia i-a întrerupt toate utilitățile în încercarea de a-l determina să părăsească imobilul.
Aspectul necontestat de către părți și reținut, în mod corect, de către instanța de fond este că între părți există o stare conflictuală continuă, părțile aducându-și acuze reciproce cu privire la modul de viață, relațiile cu alte persoane, raporturile cu minorul, toate acestea pe fondul litigiului privind sistarea comunității de bunuri.
Rămâne de analizat dacă această relație conflictuală este una de substanță, care să facă imposibilă conviețuirea foștilor soți în sensul partajării folosinței imobilului, dacă fostul soț are sau nu alt spațiu de locuit, iar faptele abuzive comise de soțul turbulent pun în pericol integritatea fizică și morală a celuilalt soț sau a copilului.
Contrar opiniei primei instanțe, tribunalul reține că starea tensionată dintre părți, așa cum este prezentată de către intimată nu este suficientă pentru a se dispune atribuirea beneficiului folosinței imobilului exclusiv în favoarea acesteia.
Încercarea intimatei de a-l prezenta pe apelant ca o persoană turbulentă, agresiv fizic și verbal nu s-a dovedit a fi una de succes.
Prin Sentința Civilă nr.803/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost desfăcută prin acordul părților căsătoria dintre apelant și intimată.Totodată s-a stabilit la mamă locuința minorului G. P. M. născut la data de_ din căsătoria părților.
Așa cum au arătat părțile la interogator, apelantul a rămas să locuiască singur în imobil din luna decembrie 2011, dată de la care intimata s-a mutat într-un alt apartament.
Intimata a acreditat ideea că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun determinată fiind de comportamentul violent al apelantului.În dovedirea aceste susțineri intimata a depus 2 certificate medico- legale.(f.75,76 dosar fond).
Legat de acest aspect, martorul B. E. A. a arătat că în luna decembrie 2011, între părți a avut loc o altercație, intimata lovindu-l pe apelant cu o cană în cap, spărgându-i capul.Martorul o descrie pe intimată ca fiind o persoană irascibilă și mereu nemulțumită.
Martora Ionuț Ana-M. a arătat că între părți a mai avut loc un conflict la salonul de înfrumusețare pe care îl deține intimata, când apelantul a solicitat cheia de la dulapul cu actele societății.Nemulțumit că nu i s-a dat cheia, apelantul a luat o rangă și a început să distrugă mai multe lucruri din salon.Martora a mai arătat că nu a văzut părțile îmbrâncindu-se, însă atât apelantul cât și intimata au prezentat urme de sânge și leziuni.(f.51 dosar fond.).
Că între părți au avut loc certuri și scandaluri o confirmă și martorul
H. A. -V. care locuiește la aproximativ 50 metri de imobilul în discuție.Astfel, arată martorul că odată a auzit strigăte și un ton mai ridicat de voce de femeie.De asemenea martorul a mai arătat că l-a văzut pe apelant cu o tăietură în zona capului, acesta spunându-i că a fost lovit de intimată cu o cană în cap.(f.70 dosar fond).
Din cele relevate, tribunalul reține că, în egală măsură, părțile sunt vinovate de stadiul în care au ajuns relațiile lor, nu doar apelantul.
Apoi, nu a fost dovedită deteriorarea imobilului, în mod deliberat de către apelant.
Astfel, martorul H. A. -V. a arătat că într-o zi din anul 2012, venind acasă a constatat că accesul pe stradă este blocat de o mașină mare, în care a văzut că se încărcau obiect de mobilier.Sunându-l pe apelant, acesta i-a spus că nu știe nimic despre această împrejurare.Martorul a
arătat că mobila a fost scoasă din locuință de către intimată, ajutată fiind de prietenul ei și de încă două persoane.(f.70, 121).
În acest sens este și declarația martorului B. E. A. care a arătat că a fost în vizită la apelant și a observată că nu este mobilă, în afară de camera în care locuiește efectiv acesta.(f.50 dosar fond).
Martorii H. A. -V. și B. E. A. au mai arătat că, în încercarea de a-l determina pe apelant să părăsească imobilul, tatăl intimatei, care locuiește în vecinătate i-a tăiat în iarna anului 2011-2012 conducta de apă și de gaz, astfel că imobilul a rămas fără utilități.Martorul
B. E. A. a arătat că l-a ajutat pe apelant să remedieze alimentarea cu apă și căldură a imobilului, apelantul locuind la el o perioadă de timp.(f.121,122 dosar apel).
În ce privește incidentele cu firma de pază, au fost determinate de faptul că intimata a montat alarmă la imobil și a schimbat yala de la ușa de acces în locuință, apelantul venind la imobil pentru a-și lua unele lucruri din imobil.
În toamna anul 2012, apelantul a plecat în Anglia, unde lucrează și revine în țară în fiecare lună pentru a-și vizita copilul.
După plecarea apelantului, intimata a închiriat imobilul în discuție, motivând nevoia de bani pentru aducerea imobilului în stare locuibilă.Aceasta este contrazisă de martorii H. A. V. și B. E. A. care au arătat că după plecarea apelantului, la momentul închirierii, imobilul era în stare bună.
Referitor la comportamentul apelantului față de minor, nici unul dintre martorii audiați nu a reliefat ca fiind necorespunzător, dimpotrivă au arătat că între cei doi există o relație normală, copilul fiind văzut în compania sa.De asemenea apelantul apare ca fiind preocupat de copil, față de care manifestă afecțiune și calm.
Față de toate acestea, tribunalul apreciază că apelantul, prin comportamentul său nu constituie un real pericol pentru integritatea fizică și morală a intimatei și a copilului lor minor.
Un alt aspect care se impune a fi analizat este și situația locativă a celor doi foști soți, din punctul de vedere al nevoii unui spațiu locativ.
Astfel, apelantul nu mai are o altă locuință, părinții fiind decedați, iar fratele său locuiește împreună cu familia într-un apartament.De asemenea
martorii H. A. V. și B. E. A. au arătat că s-au oferit să-l găzduiască pe apelant peste noapte, când intimata nu îi permitea accesul în
locuință, sau când socrul său i-a întrerupt furnizarea de apă și căldură, fapt ce atestă că apelantul nu are un alt imobil unde să locuiască.
Din starea de fapt care s-a conturat din susținerile părților și probele testimoniale nu s-a desprins nevoia exclusivă și stringentă a intimatei în asigurarea unui spațiu locativ.
Intimata nu a locuit în imobil, pe care a înțeles să îl închirieze și nici nu a apelat la ajutorul părinților săi, care locuiesc lângă imobilul în litigiu.
Așa cum a reieșit din declarația martorului Antohe L. Severus
intimata locuiește împreună cu acesta într-un apartament.Deși intimata a negat, din fotografiile depuse la filele 73,74 dosar, reiese că are cu martorul Antohe L. Severus o relație mult mai apropiată, aceasta fiind adevăratul motiv pentru care locuiesc împreună și nu nevoia intimatei pentru un spațiu de locuit.
Așadar este greșită reținerea instanței de fond, că doar apelantul nu s- a comportat față de fostul domiciliu comun ca fiind locuința sa, în condițiile în care nici intimata nu își desfășoară viața cotidiană în acest imobil.Mai
mult martorul B. E. A. a arătat că de creșterea copilului părților se ocupă părinții intimatei.
Potrivit art.321 cod civil locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii.
Față de aceste dispoziții legale și neexistând nici un impediment major, tribunalul reține în lipsa partajului bunurilor comune, că ambii sunt
îndreptățiți să le stăpânească.
Pe de altă parte, imobilul fiind închiriat, nimic nu justifică ca doar
intimata, să încaseze contravaloarea chiriei până la sistarea comunității de bunuri.
Un partaj al folosinței imobilului este posibil și în raport componența construcției, care așa cum rezultă din schițele de la filele 45-47 din dosarul de fond este o casă pe două nivele cu o suprafață generoasă, fiecare din cele două dormitoare având baie proprie.
Doar pentru faptul că între părți există o stare tensionată, și care, s-a dovedit a fi întreținută și de către intimată, nu justifică privarea unuia dintre foștii soți, în speță, apelantul, de folosința bunurilor comune.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept reținute, în tem.art.296 cod pr.civilă tribunalul va admite apelul declarat de apelantul G.
P. R. împotriva sentinței civile nr. 18222 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă, în parte, în sensul că respinge cererea formulată de intimata G. D. A. și admite cererea reconvențională formulată de apelantul G. P. R. și în consecință:
-dispune partajarea folosinței imobilului situat în mun.C. -N. str.D.D.Roșea nr.14, jud.C. astfel: atribuie apelantului folosința dormitorului cu suprafața mai mică și a băii aferente acestuia situate la etajul imobilului, atribuie intimatei folosința dormitorului cu suprafața mai mare, a balconului și a băii aferente acestuia de la etaj, urmând ca restul
imobilului, să se atribuie în folosința comună a părților.
În tem.art.274 cod pr.civilă tribunalul va oblig pe intimată să plătească apelantului suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul G. P. R. împotriva sentinței civile nr. 18222 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă, în parte, în sensul că respinge cererea formulată de intimata G. D. A. și admite cererea reconvențională formulată de apelantul G. P. R. și în consecință:
-dispune partajarea folosinței imobilului situat în mun.C. -N. str.D.D.Roșea nr.14, jud.C. astfel: atribuie apelantului folosința dormitorului cu suprafața mai mică și a băii aferente acestuia situate la etajul imobilului, atribuie intimatei folosința dormitorului cu suprafața mai mare, a balconului și a băii aferente acestuia de la etaj, urmând ca restul imobilului, să se atribuie în folosința comună a părților.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./CC/CȘ_ / 4 ex.
Jud. fond . A. Grigorie Ionuță
| ← Decizia civilă nr. 127/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 4559/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
