Decizia civilă nr. 204/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 204/A/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei minori și familie privind pe apelanta V. Ana
A. împotriva Sentinței civile nr. 25389/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în dosar nr._, privind și pe intimatul M. I., autoritate tutelară C. local al mun. C. -N., având ca obiect, stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta V. Ana
A. asistată de avocat Mititelu M. l A., reprezentantul intimatului M.
I. av. R. Dumitru lipsind :
- autoritate tutelară Autoritate tutelară - C. local al mun. C. -N. -
A. T.
- intimat reclamant - M. I. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatului av. R. Dumitru solicită rectificarea numelui apelantei în V. Ana A. în conținutul întâmpinării și a cererii de apel, în dispozitivul sentinței a fost corectat.
Reprezentantul apelantei Mititelu M. l A. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului pe apel.
Reprezentantul intimatului Av. R. Dumitru arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului cu privire la apel.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod de procedură civilă declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, respectiv schimbarea sentinței de fond, în sensul stabilirii programului de vizitare a minorei conform cererii reconvenționale aflată în dosarul de fond și în cererea de apel,cu cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că pune pe primul plan interesul minorei. În ce privește minora acesta a fost examinată de un psiholog și s-a constatat că relația dintre minoră și tatăl acesteia nu este normală. Așa cum reiese din procesul -verbal de audiere a minorei, urmărește a nu se ajunge ca minora să sufere în mod suplimentar. Ca urmare, solicită să fie vizitată minora de două ori pe săptămână în prezența
mamei, fără a avea posibilitatea de a o lua în vacanța de vară și iarnă. Psihologul instanței a reținut în procesul -verbal că între părți există o stare tensionată, cu unele conflicte între părți și ca urmare consideră că pentru moment vizitele minorei să nu se facă nesupravegheate, ci să fie prezent un specialist, în cazul de față un psiholog, ceea ce nu a solicitat și la fond, astfel că
nu se poate dispune acest lucru direct în apel. Solicită și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului, av. R. Dumitru solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că nu înțelege cum fetița este timorată de tată la cei 6 ani ai ei, când tatăl acesteia este despărțit de mama sa când minora avea aproximativ un an jumătate. Între procesul -verbal psihologic și raportul de la Clinica de Boli Infecțioase C. există o diferență, procesul-verbal întocmit de psihologul instanței este unul concludent și util judecării cauzei și cere a se ține seama de acesta la judecarea cauzei. Mai arată că din cauza influenței pe care o are mama asupra fiicei sale, nu se poate face o legătură ca între fiică și tată și ca urmare ar trebui să se concretizeze o vizitare a minorei de 3-4 ori pe săptămână, pentru a se ceea o legătură între cei doi. Este de acord cu admiterea apelului, în situația în care instanța dispune ca vizitele tatălui să aibă loc potrivit recomandării psihologului la Direcția pentru Protecția C. ului. Nu apreciază că în acest fel s-ar schimba cadrul procesual și ar corespunde interesului superior al minorei. Solicită și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
T. UL
Reține că Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 25389/_
,
pronunțată în dosar nr._ a admis cererea formulată de reclamantul M.
I., în contradictoriu cu pârâta M. Ana A. . A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă M. Ana A. .
A reglementat programul de vizitare a minorei I. A. născută la_ în sensul permiterii reclamantului să aibă legături personale cu minora în prima și a treia sâmbătă din luna între orele 15-18 și a doua și a patra duminică din lună între aceleași ore, cu luarea minorei la locuința reclamantului sau într-un alt loc adecvat și readucererea acesteia la sfârșitul programului, o săptămână în luna august și o săptămână în vacanța de iarnă a minorei cu luarea minorei la
locuința reclamantului și readucererea ei la sfârșitul programului de vizită, întreg programul urmând a se desfățura fără prezența pârâtei
A fost obligată pârâta să plătească reclamnatului suma de 200 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că p
otrivit sentinței civile nr.10297/2007 a Judecătoriei C. -N. în urma divorțului părților minora I. A. născută la_ a fost încredințată pârâtei spre creștere și educare. În favoarea reclamatului s-a stabilit un program de vizită în sensul permiterii acestuia să aibă legături personale cu minora de 2 ori pe lună în prima și a treia sâmbătă din lună în a doua și a patra duminică din lună timp de 2 ore, iar după împlinirea vârstei de 5 ani câte o săptămână în perioada de vară, respectiv iarnă la locuința pârâtului.
Din interogatoriul luat reclamatului reiese că acesta consumă băuturi alcoolice ocazional în cantități moderate. N. ă că ar fi provocat scandal de față cu copilul pe care, practic, nu l-a văzut de 7 luni pentru că nu i se permite de către pârâtă . A încercat să vadă copilul la grădiniță, însă învățătoarea i-a spus că minorei îi este frică de el, fără a-i spune însă motivul
Din interogatoriul luat pârâtei reiese că aceasta nu știe dacă în prezent pârâtul mai consumă băuturi alcoolice, ultima dată văzându-l în această stare la divorț. Arată că nici scandaluri nu a mai avut cu pârâtul după divorț .De asemenea, acesta nu a mai venit să vadă copilul, deși i-a permis. C. ul se teme
de tată pentru că în timpul căsătoriei părților a asistat la violențe din partea pârâtului la adresa pârâtei îndreptate chiar și împotriva copilului. E de acord ca minora să fie vizitată, fără prezența sa, fiind de acord și cu o săptămână în luna august și o săptămână în vacanța de iarnă a minorei. Arată că minora este traumatizată de comportamentul tatălui din timpul căsătoriei, însă pârâta a mai stat cu reclamantul 3 ani și după desfacerea acesteia .
În cauza au fost audiați martorii reclamantului M. Maxim și Chereji L.
, primul martor a invederat că nu are cunoștiință de agresiuni fizice sau verbale la adresa pârâtei și minorei din partea reclamantului, nici de un consum neadecvat de băuturi alcoolice. Știe practic că și după divorț părțile au stat
împreună și nu au existat probleme între reclamant și minoră, caracterizându-l ca fiind un bun părinte. Și celălalt martor a invederat că după desfacerea căsătoriei părțile au stat împreună și au fost incidente inclusiv până în anul 2010 când a fost chemată poliția la domiciliul părților. De asemenea, fiind vecin de apartament cu părțile auzea de la aceștia scandaluri voci ridicate de ambele părți. Ba mai mult, l-a vazut pe pârât zgârâiat pe față și pe gât și i s-a confensat că a avut conflicte cu soția.
Din declarația martorei pârâtului Nagy I. C. reiese că știe doar de la pârâtă, pe reclamant nu îl cunoaște, că acesta consuma băuturi alcoolice și o agresa în timpul căsătoriei. Tot pârâta i s-a confesat că minora este traumatizată de relația tensionată dintre părinți. Au fost însă dăți când pârâta din cauza scandalurilor a stat la martoră câteva zile. Nu are cunoștiință de vreun comportament nepotrivit al reclamantului față de copil.
Instanța a stabilit programul de vizită în acest mod ținând cont de interesul superior al minorei care reclamă dezvoltarea relațiilor cu tatăl, acestea fiind benefice pentru copil ,și nu în ultimul rând de înțelegerea părților.
Nu s-a dovedit faptul că reclamantul ar pune în primejdie prin comportamentul său integritatea fizică și psihică a minorei, chiar pârâta neputând da vreun astfel de exemplu. Nu este mai puțin adevărat însă că între părți este o relație tensionată care a debutat în timpul căsătoriei, s-a perpetuat și după desfacerea ei, părțile conviețuind încă cava timp împreună. Însă, așa cum s-a dovedit, chiar dacă în casa părților au fost scandaluri, ambele se fac vinovate de întreținerea lor, ori împiedicarea reclamantului, limitarea accesului la copil de către pârâtă, nu este o soluție care rezolvă conflictele personale ale
foștilor soți, din contră crează copilului traume greu de reparat pe viitor.
În baza art 274 CPC a reținut că pârâta va trebui să plătească reclamantului suma de 200 lei, cheltuieli parțiale de judecată reprezentând parte din onorariul avocațial.
Împotriva sentinței civile nr. 25389/2012 pronuțate de Judecătoria Cluj-Napoca
, a declarat apel pârâta V. Ana-A.
prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărâri primei instanțe în sensul stabilirii programului de vizitare conform celui solicitat prin cererea reconvențională, cu cheltuielide judecată, pentru următoarele motive :
Hotărârea atacată este netemeinica, prin modul de stabilire al programului de vizitarea a minorei de către intimatul - parat netinandu-se cont de interesul superior al minorei.
În motive arată că după divorț minora a fost încredințată pârâtei spre creștere și educare. Reclamantul-intimat nu a manifestat interes față de creșterea și dezvoltarea minorei nici măcar în perioada în care au locuit împreună. Comportamentul intimatului și pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, a fost unul necorespunzator atât față de pârâtă, cât și față de minoră.
Datorită comportamentului său și a scandalurilor provocate în perioada în care a locuit "împreună cu intimatul, minora a ajuns să se teamă de acesta. După desfacerea căsătoriei, intimatul a avut aceeași atitudine de nepăsare față de minoră, doar după introducerea prezentei acțiuni încercând în câteva rânduri să ia legătura cu minora.
Pornind de la dispozițiile art. 6 lit. h) si ale art.24 din Legea 272/2004, precum si ale art.264 NCC, consideră că în mod greșit instanța a trecut la soluționarea cauzei fără ascultarea minorei, încălcând astfel drepturile acesteia.
Deși orice părinte are dreptul de a menține legaturi si de a veghea asupra creșterii si dezvoltării copilului, aceste drepturi trebuie subordonate drepturilor si interesele minorului, acestea primând. Ocrotirea minorului trebuie să fie pe primul plan, inclusiv în momentul reglementării de către instanța de judecată a programului de vizitare și a modalității în care urmează să se desfășoare. Din declarația martorei propuse de către pârâtă reiese cu evidenta ca relația dintre intimat și minora nu este deloc una apropiată, din contră, minorei îi este frică de acesta.
Cu certitudine că minora și reclamantul au dreptul de a păstra legaturi personale, arătând în cadrul procesului ca este de acord ca intimatul să aibă legaturi cu minora, dar cu condiția și doar în modalitatea în care vizitele acestuia nu o afectează într-un mod negativ. Instanței de judecată îi revenea sarcina de a stabili modalitatea de exercitare a acestui drept, astfel încât să nu afecteze interesul superior al copilului, iar cea mai bună modalitate pe care instanța o avea la dispoziție de a se lămuri cu privire la interesul minorei era chiar ascultarea acesteia.
Prin întâmpinare, intimatul M. I.
a soliciat respingerea apelului.Arată că criticile apelantei nu au nici un suport faptic ori moral.
Reclamantul a cerut și a primit dreptul de a avea legătura cu fiica mea minora după un program extrem de redus în raport de actualele reglementări legale și practica socială și juridică în materie. Este de notorietate că, curentul de opinie în ceea ce privește modul de exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești de către părinții care nu mai locuiesc împreunaă este mult diferit decât cel de până în urmă cu 3-4 ani. A solicitat acest program minimal din cauza fostei soții care are o atitudine și o conduită ce face imposibilă orice legătură cu aceasta, chiar și numai prezența lui o face să aibă reacții violente de necontrolat. Este absolut necesar ca pentru a putea să se vadă cu minora este nevoie ca pârâta să nu fie prezentă spre a se evita scandalul pe care îl provoacă
de fiecare dată. Nu s-a dovedit că nu are capacitatea și responsabilitatea necesară pentru a se îngriji câteva ore (zile) de fiica sa. Unele reacții ale minorei se datorează influentei nesănătoase a pârâtei care nu-și poate controla resentimentele față de el, pe fondul unor "convingeri" insuflate acesteia de grupul religios sectar pe care îl frecventează ori de care aparține. Pentru buna dezvoltare, din toate punctele de vedere a unui copil este necesar să aibă legaturi cu ambii părinți, chiar dacă nu se poate simultan, din motive ce nu au legătură cu minora. Susținerea pârâtei apelante că minorei iar fi "frică" de reclamant este o afirmație tendențioasă și fără nici un suport.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate și a probelor de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art.14 alin.1 și 16 alin 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că orice copil care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 și 2 din aceeași lege ambii
părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către aceștia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.
Dreptul părintelui de a avea relații personale cu copilul minor nu este stabilit doar în interesul părintelui, ci și în interesul copilului, interes care de altfel prevalează.
S-a apreciat că este în interesul minorei să aibă relații personale cu tatăl său, relații concretizate în modalitatea prevăzută de art. 15, din legea nr. 272/2004. Potrivit art. 15 alin.1 din legea nr. 272/2004, "1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.";
Cu toate acestea, dreptul de a avea legături personale cu minorul urmează să fie exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorei, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături, cu respectarea principiului respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004.
Instanța a reținut că minora în vârsta de 6 ani și jumătate locuiește împreună cu mama sa. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, relațiile dintre cei doi părinți sunt caracterizate prin disensiuni accentuate. De aceste aspecte are cunoștință și minora I. A., deși părțile au divorțat cu mult timp în urmă. Cu toate acestea minora a arătat că la momentul la care tatăl a vizitat-o la Baciu( unde locuiește cu mama) părinții s- au certat. Din raportul de audiere al minorei de către psihologul Curții de Apel
C. reiese că minora este foarte apropiată de mama ei și consideră că divorțul a fost o soluție bună deoarece părinții nu se mai înțelegeau deloc, se certau intens și manifestau violențe verbale și fizice de față de copil. Când minora vorbește despre tatăl său folosește pronumele el, afirmând că se teme de acesta și că s- au întâlnit la tribunal, de două ori, și la domiciliul lor actual. C. ul a mai arătat că tatăl ei nu a bătut-o și nici nu a certat-o însă nu dorește să-l întâlnească, nu-l suportă și îl urăște. Totuși aceste afirmații nu iau în considerare comportamentul tatălui, iar la sfatul psihologului minora a acceptat să-și întâlnească tatăl la instituția de protecția a copilului, unde posibilitatea ca părinții să se certe este extrem de redusă.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că atașamentul minorei de mamă, nu este de natură să justifice restrângerea drepturilor reclamantului, cu atât mai mult cu cât din probele administrate în cauză nu s-a dovedit că nu ar fi un bun părinte și că ar fi avut comportament agresiv fizic sau verbal față de aceasta. Prin urmare se impune ca reclamantul să aibă posibilitatea să ia copilul de la locuința mamei mai des față de programul propus de pârâtă pentru a se putea asigura intimitatea necesară unei relații personale cu atât mai mult cu cât copilul nu are obișnuința relației cu tata și are nevoie să recupereze normalitatea acesteia. Deplasarea împreună cu minora în afara locuinței pârâtei este esențială în scopul stabilirii unei apropieri reale între tată și fiică.
Acest drept este în deplină concordanță și cu interesul superior al copilului de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional conferite de prezența figurii paterne în viața sa, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc, necenzurat de celălalt părinte. Pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil, părintele care nu locuiește cu minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal, în condițiile în care reclamantul prezintă suficiente garanții morale și materiale și manifestă interes pentru menținerea relației cu fiica sa.
Deși a fost invocat ca și motiv de apel lipsa audierii minorei de către prima instanță, tribunalul apreciază că acest motiv este nefundat. Ascultarea minorului într-o atare procedură este obligatorie doar pentru copilul care a împlinit vârsta de 10 ani, în rest fiind lăsată la aprecierea instanței de judecată. Oricum nu s-a dovedit existența vreunei vătămări, iar minora a fost ascultată de către instanța de apel, unde a declarat că nu dorește să-și întâlnească tatăl. Însă această atitudine a minorei trebuie coroborată cu raportul întocmit de către psiholog și celelalte probe administrate în cauză probe din care reiese că teama minorei este legată mai mult de faptul că părinții se ceartă și nu că tatăl are un comportament necorespunzător. Martorii audiați în cauză nu au confirmat un comportament violent al reclamantului. Martorul Chereji L. I., a arătat că în calate de vecin al părților a auzit numeroase certuri, voci ridicate și pe reclamant zgârâiat. Tot martorii audiați au arătat că după despărțirea părților pârâta nu
prea a permis ca reclamantul să vadă minora și că acesta nu consumă în exces băuturi alcoolice. Depoziția martorei Nagy I. C. se bazează doar pe cele spuse de pârâtă, fără să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză.
În mod corect a reținut prima instanță că certurile și scandalurile dintre părți s-au datorat ambilor și nu doar reclamantului, acuzațiile apelantei fiind nefondate. În aceste condiții, ambii fiind vinovați de temerile minorei nu este normal ca tatăl să fie lipsit de relația cu copilul și este necesar ca ambii părinți să depună efort comun pentru ca în prezența minorei să-și stăpânească impulsivitatea verbală și diferitele reproșuri. Minora nu a fost certată sau bătută de tată, așa cum a încercat apelanta să acrediteze ideea, teama ei fiind indusă în parte și de comportamentul mamei.
Așa cum am menționat anterior nu este normal ca minora să fie lipsită de protecția și echilibru patern, iar pentru ca temerile ei legate de tată să fie înlăturare, este necesar ca pentru început întâlnirile dintre copil și tată să se
desfășoare, potrivit recomandărilor psihologului la Direcția de Asistență și Protecția C. ului C. în prezența mamei și a unui psiholog.
Prin acesta nu se schimbă cadrul procesual în sensul acordării de altceva decât s-a cerut, ci se creează cadrul propice pentru începerea unei relații reale între părinte și copil.
Probele administrate în cauză nu au relevat necesitatea reducerii programului de vizitare în condițiile în care la interogatoriu pârâta a fost de acord cu programul de vizitare propus de reclamant, având doar o reținere legată de faptul că nu știe dacă minora dorește acest lucru. Față de această poziție nu au apărut împrejurări noi care să justifice o altă poziție procesuală, motivele din apel fiind total nefondate. Prima instanță a administrat un vast probatoriu, care a fost corect apreciat și interpretat și care a ținut cont de interesele minorei, în primul rând. Cu toate acestea, raportat la sfatul psihologului, apelul se impune a fi admis doar pentru ca o perioadă de timp, până când minora dobândește o oarecare încredere în tată și începe să i se
risipească temerile aceste întâlniri să fie mai restrânse și să aibă loc într-un cadru adecvat.
Raportat la considerentele mai sus invocate în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va reglementa programul de vizitare a minorei I.
A. în sensul permiterii reclamantului să aibă legături personale cu minora în fiecare zi de vineri între orele 12-15, la Direcția de Protecție a C. ului, în prezent în prezența unui psiholog și a mamei începând cu data pronunțării prezentei și până în_, după care programul, se va desfășura conform celor stabilite de prima instanță.
Cheltuielile de judecată vor fi compensate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâta V. Ana A. împotriva sentinței civile nr. 25389 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte.
Reglementează programul de vizitare a minorei I. A. în sensul permiterii reclamantului să aibă legături personale cu minora în fiecare zi de vineri între orele 12-15, la Direcția de Protecție a C. ului, în prezent în prezența unui psiholog și a mamei începând cu data pronunțării prezentei și până în_, după care programul, se va desfășura conform celor stabilite de prima instanță.
Compensează cheltuielile de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Ana-SS
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
E. C.
Red. S,S,/dact. C.E. 5 expl./ 23 ,mai 2013 Jud. Fond. I. V.
| ← Decizia civilă nr. 265/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 142/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
