Decizia civilă nr. 52/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIV ILĂ nr. 52/A/2013 Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție GREFIER: N. G.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra apelului declarat de reclamanta T. S. împotriva sentinței civile nr. 1833/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea reprezentantului reclamantei-apelante, pentru a depune la dosar concluzii scrise, precum și pentru a da posibilitate pârâtului-intimat să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei la data de_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1833/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de 11 decembrie 2012 în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T. S. împotriva pârâtului H. M. C. și în consecință s-a dispus modificarea programului stabilit prin sentința civilă nr. 2936/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ potrivit căruia pârâtul H. M. -C. urmează să aibă legături personale cu minorele H. Patricia-Alexandra, născută la data de_ și H. Ariana-S., născută la data de_, în sensul că întâlnirea bilunară va avea loc de vineri de la ora 16:00 până sâmbătă la ora 18:00.
A fost menținut programul stabilit prin sentința civilă nr. 2936/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ potrivit căruia pârâtul H. M. -C. urmează să aibă legături personale cu minorele în perioada vacanțelor.
S-a respins cererea reclamantei în sensul ca în perioada în care este plecată din țară de îngrijirea și întreținerea celor două minore să se ocupe mama sa V. ia U. .
A fost obligat pârâtul a plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 160 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 6889/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între H. S., reclamanta din prezenta cauză și H. M. -C. la data de_, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "T. ";, atribuirea în favoarea reclamantei a beneficiului contractului de închiriere a apartamentului numărul 23 situat la adresa din municipiul B., strada Z., bl. 1 ANL, scara A, etajul 3 și, în final, încredințarea către reclamantă spre creștere și educare a minorelor H. Patricia-Alexandra, născută la data de_ și H. Ariana-S., născută la data de_ cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere potrivit legii în favoarea minorelor.
Prin sentința civilă nr. 2936/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a încuviințat ca H. M. -C. să aibă legături personale cu minorele H. Patricia-Alexandra, născută la data de_ și H. Ariana-S., născută la data de_, potrivit următorului program: primele 3 zile în vacanța de primăvară; în perioada 27 decembrie - 3 ianuarie, în cursul vacanței de iarnă primele 3 săptămâni din luna
iulie, în cursul vacanței de vară; în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 09:00 până duminică la ora 16:00.
Prin cererea care face obiectul prezentei cauze se solicită de către reclamanta T.
S. modificarea programului după care pârâtul H. M. -C. urmează să aibă legături personale cu fiicele sale minore, în sensul restrângerii acestuia, astfel: cu o zi mai puțin în vacanța de primăvară, cu trei zile mai puțin în vacanța de iarnă, cu 16 zile mai puțin în vacanța de vară și cu 25 de ore mai puțin întâlnirea bilunară și ca aceasta să aibă loc prin vizitarea minorelor la locuința acestora care, așa cum s-a arătat, a fost stabilită la reclamantă.
Ancheta socială efectuată în cauză de către autoritatea tutelară din cadrul Primăriei orașului B. a constatat că pârâtul H. M. -C. locuiește într-o casă compusă din 5 dormitoare, un living cu bucătărie inclusă, un hol și o baie, încăperi din care sunt finisate un dormitor, holul, livingul și bucătăria, iar baia este funcțională, dar nefinisată încă. Se concluzionează de către autoritatea tutelară că pârâtul dispune de condiții materiale și prezintă garanțiile materiale necesare pentru găzduirea fiicelor sale minore, la sfârșit de săptămână și în vacanțe.
Potrivit art. 401 C. civ., părintele separat de copii săi are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, iar, potrivit ar. 403 C. civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile luate cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori. Dreptul părintelui de a avea legături cu copiii de care a fost separat în fapt nu poate fi așadar suprimat, ci doar extins sau restrâns, după caz, și aceasta doar în condițiile în care împrejurările avute în vedere la stabilirea lui s-au modificat.
În speță, programul stabilit prin sentința civilă nr. 2936/2010 a Judecătoriei B. conform căruia pârâtul are dreptul de a avea legături personale cu minorele în vacanțe nu este unul foarte extins în aprecierea instanței astfel încât să se impună restrângerea lui, chiar dacă pârâtul are un comportament caracterizat uneori prin violență verbală față de reclamantă și mama acesteia, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Nici, candidioza, boala de care suferă minorele, așa cum rezultă din declarația martorei Bumbu Domnica, precum și din adeverințele medicale depuse la dosar, nu justifică restrângerea acestui program în condițiile în care ele își pot administra tratamentul și la locuința pârâtului.
Cu privire însă la întâlnirea bilunară dintre pârât și fiicele sale, minora H. Patricia-Alexandra le-a relatat, atât organelor autorității tutelare din cadrul Primăriei municipiului B. care au întocmit ancheta psiho-socială, cât și martorei Bumbu Domnica, faptul că pârâtul le interzice să-și pregătească temele școlare în timpul cât se află în locuința lui, fără a rezulta din probe motivul acestui tip de reacție.
Chiar dacă s-ar face abstracție de aspectul menționat mai sus, în cauză trebuie reținut faptul că distanța dintre domiciliul reclamantei și cel al pârâtului este de aproximativ 30 km pe care minorele sunt nevoite să o străbată la întoarcerea către locuința lor din localitatea B., că ele ajung aici, potrivit programului stabilit, duminică după amiază la ora 16:00 și că deplasarea, care are loc cu trenul, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, presupune o anumită oboseală. În aceste condiții instanța apreciază că minorele nu au timpul necesar pentru a-și pregăti temele și pentru a se odihni în vederea începerii unei noi săptămâni de școală și, de aceea, întâlnirea bilunară dintre minore și tatăl lor este mai potrivit să aibă loc de vineri de la ora 16:00 până sâmbătă la ora 18:00 pentru ca astfel minorelor să le rămână la dispoziție ziua de duminică în care, la locuința lor, să-și facă temele pentru luni și să se odihnească în vederea începerii unei noi săptămâni de școală.
Cu privire la solicitarea reclamantei ca în perioada în care este plecată din țară de îngrijirea și întreținerea minorelor să se ocupe mama ei V. ia U., aceasta este una care nu are temei legal. Îngrijirea ar putea reveni bunicii materne doar în situația în care, în condițiile art. 400 alin. 3 C. civ., s-ar fi dispus de către instanță stabilirea la aceasta a locuinței minorelor, or, locuința minorelor a fost stabilită la reclamantă și acesteia îi revine obligația în cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că reclamanta a efectuat astfel de cheltuieli în sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat pe care pârâtul va fi
obligat să o suporte în proporție de 1/5, acesta urmând a fi obligat astfel la plata către reclamantă a sumei de 160 lei cu acest titlu.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 401 C.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta
, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a analizat concluziile screening-ului psihologic din care reiese că minorele suferă când trebuie să meargă la tată și nu doresc să interacționeze mai multe zile.
Din probatoriul administrat a rezultat că pârâtul este o persoană violentă, consumă excesiv alcool și din această cauză nu își poate controla comportamentul, provoacă teroare față de minore și mama acestora.
Nici condițiile de trai ale pârâtului nu permit minorelor să aibă condiții optime pentru îngrijirea corporală, odihnă.
La adoptarea hotărârii nu s-a avut în vedere boala minorelor, voința acestora, tratamentul neconform de care beneficiază din partea pârâtului.
Au fost formulate critici și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, arătându-se că nu se poate stabili cum a ajuns instanța la calculul aritmetic de 1/5 de vreme ce a admis acțiunea în parte.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 274, art. 282 și urm. C.proc.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de apelantă la data de 17 aprilie 2013 s-au reluat integral aspectele învederate în cuprinsul motivelor de apel și a notelor scrise depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 13 martie 2013 tribunalul din oficiu a invocat excepția tardivității apelului, excepție față de care apelanta a formulat apărări, conform notelor de ședință depuse la dosar la data de 10 aprilie 2013.
Cererea de repunere în termenul de apel
formulată de apelantă la data de 10 aprilie 2013 pe considerentul că apărătorul ales a avut un deces în familie la data de _
, fiind nevoit să-și ia concediu de odihnă până la data de_, a fost respinsă ca tardiv formulată în ședința de judecată din data de 10 aprilie 2013.
Potrivit art. 103 alin. 2 C.proc.civ., text de lege pe care apelanta își întemeiază cererea de repunere în termen, în caz de împiedicare de a exercita calea de atac în termenul legal, dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, actul de procedură trebuie îndeplinit în termenul legal de 15 zile calculat de la încetarea împiedicării, în același termen urmând a fi indicate și motivele împiedicării.
În prezenta cauză se invocă ca temei justificativ al împiedicării de a acționa în termenul legal decesul tatălui apărătorului ales, fapt care a determinat apărătorul să intre în concediu de odihnă până la data de 13 ianuarie 2013 pentru a depăși durerea suferită.
Ca atare, împrejurarea de care se prevalează apelanta a încetat la data de 15 ianuarie 2013, dată la care s-a declarat prezentul apel. Prin urmare, cererea de repunere în termen trebuia formulată în termen de 15 zile de la data declarării apelului.
Chiar dacă s-ar reține că până la data de 13 martie 2013 apelanta nu a cunoscut că hotărârea trebuia atacată în alt termen decât cel menționat în hotărâre, cererea de repunere în termen trebuia formulată în termen de 15 zile de la această dată.
Cum repunerea în termen s-a solicitat doar la data de 10 aprilie 2013, cererea este tardiv formulată, fiind respinsă ca atare.
Analizând cu prioritate excepția tardivității
tribunalul reține faptul că acțiunea promovată de reclamanta apelantă are ca obiect modificarea programului de vizită al minorelor stabilit prin sentința civilă nr. 2936/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Hotărârea s-a pronunțat cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, deși potrivit art. 284 alin. 1 C.proc.civ., termenul de apel este de 15 zile dacă legea nu prevede altfel.
În materia obiect al litigiului nu există un termen de apel special, derogatoriu de la cel de drept comun, termenul de 30 de zile în materia relațiilor de familie fiind specific exclusiv acțiunilor de divorț.
Hotărârea primei instanțe s-a comunicat reclamantei la data de 20 decembrie 2012 (f. 65 dosar fond), iar apelul a fost declarat la data de 15 ianuarie 2013, cu mult după expirarea termenului legal de 15 zile calculat de la momentul comunicării hotărârii. Tribunalul nu poate reține apărarea apelantei în sensul că nu operează tardivitatea apelului, în condițiile în care aceasta este imputabilă primei instanțe, care a indicat eronat termenul de 30 de zile, partea supunându-se dispoziției instanței, deoarece nu se poate pretinde cunoașterea profundă a legii de justițiabil și ignorarea unei erori a instanței, întrucât, în această interpretare, este denaturat scopul realizat prin mijlocirea instanțelor judecătorești, acela de aflare a adevărului și de pliere a acestuia pe dispozițiile legale și s-ar încălca dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 al Convenției europene, în condițiile în care calea de atac poate sau nu să fie exercitată
în funcție de criterii aleatoriu alese de instanță.
O asemenea teză nu poate fi reținută, întrucât termenele de exercitare a căilor de atac prevăzute de lege sunt termene de rigoare cărora, irepresibil, trebuie să le corespundă sancțiunea decăderii riguroase în cazul nerespectării lor. Această calificare implică aplicarea automată a sancțiunii decăderii, exceptând situația în care se admite repunerea în termen.
Legiuitorul poate prevedea termene pentru exercitarea căilor de atac, fără ca prin aceasta să se aducă atingere accesului liber la justiție. În lipsa unor asemenea termene, certitudinea tranșării litigiului sub semnul autorității de lucru judecat "ar deveni o metaforă stupidă";. Totodată, accesul unei părți la calea de atac după împlinirea termenului legal pentru exercitarea ei periclitează grav drepturile părții adverse, care decurg din efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, părțile litigante fiind puse într-o situație vădită, inadmisibilă și perplexă de inegalitate procesuală.
Fiind vorba de o normă imperativă, de ordine publică, eroarea de drept nu poate fi invocată pentru a se înlătura sancțiunea decăderii ca urmare a neexercitării căii de atac în termenul legal.
Chiar dacă nu se poate tăgădui faptul că eroarea în stabilirea termenului legal provine de la instanța de fond, tribunalul remarcă faptul că apelanta a avut același apărător ales și în cursul judecății în fond, apărător care a luat cunoștință de hotărârea atacată în prezentul apel cel mai târziu la data de 7 ianuarie 2013 când a emis chitanța și factura ce atestă plata onorariului de avocat solicitat apelantei în calea de atac.
Prin urmare, la această dată, la care s-a realizat legătura dintre apărător și client, apărătorul avea obiectiv posibilitatea de a lua cunoștință de data comunicării hotărârii și cunoscând că termenul legal de apel este de 15 zile putea comunica cererea de declarare a apelului (în aceeași formă cu cea depusă la data de 15 ianuarie 2013) la data încasării onorariului, dată care în fapt era ultima zi legală de apel, dată fiind prorogarea legală ce opera ca urmare a împlinirii celor 15 zile într-o zi nelucrătoare.
Întrucât calea de atac s-a declarat peste termenul legal prevăzut de lege, tribunalul în baza art. 296 C.proc.civ. raportat la art. 284 alin. 1 C.proc.civ. va respinge ca tardiv formulat apelul declarat de reclamantă.
Tardivitatea apelului împiedică analiza pe fond a legalității și temeiniciei soluției adoptate de instanța de fond.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de reclamanta T. S., domiciliată în municipiul B., str. Z. 1, sc. A, ap. 23, județul B. -Năsăud împotriva
sentinței civile nr. 1833/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean la data de 11 decembrie 2012 în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
R. | -I. B. | G. | C. | F. | N. | G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./_ /4 exemplare judec. fond Z. D.
| ← Decizia civilă nr. 28/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 40/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
