Decizia civilă nr. 163/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ Nr. 163/ A/ 2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr. 1619/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de_ apelantul a depus la dosar note scrise prevăzute de art.
244 NCPC.
De asemenea, se constată că prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat nici incidente de soluționat, tribunalul, în
temeiul dispozițiilor art. 392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului apelului după care reține pricina în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1619/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 4 iulie 2013 în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul C.
împotriva pârâtei C. M. și în consecință s-a luat act de învoiala părților privind soluționarea petitelor formulate, în sensul că:
-
exercitarea autorității părintești să revină în comun ambilor părinți pentru minora C. Mara-Larisa născută la data de_ în localitatea Năsăud, județul Bistrița-Năsăud;
- stabilirea unui program de vizitare a minorei prin luarea acesteia de la domiciliul pârâtei, deplasarea la domiciliul reclamantului și retur, astfel:
în vacanța de vară, o lună de zile în intervalul temporal cuprins între 01-31 august al fiecărui an;
prima săptămână în vacanța de primăvară;
în vacanța de iarnă, 3 zile, în intervalul temporal cuprins între 24 decembrie - 26 decembrie, în anii pari la reclamant și în anii impari la pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 2142/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți și respectiv soluționarea petitelor accesorii prin încredințarea minorelor C. V. -A. născută la data de_ și C. Mara-Larisa născută la data de_ spre creștere și educare în favoarea mamei, cu obligația reclamantului la plata unor pensii lunare de întreținere, în cuantum de câte 111,67 lei, pentru fiecare minoră.
Deoarece între părți nu s-a determinat și un program de vizitare minor în momentul pronunțării hotărârii de divorț, s-a impus promovarea prezentei acțiuni.
Între părți a intervenit o învoială în sensul exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți pentru minora C. Mara-Larisa.
S-a apreciat ca fiind oportună soluționarea în această modalitate a petitului accesoriu pe considerentul atașamentului filial și al vârstei minorei, reținând conveniența părților și propunerile aferente din anchetele sociale, corelat cu circumstanțele materiale, locative și morale adecvate de care beneficiază ambii părinți și angajamentul pecuniar pentru care s-a angajat tatăl reclamant, coroborat cu ajutorul substanțial material și moral oferit de membrii familiei extinse (bunici) și cu situația conjuncturală determinată de mediul ambiental, familial.
Totodată, s-a impus și fixarea concretă a unei modalități pentru păstrarea și dezvoltarea relației personale dintre minoră și tatăl-reclamant, în contextul în care conturarea personalității
armonioase necesită concursul ambilor părinți și prezența în conceptul familial a ambelor figuri - parentală și maternală.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză și prin corelare cu poziția exprimată de cei doi părinți și prin prisma dialogului abordat cu minora, care datorită vârstei are o personalitate în formare, instanța a reținut pentru determinarea programului de vizită, următoarelor puncte - cheie:
interesul superior al minorului care trebuie să primeze dincolo de interesele private, exclusive ale părinților;
tendința congruentă a părinților care trebuie să se orienteze pentru susținerea și pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a minorei, inclusiv a personalității acesteia și în raport de vârstă;
programul de vizită, timpul afectat dezvoltării relațiilor personale dintre tatăl - reclamant și minoră și care trebuie efectuat în raport și de programul personal al copilului, vârsta acesteia cu respectarea elementelor de somn, hrană, joacă, destindere și interacțiune în colectivitate și timpul afectat instituționalizării și activităților cu specific școlar.
S-a apreciat că trebuie să aibă prioritate consensul părinților și inocularea elementului de responsabilitate și orientare factor decizional în scopul respectării interesului superior al minorului.
Într-o acțiune civilă cu un atare obiect, pentru a determina programul de vizită trebuie să se rețină o comparație între condițiile materiale, morale și locative pe care le oferă cei doi părinți, cât și posibilitatea efectivă de derulare a programului de vizită. În acest sens anchetele psihosociale au reflectat și au expus în detaliu aceste condiții care sunt adecvate pentru ambele părți, dar constituie un element tangențial și nu de referință pentru obiectul procesului.
Astfel, dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințată minora de a avea legături personale cu acesta trebuie examinat în raport de interesul minorei, dacă acest drept nu pune în primejdie dezvoltarea și educația minorului, fie legat de comportarea și moralitatea persoanei care exercită dreptul, fie de modalitatea exercitării care nu poate fi abuzivă în niciun caz, cu referire la fixarea zilelor și orelor când minorul nu poate fi luat, în raport de vârsta minorei și programul școlar și timpul afectat pregătirii lecțiilor.
În mod cert, s-a subliniat în speță preocuparea ambilor părinți pentru creșterea și educarea corespunzătoare a minorei, cât și sentimentul de afectivitate care trebuie să persiste în raporturile personale dintre părinți și minoră.
În contextul relațiilor dintre minori și părinți, s-a considerat că fiecare copil trebuie să crească în prezența ambilor părinți, deoarece absența imaginii maternale (sau paternale) poate determina în timp și în raport de structura intimă a fiecărui copil - tulburări de personalitate (atitudine de frustrare, chiar culpabilizare a minorilor, cu diverse implicații).
Mai mult, în ipoteza în care personalitatea minorului va fi totală și respectiv deja conturată, acesta va putea decide ce rol au avut părinții în creșterea sa, cât și evalua aspectul benefic cu privire la această modalitate de creștere exercitată de fiecare părinte.
Potrivit art. 396 coroborat cu art. 401 din Noul Cod Civil, instanța a luat act de învoiala părților cu privire la programul de vizitare a minorei prin modalitatea luării de la domiciliul pârâtei, deplasării la domiciliul reclamantului și retur, cu participarea expresă a părinților la derularea programului de vizită, inclusiv în perioada vacanțelor școlare și cu precădere a vacanței de vară, astfel:
în vacanța de vară, o lună, în intervalul temporal cuprins între 01 - 31 august al fiecărui an;
prima săptămână din vacanța de primăvară;
în vacanța de iarnă, 3 zile, în intervalul temporal cuprins între 24 decembrie - 26 decembrie, în anii pari la reclamant și în anii impari la pârâtă.
Acest program se circumscrie ipotezei de menținere și dezvoltare a relațiilor personale dintre tată și fiică și în scopul structurării unei personalități armonioase și în contextul în care s- a remarcat o evoluție optimă a minorei prin conturarea unei temperament dezinvolt, extrovertit și cu disponibilități adecvate de comunicare în microclimatul social și interconexiunile din diverse medii.
S-a subliniat că în contextul dialogului abordat cu minora în camera de consiliu s-a reținut un element de naivitate, dar și o percepție difuză a minorei privind exercitarea și derularea programului de vizită, cât și utilitatea menținerii relațiilor firești cu tatăl reclamant, pe de o parte datorită comportamentului exclusivist abordat de reclamant în perioada soluționării acțiunii de divorț, datorită inoculării unei temeri privind fluctuația existențială, locativă și de atașament și pe de altă parte, datorită unui absenteism și unei diligențe reduse pentru explicarea situației de fapt, a separării inerente unui divorț și chiar a unei tendințe de copiere a modelului parental și în funcție de ingerințele și raționamentul adulților cu care se obișnuiește.
În acest context, ambii părinți trebuie să conlucreze pentru abordarea unui dialog constructiv și util cu minora pentru evitarea unor aspecte tensionale, pentru a-i oferi acesteia explicațiile necesare, recurgând la candoarea și credulitatea specifică vârstei sau în ipoteza în care rezultatul nu este pozitiv, prin accesarea unor ședințe de specialitate cu un psiholog care poate depista cauza și remedia impactul și efectul.
Mai mult, devine imperios necesar ca reclamantul să-și respecte angajamentul asumat pentru derularea în bune condiții a programului de vizită, a modalității și duratei determinate, cu precădere prin prisma interesului superior al minorei, pentru evitarea antrenării unui element perturbator în creuzetul de încredere creat în percepția minorei, existând și riscul în caz de nerespectare a acestui angajament de impact cu domeniul penalului, prin nerespectarea unei hotărâri judecătorești.
În concret, s-a arătat că minora trebuie adusă de către reclamant la domiciliul pârâtei la timp și corect.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396, art. 397, art. 401, art. 503-504, art.
506 din Noul cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul
, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul stabilirii următorului program de vizită: în vacanța de vară o lună și jumătate, respectiv jumătate din durata vacanței, din 15 iulie la 31 august în fiecare an, prima săptămână în vacanța de primăvară în fiecare an; o săptămână în vacanța de iarnă în fiecare an în anii pari în săptămâna cu sărbătorile de C., iar în anii impari în săptămâna cu ajunul și Anul Nou, prin luarea minorei de la domiciliul mamei și ducerea ei la domiciliul tatălui.
În motivare s-a arătat că programul stabilit de instanță este foarte redus raportat la starea de fapt și la drepturile tatălui de a avea legături cu minora sa.
Este în interesul copilului ca acesta să crească în prezența ambilor părinți, astfel încât atunci când un părinte locuiește la distanță de minor trebuie să i se asigure dreptul de a sta cât mai mult în compania părintelui la care nu se află.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 - 482 NCPC. Apelul a fost legal timbrat.
Intimata, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 NCPC a arătat că fetița nu dorește să meargă la domiciliul tatălui. S-a subliniat că mama este de acord cu orice hotărâre numai să vrea minora.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de apelant la data de_ (f. 17) s-a arătat că minora a fost influențată de mamă să nu meargă la tatăl său, de aceea se impune un program clar stabilit de instanță.
Prin notele scrise depuse la dosar în baza art. 244 NCPC s-a arătat că apelantul este un părinte care își iubește copiii și dorește să aibă prilejul să fie cu minora în vârstă de 8 ani.
Analizând hotărârea atacată prin prima motivelor de apel
, tribunalul reține faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la anularea sau schimbarea hotărârii pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Prin cererea introductivă de instanță apelantul a solicitat stabilirea în favoarea sa a unui program de vizită la domiciliul apelantului, apreciind că o lună în vacanța de vară în intervalul 1 - 31 iulie, 3 zile în perioada C. ului 24 - 26 decembrie, 2 zile de Paști și o săptămână în vacanța de primăvară
ar permite stabilirea și consolidarea relațiilor dintre tată și fiica sa în vârstă de 8 ani (f. 2 dosar fond).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 4 iulie 2013 părțile au ajuns la o înțelegere în privința programului de vizită în sensul luării minorei de tată astfel: în vacanța de vară, o lună, în intervalul temporal cuprins între 01 - 31 august al fiecărui an; prima săptămână din vacanța de primăvară; în vacanța de iarnă, 3 zile, în intervalul temporal cuprins între 24 decembrie - 26 decembrie, în anii pari la reclamant și în anii impari la pârâtă.
Hotărârea instanței de fond s-a pronunțat în baza înțelegerii intervenite între părinți, care fiecare în parte a apreciat că programul propus este în interesul superior al copilului.
Prin apelul declarat reclamantul solicită modificarea programului convenit în sensul ca minora să fie în compania tatălui în perioada vacanței de vară o lună și jumătate în loc de o lună, între 15 iulie și 31 august, respectiv o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă, în anii pari de
C. și în anii impari de Anul Nou.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Noțiunea de "interes al copilului"; are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestuia, de ocupația și comportamentul părinților, de atașamentul copiilor față de părinți, de
interesul pe care aceștia l-au manifestat față de minor, de legăturile afective stabilite între părinți și copii, de posibilitățile materiale ale părinților.
Esența acțiunii în stabilirea unui program de vizită este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
În prezenta cauză tribunalul apreciază că timpul alocat reclamantului pentru vizită este suficient pentru a permite formarea și consolidarea unei puternice legături afective dintre minora în vârstă de 8 ani și tată.
Însăși reclamantul prin acțiunea introductivă a apreciat că un interval de o lună de zile în perioada vacanței de vară, 1 - 31 iulie și de 3 zile în perioada sărbătorilor de iarnă, este suficient pentru buna desfășurare a relațiilor dintre minoră și tatăl său.
Ulterior, în fața instanței de fond, reclamantul a apreciat că intervalul de 3 zile cuprins între 24 - 26 decembrie în anii pari este în măsură să permită stabilirea și dezvoltarea de relații firești între minoră și tată.
Ținând seama de vârsta minorei, de faptul că reclamantul apelant locuiește faptic la domiciliul concubinei sale în S., strada V. Alecsandri nr. 16, așa cum atestă ancheta socială efectuată în cauză (f. 40 dosar fond) împreună cu părinții acesteia, mediu care minorei nu îi este familiar, tribunalul apreciază că programul stabilit de instanța de fond și convenit de părinți corespunde interesului superior al minorei, neimpunându-se extinderea acestuia.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul C. V. CNP 1., citat la domiciliul din S., str. 1 Mai, nr. 14, județul Arad împotriva sentinței civile nr. 1619/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 4 iulie 2013 în dosarul nr._, pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||||
R. | I. B. | G. | C. | F. | N. | G. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare/_ judec. fond P. A. T.
| ← Decizia civilă nr. 4558/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 28/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
