Decizia civilă nr. 170/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/A/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător V. G. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant R. M. D., împotriva Sentinței civile nr. 24071/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. I. R., autoritate tutelară PRIMĂRIA NĂSĂUD, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
reprezentanta apelantului avocat C. Neamț
intimat Reclamant - C. I. R. personal Lipsă fiind:
autoritate tutelară Autoritate tutelară - PRIMĂRIA NĂSĂUD
apelant Pârât - R. M. D. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că apelul este formulat în termen, este motivat, a fost comunicat și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
Se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta apelantului.
Reprezentanta apelantului depune la dosar un script din care rezultă faptul că apelantul prestează în California muncă în calitate de " Self employed";, având un venit anual constant sau pre-stabilit. Mai depune la dosar dovezi din care rezultă faptul că apelantul a trimis, prin Western Union, sume de bani în folosul minorului și dovezi privind întreținerea minorului în natură, respectiv dovezi din care rezultă faptul că a trimis haine pentru minor.
Intimata arată că nu are acte de depus.
Reprezentanta apelantului solicită în probațiune, față de cele susținute în întâmpinare, audierea în cauză a 2 martori, pentru a dovedi faptul că susținerile din întâmpinare sunt neadevărate, că apelantul a trimis bani pentru minor după despărțirea în fapt a acestora.
Intimata învederează instanței faptul că nu contestă faptul că sumele de bani i-au fost trimise după despărțirea în fapt de apelant. Arată că s-a despărțit de apelant în luna martie 2012, iar acesta din urma i-a trimis bani în luna august 2012. Arată de asemenea că nu contestă faptul că apelantul lucrează în California, iar munca prestată este ca " Self employed";.
Instanța, după deliberare respinge cererea formulată în probațiune de reprezentanta apelantului, respectiv cererea privind audierea în cauză a 2 martori, având în vedere faptul că intimata nu contestă faptul că apelantul lucrează în California, iar munca prestată de acesta este ca " Self employed";.
Părțile arată că nu mai au alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulată în scris, modificarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, pentru motivele invocate în memoriu de apel, fără cheltuieli de judecată.
Intimata solicită respingerea apelului. Arată faptul că tatăl copilului lucrează în SUA în domeniul construcțiilor și locuiește cu chirie într-un apartament cu o cameră, plătind 800 $/lună.
În aceste condiții i se pare normal ca pensia să fie raportată la veniturile realizate în SUA. Ar dori ca apelantul să fie în România și să se ocupe de copil. Mai arată faptul că bunicii paterni îl vizitează pe minor atunci când au posibilitate, aproximativ 1 dată pe lună, având în vedere faptul că aceștia sunt încadrați în câmpul muncii.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.24071/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis cererea precizată formulată de reclamanta C. I. -R., în contradictoriu cu pârâtul R. M. D. și s-a dispus exercitarea autorității părintești față de minorul R. R. Andrei, născut la data de_ în orașul Martinez, California-SUA, de către reclamantă exclusiv.
Instanța a stabilit locuința copilului la reclamantă și a dispus obligarea paratului la plata unei pensii lunare de întreținere în funcție de necesitățile minorului si posibilitățile materiale ale paratului- în cuantum de 300 dolari SUA, începând cu data de_, data introducerii acțiunii și până la majorat ori noi dispoziții.
Prin aceiași sentință s-a dispus ca tatăl să aibă legături personale cu minorul, astfel: de două ori pe lună, în week-end, de vineri de la ora 15 de la domiciliul mamei până duminica la ora 20, când va fi adus la domiciliul mamei, în vacanța de vară, minorul va putea fi luat trei săptămâni de tată, iar în vacanța de iarnă și de primăvară, câte 1 săptămână, când i se va permite mamei să îl viziteze la domiciliul tatălui.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul R. M. D. în contradictoriu cu reclamanta C. I. -R. .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele
:
În fapt, potrivit certificatului de naștere aflat la fila 16 din dosarul inițial, la data de_, în orașul Martinez, California-SUA, în urma relațiilor dintre părți s-a născut minorul R. R. Andrei.
Instanța de fond a reținut corect că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";.
Acest principiu a stat la baza dispoziției instanței de fond privind exercitarea autorității părintești cu privire la minorul R. R. Andrei de către mamă exclusiv, dispozițiile art. art. 505 alin. 1 și 3 C.civ. ținând seama de acordul părinților în acest sens, de întregul complex de împrejurări menite
să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, precum și de legăturile afective ale minorei dezvoltate față de părinți, bunici și de împrejurarea deloc de neglijat că pârâtul locuiește și muncește in SUA.
Din această perspectivă, judecătoria a considerat că, solicitarea pârâtului de exercitare în comun a autorității nu este fondată, deoarece pentru acest lucru, este oportună conviețuirea părinților, după cum și impune alin.1 al art. 505 din Codul civil precum și dispozițiile art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004, din care rezultă responsabilitatea ambilor părinți pentru creșterea copiilor lor, precum și exercitarea drepturilor și
îndeplinirea obligațiilor părintești având în vedere interesul superior al copilului și asigurarea bunăstării materiale și spirituale a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Sub aspectul stabilirii locuinței copilului, având în vedere interesul minorului, raportat la vârsta acestuia, de posibilitatea petentei de a-i oferi o locuința de natură a-i asigura o dezvoltare normală și un confort corespunzător, așa cum reiese din raportul de anchetă psihosocială (f. 12), de posibilitățile materiale ale petentei, instanța de fond în baza art. 400 C.civ. a stabilit locuința minorul R. R. Andrei la domiciliul mamei sale, petenta C. I. R., domiciliata in loc. N., str. B. . Bloc CI, Se. E, Ap. 7, județul Bistrita-N. .
Judecătoria a mai reținut că, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic își păstrează dreptul de a avea legături personale cu minorul, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, ei fiind datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
În consecință, instanța de fond a considerat că este justificat ca tatăl să aibă legături personale cu minorul având dreptul de a-l vizita, astfel: de două ori pe lună, în week-end, de vineri de la ora 15 de la domiciliul mamei până duminica la ora 20, când va fi adus la domiciliul mamei, în vacanța de vară, minorul va putea fi luat trei săptămâni de tată, iar în vacanța de iarnă și de primăvară, câte 1 săptămână, când i se va permite mamei să îl viziteze la domiciliul tatălui.
Dispunând stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei sale, în temeiul art. 402 C.civ., instanța a stabilit și contribuția tatălui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului, raportat la starea de nevoie a copilului, la aceea că, în speță s-a făcut dovada că debitorul întreținerii realizează câștiguri având caracter de continuitate în SUA.
Astfel că, față de cele prevăzute de art. 529 alin. 2 C.civ., conform căruia când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, coroborat cu art. 530 alin. 3 C.civ., art. 532 C.civ., instanța a obligat pe petent să plătească lunar în favoarea minorului R. R. Andrei pensie de întreținere în cuantum de 300 dolari SUA, începând cu data de_, data introducerii acțiunii și până la majorat ori noi dispoziții.
Referitor la cererea reconvențională a pârâtului, dedusă judecății, instanța de fond a considerat că, ea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, principalul impediment pentru admiterea ei fiind acela că pârâtul locuiește în SUA, unde îi este cu neputință să exercite autoritatea
părintească în discuție și să se stabilească domiciliul minorului, fiind în acest sens vorba despre o imposibilitate obiectivă, după cum în mod just a subliniat reclamanta.
S-a mai arătat că evident, după întoarcerea sa definitivă în țară, dacă acest lucru se va întâmpla, datele speței schimbându-se, o nouă cerere a sa va fi altfel luată în calcul și analizată.
Având in vedere dispozițiile art.274 C.pr.civ. si principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R. M. D.
, solicitând instanței admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile atacate ca nelegala si netemeinica, cu consecința obligării acestuia la executarea obligației de întreținere a minorului, in principal, in natura, potrivit dispozițiilor art. 530 alin 1 din Noul C civ; iar in subsidiar, prin plata unei pensii de întreținere lunare, in cuantum de ¼ din venitul minim garantat pe economie, de la rămânerea definitiva a Deciziei civile pronunțate, pana la majorat sau pana la noi dispoziții.
În motivare apelantul pârât arată faptul că apreciază sentința civila mai sus menționata ca fiind nelegala si netemeinica, sub aspectul obligării acestuia la plata unei pensii lunare de întreținere in cuantum de 300 dolari SUA, începând cu data de_, data promovării acțiunii si pana la majorat ori pana la noi dispoziții, apelantul apreciind că se impune schimbarea dispoziției de întreținere in parte si obligarea lui la executarea obligației de întreținere a minorului, in principal, in natura, potrivit dispozițiilor art. 530 alin 1 din Noul C civ, iar in subsidiar, prin plata unei pensii de întreținere lunare, in cuantum de ¼ parte din venitul minim garantat pe economie, de la data rămânerii definitive a deciziei pronunțate, pana la majorat sau pana la noi dispoziții.
I Referitor la nelegalitatea Sentinței civile atacate, pârâtul apreciază ca aceasta este pronunțata cu aplicarea greșita a normelor legale in vigoare, atfel, potrivit prevederilor art.524 din Noul C civ, in vigoare la data promovării acțiunii civile de către reclamanta, are drept la întreținere numai cel care se afla in nevoie, neputându-se "întreține din munca sau din bunurile sale, de asemenea, potrivit dispozițiilor art. 529 din Noul C civ, întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plați. Când întreținerea este datorata de părinte, ea se stabilește pana la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil.
În aceste condiții, apelantul consideră ca Sentința civila pronunțata de instanța de fond este nelegala, întrucât in speța nu au fost aplicate prevederile legale sus-menționate, stabilindu-se, in mod greșit, in sarcina subsemnatului, obligarea la plata unei pensii de întreținere de 300 de dolari SUA lunar, in condițiile in care acesta nu deține mijloacele necesare pentru a o plați, întrucât nu este salarizat, având doar calitatea de persoana "seif emploved" in Statele Unite ale Americii, obținând venituri fluctuante, care in ultimele sase luni nu au fost mai mari decât venitul minim național pe economie.
Apelantul a mai arătat că, in perioada martie - septembrie 2012 nu a obținut niciun fel de venituri din munca sau din alte surse, întrucât in aceasta perioada am fost in România, iar abia in luna septembrie a anului trecut m-am întors in Statele Unite ale Americii, tocmai datorita lipsei de resurse financiare, aspect pe care instanța de fond nu a procedat la verificarea acestui aspect si ca nici nu a înțeles sa motiveze stabilirea unei pensii de întreținere in cuantum de 300 de dolari SUA pe luna, in sarcina lui, încălcând astfel dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C pr civ., precum și
prevederile art. 2 alin. 2 lit c din Legea 416/2001, actualizata, text de lege potrivit cărora se considera familie si persoana divorțata care locuiește si se gospodărește împreuna cu copiii aflați in întreținerea sa, precum și prevederile art. alin. 6 din același act normativ, potrivit cărora prin termenul de persoana singura se înțelege persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, care locuiește singura si nu se mai afla in întretinerea părinților, astfel reiese faptul ca apelantul nici măcar nu poate beneficia de venitul minim garantat pentru o familie, ci doar de venitul minim garantat pentru o persoana singura, întrucât el nu locuiesc si nu se gospodărește împreuna cu copilul său minor.
Or, potrivit art. 4 alin. 1 lit a din Legea 416/2001 actualizata, nivelul venitului minim garantat pentru o persoana singura este de 0,25 ISR pe luna.
Apelantul mai arată că având in vedere faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 529 din Noul C civ, când intretinerea este datorata de părinte, ea se stabilește pana la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, acesta apreciază că stabilirea pensiei de întreținere in cuantum de 300 de dolari SUA ca fiind nelegala, in speța impunându-se obligarea lui la executarea obligației de întreținere, in principal, in natura iar in subsidiar, prin plata unei sume lunare reprezentând un sfert din venitul minim garantat.
II In ceea ce privește netemeinicia Sentinței atacate, apelantul, apreciază ca instanța a pronunțat Sentința sus-mentionata in urma înțelegerii greșite a stării de fapt, în condițiile în care el lucrează in domeniul construcțiilor, ca muncitor sezonier, realizând venituri minime si care
fluctuează, existând luni in care nu realizează niciun venit, in funcție de perioada anului, de volumul de lucrări ale colaboratorilor si de multe alte aspect.
Apelantul precizează faptul că, nu este salarizat cu contract individual de munca si ca nu obține venituri din alte surse,in afara celor anterior precizate, nici in tara si nici in Statele Unite, sens în care apalantul se obligă să depună in probațiune o adeverința emisa de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. -N. din cuprinsul căreia sa rezulte ca el nu figurează in evidentele fiscale cu venituri impozabile, subliniind faptul ca, întrucât intimata-reclamanta a solicitat obligarea lui la plata pensiei de întreținere, sarcina probei in ceea ce privește încasarea unor venituri de către el, ii revine acesteia.
Apelantul contestă ca nereală susținerea reclamantei-intimate, potrivit căreia el nu ar fi înțeles să-și execute benevol pana in prezent obligația de întreținere a minorului, arătând ca in perioada 9 decembrie 2012 - 10 ianuarie 2013, el am fost in tara și în toata acea perioada, mai puțin de Revelion, când minorul a stat cu intimata, apelant a locuit împreuna cu minorul in apartamentul părinților din C. -N. si i-a asigurat toate cele necesare îngrijirii si creșterii sale, ocupându-se inclusiv de sănătatea copilului, pe care l-am dus de mai multe ori in aceasta perioada la analize medicale, așa cum rezulta din buletinele de analiza anexate.
Apelantul arată că după data de 10 ianuarie 2013, data la care acesta a plecat in Statele Unite ale Americii, minorul a rămas Ia bunicii paterni pentru încă doua săptămâni și că încă din luna septembrie 2012, părinții apelantului obișnuiesc sa viziteze minorul la locuința mamei din orașul N.
, de unde, cu acordul acesteia, ii aduc la C. -N., unde ii îngrijesc pe perioada sfârșitului de săptămâna sau chiar a mai multor zile, in funcție de necesitați.
In acest sens apelantul depune in probațiune copii ale biletelor de tren pe ruta C. - N. - N., din diferite perioade.
Apelantul susține că a trimis bani pentru creșterea si educarea minorului de fiecare data când am avut disponibilitățile bănești necesare, astfel, de exemplu, in vara anului 2012, când intimata si minorul au fost împreuna la mare, i-a trimis acesteia suma de 200 de dolari SUA, pentru întreținerea minorului iar in luna ianuarie 2012, i-am trimis intimatei din nou suma de 200 dolari SUA, la care s-a adăugat suma de 1.000 de dolari SUA, pe care i-am dat acesteia, de asemenea, in vederea îngrijirii minorului, insa pe care aceasta i-a cheltuit pentru efectuarea, in beneficiul propriu, a unei lucrări dentare.
In aceste condiții, având in vedere faptul ca pana in prezent a executat de bunăvoie obligația de întreținere a minorului, apelantul apreciază ca in speța se impune, in principal, executarea acesteia in continuare, in natura, in conformitate cu dispozițiile art. 530 alin Noul C civil, iar în cazul in care instanța totuși va aprecia ca se impune obligarea lui la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorului, solicită ca, in subsidiar, să se dispună obligarea lui la achitarea unei pensii de întreținere in cuantum de ¼ parte din venitul minim garantat pe economie, de la rămânerea definitiva a deciziei pronunțate si pana la majorat sau pana la dispoziții noi.
La data de_ reclamanta intimată C. I. R. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat si, în consecința, menținerea drept temeinica si legala a sentinței civile nr. 24071/2012 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr._, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând c/v zilelor de prezenta la instanța, precum si cheltuieli de transport.
În motivare reclamanta intimată arată faptul că, prin apelul promovat, paratul apelant a solicitat schimbarea in parte a hotărârii mai sus menționata, in sensul modificării cuantumului pensiei lunare, a modalității de executare, precum si a datei de la care este datorata, apelantul apreciind ca hotărârea instanței de fond in partea ce privește stabilirea unui pensii lunare de întreținere in cuantum de 300 dolarii SUA este netemeinica, deoarece instanța nu a avut la baza nici un înscris din care sa rezulte venitul net lunar al apelantului, si astfel cuantumul este disproporționat fata de posiblitatile de plata, solicitând totodată executarea in natura a obligației de intretinere, si in fine stabilirea obligației de intretinere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești si nu începând cu data promovării acțiunii.
Intimata consideră că, criticile formulate de apelant sunt netemenice, nefiind date motivele de fapt si de drept invocate, astfel, in privința cuantumului pensiei de întreținere, chiar apelantul este aceia care învederează instanței ca prestează munci in domeniul construcțiilor, respectiv in SUA, ca in partea finala a motivelor de apel se arata ca acesta a îndeplinit pentru perioada de sfârșit a anului 2012 si începutul anului 2013 obligația de întreținere, trimițând periodic bani, respectiv cate 200 USD, la care sa adăugat suma de 1000 SUA transmisa in vederea efectuări unor îngrijiri medicale minorului.
Intimata consideră că, enumerarea acestor sume de bani de către apelant, denota tocmai posibilitățile materiale ale apelantului, care sunt superioare venitului mediu stabilit in România, arătând că a conviețuit împreuna cu apelantul o perioada de 3 ani in SUA, si in aceasta perioada a luat la cunoștința despre veniturile pe care apelantul le realiza, si care se ridicau la peste 5000 USD lunar.
Intimata susține că, minorul este in nevoie, mai ales ca are anumite afecțiuni medicale si astfel interesul superior al acestuia a determinat
instanța sa stabilească pensia de întreținere in cuantum de 300 USD lunar, iar stabilirea pensiei in acest cuantum este mai mult decât rezonabila, având in vedere nivelul salariului in SUA, în condițiile în care din datele statistice furnizate prin mijloacele de comunicație nivelul minim al salariului in SUA 2600 USD, iar raportat la acest salar pensia de întreținere este legal stabilita.
Legat de solicitarea apelantului de prestare in natura a obligației de întreținere, in mod evident, in speța data, aceasta nu este posibila, deoarece apelantul domiciliază SUA, iar perioada de ședere in tara este de scurta durata și chiar daca apelantul are părinții in tara, pensia de întreținere are un caracter personal si nu poate fi prestata prin intermediari, astfel, raportat la nevoile copilului si interesele acestuia se impune menținerea soluției adoptata, de stabilire a pensiei de întreținere, cuantificata intr-o suma de banii (300 USD) platibila lunar.
In privința datei de la care curge obligația de întreținere, intimata apreciază că, soluția instanței de fond este temeinica si legala, conforma practicii judiciare, confirmând că minorul s-a aflat o scurta perioada de timp împreuna cu apelantul dar acest interval este mai mic de o săptămâna, iar sumele de banii despre care face vorbire apelantul au avut caracterul unor cadouri personale, care nu pot fi circumscrise îndeplinirii obligației lunare de întreținere, iar pe de alta parte, așa cum a arătat mai sus, a convetuit cu apelantul aproximativ 3 ani in SUA, perioada in care si eu am fost angajata si am realizat venituri medii lunare de 2600 USD, bani care au fost folosiți in comun, iar la revenirea in tara apelantul i-a dat suma de 1000 USD care reprezentau parte din câștigurile realizate de către ea.
Mai arată ca in acea perioada nu eram despărțiți in fapt, iar suma de 200 USD, care mi-a fost remisa cu ocazia deplasării la mare reprezenta tot parte din sumele comune obținute.
Astfel, apelantul nu si-a îndeplinit obligația de intretinere de-a lungul întregii perioade cuprinse intre data promovării acțiunii si momentul actual.
Se mai arată că, este regretabila atitudinea reclamantului care, deși are o buna stare materiala, încearcă sa se eschiveze de la îndeplinirea unei obligațiilor legale fata de copil, în condițiile în care ea este salariata dar realizez un venit mediu lunar aproximativ in suma de 1040 lei net, pe care ii aloc in mare majoritate creșterii, îngrijirii si educării minorului, dar cu toate acestea nu reușesc sa satisfac in totalitate nevoilor copilului, fiind imperios necesara contribuția substanțiala a tatălui.
Tribunalul analizând apelul declarat de pârât, constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerea apelantului că nu s-a făcut dovada concludentă a veniturilor realizate de acesta, tribunalul constată că din probele dosarului din recunoașterea pârâtului apelant, rezultă că acesta prestează munci în construcție, realizând venituri suficiente pentru a susține material întreținerea minorului cu suma lunară de 300 USD, chiar în condițiile în care apelantul are o activitate în construcții sezonieră.
Tribunalul apreciază că veniturile apelantului nu pot fi mai mici de suma de 1200 USD, ele fiind mult mai mari în condițiile în care apelantul achită lunar suma de 800 USD cu titlu de chirie și trimite periodic sume de bani în țară.
Totodată chiar în situația în care apelantul nu realizează constant venituri mari din lucrările de construcție, acesta în perioada în care nu sunt
lucrări, poate să presteze alte activități din care să obțină venituri suplimentare.
Tribunalul nu a putut să constate vreo nelegalitate privind aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor legale privind stabilirea pensiei de întreținere, deși apelantul a invocat acest lucru.
Referitor la solicitarea apelantului ca prestația lui cu titlu de întreținere să fie efectuată în natură, tribunalul constată că în mod corect și instanța de fond a reținut împrejurarea că întrucât pârâtul apelant locuiește efectiv in USA, acesta nu poate să presteze în matură, zilnic întreținerea minorului, nici direct și nici prin părinții săi, în condițiile în care minorul locuiește în altă localitate decât părinții apelantului, aceștia din urmă nedându-și acordul legat de o eventuală preluare a obligației de întreținere.
Legat de împrejurarea că în perioada martie - septembrie 2012, apelantul nu a obținut niciun fel de venituri din munca sau din alte surse, astfel că obligarea lui la plata pensiei ar fi nelegală și netemeinică, tribunalul reține că și în această ipoteză, pârâtul avea obligația de a lucra și a obține venituri necesare întreținerii minorului, pasivitatea apelantului neputând suplinii întreținerea minorului.
Referitor la susținerile apelantului că a contribuit cu diferite sume de bani la întreținerea copilului, astfel că nu s-ar justifica suportarea pentru acele perioada de timp a plații întreținerii minorului, tribunalul, apreciază că acele sume de bani au fost trimise de apelant benevol în afara vreunei obligații stabilite de instanță, precum și faptul că sumele respective erau reduse și cu o periodicitate ce nu asigura un suport consistent la întreținerea minorului.
Unele din sumele de bani și întreținerea minorului s-a făcut la finele anului 2012, în perioada sărbătorilor de iarnă, perioadă cunoscută ca un interval de timp destinat cadourilor și vizitelor în familie, gesturile respective neputând fi considerate ca și modalități de contribuție la întreținerea minorului.
În mod corect instanța de fond a stabilit ca pensia de întreținere la care a fost obligat apelantul să fie achitată începând cu data introducerii acțiunii de către reclamantă, respectiv_, apelantul nefăcând dovada concludentă a prestării benevole a întreținerii într-o manieră constantă și substanțială.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constată temeinică și legală Sentința civilă nr. 24071/2012 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., motiv pentru are în baza prevederilor art.312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. M. D., împotriva Sentinței civile nr. 24071/2012 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul R. M. D., împotriva Sentinței civile nr. 24071/2012 pronunțată la data de 5 dec.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2013.
Președinte Judecător C.
-V. V. G.
B.
Fiind plecat din instanță semnează Președintele secției civile, judecător
ANA-SS
Grefier
C. S. Ș.
| ← Decizia civilă nr. 3528/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 4280/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
