Decizia civilă nr. 537/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.30._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.537/A/2013
Ședința publică din 31 Octombrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C. JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare apelul declarat de apelantul pârât L. G. R. în contra Sentinței civile nr.8221/16 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.30._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata reclamantă L. E. E. , având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimatei reclamante, doamna avocat M. Stegăroiu, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatei reclamante învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune, depunând la dosar factura seria SCA nr.6589609/28 August 2013 în cuantum de 868 lei, onorariu avocațial (f.28-29).
T. ul, după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, înscrisuri de depus la dosar ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatei reclamante asupra apelului promovat în cauză.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile atacate, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosar factura seria SCA nr.6589609/28 August 2013 în cuantum de 868 lei, onorariu avocațial (f.28-29), detaliind considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei motivele de apel sunt neîntemeiate.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.8221/16 Mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr.30._ al Judecătoriei C. -N.
, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta L. E. E., în contradictoriu cu pârâtul L. G. R. și, în consecință s-a dispus exercitarea autorității părintești privind pe minora L. Alisha Denisa, născută la data de 11 Septembrie 2006 în localitatea Dublin, Irlanda exclusiv de către reclamantă, cu dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora.
S-a stabilit locuința minorei la domiciliul/reședința reclamantei situată în C. -N.
, strada A. V. Voievod nr.45, ap.9, județul C. .
S-a dispus obligarea pârâtului la plata unei pensii alimentare în cuantumul de ¼ din veniturile lunare nete ale acestuia virată în contul bancar al reclamantei până la data de 15 a fiecărei luni, respectiv pentru luna Decembrie suma de 324,75 lire sterline (echivalentul în lei la data efectuării plății efective) raportat la venitul realizat în cuantum de 1299,27 lire sterline, conform adeverinței eliberate de Palladiul Group of Companies situat în St. Helier, J., Channel Islands, JE23 QA unde pârâtul a fost angajat pe postul de portar/paznic începând cu luna Ianuarie 2013 la plata unei pensii alimentare
în cuantum de 293,75 lire sterline (echivalentul în lei la data efectuării plății) raportat la veniturile realizate lunar în cuantum de 1.175,53 lire sterline.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul L. G. R. în contradictoriu cu L. E. E. vizând programul de legături personale cu minora, dar nu și posibilitatea însoțirii în străinătate.
S-a stabilit programul de vizită al minorei în favoarea pârâtului, după cum urmează: 1. în timpul săptămânii: în ultima duminică din lună între orele 14-20 cu luarea și aducerea personal a minorei de la/la domiciliul reclamantei; 2. în timpul vacanțelor: o săptămână în cursul vacanței de iarnă exclusiv în România până la împlinirea vârstei de 14 ani, după cum urmează - în anii impari minora va petrece Crăciunul cu reclamanta și Anul Nou cu pârâtul, iar în anii pari Crăciunul cu pârâtul și Anul Nou cu reclamanta, cu luarea și aducerea personal a minorei de la/la domiciliul reclamantei; două săptămâni în cursul lunii August exclusiv în România până la împlinirea vârstei de 14 ani, cu anunțarea prealabilă a reclamantei, cu luarea și aducerea personal a minorei de la/la domiciliul reclamantei.
A fost obligat pârâtul la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă este in interesul copilului, a apreciat instanța. Este adevarat ca regula o reprezinta exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii partinti, insa acelasi legiuitor a reglementat si exceptia prevazuta de art. 398 Noul cod civil care permite, raportat la situatia concreta a fiecarei spete, instituirea exercitarii autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti, atunci cand interesul superior al copilului reclama luarea unei asemenea masuri, situatie care apreciază ca este incidenta in speta.
Stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte, poate fi instituită în situația în care din motive intemeiate se apreciază că interesul superior al copilului reclamă luarea unei asemenea măsuri.
Conform jurisprudenței, motive întemeiate pentru luarea unei asemenea măsuri, motive de altfel adoptate și de către practica CEDO în materie, când este preferată custodia unică, o constituie situația în care părintele este psihotic, bolnav psihic sau incapabil de a funcționa, distanța geografică mare, abuz de alcool sau alte substanțe cu efecte nocive, aspecte care se regăsesc în comportamentul pârâtului.
Pe lângă aspectele evidențiate de către martora audiata in cauza referitoare la comportamentul si viciile paratului, distanța geografica semnificativă reprezintă un element la fel de important pentru instituirea unei custodii unice, stabilirea unei custodii comune fiind in detrimentul vădit al minorei si de natura a avea influente negative asupra dezvoltării armonioase a minorei, sub aspect psihic, moral si intelectual.
Împrejurarea ca cei doi parinti ai minorei nu locuiesc in aceeași țară (R. ia- Marea Britanie- J. ) reprezintă un alt motiv întemeiat pentru stabilirea exercitării autorității părintești exclusiv de catre reclamanta, cea care s-a ocupat in exclusivitate de cresterea si educatia minorei.
În atare conditii, stabilirea unei custodii comune ar fi in detrimentul minorei, tocmai datorita faptului ca in multe situatii pentru luarea unor decizii privind copilul este necesar acordul scris al ambilor parinti, iar de-a lungul timpului, au existat situatii in care reclamanta nu a putut gasi intelegere la parat si a primi procurile solicitate. Astfel, in anul 2011 cand reclamanta era in Irlanda impreuna cu minora a trebuit sa astepte 4 luni pana cand paratul, aflat in Marea Britanie, i-a trimis procura necesara pentru realizare pasaportului minorei pentru a se putea intoarce in R. ia, motivul invocat de catre parat pentru acest interval indelungat fiind lipsa resuselor banesti pentru a face procura.
De asemenea, in anul 2010 minora a fost supusa unei interventii chirurgicale de polipi, situatie in care de asemenea era necesar acordul scris al ambilor parinti, paratul, aflat in Marea Britanie, din nou refuzand trimiterea procurii, interventia putand fi realizata doar in urma interventiilor realizate de catre reclamanta.
Situatiile create au determinat instanța a se îndoi ca se va putea baza pe colaborarea efectiva cu paratul, in vederea luarii unor decizii in privinta minorei.
De asemenea exista riscul destul de mare ca paratul sa refuze si in viitor la trimiterea procurii necesare atat pentru luarea unor decizii sau de reprezentare in fata institutiilor care solicita acordul ambilor parinti, cat si pentru scoaterea minorei din tara in situatia petrecerii vacantelor in strainatate.
Faptul ca minora a fost crescuta exclusiv de catre reclamanta nu a avut in nicio inraurire negativa asupra dezvoltrii sale armonioase (moral, psihic, intelectual) aceasta incercand a-i asigura un trai decent si fara lipsuri. De asemenea reclamanta este cea care s-a ocupat si se ocupa exclusiv de educatia minorei, aspecte care rezulta din caracterizarea d-nei invatoare a minorei depusa la dosar. Paratul, nici macar o data nu a luat legatura cu invatatoarea minorei pentru a vedea modul in care aceasta s-a adaptat la viata scolara ( minora este eleva in clasa intai a L. euliu Pedagogic din C. -N. ) si nici nu a incercat a sprijini financiar si activitatile extrascolare in care minora este implicata ( cursuri de dans conform adeverintei depuse la dosar).
Implicarea paratului in viata minorei dupa separatia celor doi s-a materializat prin telefoane date ocazional, cele doua vizite extrem de scurte si plata ocazionala a unor sume de bani. Chiar daca paratul incearca a induce ideea ca datorita reclamantei nu s-a putut implica mai mult in viata minorei, acest fapt este contrazis de probele administrate. Nimic nu l-a impiedicat sa-si viziteze fiica atat in tara cat si in timpul sederii in Irlanda sau sa participe financiar la cresterea minorei.
A precizat de altfel in cuprinsul actiunii introductive ca in cei 3 ani paratul a achitat ocazional anumite sume de bani cuprinse intre 100-150 Lire sterline pentru necesitatile minorei, aspecte care sunt sustinute de insasi inscrisurile depuse in probatiune de catre acesta care dovedesc faptul ca acesta a efectuat 6 plati in tot acest timp ( in septembrie 2011 - 140 lie sterline- ordin nr. 66436547/_, martie 2012- 100 lire sterline- ordin nr. 43662052/_, mai 2012 - 100 lire sterline - ordin nr. 78470390/_ si 150 lire sterline- ordin nr. 93023280/_, august 2012- 100 lire sterline- ordin nr. 59269178/_ ;decembrie 2012- 150 lire sterline- ordin nr. 62953918/_ ) in cuantum total de 740 lire sterline.
In ceea ce priveste inscrisurile depuse in probatiune de catre parat prin care a înțeles a face dovada achitarii in favoarea minorei a unor sume de bani care sa acopere necesitatile acesteia, se impune a observa ca doar o parte sunt destinate reclamantei ( cele mai sus mentionate in cuantum total de 740 lire sterline achitate din anul 2009 pana in prezent) in timp ce patru dintre acestea sunt sume destinate mamei acestuia, neavand nicio legatura cu sume achitate reclamantei pentru minora (ordin nr. 15590827/_ - 150 lire sterline; ordin nr. 84665443/_ - 100 lire sterline; ordin nr. 82866462/_ - 150 lire sterline si ordin nr. 88174968/_ - 100 lire sterline).
Raportat la toate aspectele mentionate, solicitarea de incredintare a minorei spre crestere si educare exclusiv in favoarea reclamantei este o solicitare întemeiata si justificata.
Dat fiind apropierea mare dintre reclamantă și minoră, relațiile sporadice dintre minoră și pârât, distanța existentă între cei doi părinți ( reclamanta locuind în țară in timp ce pârâtul locuiește de mai bine de 2 ani în J. - Marea Britanie), relațiile distante dintre minoră și pârât precum și faptul că acesta urmează a-și întemeia o familie cu o altă persoană, toate sunt aspecte care converg spre necesitatea exercitării autorității părintești exclusiv de către reclamantă .
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 " principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";.
Acest principiu a stat la baza dispoziției instanței privind exercitarea autorității părintești cu privire la minoră exclusiv de către mamă ținând cont de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, precum și de legăturile efective ale minorei dezvoltate față de părinți.
Sub aspectul stabilirii locuinței copilului, instanța prin prisma înțelegerii dintre părți, în sensul stabilirii locuinței la mama minorei, având în vedere interesul minorei, raportat la vârsta acesteia, de posibilitatea petentei de a-i oferi o locuință de natură a-i
asigura o dezvoltare normală și un confort corespunzător și posibilitățile materiale ale petentei, în baza art.400 Cod civil, a stabilit locuința minorei la domiciliul/reședința reclamantei din C. -N., strada A. V. Voievod nr.45, ap.9 C. -N. .
Instanța în temeiul art.529 alin.2 Cod civil, coroborat cu art.530 alin.3 Cod civil, art.532 Cod civil, a obligat petentul să plătească lunar în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate lunar, începând cu data de 19 decembrie 2012, data introducerii acțiunii și până la majorat ori noi dispoziții.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de obligare la plata pensiei alimentare în sumă de 100 lire sterline/lună, instanța a apreciat că este insuficientă, dispunând obligarea acestuia la plata ¼ din veniturile lunare nete ale acestuia virată în contul bancar al reclamantei până la data de 15 a fiecărei luni, respectiv pentru luna Decembrie suma de 324,75 lire sterline (echivalentul în lei la data efectuării plății efective) raportat la venitul realizat în cuantum de 1299,27 lire sterline, conform adeverinței eliberate de Palladiul Group of Companies situat în St. Helier, J., Channel Islands, JE23 QA unde pârâtul a fost angajat pe postul de portar/paznic începând cu luna Ianuarie 2013 la plata unei pensii alimentare în cuantum de 293,75 lire sterline (echivalentul în lei la data efectuării plății) raportat la veniturile realizate lunar în cuantum de 1.175,53 lire sterline.
Cererea reconvențională formulată de către pârât a fost admisă în parte, în sensul stabilirii unui program de vizită al minorei în favoarea pârâtului, după cum urmează. în timpul săptămânii: în ultima duminică din lună între orele 14-20 cu luarea și aducerea personal a minorei de la/la domiciliul reclamantei; 2. în timpul vacanțelor: o săptămână în cursul vacanței de iarnă exclusiv în România până la împlinirea vârstei de 14 ani, după cum urmează - în anii impari minora va petrece Crăciunul cu reclamanta și Anul Nou cu pârâtul, iar în anii pari Crăciunul cu pârâtul și Anul Nou cu reclamanta, cu luarea și aducerea personal a minorei de la/la domiciliul reclamantei; două săptămâni în cursul lunii August exclusiv în România până la împlinirea vârstei de 14 ani, cu anunțarea prealabilă a reclamantei, cu luarea și aducerea personal a minorei de la/la domiciliul reclamantei.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinței, prin care a solicitat
casarea în parte a sentinței atacate, în ce privește stabilirea pensiei alimentare, reținerea spre rejudecare a acestei cereri de către instanța de recurs, cu stabilirea pensiei de întreținere in cuantumul legal.
Prin încheierea interlocutorie din_, instanța a recalificat ca apel calea de atac declarată de pârât.
În motivare, apelantul a susținut nelegalitatea sentinței atacate, dată cu interpretarea greșită a probatoriului administrat in cauză și cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează modalitatea de stabilire a pensiei de intreținere.
Astfel, arată apelantul, deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc că nu mai lucrează la firma menționată, contractul de muncă fiind reziliat în data de 26 Noiembrie 2012, totuși a fost obligat să plătească suma de 324,75 lire sterline pentru luna Decembrie 2012 cu toate că în acea perioadă nu avea un loc de muncă, fiind luat în calcul de către instanța de fond o adeverință pe care el i-a dat-o reclamantei în luna Martie 2012.
Obligarea sa la plata pensiei de întreținere în sumă de 293,75 lire sterline începând cu luna Ianuarie 2013 este de asemenea greșită, căci instanța nu a observat că acel venit de 1175,53 lire sterline este pentru perioada 01 Ianuarie 2013 - 07 Aprilie 2013, nu pentru o singură lună.
Suma de 1175,53 lire sterline trebuia împărțită la trei, rezultând o contribuție lunară de 392 lire sterline din care trebuia aplicat procentul de ¼ ceea ce rezultă o sumă de 98 lire sterline lunar.
Mai precizează că în toată această perioadă a achitat sume cuprinse între 100 și
150 lire sterline către reclamantă, lucru pe care l-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.483 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare la apelul pârâtului, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile atacate, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului demers procedural, conform art.274 Cod procedură civilă.
În motivarea poziției sale procesuale intimata a arătat că motivele invocate de apelant sunt vădit nefondate.
Deși pârâtul a menționat că a desfășurat activitate salarială în cursul anului 2013 ,nu a înțeles să menționeze nici în cuprinsul cererii reconvenționale și a întâmpinării și nici în cuprinsul motivelor de apel actualul loc de muncă, respectiv numele societății cu indicarea sediului acesteia, limitându-se a depune simple foi care ar face în opinia acestuia dovada veniturilor încasate.
În atare condiții, consideră că înscrisurile prezentate nu pot fi luate in considerare și în nici un caz nu sunt de natură a face dovada pretențiilor sale.
Un alt aspect pe care îl supune analizei instanței de judecată, o reprezintă afirmațiile pârâtului conform căruia contractul său de muncă ar fi fost reziliat la data de 26 Noiembrie 2012, însă conform fluturașului de salarizare depus în probațiune de pârât în perioada 26 Noiembrie 2012 - 02 Decembrie 2012 a desfășurat activitate în muncă de 29 ore și un venit net de 192,93 lei.
Pretențiile pe care le-a formulat în fața instanței de fond privind cuantumul pensiei alimentare solicitate a avut la bază înscrisuri pe care le deține în privința ultimului loc de muncă cunoscut al pârâtului, unde lucra 40 de ore/săptămână cu un salariu de 8,30 lire sterline/oră, iar ulterior, la termenul de judecată din data de 09 Mai 2013 dat fiind înscrisurile depuse de către pârât din care reieșea că acesta începând cu data de 09 Septembrie 2013 până la data de 22 Aprilie 2013 ar fi angajat al Palladium Grop of Company a înțeles să precizeze suma solicitată conform adeverinței prezentate de către acesta și astfel, raportat la acest înscris, susținerile pârâtului conform căruia contractul ar fi fost reziliat începând cu data de 26 Noiembrie 2012 sunt contrazise, acesta desfășurând activitate salarială în tot această perioadă.
Nu în ultimul rând, susținerile pârâtului potrivit cărora ar fi achitat constant sume de bani cu titlu de pensie alimentară în cuantum de 100-150 lire sterline/lună nu sunt conforme realității, fiind contrazise de înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, solicită a se constată că ultima plată a unei sume de bani s-a realizat în luna Decembrie 2012, alte sume de bani nefiind achitate, toate acestea dovedind atât reaua-credință a pârâtului, dar și interesul său real pentru fiica sa.
Pe cale de consecință, intimata apreciază că pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale, sens în care solicită respingerea apelului ca vădit neîntemeiat și menținerea în întregime a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca.
În drept, au fost invocate art.312 alin.1, art.242 alin.1, art.274 și art.115 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art.296 Cod procedură civilă, îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Apelantul pretinde că înscrisurile prin care instanța și-a bazat soluția nu sunt actuale, întrucât raportul său de muncă a încetat la data de_, pe de o parte, iar pe de altă parte instanța a determinat greșit veniturile sale lunare.
Așa cum a sesizat corect intimata, înscrisurile depuse la dosar, prin care apelantul înțelege să facă dovada încetării raportului său de muncă, nu are valoare probatorie, neputându-se stabili cu certitudine de unde provin.
De asemenea, apreciem că argumentele aduse de apelant în privința nivelului veniturilor reținut de instanță sunt nefondate, în condițiile în care nivelul venitului la care instanța s-a raportat la stabilirea pensiei de întreținere este inferior venitului minim pe economie din statul în care lucrează apelantul.
Apelantul lucrează in Marea Britanie, or potrivit informațiilor culese de pe internet, salariul minim pe economie in această țară depășește 1200 lire sterline.
Câtă vreme pentru părinții rezidenți în România, care nu sunt încadrați în muncă, pensia de întreținere se stabilește potrivit cu venitul minim net pe economie, aceeași
regulă trebuie să se aplice și părinților nerezidenți în România, cu deosebirea că trebuie avut în vedere venitul minim pe economie din statul în care locuiește.
Pentru motivele arătate, apelul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 296 Cod pr.civ., păstrându-se în întregime sentința atacată.
In temeiul art. 274 alin 1 Cod pr.civ. va fi obligat apelantul să plătească intimatei suma de 868 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de pârâtul L. G. R. în contra sentinței civile nr.8221/16 Mai 2013, pronunțată în dosarul civil nr.30._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 868 lei, cheltuieli de judecată în
apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
-V. B.
Grefier,
-P. B.
Redactat A.P.B./01 Noiembrie 2013/noaptea/0404Pregătit pentru motivare A.P.B./04 Noiembrie 2013 Red. C.V.B./4 exemplare/ Tehnored. C.H. Judecător fond: S. Iuga - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 32/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 3528/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
