Decizia civilă nr. 1737/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1737/R/2013
Ședința publică din 05 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. A. D., împotriva încheierii civile nr. 103 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat M. Z., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimo-nial.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă mandatarul reclamantei recurente, domnul B. A. și reprezen-tantul pârâtului intimat, domnul avocat D. A., lipsă fiind părțile perso-nal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta recurentă B. A. D. a fost formulat în termen legal, a fost comunicat intimatului și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, reclamanta recurentă a înregistrat la dosar un înscris întitulat "Precizare"; cu privire la mențiunile făcute în citația primită de către aceasta, privind procedura simplificată a medierii, prin care arată că potrivit art. 25 N.C.pr.civ. ";Procesele în curs de judecată… începute sub legea veche rămân supuse acelei legi";, iar potrivit art. 27 N.C.pr.civ. "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea veche sub care a început procesul"; (sub legea veche medierea nefiind obligatorie), motiv pentru care, consideră că nu se mai impune urmarea procedurii medierii. Prin același înscris, reclamanta recurentă mai arată că dacă litigiul s-ar fi putut soluționa pe calea medierii nu s-ar fi judecat deja de 4 ani, dar în situația în care instanța de judecată va insista ca părțile să încerce soluționarea litigiului pe calea medierii și va reține acest aspect cu titlu de obligație în sarcina părților, solicită acordarea unui nou termen de
judecată și citarea părților în cauză cu această mențiune. De asemenea, prin același înscris, reclamanta recurentă arată că depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantumul solicitat și timbru judiciar, însă odată cu precizarea anterior arătată nu s-a depus la dosar și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată și expediată prin fax de către pârâtul
M. Z., prin intermediul domnului avocat D. A., prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta B. A. D. și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, solicită recalificarea căii de atac, deoarece în opinia lor calea de atac împotriva încheierii civile nr. 103 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosar nr._ este apelul și nu recursul așa cum a formulat reclamanta cererea scrisă, având în vedere că potrivit art. 67311alin. 4 C.pr.civ., încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel, iar dacă nu au fost astfel atacate, aceste
încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului. Prin aceeași întâmpinare, se arată că motivele de apel invocate de reclamantă sunt inadmisibile, având în vedere faptul că aceste motive vizează exclusiv fondul cauzei.
Totodată, Curtea constată că la data de_, au fost înregistrate la dosar două exemplare originale din întâmpinarea anterior arătată, iar la aceeași dată a fost înregistrată la dosar o cerere de amânare, care a fost formulată și expediată prin fax de reclamanta recurentă B. A. D., prin care aceasta arată că în situația în care instanța consideră cauza ca fiind în stare de judecată, solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și amânarea pronunțării hotărârii cu o săptămână, pentru a depune la dosar con-cluzii scrise, iar la această cerere a fost anexată o xerocopie de pe împuternicirea avocațială a doamnei avocat Ganciu I. N. pentru redactare acte. Aceiași cerere de amânare a mai fost expediată încă odată prin fax, la data de_ și prin email, la data de_ .
Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judciciar de 0,15 lei (f. 19, 20 din dosar) astfel încât recursul este legal timbrat.
La întrebarea instanței, adresată domnului B. A., referitoare la împrejurarea dacă are mandat de reprezentare din partea reclamantei recurente, acesta arată că a depus la dosarul cauzei o procură judiciară, în baza căreia poate să o reprezinte pe reclamanta recurentă B. A. D., care este fiica sa.
Domnul avocat D. A. depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în prezentul dosar și chitanța care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 800 lei.
În urma verificărilor efectuate, Curtea constată că la f. 138 din dosarul instanței de fond se află procura judiciară autentică dată domnului B. A. de către reclamanta B. A. D., în cuprinsul căreia se arată că mandatarul se poate prezenta în fața oricărei autorități pentru a reprezenta interesele numitei B.
A. D. .
La întrebarea instanței, adresată mandatarului reclamantei recurente, B.
A., referitoare la împrejurarea dacă are sau nu studii juridice, acesta arată că nu are studii juridice.
Curtea aduce la cunoștința mandatarului reclamantei recurente că nu poate susține verbal recursul declarat de reclamanta recurentă B. A. D., având în vedere că nu are studii juridice, dar poate depune la dosar concluzii scrise.
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtului intimat cererea formu- lată de reclamanta recurentă, privind amânarea pronunțării hotărârii cu o săptămână, pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că nu se opune încuviințării cererii formulată de reclamanta recurentă, privind amânarea pronunțării hotărârii cu o săptămână, pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, va respinge cererea formulată de reclamanta recu- rentă, privind amânarea pronunțării hotărârii cu o săptămână, pentru a depune la dosar concluzii scrise, întrucât nu se impune raportat la complexitatea cauzei.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită recalificarea căii de atac, așa cum a solicitat și prin întâmpinarea depusă la dosar.
Mandatarul reclamantei recurente lasă la aprecierea instanței recalificarea căii de atac.
Curtea, după deliberare, în ceea ce privește recalificarea căii de atac, având în vedere prevederile art. 67311alin. 4 C.pr.civ., respectiv întreaga procedură de
la art. 67311până la art. 67314C.pr.civ. și, de asemenea, având în vedere că încheierea atacată a fost pronunțată în complet de apel, consideră că în prezenta cauză, calea de atac împotriva încheierii civile nr. 103 din_ a Tribu-nalului Sălaj este recursul.
Curtea, în temeiul art. 306 alin.1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția nulității recursului declarat de reclamanta B. A. D., având în vedere că prin recurs nu s-a formulat nici o critică referitoare la aplicarea în cauză a prevederilor art. 67311C.pr.civ., prin urmare, recursul nu a fost motivat.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de reclamanta B. A. D. invocată, din oficiu, de către Curte și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 800 lei, conform chitanței pe care a depus-o azi la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului declarat de reclamanta B. A. D. .
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1760 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._
, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta B. (M. ) A. D. în contradictoriu cu pârâtul M. Z. și s-a constatat că imobilul teren intravilan în suprafață de 212 mp. înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b este bun propriu al pârâtului, iar mobilierul compus din 2 fotolii, 1 pat și 1 măsuță este bun propriu al reclamantei.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata contravalorii mobilierului menționat anterior.
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu o contribuție de 40% pentru reclamantă și 60% pentru pârât, bunul imobil ce în natură reprezintă casă familială P+M cu împrejmuire, situată administrativ în municipiul Z., str. 1 D. 1989, nr. 186/A construită pe terenul proprietatea pârâtului înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/ 2/ b.
Valoarea bunului supus partajului fiind de 186376 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunului imobil sus menționat prin atribuirea acestui imobil în întregime către pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 74550 lei cu titlu de sultă, în termen de șase luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act de tranzacția intervenită între reclamanta B. (M. ) A. D.
, în contradictoriu cu pârâtul M. Z. tranzacție care are următorul conținut: "Noi B. A. D. având calitatea de reclamantă în dosarul cu nr. de mai
sus reprezentată prin mandatar B. A. -în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 2014 din data de_ de Biroul Notarului P. Răzvan G. scu din București și M. Z. în calitate de pârât, de comun acord am convenit
încheierea acestei tranzacții referitor la împărțirea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, după cum urmează:
Reclamanta B. A. D. va primi următoarele bunuri: calculator, monitor, laptop, colecție filatelică, aparat foto Samsung și ramă tablou precum și o sultă în valoare de 3500 RON.
Restul bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei enumerate în acțiune și prin întâmpinarea formulată de pârât (inclusiv motocicleta Kawasaki ZXR și autoturismul marca OPEL CALIBRA) vor fi atribuite la M. Z. care a
achitat astăzi data semnării tranzacției o sultă în valoare de 3500 lei în favoarea reclamantei B. A. D. .
Totodată declarăm că, odată cu încheierea prezentului act nu mai avem, respectiv nu vom avea nici o pretenție de nici o natură cu privire la bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei";.
A fost obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în fapt, căsătoria dintre părți a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 3902/_ a Judecătoriei Z., definitivă și irevocabilă.
Prin art. 30 Codul familiei, s-a stabilit prezumția ca bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, cu excepția celor expres prevăzute in art. 31 Codul familiei, sunt bunuri comune.
Bunurile comune ale soților constituind o proprietate in codevălmășie, soții nu au de la început stabilit dreptul asupra anumitor bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri.
Cu ocazia partajului, s-a stabilit cota fiecărui soț, fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune, iar nu pentru fiecare bun în parte sau grupe de bunuri în parte. Cota ce se cuvine fiecăruia determinându-se în raport cu aportul pe care l-a avut fiecare soț în timpul căsătoriei la dobândirea bunurilor comune, fiind admisibile toate mijloacele de probă, inclusiv proba cu martori și prezumții. În cazul în care nu există dovezi din care să rezulte că aportul unuia dintre soți la dobândirea bunurilor comune a fost mai mare decât al celuilalt soț, instanța va putea decide că bunurile comune se vor împărți în mod egal intre soți.
Față de prezumția stabilită prin art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, afară de cele exceptate expres de lege sau de cele care, eventual, au fost împărțite în timpul căsătoriei prin hotărâre judecătorească, sunt considerate bunuri comune. Împrejurarea că soții au divorțat, între ei nemaiexistând nici un fel de relații, nu înlătură, prin ea însăși, caracterul de bunuri comune pentru bunurile dobândite de ei în perioada căsătoriei. În consecință, aceste bunuri întră în regimul bunurilor comune.
Prima instanța a reținut că între părți a existat consens cu privire la bunurile mobile supuse partajului. La termenul de judecată din data de_ părțile au depus la dosar un înscris denumit « Tranzacție» solicitând instanței să ia act de înțelegerea intervenită între părți cu privire la partajarea bunurilor comune mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Instanță de fond a constatat că, în urma precizărilor succesive formulate pe parcursul procesului, ambele părți au solicitat doar partajul cu privire imobilul casă familială P+M cu împrejmuire, situat administrativ în municipiul Z., în privința căruia a existat dezacord între părți atât în privința cotei de contribuție a
fiecăruia cât și în privința valorii acestuia. În schimb ambele părți au fost de acord ca acest bun imobil să fie atribuit pârâtului cu obligarea sa la plata unei sulte către reclamantă.
Potrivit materialului probator soții au edificat în timpul căsătoriei o locuință familială P+M cu împrejmuire situată administrativ în municipiul Z., pe str. 22
D., nr. 186/A pe terenul în suprafață de 212 mp ce constituie bun propriu al pârâtului înscris în CF 52219 sub nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b.
Astfel, instanța de fond a constatat că imobilul teren intravilan în suprafață de 212 mp înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b este bun propriu al pârâtului.
Deoarece părțile nu au căzut de acord cu privire la valoarea imobilului supus împărțelii, instanța de fond a dispus efectuarea în cauză a două expertize
de evaluare imobiliară. La stabilirea valorii bunului imobil locuință familială P+M cu împrejmuire instanța a luat în considerare expertiza tehnică-evaluare întocmită de expert tehnic P. -Silvășan Florica-R. apreciind că raportat la data întocmirii, aceasta prezintă mai fidel valoarea de piață a imobilului.
Astfel, valoarea bunului supus partajului a fost stabilită ca fiind de 186376 lei. Prima instanța a avut în vedere și faptul că acest raport de expertiză este mai cuprinzător, dovadă fiind faptul că nu s-au formulat obiecțiuni, cu excepția pârâtului care, a contestat valoarea stabilită de expert cu privire la bunul imobil supus partajului, după ce, anterior formulase obiecțiuni repetate la raportul de expertiză anterior efectuat de expert Dehelean G., și solicitase întocmirea unui nou raport de expertiză. Cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei pârâtul a solicitat ca prima instanță să aibă în vedere raportul de expertiză efectuat de expert Dehelean G., pe care l-a contestat anterior, apreciind că valoarea imobilului stabilită în acest raport reprezintă valoarea sa actuală.
La edificarea casei supuse partajului pârâtul a investit suma de 15000 EUR primită de pârât da la mama sa, care a înțeles să-și gratifice fiecare copil cu suma de 15000 EUR, acești bani provenind din vânzarea unei proprietăți a mamei pârâtului.
Faptul că pârâtul a primit această sumă de bani de la mama sa este dovedit prin înscrisul de la fila 206, dosar fond și prin declarațiile martorilor Major I., Tokolyi Levente și Tokoly Csiilla, care se coroborează cu răspunsul dat de reclamantă la interogatoriul ce i-a fost administrat la data de_ . Acest înscris, deși nu îndeplinește condițiile ad validitatem impuse de art. 813 Cod civil, prin conversiune are valoarea unui dar manual concretizat prin tradițiunea banilor în sumă toată de 15000 EUR către pârât, sumă devenită astfel un bun propriu al pârâtului. Această sumă de bani a fost folosită integral la edificarea casei familiale ce face obiectul prezentului litigiu, după cum rezultă din declarațiile martorilor menționați anterior și din raportului de expertiză tehnică de evaluare întocmit de expert tehnic P. -Silvășan Florica-R. care arată că locuința a fost construită în anul 2005. Prima instanță a apreciat că din veniturile pârâților și din banii obținuți cu ocazia celebrării căsătoriei, care a avut loc la data de_, părțile nu ar fi putut edifica imobilul într-un timp atât de scurt, respectiv pe parcursul anului 2005, dacă nu ar fi dispus de un capital substanțial de pornire.
Reclamanta a contribuit și ea la edificarea casei cu suma de 18000 sumă, primită de la părinții săi, contribuție recunoscută de pârât prin întâmpinare și confirmată prin răspunsul dat de pârât la interogatoriu ce i-a fost administrat.
Reclamanta a mai arătat că suma de 12000 lei reprezentând darul de nuntă primit cu ocazia celebrării căsătoriei a provenit din nunta organizată exclusiv de părinții reclamantei pe cheltuiala lor exclusivă dar nu a putut dovedi că această sumă provine doar din darurile primite de la invitații săi, astfel că prezumția instituită de art.30 Cod familie nu fost răsturnată.
Instanța de fond a mai reținut că realizarea lucrărilor de finisare și amenajare a imobilului au fost efectuate în regie proprie, de către pârât ajutat de prieteni, familie precum și de rudele reclamantei. Instanța mai reține de asemenea că și reclamanta a contribuit prin toate mijloacele de care a dispus la edificarea și amenajarea casei, investind atât veniturile sale cât și muncă proprie în acest scop, beneficiind de asemenea și de ajutorul părinților săi.
Totuși, din ansamblul materialului probator, raportat în special la capitalul propriu inițial al pârâtului, de 15000 EUR, investit de acesta la edificarea casei și fără a pierde din vedere faptul că reclamanta a investit și ea la amenajarea casei suma de 18000 lei primită de la părinții săi, instanța a apreciat că pârâtul a avut o contribuție mai mare decât soția sa la dobândirea imobilului supus partajului,
rezultând o contribuție de 40% pentru reclamantă și 60% pentru pârât la dobândirea bunului imobil ce în natură reprezintă casă familială P+M cu împrejmuire, situată administrativ în municipiul Z., str. 1 D. 1989, nr. 186/A construită pe terenul proprietatea pârâtului înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b.
Instanța de fond a reținut de asemenea că, deși pe parcursul procesului, în contextul numeroaselor precizări formulate de reclamantă s-a făcut vorbire despre datoriile acumulate de părți în timpul căsătoriei, totuși nu a fost formulat expres sau implicit un capăt de cerere cu privire la datoriile acumulate de părți în timpul căsătoriei. Mai mult reclamanta prin scriptul de la fila 89, arată că, în condițiile în care, cumpărăturile au fost efectuate de comun acord în anii 2008- 2009 cu bani extrași atât de pe cardul reclamantei cât și de pe cel al pârâtului, apreciază că au contribuit în mod egal la cheltuieli. Pe de altă parte pârâtul, deși a învederat instanței că, în timpul căsătoriei a contractat un împrumut de 8000 lei de la BRD iar banii obținuți au fost folosiți pentru amenajarea casei, din luna octombrie 2009 plătind singur rate aferente acestui împrumut, nu a formulat, pe cale reconvențională nici o cerere cu privire la această sumă de bani.
Reclamanta a mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i plătească contravaloarea mobilierului compus din 2 fotolii, 1 pat și 1 măsuță, care este bun propriu al reclamantei. Pârâtul nu a contestat calitatea de bun propriu al reclamantei cu privire la mobilierul menționat anterior, arătând că este de acord ca acesta să fi predat reclamantei.
În condițiile în care reclamanta nu a dovedit că mobilierul a fost distrus din culpa pârâtului sau este impropriu folosirii datorită culpei pârâtului, instanța de fond a considerat că nu se poate dispune obligarea pârâtului la plata contravalorii mobilierului menționat anterior, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere, reclamanta având posibilitatea să solicite predarea acestuia.
Astfel, în temeiul art. 111 Cod pr. civilă prima instanță a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, cu o contribuție de 40% pentru reclamantă și 60% pentru pârât, bunul imobil ce în natură reprezintă casă familială P+M cu împrejmuire, situată administrativ în municipiul Z., str. 1 D. 1989, nr. 186/A construită pe terenul proprietatea pârâtului înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b.
Valoarea bunului supus partajului a fost stabilită la suma de 186.376 lei, potrivit raportului de expertiza tehnică-evaluare întocmită de expert tehnic P. - Silvășan Florica-R. .
În speță sunt incidente prevederile art. 728 cod civil care statuează: "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune";.De asemenea, sunt incidente prevederile art.36 alin.1 din Codul familiei, care statuează:";La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească."; Totodată, prevederile art. 673, indice 4, alin.2 C.proc.civ. statuează: "Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor";.
Prin urmare, în ceea ce privește bunurile mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, în baza art. 271 Cod procedură civilă prima instanță a luat act de învoiala părților prin actul intitulat "Tranzacție"; învoială care are următorul conținut:
"Noi B. A. D. având calitatea de reclamantă în dosarul cu nr. de mai sus reprezentată prin mandatar B. A. -în baza procurii judiciare autentificată sub nr. 2014 din data de_ de Biroul Notarului P. Răzvan G. scu din București și M. Z. în caliatate de pârât, de comun acord am convenit
încheierea acestei tranzacții referitor la împărțirea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, după cum urmează:
Reclamanta B. A. D. va primi următoarele bunuri: calculator, monitor, laptop, colecție filatelică, aparat foto Samsung și ramă tablou precum și o sultă în valoare de 3500 RON.
Restul bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei enumerate în acțiune și prin întâmpinarea formulată de pârât (inclusiv motocicleta Kawasaki ZXR și autoturismul marca OPEL CALIBRA) vor fi atribuite la M. Z. care a achitat astăzi data semnării tranzacției o sultă în valoare de 3500 lei în favoarea reclamantei B. A. D. .
Totodată declarăm că, odată cu încheierea prezentului act nu mai avem, respectiv nu vom avea nici o pretenție de nici o natură cu privire la bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei";.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere poziția convergentă a părților cu privire la atribuirea imobilului către pârât Astfel, prima instanță a dispus sistarea stării de indiviziune asupra bunului imobil ce în natură reprezintă casă familială P+M cu împrejmuire, situată administrativ în municipiul Z., str. 1 D. 1989, nr. 186/A construită pe terenul proprietatea pârâtului înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b prin atribuirea acestui imobil în întregime către pârât.
Raportat la contribuția părților la dobândirea bunului supus partajului, stabilită de prima instanță prin hotărârea pronunțată, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 74.550, lei, cu titlu de sultă, în termen de șase luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Întrucât în procesele de partaj, părțile au o dublă calitate atât de reclamant cât și de pârât, partajul profitând ambelor părți, observând cheltuielile de judecată avansat de părți, prima instanță le-a compensat, iar în urma compensării a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Raportul de expertiză evaluatorie întocmit expertiza tehnică-evaluare întocmită de expert tehnic P. -Silvășan Florica-R. face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a admis în parte cererea formulată de către reclamanta B. (M. ) A. D., în contradictoriu cu pârâtul M. Z., conform dispozitivului.
Prin încheierea nr. 103 din data de_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 67311alin. 2 C.pr.civ., s-a dispus vânzarea imobilului situat în Z., str. 22 D. 1918, nr. 186/A, înscris în CF 52219 Z.
, nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b compus din casă de locuit P+M și teren în suprafață de 212 mp împrejmuit, prin bună învoială a părților în termen de 6 luni începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a dispus completarea celor două rapoarte de expertiză efectuate în fața instanței de fond.
În ședința publică_, pârâtul și mandatarul reclamantei au arătat că sunt de acord ca imobilul din litigiu să se vândă prin învoiala părților, condiție în care instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 673 ind. 11, alin. 2 Cod procedură civilă în sensul de a dispune vânzarea imobilului situat administrativ în Z., str. 22 D. 1918, nr. 186/A, înscris în CF 52219 Z., nr. top 2785/a/1/1/6/2/1/2/b compus din casă de locuit P+M și teren în suprafață de 212 mp împrejmuit, prin buna învoială a părților în termen de 6 luni începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta B. A. D. a declarat recurs,
în termen legal, solicitând instanței desființarea acesteia ca fiind nelegală și netemeinică, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1.760/_ a Judecătoriei Z., însă Tribunalul Sălaj nu s-a pronunțat în nici un fel, nu a motivat în fapt și nici în drept criticile pe care a înțeles să le formuleze în cadrul cererii de apel, fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Pe de altă parte, încheierea nefiind motivată nici în fapt și nici în drept raportat la criticile din apel este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în sensul că reclamantei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Prin urmare, reclamanta se află în situația de a nu cunoaște ce cotă i se cuvine în urma partajului judiciar, care este câtimea sultei care i se cuvine, cât înseamnă suma de 15.000 euro care ar fi fost obținută de pârât de la mama sa, iar dacă în urma vânzării pârâtul refuză să-i plătească sula care i s-ar cuveni, care este titlul său executoriu care îi garantează dreptul său de creanță.
Pârâtul intimat M. Z. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, precum și, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (f.14-15).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel, potrivit art. 67311alin. 1 C.pr.civ.
Prin încheierea atacată pârâtul a solicitat instanței de apel vânzarea imobilului în litigiu prin învoiala părților, iar reprezentantul reclamantei a declarat că nu se opune, fiind de acord cu această propunere.
Toate motivele invocate de reclamantă vizează fondul cauzei și nu cuprind nicio critică în legătură cu dispoziția instanței privind vânzarea imobilului prin buna învoială a părților.
În ședința publică din_ , Curtea din oficiu, în temeiul art. 316 coroborat cu art.137 alin.1, art.3021alin.1 lit. c, art. 303 alin. 1 și alin.2 și art. 306 alin. 1 C.pr.civ. a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamanta
B. A. D., având în vedere că memoriul de recurs nu cuprinde nicio critică de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - pct. 9 C.pr.civ.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nemotivării în termenul legal a cererii de recurs, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Astfel, art. 301 C.pr.civ. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicare hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le păună în dezbaterea părților.
Așa cum s-a arătat, prin cererea de recurs reclamanta a reiterat obiectului cererii de chemare în judecată și motivele de apel pe care le-a invocat împotriva hotărârii primei instanțe și care vizează fondul cauzei, fără a indica în mod
concret în memoriul de recurs și dezvoltarea motivelor de recurs, vreuna din criticile de nelegalitate din cele reglementate de art.304 pct.1 - pct.9 C.pr.civ.
Reclamanta recurentă nu a formulat nicio critică de nelegalitate în legătură cu dispoziția instanței de apel privind vânzarea imobilului prin buna învoială a părților în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a încheierii atacate astfel că simpla menționare a prevederilor art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ. nu echivalează cu o motivare efectivă a recursului.
Pentru aceste considerente și având în vedere că în speță nu este incident nici un motiv de ordine publică din cele reglementate de art. 306 alin. 2 C.pr.civ., Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., va admite excepția nemotivării și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta B. A. D., împotriva încheierii civile nr. 103 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului
Z. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța de plată anexată la f. 32 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Constată nul recursul declarat de reclamanta B. A. D. împotriva încheierii civile nr. 103 din_ a T. ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului M. Z. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_
Dact.H.C./2 ex Jud.fond R. R.
Jud.tribunal: M.Kende; G.Drăgan.
| ← Decizia civilă nr. 3862/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 77/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
