Decizia civilă nr. 82/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 82/R/2013
Ședința publică din 11 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C.
JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. I., împotriva deciziei civile nr. 228/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată G. S., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta pârâtului recurent, doamna avocat C. -A. T., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 9 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Recursul declarat de pârâtul C. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, pârâtul recurent, prin intermediul doamnei avocat C. -A. T., a formulat și înregistrat la dosar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, având ca obiect scutirea pârâtului recurent de obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 874,55 lei, aferentă recursului obiect al dosarului civil nr._, cerere care a fost admisă prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu din data de_ și, în consecință, pârâtul recurent a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru aferentă recursului care formează obiectul prezentului dosar.
De asemenea, Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin poștă de către reclamanta intimată G. S., prin intermediul doamnei avocat P. C.
, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în vigoare a dispozițiilor deciziei civile nr. 228/A din_ a T. ului Maramureș, ca fiind legale, cu obligarea reclamantei intimate la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței de recurs, reprezentând onorar de avocat, precum și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ., iar la întâmpinare au fost anexate chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 500 lei și împuternicirea avocațială care atestă împrejurarea că reclamanta intimată G. S. a împuternicit-o pe doamna avocat P. C. pentru redactarea întâmpi-nării în dosarul nr._ al Curții de Apel C. . De asemenea, constată că prin întâmpinare se invocă inadmisibilitatea recursului atât sub aspectul petitului principal al recursului, având ca obiect casarea deciziei recurate, cât și sub aspectul petitului subsidiar privind modificarea deciziei recurate și, totodată, se arată că în ceea ce privește modificarea deciziei atacate, recursul nu este motivat în drept.
Instanța înmânează reprezentantei pârâtului recurent un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea pune în discuție excepțiile invocate prin întâmpinarea reclamantei intimate, precum și aspectul referitor la motivul de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că motivul principal pe care se întemeiază recursul se circumscrie art. 304 pct. 7 C.pr.civ. având în vedere încălcarea art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., iar toate celelalte motive de recurs au fost invocate doar în sprijinul acestui motiv principal.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului recurent asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, deoarece instanța nu a intrat în cercetarea fondului, în baza art. 312 pct. 5 C.pr.civ, iar în subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea în întregime a cererii reconvenționale, atât în ceea ce privește stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune în cuantum de 76% în favoarea pârâtului și 24% în favoarea reclamantei, precum și cu privire la calitatea de bunuri proprii ale pârâtului pentru bunurile descrise la punctul III din cererea reconvențională, cât și referitor la cererea de la punctul IV din cererea reconvențională privind partajarea bunurilor comune, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că prin hotărârea pronunțată în apel nu s-au analizat o serie de aspecte pe care pârâtul apelant le-a invocat prin cererea de apel, iar acest fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei, deoarece instanța trebuia să analizeze toate motivele de apel pe care pârâtul apelant le-a invocat. Totodată, arată că instanța de apel trebuia să aibă în vedere atât dreptul părții, precum și posibilitatea instanței superioare de a putea analiza cauza și, de asemenea, arată că sunt opt motive de apel, cu privire la care instanța de apel nu a răspuns, iar instanța de recurs nu mai poate analiza aceste opt motive de apel invocate de pârâtul apelant.
De asemenea, reprezentanta pârâtului recurent arată că sumele referitoare la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune nu se regăsesc în hotărârea instanței de apel, iar instanța nu a lămurit în nici un fel cu privire la aceste sume și nici măcar nu le-a indicat în hotărâre. Cu privire la suma de
5.500 ron pe care mama pârâtului a dat-o pentru dobândirea apartamentului soților, arată că instanța de apel nu a menționat în hotărâre acest aspect.
Reprezentanta pârâtului recurent consideră că pârâtul nu a avut parte de calea de atac devolutivă a apelului și, totodată, arată că instanța de apel nu a răspuns nici la cererea referitoare la valoarea bunurilor din acea garsonieră vândută cu 15.000 lei.
Având în vedere aspectele arătate anterior, reprezentanta pârâtului recurent arată că pentru ca pârâtul să poată beneficia de o cale de atac a apelului, se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Maramureș, pentru rejudecare.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6.830 din_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._
, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. S.
, în contradictoriu cu pârâtul C. I. și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. S. .
S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, cu o contribuție de 40% reclamanta și 60% pârâtul, următoarele bunuri:
apartamentul situat în B. M., A. E. nr. 2B/9, județul Maramureș, identificat în C.F. 20248/B9 B. M., nr. top. 7464/1/7, în valoare de 131.700 lei;
bunuri mobile: mobilă bucătărie - 800 lei, chiuvetă inox bucătărie - 600 lei, robinet inox bucătărie - 100 lei, oale inox - 3 seturi - 800 lei, tacâmuri inox -
2 seturi - 200 lei, tăvi inox - 100 lei, set farfurii de șase persoane - 400 lei, platouri din porțelan - 100 lei, serviciu de cafea din sticlă - 50 lei, pahare sticlă pentru apă - 30 lei, scaune bucătărie - 100 lei, prosoape bucătărie - 100 lei, candelabru cu ventilator - 100 lei, aplică hol - 50 lei, antene parabolice cu receiver și 3 distribuitoare de semnal - 600 lei, perdele - 200 lei, prosoape baie - 200 lei, mobilă sufragerie - 4000 lei, televizor color marca Megavision - 200 lei, tablou - 200 lei, comodă pentru televizor - 300 lei, covor sufragerie - 500 lei, brad artificial - 70 lei, ornamente pentru brad - 200 lei, cort - 200 lei, bețe pentru pescuit - 4000 lei, scule - 500 lei, televizor Bronx - 300 lei, televizor Hitachi, aragaz Gorenje, combină frigorifică Arctic, cuptor cu microunde, în valoare totală de 3299,96 lei, ventilator pe picior - 75 lei, candelabre - 2 bucăți - 370 lei, termostat de cameră - 200 lei, combină Panasonic - 1000 lei, video - 200 lei, bibelouri - 500 lei, pahare cristal - 200 lei, masa de calculator - 210 lei, mașina de spălat - 400 lei, DVD - 200 lei, în valoare totală de 21.654,9 lei;
S-a sistat starea de coproprietate dintre părți asupra bunurilor din comunitate, anterior menționate.
S-a atribuit pârâtului, în deplină proprietate și cu plata unei sulte de 52.680 lei în favoarea reclamantei, apartamentul situat în B. M., A. E. nr. 2B/9, județul Maramureș, identificat în C.F. 20248/B9 B. M., nr. top. 7464/1/7.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit de către pârât, cu titlu de partaj.
S-au atribuit pârâtului, în deplină proprietate și cu plata unei sulte de 7 lei, următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie - 800 lei, chiuvetă inox bucătărie - 600 lei, robinet inox bucătărie - 100 lei, tacâmuri inox - 2 seturi - 200 lei, set farfurii de șase persoane - 400 lei, platouri din porțelan - 100 lei, serviciu de cafea din sticlă - 50 lei, pahare sticlă pentru apă - 30 lei, scaune bucătărie - 100 lei, prosoape bucătărie - 100 lei, candelabru cu ventilator - 100 lei, aplică hol - 50 lei, antene parabolice cu receiver și 3 distribuitoare de semnal
- 600 lei, perdele - 200 lei, prosoape baie - 200 lei, mobilă sufragerie - 4000 lei, televizor color marca Megavision - 200 lei, tablou - 200 lei, brad artificial - 70 lei, ornamente pentru brad - 200 lei, cort - 200 lei, bețe pentru pescuit - 4000 lei, scule - 500 lei, în valoare totală de 13000 lei.
S-au atribuit reclamantei, în deplină proprietate și fără plata vreunei sulte următoarele bunuri mobile: oale inox - 3 seturi - 800 lei, tăvi inox - 100 lei, comodă pentru televizor - 300 lei, covor sufragerie - 500 lei, televizor Bronx - 300
lei, televizor Hitachi, aragaz Gorenje, combină frigorifică Arctic, cuptor cu microunde, în valoare totală de 3299,96 lei, ventilator pe picior - 75 lei, candelabre - 2 bucăți - 370 lei, termostat de cameră - 200 lei, combină Panasonic - 1000 lei, video - 200 lei, bibelouri - 500 lei, pahare cristal - 200 lei, masa de calculator - 210 lei, mașina de spălat - 400 lei, DVD - 200 lei, în valoare totală de 8654,9 lei.
În temeiul art. 246 C.p.c, s-a luat act de renunțarea reclamantei la petitul privind constatarea calității de bunuri proprii ale reclamantei a următoarelor bunuri: haină de blană maro, scurtă din puf de lebădă și haină de blană maro.
S-a constatat dreptul de creanță al reclamantei asupra sumei de 134,53 lei, reprezentând diferența impozitului aferent imobilului -apartament, achitat de către aceasta.
S-au respins celelalte pretenții ale părților ca nefondate. S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit în anul 1992, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 7052 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. .
Prin contractul de donație imobiliară autentificat sub nr. 9513 din_ de B.N.P. V. Dragoș - Vladimir Mircea Bal, pârâtul a primit de la mama sa, P. Paraschiva, imobilul compus dintr-o cameră și dependințe, situat în B. M., str. Dragoș Vodă nr. 7B, ap. 54, jud. Maramureș, înscris în CF nr. 11534/54 B. M.
, nr. top. 2708/501 (f.91-dosar_ ).
Conform contractului de donație imobiliară autentificat de B.N.P. P. Brândușa M. sub nr. 1036, la data de_, pârâtul i-a donat reclamantei, soția sa, cota de 1/2 din apartamentul situat în B. M., str. Dragoș Vodă nr. 7B, ap. 54, jud. Maramureș, înscris în CF nr. 11534/54 B. M., nr. top. 2708/501 (f.13-dosar_ ). Prin sentința civilă nr. 1398/_ pronunțată în dosar_, Judecătoria Baia Mare a constatat revocarea de către pârât a donației realizate.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6086 din data de_ de B.N.P. Corpadea C. Raluca soții C. vând cumpărătoarei Bilt D.
, contra sumei de 49.000 lei, apartamentul compus dintr-o cameră și dependințe situat în B. M., str. Dragoș Vodă nr. 7B, ap. 54, jud. Maramureș.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 322 din data de_ de B.N.P. Corpadea C. Raluca, soții C. cumpără de la SC AGECOM SA apartamentul nr. B9, situat în B. M., A. E. nr. 2, jud. Maramureș,
înscris în CF 20248 B. M., nr. cad. 7464/1/7, compus din trei camere și dependințe, la prețul de 81.073,80 lei (f.14-dosar_ ).
Anterior perfectării vânzării, soții au încheiat la data de_ cu SC CONROM SA un antecontract (f.92-102, dosar_ ) având ca obiect apartamentul identificat mai sus, în cuprinsul căruia se prevedea obligația promitenților-cumpărători de a achita la data de_ suma de 225.468.000 lei (ROL) + TVA, cu titlu de avans.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar (f.53-56, dosar_ ), reclamanta
G. S. nu a figurat ca angajată până în anul 1998.
Din declarațiile martorilor, coroborate cu înscrisuri, a reieșit că reclamanta a fost angajată între anii 1998-2005 la C.N.M.P.N. Remin SA B. M., iar potrivit adeverinței nr. 2891/_ (f.32-dosar_ ), la data de_ i s-a desfăcut contractul de muncă în urma concedierilor colective și a beneficiat de 15.000 RON, cu titlu de plăți compensatorii, precum și de drepturile conferite de OUG nr. 8/2003, acordate de AJOFM Maramureș. În adeverința emisă de această instituție (f.31, dosar_ ) se menționează că în perioada_ -_ reclamanta a beneficiat de o indemnizație de șomaj în cuantum lunar de 577 lei.
În interogatoriul administrat, pârâtul a recunoscut că și în perioada iunie 2005 - februarie 2007, reclamanta a obținut sume de bani, fără a încheia contract de muncă, sume care veneau în completarea indemnizației de șomaj și a plăților compensatorii (f.167 dosar).
Începând cu data de_ reclamanta a figurat ca angajată la SC Bigimpex SRL cu un salariu de 741 lei lunar.
Pârâtul a fost angajat până la data de_ (f.62-66, dosar_ ), iar din înscrisurile aflate la filele 178-179 din prezentul dosar, a reieșit că în urma rezilierii contractului de muncă cu BCR B. M., la data de_, i-au fost achitate salarii compensatorii în valoare de 2.236.768 lei. De asemenea, de la
C.N.M.P.N. Remin SA B. M., unde a fost angajat în perioada_ -_ în funcția de vagonetar subteran, pârâtul a beneficiat de plăți compensatorii în cuantum de 27.599.535 ROL.
Abia în anul 2005 pârâtul s-a reangajat cu contract de muncă, salariul net al acestuia fiind de 350 lei potrivit înscrisului depus la fila 37, dosar_ .
Din înscrisul aflat la fila 210 a prezentului dosar, rezultă că pârâtul a primit sume de bani variind între 50 și 600 euro, de la mama sa din Spania, în perioada iunie 2006 - iunie 2008, iar martorii pârâtului au relatat că acesta încasează din anul 2007 pensia mamei sale, în cuantum de 531 lei.
De asemenea, mama pârâtului a contractat de la BCR SA în data de_ un împrumut în sumă de 55.000.000 lei ROL.
Martorii Roman I. L. (f.292) și Godja M. (f.294) au relatat că au împrumutat-o pe mama pârâtului cu suma de aproximativ 200 - 220 milioane lei (ROL), care a constituit avansul achitat la achiziționarea apartamentului - bun comun al părților.
În data de_, sora reclamantei, G. D., încheie un contract de credit cu BCR SA împrumutând suma de 10.000 lei RON, pe o perioadă de 120 luni, ale cărui rate au fost achitate de părți până la divorțul acestora din anul 2008, după care reclamanta suportă integral plata acestora.
Prezentul litigiu are ca obiect stabilirea cotelor de proprietate a foștilor soți asupra imobilului - apartament nr. B9, situat în B. M., A. E. nr. 2, jud. Maramureș, înscris în CF 20248 B. M., nr. cad. 7464/1/7, compus din trei camere și dependințe, întrucât asupra majorității bunurilor mobile, părțile au căzut de acord că au fost dobândite în cote egale de contribuție.
Din răspunsurile reclamantei și al pârâtului la interogatoriul administrat (f.160-171) a reieșit că apartamentul în litigiu a fost achiziționat de părți din următoarele sume: prețul de vânzare al garsonierei situate în B. M., str. Dragoș Vodă nr. 7B, ap. 54 (49.000 lei), împrumutul luat de mama pârâtului (220 milioane lei), împrumutul realizat de sora reclamantei (100 milioane lei), plățile compensatorii încasate de reclamantă (150 milioane lei).
Pârâtul a susținut că mama sa a contribuit la achiziționarea apartamentului și cu suma de 55 milioane lei împrumutată de la BCR SA, însă susținerea sa este contrazisă de martora Grozavu E. (f.293) care a afirmat că mama pârâtului a restituit o parte din suma de 220 milioane de lei împrumutată de la martorii audiați, contractând în acest sens un împrumut bancar. Pe de altă parte, dacă s-ar adăuga suma menționată la cele deja enumerate, s-ar depăși cu mult valoarea achitată a apartamentului (81.073,80 lei).
În consecință, instanța a constatat, în temeiul art. 30 Cod familiei, caracterul de bun comun al apartamentului dobândit de foștii soți în anul 2006 și a reținut ca fiind reale sumele enumerate și că pârâtului i-ar reveni raportat la acestea, o cotă de contribuție la achiziționarea apartamentului, mai mare decât a reclamantei.
La stabilirea cotei de contribuție a părților, instanța a avut în vedere următoarele :
În prețul de vânzare al garsonierei situate în B. M., str. Dragoș Vodă nr. 7B, ap. 54 (49.000 lei) a fost inclus și dreptul de creanță al reclamantei asupra îmbunătățirilor și bunurilor mobile vândute împreună cu aceasta, ce constituiau bun comun al soților.
Astfel, martora Bilt D. (f.79, dosar_ ) a declarat că în garsonieră exista mobilă, aragaz, frigider, convector, autogaizer, era montată gresie și faianță, garsoniera avea ușă metalică și două geamuri termopan.
Martorul Sarca A. (f.80, dosar_ ) a relatat la rândul său că părțile erau căsătorite când s-au adus îmbunătățiri garsonierei pârâtului.
Din mențiunile inserate în cărțile de muncă ale părților, instanța a reținut că, începând din anul 1998, până în 2005 când s-a achiziționat apartamentul, reclamanta a fost angajată continuu, salariul său fiind mai mare decât al pârâtului, care între anii 1999-2005 nu a întreținut raporturi de muncă.
Martorul Selever R. (f.82, dosar_ ) a declarat că fiul părților a fost crescut mai mult de bunicii materni până în clasa a VIII-a, dat fiind că acesta frecventa o școală din apropiere.
împrumutul luat de mama pârâtului (220 milioane lei);
De asemenea, pârâtului i-au fost achitate salarii compensatorii în valoare de 2.236.768 lei, respectiv 27.599.535 ROL în anii 1997, 1999.
În perioada iunie 2006 - iunie 2008, pârâtul a primit sume de bani variind între 50 și 600 euro, de la mama sa din Spania, iar martorii pârâtului au relatat că acesta încasează din anul 2007 pensia mamei sale, în cuantum de 531 lei.
împrumutul contractat de sora reclamantei (100 milioane lei) pe o perioadă de 120 luni, ale cărui rate au fost achitate de părți până la divorțul acestora din anul 2008, după care reclamanta suportă integral plata acestora;
plățile compensatorii încasate de reclamantă (150 milioane lei).
Cota de contribuție a soților se stabilește în raport de totalitatea bunurilor și nu în raport de fiecare categorie de bunuri.
În consecință, întrucât asupra majorității bunurilor mobile, părțile au căzut de acord că au fost dobândite în cote egale (f.121), instanța de fond a constatat în favoarea reclamantei o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 40%, față de cea a pârâtului, de 60%.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing. Corlan E. R. (f.321-326), valoarea de circulație a apartamentului nr. B9, situat în B. M., A. E. nr. 2, jud. Maramureș, înscris în CF 20248 B. M.
, nr. cad. 7464/1/7, compus din trei camere și dependințe se ridică la suma de 131.700 lei, respectiv 32.000 euro.
Dată fiind cota mai mare de contribuție a pârâtului la achiziționarea apartamentului, faptul că reclamanta ar fi obligată la plata către pârât a unei sume semnificative cu titlu de sultă și totodată, la plata cheltuielilor impuse de reamenajarea apartamentului, în plus, fiul părților este în prezent major, instanța de fond a atribuit pârâtului imobilul în cauză, acesta fiind obligat la sulta corespunzătoare către reclamantă.
În privința bunurilor mobile enumerate de părți în cererea introductivă și în cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că acestea, inclusiv mobila de sufragerie și cea din bucătărie au fost primite de la mama pârâtului cu titlu de
"cadou"; pentru soți, astfel cum au declarat martorii Grozavu E. și Godja M. (f.293-294), motiv pentru care, în lipsa stipulării exprese ca acestea sunt bunuri proprii ale gratificatului, s-a reținut caracterul lor de bunuri comune, fiind destinate folosinței ambilor soți.
Totuși, instanța, după aplicarea principiului atribuirii în natură a bunurilor, în baza declarațiilor consemnate privind folosința actuală a bunurilor mobile, a atribuit pârâtului în deplină proprietate cele două mobile menționate.
Restul bunurilor mobile au fost atribuite părților potrivit cotei unice de proprietate, astfel încât să se evite obligarea la plata unei sulte suplimentare.
Instanța de fond a reținut că mama reclamantei, G. F., a achiziționat pe bază de credit un set de electrocasnice (televizor, aragaz, combină frigorifică și cuptor cu microunde), ale cărui rate au fost achitate în parte de părți, altă parte de mama reclamantei (f.139, 162, 169).
De asemenea, asupra a trei din bunurile incluse în masa partajabilă de către pârât, prin cererea reconvențională, părțile au convenit că sunt bunuri proprii ale fiului acestora, respectiv calculatorul, bicicleta și scaunul ergonomic (f.168).
Instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la petitul privind includerea în masa partajabilă comună a unor obiecte de îmbrăcăminte, precum și de recunoașterea pârâtului față de dreptul de creanță al reclamantei asupra impozitului achitat de aceasta, aferent apartamentului bun comun.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți (art. 274, 276
Cpc).
Prin decizia civilă nr. 228/A din_ a T. ului Maramureș, pronunțată în
dosarul nr._
, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul C.
I., împotriva sentinței civile nr. 6830/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, care a fost menținută iar apelantul a fost obligat la plata către intimata G. S., a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că apelantul a fost asistat, respectiv reprezentat în apel de avocat ales. Acesta a declarat că nu are cereri în probațiune.
Prin cererea de apel, apelantul nu a solicitat administrarea de probe în
apel.
În ceea ce privește critica din motivele de apel vizând stabilirea cotei de
contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune: din analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză coroborat cu susținerile părților, tribunalul apreciază că prima instanță în mod corect a reținut contribuția părților la dobândirea bunurilor comune.
Aceste înscrisuri se coroborează cu depozițiile martorilor audiați și dovedesc faptul că intimata a realizat venituri pe toată perioada căsătoriei cu apelantul. Este de remarcat și faptul că în materia stabilirii cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, potrivit Codului familiei, se impune a se avea în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 30 și următoarele din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți sunt bunuri comune, de la data dobândirii lor, care, la desfacerea căsătoriei se împart conform învoielii lor sau, în caz contrar, prin hotărâre judecătorească, potrivit cu partea de contribuție a fiecăruia, fiind de principiu că aportul soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește în raport cu veniturile din munca prestată în scopul realizării sarcinilor comune de căsătorie și în funcție de munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor acolo unde ei există.
Dacă un soț contribuie numai cu o parte din veniturile sale din muncă la dobândirea bunurilor comune, cota lui la aceste bunuri se determină potrivit acestei părți din veniturile sale afectate în acest scop, fără a se putea considera că cealaltă parte a veniturilor din muncă, ce a fost cheltuită de acel soț, în scopuri personale, se include în masa bunurilor comune.
Chiar dacă un soț realizează în timpul căsătoriei un venit mai mare decât celălalt soț, dacă afectează constant o parte însemnată din veniturile sale acoperirii unor cheltuieli personale, nu se poate constata o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune în raport cu veniturile sale, deoarece acestea au intrat doar în parte în comunitatea de bunuri.
Pentru stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune sunt admisibile toate mijloacele de probă, inclusiv proba cu martori și prezumțiile.
Aportul soților la achiziționarea bunurilor comune poate fi dovedit cu orice mijloace de probă, inclusiv proba cu martori și prezumții, indiferent de vreo mențiune în actul de achiziție a bunurilor.
Ajutorul dat de părinți la cumpărarea unui bun sau la realizarea, construirea sa, se prezumă că a fost dat în favoarea copilului lor, ceea ce reprezintă un aport al acestuia la achiziționarea bunurilor comune, ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei lui de contribuție.
Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie patrimoniul comun al acestora și prin natura lui implică dreptul de proprietate în devălmășie, fără o determinare de la început a unei anume cote pentru fiecare.
În lipsa unor probe concludente, pertinente și utile privind aportul mai mare al unuia dintre soți, operează prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor comune.
Contribuția soților la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport cu veniturile din muncă cu care fiecare soț a participat efectiv la dobândirea bunurilor comune.
Diminuarea acestor venituri, ca urmare a acoperirii unor datorii personale de către unul din soți sau prin efectuarea unor cheltuieli în interes personal și nu al comunității de bunuri, este de natură să afecteze cota soțului respectiv asupra comunității de bunuri.
Pe de altă parte, același efect determinant în stabilirea cotelor soților, îl are și activitatea desfășurată de fiecare în gospodărie, în cadrul menajului, respectiv al activităților lucrative inițiate de către unul sau ambii soți, motivat de faptul că, asemenea activitate duce la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești și deci, constituie, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor, astfel cum s-a arătat în jurisprudența instanței noastre supreme.
Dreptul de proprietate în codevălmășie al soților se consideră asupra totalității bunurilor comune, soții neavând stabilit de la început dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din acestea. Așa fiind, cu ocazia împărțelii bunurilor, cotele de proprietate se vor stabili asupra universalității acestora și nu pentru fiecare bun în parte ori categorie de bunuri mobile sau imobile.
Unicitatea sub care se prezintă această universalitate juridică, privită ca o masă de drepturi și obligații, face ca în mod corelativ, la încetarea stării de comunitate, împărțeala să se realizeze, de asemenea, prin unicitate de cote, stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu categoriile de bunuri.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri, ci și din munca depusă de ambii soți în timpul căsătoriei, în cadrul activităților desfășurate de cei doi soți, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodărești, întrucât și aceste activități constituie în mod indirect, o contribuție la dobândirea masei bunurilor comune.
Ceea ce face obiectul partajului îl reprezintă bunurile comune ale soților în integralitatea lor, inclusiv economiile de care dispune unul din soți în timpul căsătoriei.
Dreptul de proprietate în codevălmășie al soților se consideră asupra totalității bunurilor comune, soții neavând stabilit de la început dreptul asupra anumitor categorii de bunuri sau asupra anumitei cote din aceasta.
Așa fiind, calculul din motivele de apel în sensul de a se aduna valoarea bunurilor mobile cărora să li se aplice o cotă de contribuție de 50% și valoarea imobilului căruia să i se aplice o cotă cu 79% și apoi să se facă o medie aritmetică este eronat, deoarece pornește de la premisa eronată, a acceptării de cote diferite pentru diferite categorii de bunuri din masa codevălmașă.
Din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat modalitatea de achiziționare a apartamentului de către soți.
Relevante sunt dispozițiile martorilor Selever R., Selever Ivan, Achiței M. Doina martori care de la părțile din litigiu în mod direct au luat cunoștință despre modalitatea de cumpărare a apartamentului și certifică susținerile reclamantei intimate privind modul de cumpărare a apartamentului.
Sub aspectul sumei achitate cu titlu de avans din prețul apartamentului sumă împrumutată de mama pârâtului apelant de la martorii Roman L. M. și Godja M. aceasta s-a restituit integral mamei pârâtului apelant din veniturile obținute de către reclamanta intimată cu titlu de plăți compensatorii urmare concedierilor colective de personal de la locul de muncă în baza OUG nr. 8/2003.
Depoziția martorei Achiței M. D. atestă înțelegea percepută în mod direct de martoră între mama pârâtului de la o terță persoană în scopul plății avansului pentru apartamentul din litigiu și restituirea acestei sume împrumutate mamei pârâtului de către reclamanta intimată din sumele primite de aceasta cu titlul de plăți compensatorii. Martorii Selever Ivan și Selever R. cunosc această împrejurare privind modalitatea de plată a avansului apartamentului din relatările părților. Martorii Godja M., Grozavu E. și Roman I. L. M. cunosc numai faptul că s-a restituit împrumutul primit de mama pârâtului apelant de la cei doi martori Godja M. și Roman I. L. M. de mama pârâtului apelant fără a avea cunoștință despre restituirea sumei împrumutate de la cei doi martori de către reclamanta intimată mamei pârâtului pe considerentul că nu au purtat discuții cu mama pârâtului apelant.
Reclamanta intimată a beneficiat de plăți compensatorii urmare concedierilor colective de personal de la locul de muncă, sumă ce a fost folosită pentru plata prețului imobilului în care locuiesc părțile. În perioada_ -_ reclamanta intimată a beneficiat de suma de 577 lei ron/lună reprezentând indemnizația de șomaj plus plata compensatorie. În aceeași perioadă în care a beneficiat de suma de 577 lei/lunar reclamanta intimată a realizat venituri din activitatea desfășurată la SC Big Impex SRL, societate de unde a beneficiat de un venit lunar în sumă de 500 lei - așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea cu nr.8 din interogatoriul pârâtului - înscrisurile anexate acțiunii introductive de instanță.
Părțile au locuit în imobilul situat în B. M. str. Dragoș Vodă, nr. 7B/54, jud. Maramureș în natură apartament compus din una cameră și dependințe în suprafață de 20,57 mp, înscris în CF 11.534/54 B. M. nr. topo 2708/501 în perioada septembrie 1997 - de la data primirii cu titlul de donație a imobilului de către pârât - și până în noiembrie 2005 - data vânzării imobilului de către părți numitei Bilț D. A. .
În perioada în care părțile au locuit în imobilul situat în B. M. str. Dragoș Vodă, nr. 7B/54, jud. Maramureș au executat următoarele lucrări de îmbunătățiri și amenajări: montat gresie pe hol, montat geam termopan la
bucătărie și balcon, montat gresie pe balcon, montat ușă metalică, executat lucrări de închidere a balconului, montat autogaizer și convector. Părțile au achiziționat în aceeași perioadă următoarele bunuri: frigider, aragaz, fotolii din piele, comodă pentru televizor, covoare, măsuță. Imobilul situat în B. M., strada Dragoș Vodă nr. 7B/54 județul Maramureș s-a vândut împreună cu lucrările de îmbunătățiri executate de părți la imobil și cu bunurile susmenționate dobândite de părți sub durata căsătoriei, care valoric reprezintă
15.000 lei. În prețul de vânzare a imobilului situat în B. M. str. Dragoș Vodă, nr. 7B/54 jud. Maramureș s-a inclus și creanța reclamantei având ca obiect contravaloarea cotei ce revine reclamantei din lucrările de îmbunătățiri executate la imobil și bunurile existente în imobil.
Pârâtul apelant a recunoscut prin răspunsurile la întrebările cu nr. 1, 2 și 3 din interogatoriu lucrările de îmbunătățiri și amenajări executate de părți prin contribuție egală la imobilul situat în B. M. str. Dragoș Vodă, nr. 7B/54, jud. Maramureș, bunurile mobile achiziționate în acest imobil cât și împrejurarea că în prețul de vânzare a imobilului situat în B. M. str. Dragoș Vodă, nr. 7B/54, jud. Maramureș s-a inclus și creanța reclamantei din lucrările de îmbunătățiri executate la imobil și bunurile existente în imobil.
În baza contractului de credit bancar nr. 4490 din 16.1. intervenit între Banca Comercială Română Sucursala Maramureș, pe de o parte, în calitate de bancă, și sora reclamantei intimate, G. D. G., pe de o parte, în calitate de împrumutat, prima a dat secundei cu titlu de împrumut suma de 10.000 lei ron pe o perioadă de 10 ani. Contractul de credit s-a încheiat urmare solicitării părților din litigiu, care nu îndeplineau cerințele băncii raportat la veniturile înscrise în cărțile de muncă, în scopul achitării ultimei tranșe din prețul imobilului în care locuiesc în prezent părțile. Ratele lunare s-au achitat de părți până la data despărțirii în fapt: iulie 2008. Din luna iulie 2008 ratele lunare la bancă se achită de către reclamanta intimată din veniturile realizate de aceasta (răspunsul la întrebarea 7 din interogatoriul pârâtului).
La stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se iau în considerare și veniturile realizate de către soți sub durata căsătoriei părților. Or, este de reținut faptul că pârâtul apelant nu a realizat venituri timp de 5 ani sub durata căsătoriei. Reclamanta intimată a realizat venituri pe toată perioada căsătoriei părților, însă timp de 5 sau 6 ani fără a avea încheiat contract de muncă cu societatea la care a lucrat (răspunsul la întrebarea cu nr.8 din interogatoriul pârâtului apelant), iar în perioada anilor 1998 - 2005 reclamanta intimată a realizat venituri mai mari decât cele ale pârâtului apelant, perioadă în care s-a achiziționat apartamentul în litigiu. Mai mult, apelantul pârât a fost plecat și în străinătate în scopul de a realiza venituri - 4 luni în Spania, 3 luni în Italia - însă nu a trimis vreo sumă de bani reclamantei sau minorului în perioada cât a fost plecat în străinătate, așa cum rezultă din depoziția martorilor Selever R.
, Selever Istvan, Achiței M. D. și copiile cărților de muncă ale părților.
Împrejurarea că prima instanță a reținut în considerente toate acele aspecte menționate în memoriul de apel, nu conduce la concluzia necesității stabilirii cotelor solicitate de apelant, așa cum în mod eronat susține acesta. Stabilirea cotelor de contribuție nu este o operațiune aritmetică, instanța trebuind să țină seama de toate regulile enunțate în considerentele ce preced.
Sub aspectul constatării calității de bun propriu al apelantului pârât reclamant reconvențional a celor două bunuri: mobila de bucătărie și mobila de sufragerie: Apelantul reclamant reconvențional a solicitat printr-unul din petitele cererii reconvenționale constatarea calității de bunuri proprii a celor două bunuri constând în mobila de sufragerie pe considerentul că au fost primite cu titlu de donație numai de către apelantul reclamant reconvențional de la mama sa.
Dispozițiile art.30 din Codul Familiei instituite prezumția de comunitate a bunurilor dobândite sub durata căsătoriei. Orice convenție contrară fiind nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Prezumția de comunitate instituită de art.30 din Codul Familiei nu are caracter absolut ci numai relativ putând fi răsturnată dacă se dovedește că anumite bunuri sunt proprii și intră în categoria excepțiilor prevăzute de art. 31 din Codul familiei.
Apelantului reclamant reconvențional îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil împrejurarea că bunurile intră în categoria celor prevăzute în art. 31 din Codul familiei.
Mobila de bucătărie a fost dobândită sub durata căsătoriei părților în data de_ - conform chitanței de la f.174 din dosar.
Proba testimonială administrată în cauză a evidențiat faptul că mobila de sufragerie a fost primită cu titlu de donație de la mama pârâtului apelant însă de ambii soți, astfel încât are calitate de bun comun. Semnificative în acest sens sunt depozițiile martorilor: Grozavu E. -f.293 verso, care declară că:";în privința mobilei arăt că am fost de față când pârâtul a încărcat-o și a dus-o la B. M. . Știu că mobila transportată a fost cumpărată de mama pârâtului tocmai pentru a le face cadou celor doi soți";. Godja M. - f.294 verso: " mama pârâtului mi-a spus că le-a dat soților 8 sau 10 milioane rol pentru a-și achiziționa mobila de bucătărie";. Selever R. - f.73 verso: "am fost la locuința mamei pârâtului când s- a transportat mobila de sufragerie despre care mi s-a spus că a fost primită cadou de la aceasta";. Selever Istvan - f.172 dosar: "știu că mobila de sufragerie a fost adusă de la mama pârâtului fiind dată de ambele părți.";
Sub aspectul modalității de partajare a bunurilor comune: Prima instanță prin soluția pronunțată a dispus partajarea în natură a bunurilor potrivit principiului instituit cu titlu de regulă de art. 673 indice 5 pct.2 C.pr.civ.: instanța va face împărțeala în natură.
Includerea în lotul și în proprietatea exclusivă și a pârâtului apelant de bunuri mobile se impune întrucât majoritatea bunurilor mobile, au fost luate de către pârâtul apelant, din apartamentul bun comun al soților, aflându-se în posesia și folosința apelantului în măsura în care nu au fost valorificate de către acesta așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea 17 din interogator și poziția procesuală a pârâtului exprimată prin întâmpinare - depoziția martorului Selever Ivan.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 6739C.pr.civ. și modalitatea de folosință a bunurilor supuse partajului de către părțile din litigiu s-a optat pentru partajarea în natură întrucât asigură un partaj echitabil.
Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege corespunzătoare pe care le-a aplicat în mod corect în litera și spiritul legii, hotărârea fiind legală, tribunalul pe baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 274 C.pr.civ., apelantul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii, pârâtul C. I. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale, atât în ceea ce privește stabilirea cotei de contribuției la dobândirea bunurilor comune de 76 % în favoarea pârâtului și 24 % în favoarea reclamantei, cât și cu privire la calitatea
de bunuri proprii ale pârâtului pentru bunurile descrise la pct. III și IV din cererea reconvențională.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. întrucât hotărârea atacată nu este corespunzător motivată, iar tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului deoarece nu a analizat mai multe motive de apel invocate de către pârât.
Din sentința primei instanțe nu rezultă calculul în baza căruia s-a ajuns la stabilirea unei cote de 60 % pentru pârât, iar raportat la acest motiv de apel, tribunalul a răspuns printr-o singură propoziție, cu toate că din probele dosarului a rezultat cu claritate sumele fixe care reprezentau contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, în special contribuția la apartamentul de împărțit.
T. ul nu a arătat motivul pentru care a înlăturat susținerile pârâtului din răspunsul la întâmpinarea din apel, prin care a arătat că banii obținuți din plățile compensatorii de către reclamantă au fost în sumă de 15.000 lei, iar împrumutul constând în avansul la plata apartamentului a fost de 22.000 lei.
Deși reclamanta a arătat în răspunsul la întrebarea nr. 17 din interogatoriu că apartamentul s-a plătit din prețul garsonierei, împrumutul luat de mama pârâtului, împrumutul achiziționat de sora sa și plățile compensatorii ale reclamantei în sumă de 15.000 lei, aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de apel în nici un fel.
Contrar instanței de fond care a stabilit că plățile compensatorii în sumă de
15.000 lei primită de reclamantă au fost folosite pentru achitarea unei părți din prețul apartamentului, tribunalul a reținut că această sumă a fost folosită pentru restituirea împrumutului luat de mama pârâtului, fără a motiva în nici un fel de ce înlătură concluzia primei instanțe.
T. ul nu a analizat motivul de apel referitor la modul greșit în care prima instanță a stabilit că suma de 5.500 lei primiți de la mama pârâtului, pe care aceasta i-a împrumutat de la B.C.R. - Ag. B. S., prin contractul nr. 402/_
, i-a fost dată pârâtului în vederea cumpărării apartamentului, însă nu au fost utilizați în acest sens.
În opinia recurentului, suma de 5.500 lei reprezintă contribuția sa exclusivă la cumpărarea apartamentului și este dovedită prin declarațiile martorilor coroborate cu contractul de credit depus la dosar și cu faptul că nu rezultă din nici un alt act că soții dispunea la acel moment de această sumă de bani din surse proprii.
Instanța de apel nu a analizat susținerile pârâtului din motivele de apel referitore la declarația martorei Bilt D., care a fost audiată într-un alt dosar purtat între părți și a cărei declarație a fost luată în considerare de către prima
instanță. Din această depoziție rezultă că prețul garsonierei de 49.000 lei nu avea inclus în el și prețul bunurilor mobile care se aflau în garsonieră și pentru care martora a arătat expres că a plătit 5.000 lei în plus, față de prețul garsonierei. În aceste condiții, instanța trebuia să deducă din prețul apartamentului valoarea îmbunătățirilor aduse de către cei 2 foști soți, nu și valoarea bunurilor mobile pentru care s-a plătit separat suma de 5.000 lei.
Instanța de apel nu a analizat motivul de apel referitor la valoarea acestor bunuri, apreciată de către reclamantă la 15.000 lei, valoare care a fost contestată de pârât prin întâmpinare și care nu a fost dovedită de către reclamantă prin efectuarea unei expertize.
Instanța de fond a luat în considerare la stabilirea cotelor, părțile compensatorii obținute în anul 1995 de la B.C.R., în sumă de 25.000.000 lei vechi, în anul 2000 de la Mina B. S. în sumă de 24.000.000 lei vechi, aspecte
ce rezultă din adeverința celor două societăți și pe care tribunalul nu le-a luat în considerare.
De asemenea, deși prima instanță a reținut că pârâtul a primit de la mama sa, în perioada iunie 2006 - iunie 2008, sume cuprinse între 50 - 600 euro, în valoare totală de 3.535 euro, dovedite prin declarațiile martorilor audiați și prin recipisele de la Western Union.
În același sens, tribunalul nu a analizat și nu a motivat susținerile pârâtului din motivele de apel referitoare la sumele de bani care reprezintă pensia mamei sale în România, sume pe care părțile le-au încasat începând cu luna septembrie 2007 și care au fost folosite în interesul lor, reprezentând contribuția exclusivă a pârâtului.
ul nu a analizat motivele de apel privind constatarea de bun comun a mobilei de sufragerie și a celei de bucătărie care au fost aduse de pârât de la mama sa după plecarea acesteia în Spania, ceea ce reprezintă un aport la dobândirea bunurilor comune care trebuie avut în vedere la stabilirea cotei de contribuție.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 312 pct. 5 C.pr.civ.
Reclamanta intimată G. S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată (f.27-36)
În susținerea poziției procesuale, intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului întrucât motivele de recurs sunt dezvoltate prin raportare la probele administrate în cauză, abordând aspecte legate de netemeinicia deciziei atacate, astfel încât în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 sau art. 3041C.pr.civ.
Totodată nu sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 C.pr.civ., întrucât tribunalul a examinat toate motivele de apel invocate de pârât, cauza fiind judecată pe fond.
În mod legal, instanța de apel a analizat motivele de apel formulate de pârât, apărările formulate de reclamantă, precum și întreaga probațiune administrată în cauză, astfel încât s-au respectat prevederile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.
Petitul subsidiar al recursului prin care se solicită modificarea deciziei atacate, pe lângă faptul că nu este motivat în drept, face referire expresă numai la probele administrate, fiind astfel inadmisibil.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele
:
La termenul de judecată din data de_, Curtea a pus în discuția reprezentantei pârâtului recurent excepția inadmisibilității recursului invocată de reclamanta intimată prin întâmpinare, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,
"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind
chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.7, pct.9, art.312 alin.5 C.pr.civ. în realitate, prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte că, în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale relației dintre recurent și intimată, ale stării de fapt, ale probațiunii complexe administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs fiind cele care se circumscriu pct.7, pct.9 al art. 304 C.pr.civ. și cel reglementat de art.312 alin.5 c.pr.civ.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de intimată, prin întâmpinare, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Primul motiv de recurs al pârâtului vizează casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel deoarece tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului conform art.312 alin.5 C.pr.civ.
Această critică nu poate fi reținută de Curte ca fiind fondată întrucât se constată din analiza comparativă a motivelor de apel și a considerentelor de fapt și a celor de drept cuprinse în hotărârea recurată că tribunalul a cercetat în mod amănunțit stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a legii de către judecătorie, iar sentința supusă controlului judiciar a fost analizată raportat la toate motivele de netemeinicie și de nelegalitate invocate de pârât potrivit art.295 alin.1 C.pr.civ.
Art.304 pct.7 C.pr.civ. prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.
Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a respins apelul declarat de pârât implicit cele care au dus la convingerea că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal atât cererea principală formulată de reclamantă cât și cererea reconvențională formulată de pârât.
În considerentele deciziei atacate, instanța de apel a făcut o analiză exhaustivă a tuturor probelor administrate prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, respectiv a înscrisurilor, a declarațiilor testimoniale și a răspunsului la interogatoriu oferit de părți grupând în mod logico - juridic argumentele de netemeinicie invocate prin raportare la motivele principale de nelegalitate indicate de pârât referitoare la stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, de 76% în favoarea pârâtului și de 24 % în favoarea reclamantei, la calitatea de bunuri proprii descrise la pct.III și pct.IV din cererea reconvențională, precum și la modalitatea de partaj a bunurilor comune.
Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.
În privința motivului de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.pr.civ., acest text legal prevede că, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurentul susține în cuprinsul memoriului de recurs faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează modul de dobândire și de stabilire a masei bunurilor comune în privința cotei de contribuție a părților, a bunurilor mobile proprii, precum și a modalității de partaj astfel cum au fost menționate în cererea reconvențională.
Critica recurentului vizând stabilirea greșită a cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, respectiv de 60% în favoarea sa și de 40% în favoarea reclamantei de instanța de fond și menținută de instanța de apel, în opinia Curții nu este fondată întrucât tribunalul a procedat la reanalizarea întregului material probator administrat în cauză coroborat cu susținerile părților raportat la textele legale incidente în speță.
Astfel, potrivit prevederilor art. 30 alin.1 și alin.3 din Codul Familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu
trebuie să fie dovedită. Prezumția comunității de bunuri poate fi combătută doar prin dovada încadrării bunurilor într-una dintre categoriile de bunuri proprii reglementate de prevederile art. 31 Codul Familiei.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmași, iar la încetarea stării de comunitate împărțeala se face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor, și nu prin stabilirea mai multor cote în raport cu fiecare bun în parte.
Prin urmare, contribuția soților se referă la toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, luate în ansamblu și nu la fiecare bun în parte. Altfel spus, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție la dobândirea tuturor bunurilor comune
Cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți, la partaj, se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea și conservarea bunurilor comune. De aceea, cotele părți ale soților pot fi neegale, dacă aportul acestora la dobândirea bunurilor comune este diferit. Când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, atunci instanța poate împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Prin urmare, instanța de apel a statuat, cu respectarea prevederilor art. 30 alin.1 și alin.3 din Codul Familiei, că la constituirea patrimoniului comun contribuția fiecăruia dintre soți se stabilește în raport de veniturile din muncă cu care fiecare soț a participat efectiv la dobândirea bunurilor comune, iar diminuarea acestor venituri, ca urmare a acoperirii unor datorii personale de către unul din soți sau prin efectuarea unor cheltuieli în interes personal și nu al comunității de bunuri este de natură să afecteze cota soțului respectiv asupra comunității devălmașe.
Pe de altă parte, același efect determinant în stabilirea cotelor soților, îl are și activitatea desfășurată de fiecare soț în gospodărie, în cadrul menajului, respectiv al activităților lucrative inițiate de către unul sau ambii soți, motivat de faptul că, asemenea activitate duce la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești și deci, constituie, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor.
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri, ci și din munca depusă de ambii soți în timpul căsătoriei, în cadrul activităților desfășurate de cei doi soți, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodărești întrucât și aceste activități constituie în mod indirect, o contribuție la dobândirea masei bunurilor comune.
Prin urmare, împrejurarea că recurentul este nemulțumit de cota de contribuție stabilită la dobândirea bunurilor comune în sensul că, în opinia lui, aceasta este mai mică decât cea reală nu duce la concluzia aplicării greșite a dispozițiilor legale mai sus arătate deoarece, așa cum corect a statuat instanța de apel, stabilirea cotelor de contribuție nu este o operațiune strict aritmetică, iar instanța de judecată trebuie să țină seama în aplicarea art.30 din Codul Familiei de toate principiile mai sus enunțate.
Critica recurentului referitoare la eronata constatare a calității de bun comun a celor două bunuri indicate în cererea reconvențională, ca fiind bunuri proprii, respectiv mobila de bucătărie și mobila de sufragerie, în opinia Curții este neîntemeiată.
Astfel, pârâtul a solicitat prin petitul III al cererii reconvenționale constatarea calității de bunuri proprii a celor două bunuri constând în mobila de
bucătărie și mobila de sufragerie pe considerentul că au fost primite cu titlu de donație numai de către acesta de la mama sa.
Dispozițiile art.30 din Codul Familiei instituite prezumția de comunitate a bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, orice convenție contrară fiind nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Prezumția de comunitate instituită de art.30 din Codul Familiei nu are caracter absolut ci numai relativ putând fi răsturnată dacă se dovedește că anumite bunuri sunt proprii și intră în categoria excepțiilor prevăzute de art. 31 din Codul familiei.
În acest sens, art.31 lit.b din Codul Familiei prevede că, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune.
Sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, împrejurarea că bunurile mai sus arătate intră în categoria celor prevăzute în art. 31 lit.b din Codul familiei îi revenea pârâtului însă în speță s-a dovedit contrariul celor afirmate de pârât și, anume, că cele două bunuri au fost dobândite de ambii soți de la mama pârâtului astfel că au caracterul de bunuri comune și nu de bunuri proprii.
Sub aspectul modalității de partajare a bunurilor comune solicitat prin cererea reconvențională la pct.IV critica recurentului este pur formală întrucât în cuprinsul memoriului de recurs nu a procedat la dezvoltarea acesteia din perspectiva incidenței vreunui motiv de recurs din cele reglementate de art.304 C.pr.civ. motiv pentru care acesta este apreciată de Curte ca fiind inadmisibilă conform motivelor de drept arătate anterior.
Pentru aceste considerente Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.9 C.pr.civ., precum și cele ale art.312 alin.5 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I. împotriva deciziei civile nr. 228/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art.316 raportat la art.274 alin.1 C.pr.civ. Curtea va obliga recurentul să plătească intimatei G. S. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.37 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I. împotriva deciziei civile nr. 228/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei G. S. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. .fond: A.C. Opriș.
J. .tribunal: H. D.M.; Ț. D.
| ← Decizia civilă nr. 40/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 3403/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
