Decizia civilă nr. 40/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/A
Ședința publică din data de 27 februarie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: B. M.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de pârâtul H. R., domiciliat în B. M., str. R., nr. 2/18, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2063 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, iar apoi pentru_ .
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.
T. ,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2063 pronunțată la data de 28 februarie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. A. P. în contradictoriu cu pârâtul H. R., și în consecință s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei în cotă de ½ parte fiecare următoarele bunuri: un apartament situat în B. M., str. R., nr. 2/18, compus din două camere și dependințe, în suprafață de 37,99 mp și teren în suprafață de 14 mp în indiviziune înscris în CF nr. 12641/18 B. M. în valoare de 19.103.00 Euro, un autoturism marca Volkswagen, înmatriculat cu nr._, în valoare de 2500 Euro, televizor marca Practic, în valoare de 300 lei, frigider marca Arctic, în valoare de 500 lei, aragaz cu 4 ochiuri, în valoare de 300 lei, aspirator Electrolux, în valoare de 200 lei, mașină de spălat, în valoare de 400 lei, cuptor cu microunde, în
valoare de 150 lei, mobilă de bucătărie din pal compusă din corpuri suspendate, mască chiuvetă și dulap pentru vase, în valoare de 500 lei, mobilă sufragerie din pal compusă din două dulapuri cu două uși pentru haine și două dulapuri cu vitrină, în valoare de 600 lei, masă rabatabilă din pal de 12 persoane în valoare de 200 lei, colțar extensibil, în valoare de 700 lei, perdele din mătase (2 buc.) în sufragerie și dormitor, în valoare de 200 lei, draperii (2 buc.) în sufragerie și dormitor, în valoare de 200 lei, tablou reprezentând un peisaj cu apus de soare, în valoare de 200 lei, covor persan de 3/2 m, în valoare de 250 lei, mobilă dormitor din pal compusă din dulap cu vitrină, suport TV cu două sertare, comodă cu două uși și dulap cu două uși + canapea extensibilă, în valoare de
500 lei, covor 3/2 m, în valoare de 150 lei, mixer + blender + robot de bucătărie, în valoare de 150 lei, râșniță cafea, în valoare de 50 lei, cratiță (5 buc.), în valoare de 100 lei, set Yena (42 buc.), compus din farfurii, cești de cafea și pahare, în valoare de 200 lei, set porțelan 12 persoane, compus din farfurii, platou, castron, în valoare de 300 lei, DVD + casetă video Toshiba, în valoare de 250 lei, DVD simplu, în valoare de 100 lei, saxofon Yamaha (2 buc.) unul negru cu clape aurii, iar ce de-al doilea de culoare aurie, în valoare de
4.300 lei, două boxe mari de culoare neagră, în valoare de 2.000 lei.
S-a dispus partajarea în cotă de ½ pentru fiecare a bunurilor mobile și imobile și în consecință a fost atribuit pârâtului H. R., domiciliat în B. M., str. R., nr. 2/18, în natură apartamentul situat în B. M., str. R., 2/18, autoturismul marca Volkswagen precum și toate bunurile mobile, pârâtul fiind obligat la plata în favoarea reclamantei Ț. A. P., cu titlu de sultă, următoarele sume: cota de ½ din ratele achitate în timpul căsătoriei pentru apartamentul mai sus evidențiat, respectiv suma de 4421 Euro sau valoarea în lei la momentul achitării sumei cu dobânda legală, cota de ½ din contravaloarea autoturismului sus menționat, respectiv suma de 1250 Euro sau valoarea în lei la momentul achitării sumei cu dobânda legală, cota de ½ din valoarea bunurilor mobile totală de 12800 lei, respectiv 6400 lei;
De asemenea, a fost admisă în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecat, obligând pârâtul la plata sumei de 2600 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut faptul că părțile au achiziționat împreună sub durata căsătoriei bunurile enumerate. Din probele administrate în cauză, interogatoriul reclamatei, s-a reținut că pentru apartamentul situat în B. M., str. R., nr. 2/18 achiziționat cu suma de
23.400 Euro, părțile au achitat un avans de 5.900 Euro (suma fiind dobândită în timpul căsătoriei) iar diferența până la valoarea apartamentului în sumă de
17.500 Euro a fost achitată cu credit bancar.
De asemenea, s-a constatat că părțile au achitat în timpul căsătoriei în perioada 2006 - august 2008 inclusiv, din împrumutul contractat suma totală de 8843,56 Euro. Deoarece pârâtul deține acest apartament, urmează să fie atribuit acestuia, cu obligarea către reclamantă la sultă în cotă de ½, respectiv urmează să achite reclamantei 4421 Euro.
S-a mai arătat că nu a fost răsturnată prezumția de comunitate a bunului nu se poate reține că autoturismul este bun propriu, la fel și saxofonul. Totodată s-a reținut că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională cu privire la aceste bunuri pentru a se constata calitatea de bun propriu.
Față de poziția procesuală a pârâtului în instanță s-a apreciat că cererea de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată parțial, urmând ca acesta să fie obligat la ½ parte din cheltuielile de judecată având în vedere și faptul că expertiza de specialitate efectuată profită și pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat de către pârâtul H. R. recurs, calea de atac fiind recalificată ca fiind apel, solicitându-se schimbarea hotărârii atacate în sensul de a se admite în parte cererea formulată de reclamanta T. A. P. .
În motivarea memoriului inițial depus, precizat la termenul din data de 16 ianuarie 2013, ulterior calificării căii de atac ca fiind apel, s-a arătat în esență faptul că pe durata căsătoriei părților s-au dobândit în regimul comunității de bunuri un apartament situat în B. M. str. R. nr. 2 ap. 18 înscris în CF 12641/18 B. M. și mai multe bunuri mobile.
Instanța de fond nu a avut în vedere solicitările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, întâmpinare în cuprinsul căreia s-a solicitat introducerea în cauză a BCR SA Sucursala B. M. pentru ca hotărârea ce se va pronunța să fie opozabilă și acesteia. De asemenea deși s-a contestat calitatea de bun comun a autoturismului Volkswagen și a saxofonului, fapt dovedit și cu martori, aceste bunuri au fost incluse în categoria bunurilor comune.
De asemenea, prin înscrisul depus la dosar s-a solicitat și partajarea împrumutului luat de soți în timpul căsătoriei de la sora apelantului, împrumut în sumă de 5900 euro. Această sumă a fost folosită ca și avans pentru apartamentul achiziționat de foștii soți.
S-a mai susținut faptul că prin cererea depusă la dosarul cauzei, cerere denumită întâmpinare s-a solicitat a se constata cota superioară a pârâtului la dobândirea bunurilor comune, această cotă fiind apreciată la 75%.
În concluzie, s-a arătat că se solicită a se exclude din masa bunurilor de împărțit, autoturismul marca Volkswagen care de altfel nu mai exista la momentul realizării partajului, acesta fiind evaluat la suma de 2900 euro, a saxofonului, instrument muzical pe care îl deținea anterior căsătoriei și care este folosit de pârât prin natura profesiei pe care o are. De asemenea s-a solicitat partajarea împrumutului luat în timpul căsătoriei și folosit ca și avans la momentul achiziționării apartamentului.
S-a mai arătat că se solicită ca bunurile indicate la punctele 4, 11, 12, 19, 20, 21 din acțiunea inițială să fie atribuite reclamantei, iar celelalte bunuri să fie atribuite pârâtului.
Cererea, astfel cum a fost calificată, nu a fost motivată în drept.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri. Deși inițial s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se administra probe,inclusiv probe testimoniale, după recalificarea căii de atac ca fiind apel, părțile au arătat că nu solicită administrarea altor probe în prezenta cauză, solicitând judecarea în baza probelor administrate în fața instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, instanța reține următoarele:
Apelantul H. R. a criticat soluția pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect partaj prin prisma a cinci aspecte. Astfel, s-a arătat că în cauză nu a fost citată Banca Comercială Română SA Sucursala B. M., a criticat faptul că nu i s-a pus în vedere că poate indica un procent mai mare a contribuției la dobândirea bunurilor comune din timpul căsătoriei, faptul că împrumutul luat de soți în timpul căsătoriei, împrumut în valoare de 5.900 euro ce a fost folosit pentru a achita avansul la momentul achiziționării apartamentului nu a fost inclus la partaj, în schimb o parte din bunurile reținute de instanță ca fiind bunuri comune sunt în fapt bunurile sale proprii, iar modalitatea de realizare a partajului nu este corectă deoarece bunurile indicate la punctele 4, 11, 12, 19, 20, 21 din acțiunea inițială au fost luate de reclamanta-intimată la momentul la care aceasta a părăsit locuința comună a soților.
Instanța consideră nefondată susținerea apelantului potrivit căreia în prezenta cauză se impune citarea in calitate de parata, Banca Comerciala Romana SA Sucursala B. M. deoarece chiar daca contractul de imprumut a fost semnat de paratul H. R., iar in urma partajului apartamentul bun comun, fiind dobandit in timpul casatoriei a fost atribuit sotului titular al contractului de imprumut bancar.
Nu exista nici un text legal care sa impuna citarea in calitate de parat a Băncii Comerciale Române Sucursala B. M., deoarece fata de aceasta nu exista nici o pretentie dedusa judecatii, fata de aceasta nefiind formulata nici o pretentie prin cererea de chemare în judecată. Astfel, aceasta apărare nu va fi retinuta de instanta de judecata, nefiind fondata.
In ceea ce priveste sustinerea paratului ca nu i s-a pus in vedere sa arate procentul valoric al contribuției sale la dobândirea de către soți a bunurilor din timpul casatoriei, instanta considera ca nici in temeiul art. 129 C.proc.civ., si nici in temeiul unui alt text de lege, nu revenea instantei obligatia de a pune in discutia părților acest aspect. In măsura in care paratul a avut angajat apărător ales care a avut posibilitatea de a-l consilia din punct de vedere juridica, paratul fiind reprezentat sau asistat in fata instantei, astfel că avea posibilitatea de a contesta cota de contribuție indicată de reclamanta Ț. A. P., respectiv cota de ½ pentru fiecare dintre soți.
Potrivit art. 6735C.proc.civ., instanța are obligația de a stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia
dintre coproprietari. Punerea în discuție, din oficiu de către instanță, a cotei de contribuție superioare cotei de 50 % a unuia dintre soți, în condițiile în care fiecare dintre aceștia sunt asistați de avocat ales ar duce la încălcarea principiului imparțialității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată s-a arătat de către reclamantă că aceasta solicită partajarea bunurilor conform cotei de ½ pentru fiecare dintre soți, astfel că implicit acest aspect a fost cunoscut de apelantul-pârât care avea posibilitatea de a formula apărări în acest sens.
Din acest punct de vedere se considera ca nici sub acest aspect instanței de fond nu i se poate imputa nici o culpa care să ducă la anularea hotărârii sau la schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond.
In privinta bunurilor arătate de pârât ca fiind bunuri proprii, instanța considera apărarea formulata prin memoriul de apel ca fiind intemeiată.
Se retine ca in privința autoturismului marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, acest automobil nu mai există fiind radiat din circulație la data de_, astfel ca acest bun nu mai poate fi considerat ca fiind bun ce poate fi supus partajului. Acest fapt rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză(f.119-122 din dosarul de la fond).
Pe de alta parte se constata ca la data la care Ț. P. s-a căsătorit cu apelantul H. R., acesta din urma avea un autovehicul pe care acesta l-a vândut si a achiziționat un alt autovehicul.
Astfel, se constata ca susținerea apelantului-parat se coroborează chiar cu susținerile reclamantei-intimate T. A. P. care in cuprinsul interogatoriului luat (f.131-132, răspunsul la întrebarea 2) a aratat ca din banii obtinuti pentru vehiculul pe care apelantul il folosea la momentul casatoriei a fost cumparat un nou autovehicul, iar din declaratia martorului Talpoș D. M. (f. 184-185) rezulta ca si acest nou autovehicul (care este tot un bun propriu al apelantului H. R., potrivit art. 31 lit. a și f C.fam), a fost cumparat auto Volkswagen Passat cu nr._, cu privire la care s-a solicitat efectuarea partajului.
Aceeasi natura de bun propriu va fi retinuta si in privinta saxofonului. Se constata ca si anterior casatoriei partilor, apelantul parat H. R. canta la nunti, folosind instrumentele muzicale incluse in categoria bunurilor comune de impartit. În conditiile in care aceste bunuri erau achizitionate anterior casatoriei se considera ca acestea nu puteau fi considerate decat bunuri proprii ale pelantului-parat H. R. .
De asemenea, se mai retine ca bunurile aratate erau folosite exclusiv de apelantul-parat care realiza venituri prin faptul ca folosea instrumentele muzicale la nunti, din acest punct de vedere aceste bunuri putand fi considerate bunuri folosite de H. R. in exercitarea profesiei sale, fiind aplicabile prevederile art. 31 lit. c C.fam.
Acest fapt a fost retinut de instanta de judecată coroborand atat raspunsul la interogatoriu (raspunsul la intrebarea nr.3, reclamanta aratand ca
recunoaste faptul ca paratul detinea anterior casatoriei instrumentul muzical cu care canta la nunti-fila 131), cat si din declaratia martorilor Talpoș D. M. (f.184-185) și F. M. (f.186-187).
Retinand intemeiat acest motiv de apel, instanța urmează sa constate calitatea de bun propriu al autovehiculului marca Volkswagenr Passat, cu nr._, în prezent vehiculul fiind radiat din circulație, precum si a instrumentelor muzicale arătate in dispozitiv, astfel ca acestea vor fi excluse de la partaj. In privința acestora nu se poate constata calitatea de bunuri comune, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 728 C.civ., care sa permită partajarea acestora. În temeiul dispozițiilor art. 6735C.proc.civ., instanța va stabili calitatea de bunuri proprii a acestora.
Pentru a constata calitatea de bun propriu si pentru a exclude aceste bunuri de la partaj, instanța considera ca nu era necesara formularea unei cereri reconvenționale fiind suficient ca paratul sa realizeze apărări prin întâmpinarea depusă, din cuprinsul acestor apărări urmând sa rezulte ca se contesta calitatea de bun comun al bunurilor supuse partajului. În fapt revenea instanței obligația de a verifica, în măsura în care nu există un acord pentru a stabili calitatea de bun comun a bunurilor solicitate a fi partajate, calitatea de bun comun sau bun propriu a acestora în temeiul art. 6735C.proc.civ.
In ceea ce privește împrumutul luat de soți in timpul căsătoriei se constata ca la dosarul cauzai in apel a fost depus înscrisul constatator al actului juridic încheiat de parți (f.19 din dosarul din apel). Acest înscris se coroborează si cu declarația martorului Talpoș D. M. (f.184-185), persoana care a arătat in fata instanței sub prestare de jurământ ca a fost de fata la momentul la care s-a încheiat contractul de împrumut si a fost predata suma de 6000 euro de către sora paratului.
Din probele administrate se va mai retine faptul ca suma de bani, chiar daca a fost împrumutată doar de apelantul-parat H. R. această suma de bani a fost folosita pentru achiziționarea unui bun care a devenit bun comun, astfel ca potrivit art. 32 C.fam., datoria aceasta constituie o datorie comuna, iar din acest punct de vedere se considera ca si aceasta trebuia partajata, in sensul ca apelantul-parat va trebui despăgubit pentru jumătate din suma împrumutata. F. a de sora apelantului parat împrumutul va trebui restituit, in măsura in care acesta nu a fost restituit de catre paratul H. R., insa jumătate din suma de 5900 euro urmează a fi suportata de intimata reclamanta T. A. P. .
In ceea ce privește atribuirea bunurilor indicate la punctele 4, 11, 12, 19, 20, 21 din acțiunea inițială reclamantei, instanța considera aceasta solicitare nefondata, astfel ca aceasta nu va fi avuta in vedere. Motivul pentru care a fost formulata solicitarea atribuirii aspiratorului marca Electrolux, a perdelelor din mătase a draperiilor, a celor 5 buc cratițe, a setului Yena (42 de bucăți) si a setului de porțelan pentru 12 persoane, instanta considera ca nu s-a facut dovada faptului ca aceste bunuri au fost insusite de reclamanta-intimata la momentul la care a părăsit domiciliul conjugal in anul 2008.
In privința solicitării apelantului-parat de a se stabili o cota de participare la dobândirea bunurilor comune in cota de 75% in ceea ce il privește pe acesta se considera ca aceasta solicitarea nu este întemeiata. Astfel, pe parcursul căsătoriei fiecare dintre părți a realizat venituri. Chiar daca aceste venituri nu au fost din punct de vedere nominal egale, se considera ca intimata- reclamanta a realizat diferite activități legate de creșterea si îngrijirea copilului
H. R. M., ocupându-se si de treburile casnice, astfel ca din acest punct de vedere este echitabil a se considera ca si contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului, cota de ½ pentru fiecare dintre soți.
Reținând cele de mai sus, în temeiul art. 2294-296 C.proc.civ., instanța va admite apelul declarat de H. R., iar hotărârea primei instanțe va fi schimbată în parte, potrivit dispozitivului.
În prezenta cauză intimata-reclamanta T. A. P. este partea care a căzut in pretenții, iar apelantul H. R. a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2604 lei reprezentând onorariul avocațial si taxa judiciara de timbru achitata in cauza. Condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., sunt îndeplinite în privința acestei solicitări, astfel că intimata- reclamanta T. A. P. va fi obligata la plata sumei de 2604 lei în favoarea apelantului-parat H. R. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul, astfel cum a fost recalificat, apel declarat de H. R. domiciliat în B. M. str. R. nr. 2 ap. 18 împotriva Sentinței civile nr.2063 pronunțată la data de_ de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o schimbă în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. A. P., domiciliată în D., nr. 13, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul H. R., domiciliat în B. M., str. R., nr. 2/18.
Exclude din compunerea masei partajabile și partajarea autoturismul marca Volkswagen cu valoarea de 2500 euro și saxofon Yamaha (2 buc.) unul negru cu clape aurii, iar cel de-al doilea de culoare aurie, în valoare de 4300 lei, bunuri proprii ale apelantului.
Constată datoria comună, în cotă de 1/2 a părților, reprezentată de împrumutul de 5900 euro din data de_ acordat de H. Ancuța L. fiecăruia dintre soți urmând să-i revină obligația restituirii sumei de 2950 euro.
Înlătură dispoziția privind obligația apelantului H. R. de plată a cotei de 1/2 din valoarea autoturismului, respectiv suma de 1250 euro sa valoarea în lei la momentul achitării sumei cu dobânda legală.
Obligă apelantul H. R. la plata cotei de 1/2 din valoarea totală a bunurilor mobile din masa partajabilă-8500 lei, respectiv suma de 4250 lei.
Menține celelalte dispoziții ale instanței.
Respinge cererea formulată de apelantul H. R. privind stabilirea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 75%.
Obligă intimata T. A. P. la plata sumei de 2604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2013.
Președinte | J. ecător | G. ier | ||||
P. M. B. | , | C. | V. | , | B. M. |
Red./dact./P.M.B../_ Ex.4/com.2ex.
J. ecător fond: U. V.
| ← Decizia civilă nr. 399/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 82/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
