Decizia civilă nr. 2332/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2332/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. A. -E., împotriva deciziei civile nr. 90/A din 20 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâtul N. A. -N., precum și pe autoritatea tutelară C. LOCAL AL COMUNEI IZVORUL CRIȘULUI, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta-recurentă K.
A. -E., asistată de avocat Olah E., și pârâtul-intimat N. A. -N. asistat de avocat R. Călin-Septimiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 10 mai 2013, pârâtul-intimat N. A. -N. a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea a legală și temeinică a deciziei recurate. La întâmpinare a fost anexată delegația de reprezentare. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei-recurente.
La termenul de azi reprezentanta reclamantei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare, un set de înscrisuri care atestă împrejurări ulterioare datei promovării recursului, și practică judiciară în materie, precum și dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație. Se comunică un set din acte cu reprezentantul pârâtului-intimat.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtului-intimat N. A. -N., depune la dosar chitanța și factura prin care se atestă plata onorariului avocațial, în sumă de 2000 lei și un set de acte pentru a dovedi reluarea programului de vizitare ulterior promovării recursului, din care un exemplar comunică reprezentantei reclamantei-recurente.
Curtea, după deliberare, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 din același cod, invocă din oficiu inadmisibilitatea recursului sub aspectul acelor critici ce fac referire la probele administrate în fața instanței de fond și apel, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reprezentanta reclamantei-recurente arată că este destul de greu de delimitat, cel puțin la motivele de modificare, cercetarea stării de fapt de cercetarea stării de drept invocate în cauză, și pentru acest considerent a făcut o analiză amănunțită a probelor administrate, tocmai pentru a obține motivele de modificare invocate. Consideră că raportat la prevederile Legii nr. 272/2004, trebuie avute în vedere aceste aspecte, întrucât este în discuție interesul superior al minorei.
Reprezentantul pârâtului-intimat arată că prin întâmpinarea formulată a subliniat faptul că din motivele de recurs reiese vădit elementul de reapreciere al probelor, iar acest aspect nu se circumscrie criticilor de legalitate a hotărârii recurate. De asemenea învederează că recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 8, iar pct. 9 din codul de procedură civilă nu a fost invocat.
În replică, reprezentanta reclamantei-recurente arată că într-adevăr nu a fost invocat pct. 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă, însă din modul de formulare al recursului, motivele invocate, se circumscriu într-o oarecare măsură și punctului 9 art. 304 C.Pr.Civ., atunci când se invocă greșita aplicare a Legii nr. 272/2004.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă cu consecința admiterii cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de apel a neglijat să analizeze toate motivele invocate prin memoriul de apel, și nu a reținut în mod corect motivele invocate. Astfel, a
apreciat că prin cerere s-a solicitat sistarea relațiilor dintre părinte și copil, însă au solicitat doar reducerea programului de vizitare, raportat la programul fetiței. Nu au fost analizate nici criticile referitoare la soluția instanței de fond raportat la programul educațional al minorei. Fetița este luată de către tată pe perioade de câte 5 zile pe lună, care se cumulează de obicei cu perioada de vizitare de la sfârșitul de săptămână, în felul acesta fetița lipsind de la grădiniță câte 5 zile în fiecare lună. Această situație nu
poate fi considerată agreabilă pentru fetiță întrucât influențează creșterea armonioasă și normală a acesteia. Aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanța de apel, deși trebuia analizată cu mare atenție, mai ales că acest motiv de apel a fost invocat și subliniat și cu ocazia concluziilor scrise.
De asemenea, instanța de apel nu a analiza nici motivele de apel referitoare la trăirile negative suferite de fetiță, cu privire la care s-au adus dovezi în fața instanței de apel.
Apreciază că programul de vizită este excesiv, și a fost stabilit în favoarea tatălui, fără a se avea în vedere aspecte ca vârsta fragedă a minorei, relațiile mamei cu minora câtă vreme aceasta se află in vizită la tatăl său, faptul că relația dintre minoră și pârât este generatoare de trăiri negative și de dezorganizare severă a copilului, iar consecințele acesteia se întind pe o perioadă mai îndelungată.
Raportat la aceste împrejurări, apreciază că se impune admiterea recursului și în consecință regândirea programului de vizitare, care în prezent este stabilit excesiv în favoarea tatălui.
Reprezentantul pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei, conform dovezilor depuse la dosar. Din motivele de recurs rezultă că acesta este încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, iar ulterior, reprezentanta reclamantei-recurente a indicat și prevederile pct. 9 ale art. 304 din același cod. În opinia sa, art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu-și găsește aplicabilitatea în cauză, întrucât decizia recurată este amplu motivată și tratează toate acuzele aduse în apel, astfel că nu poate fi vorba despre o lipsă de motivare cum se susține. De asemenea nici motivul referitor la contrarietatea motivării nu poate fi primit, întrucât motivarea instanței de apel este clară, fără discordanțe.
Nici prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, întrucât obiectul prezentului recurs îl reprezintă schimbarea programului de vizită stabilit în favoarea tatălui, astfel că nu este vorba despre un act juridic civil dedus judecății nici dacă se vorbește despre exercitarea voinței. De asemenea nici punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, întrucât programul care se cere a fi revizuita fost stabilit de comun acord de către părți, acordul lor fiind consfințit de sentința Judecătoriei Huedin, iar faptul că acest program ar fi dăunător nu s-a probat sub nici o formă, mai mult fiind probat exact contrariul ei. Trebuie avut în vedere că pentru modificarea programului de vizită este necesar să fi intervenit schimbări care să dăuneze minorei, însă programul de vizitare s-a desfășurat normal până la data la care s-a început de către reclamantă procedura de schimbare a acestuia.
Faptul că între părți există animozități este evident, iar aceasta are repercusiuni asupra fetiței. În fond ambii părinți au contribuit la trăirile negative ale copilului.
Pentru aceste motive apreciază că se impune respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentanta reclamantei-recurente arată că pârâtul este cel care creează starea de animozitate, el este cel care a luat fetița în mod forțat în luna august și nu a permis mamei vizitarea acesteia. Mai mult, din raportul asistentei sociale rezultă cu claritate faptul că fetița este afectată.
La întrebarea instanței, pârâtul-intimat arată că ziua de 9 martie nu are o semnificație anume pentru el, în afară de faptul că urmează zilei de 8 martie, ziua femeii, iar în glumă se mai spune că ziua de 9 martie e ziua bărbatului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3195/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, a fost respinsă acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamanta K. A. E. în numele și ca reprezentantă a minorei N. Hannelore Adel.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele:Minora N. Hannelore Adel, născută la data de_, este fiica reclamantei K. A. E. și a pârâtului N. A. N. .
Prin Sentința civilă nr.115/2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, irevocabilă, a fost stabilit domiciliul minorei la mama acesteia, reclamanta K. A. E., iar în favoarea tatălui minorei, pârâtul N.
A. N., a fost stabilit următorul program de vizitare: o dată pe lună în ultima decadă a lunii reclamantul reconvențional va putea lua cu el pe minoră pe o durată de 5 zile, cu luarea minorei de la pârâta reconvențională de la ora 8 și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului, la ora 20; anual reclamantul reconvențional va putea lua cu el pe minoră o zi, în data de 9 martie, între orele 8 - 20; cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paște, reclamantul reconvențional va putea lua minora în a doua și a treia zi a fiecăreia dintre aceste sărbători, cu luarea minorei de la pârâta reconvențională, de la ora 8 și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului la ora 20; în perioada vacanței de iarnă și de primăvară reclamantul reconvențional va putea lua minora câte o săptămână în fiecare dintre aceste vacanțe iar în vacanța de vară pe o durată de o lună și jumătate, cu luarea minorei de la pârâta reconvențională de la ora 8 și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului, la ora 20.
Instanța a reținut că, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.115/2010, programul de vizitare a fost rezultatul acordului la care părțile au ajuns în contextul judecării dosarului nr._ al Judecătoriei Huedin.
Cu toate acestea, prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, așa cum a fost aceasta precizată, se tinde tocmai la modificarea respectivului program de vizitare al minorei, pentru o serie de considerente pe care instanța le-a analizat punctual în cele ce urmează.
Un prim aspect alegat de către reclamantă se referă la următoarele: pârâtul interpretează în mod voit greșit dispozitivul sentinței civile nr. 115/2010 și astfel păstrează minora la domiciliul său 6 zile în loc de 5 zile; în anumite situații, pârâtul preia minora astfel încât cele 5 zile stabilite prin sentința de mai sus ajung să fie cumulate cu alte zile în care, în baza aceleiași sentințe, minora urmează să le petreacă la domiciliul tatălui; sunt situații în care pârâtul nu preia minora conform programului; totodată, pârâtul alege ziua în care să preia minora, ignorând uneori părerea reclamantei.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că o componentă a programului de vizitare a minorei stabilit prin sentința civilă nr. 115/2010 este următoarea: "o dată pe lună în ultima decadă a lunii reclamantul reconvențional va putea lua cu el pe minoră pe o durată de 5 zile, cu luarea minorei de la pârâta reconvențională de la ora 8 și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului la ora 20";.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că, în măsura în care părțile nu înțeleg cu exactitate ce anume înseamnă un interval de 5 zile, pentru care începutul este clar indicat a fi ora 8, iar sfârșitul ora 20, au posibilitatea de a recurge la procedura lămuririi înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr.115/2010 în temeiul art.281 ind.1 C.p.c., iar în măsura în care punerea în executare a hotărârii judecătorești se realizează în continuare abuziv au posibilitatea de a recurge la alte căi legale, atât în sfera civilă, cât și în sfera penală.
Apoi, faptul că apar situații în care cele 5 zile se continuă cu o altă perioadă în care minora poate fi luată de către pârât în baza aceluiași
program de vizitare nu poate fi imputat pârâtului, în măsura în care este o consecință a dispunerii calendaristice a respectivelor perioade și date.
Totodată, faptul că pârâtul nu ține cont de data la care este ziua de naștere a reclamantei, dar aduce totuși minora acasă cu respectarea intervalului de 5 zile și a orei 20 din programul de vizitare, nu este o chestiune care ține de interesul superior al minorei, ci de dorința reclamantei de a-și petrece propria zi de naștere împreună cu fiica sa.
Cât privește ziua de preluare a minorei, aceasta este circumstanțiată la ultima decadă din lună, tocmai pentru a flexibiliza alegerea acesteia, stabilirea ei ca dată fixă nefiind, în aprecierea instanței, în interesul superior al minorei deoarece ar presupune întreruperea oricărui program al minorei în derulare la acel moment, indiferent de momentul săptămânii în care ar cădea acea zi. Din această perspectivă însă, ambele părți litigante trebuie însă să găsească o cale de a trece peste animozitățile dintre ei tocmai în interesul fiicei lor minore.
Ca argument suplimentar pentru modificarea programului de vizitare în privința celor 5 zile din ultima decadă a fiecărei luni s-a adăugat faptul că în prezent minora este la grădiniță, iar un atare program presupune să lipsească câteva zile, cu consecințe apreciate de către reclamantă drept grave asupra dezvoltării minorei.
Contrar celor susținute de reclamantă, din declarația martorei Szilagyi Anna M. care este educatoarea minorei, rezultă cu claritate că, deși lipsa minorei de la grădiniță pentru câteva zile pentru a-și vizita tatăl "are întrucâtva un impact negativ asupra evoluției sale";, "acest aspect nu este însă de neremediat aceste lucrări putând fi recuperate";.
Cât privește caracterizările minorei de la filele 36 și 105-106 dosar, acestea au fost recunoscute de către martora Szilagyi Anna M. ca fiind rezultatul observațiilor sale asupra minorei. În consecință, prin prisma declarației martorei Szilagyi Anna M. administrată nemijlocit în fața instanței, instanța a apreciat lămurită afirmația din caracterizarea de la fila 36 dos. conform căreia "se recomandă din partea unității școlare ca fetița să
frecventeze zilnic grădinița"; în sensul următor: frecvența zilnică este o situație ideală recomandată, dar absența pentru câteva zile nu este de nerecuperat sub aspect educațional de către minoră, cu atât mai mult cu cât absența este în scopul de a păstra legăturile dintre minoră și tatăl său. Deși inițial în caracterizarea de la fila 105 dosar, aceeași martoră a apreciat că ar exista o imposibilitate de recuperare a cursurilor pierdute de către minoră, prin declarația de martor dată în fața instanței și-a reconsiderat această poziție în sensul posibilității recuperării cursurilor pierdute.
Concluzionând, niciunul din motivele de mai sus invocate de către reclamantă nu pot fundamenta, în aprecierea instanței, o modificare a programului de vizitare a minorei de către tatăl acesteia.
Un al doilea aspect alegat de către reclamantă se referă la faptul că atunci când pârâtul ia minora la domiciliul său, în realitate reclamanta nu știe exact unde se află minora. Această afirmație însă nu este susținută sub aspect probatoriu în dosar deoarece martora K. M. E. a arătat finalmente că ea, bunica maternă, nu știe și de aici trage concluzia că
"probabil nu știe nici mama";.
Un al treilea aspect alegat de către reclamantă se referă la faptul că perioadele mai lungi petrecute de minoră în prezența tatălui au efecte
negative asupra minorei și asupra raporturilor acesteia cu mama, bunica sa și ceilalți din jurul minorei.
Analizând depozițiile martorilor instanța nu a reținut existența unui pericol în lăsarea minorei la domiciliul tatălui său, ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului coroborată cu probele administrate în cauză conducând la această concluzie. Este de remarcat de altfel că nici în aprecierea reclamantei petrecerea a chiar două săptămâni în prezența pârâtului nu prezintă un pericol pentru dezvoltarea și deprinderile minorei, de vreme ce prin precizarea de acțiune a solicitat ea însăși un program în acest sens..
Totodată, instanța a reținut că programul de vizitare al minorei stabilit prin sentința civilă nr.115/2010 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin este unul care nu contravine interesului superior al minorei în această etapă de dezvoltare a vieții și asigură petrecerea timpului minorei în părți rezonabile cu ambii părinți, cea mai mare parte însă în compania reclamantei, conform calculului pe care însăși reclamanta l-a efectuat.
În aprecierea instanței, programul de vizitare pe care îl propune reclamanta prin precizarea de acțiune este de natură a rupe echilibrul timpului petrecut de minoră în compania fiecăruia dintre părinți în defavoarea tatălui. Or, este în interesul superior al minorei ca ambii părinți să fie prezenți în viața sa în mod constant, astfel încât raporturile cu unul dintre părinți să nu se dezvolte în detrimentul raporturilor cu celălalt părinte.
Prin decizia civilă nr. 90/A/_ a T. ului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta K. A. E., împotriva sentinței civile nr. 3195/2012, pronunțată la data de_ în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Turda care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că dispozițiile art.14 alin.1 și 16 alin 1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că orice copil care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 și 2 din aceeași lege ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către aceștia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.
Dreptul părintelui de a avea relații personale cu copilul minor nu este stabilit doar în interesul părintelui, ci și în interesul copilului, interes care de altfel prevalează.
S-a apreciat că este în interesul minorei să aibă relații personale cu tatăl său, relații concretizate în modalitatea prevăzută de art. 15, din legea nr. 272/2004.
Așa cum corect a reținut prima instanță, programul stabilit prin sentința civilă nr.115/2010 pronunțată în dosarul civil nr._ a avut la bază acordul părților. Pentru a se putea dispune modificarea acestuia era necesar ca reclamanta să dovedească schimbarea împrejurărilor care au stat la baza stabilirii acestuia, respectiv a faptului că programul nu corespunde cu interesul superior al minorei sau că afectează într-un fel sau altul dezvoltarea fizică, morală, spirituală a acesteia.
Motivul de apel potrivit căruia pârâtul abuzează de aspectele neclare în care este formulat programul de vizitate în sentința civilă nr. 115/2010, după cum corect a reținut prima instanță acest aspect nu este de natură să ducă la schimbarea programului, existând posibilitatea prevăzută de dispozițiile art. 281 Cod de procedură civilă, ca partea interesată să solicite instanței care a pronunțat-o lămurirea acesteia.
Ceea ce trebuie avut în vedere la stabilirea programului de vizitate este interesul superior al minorei de a i se asigura o dezvoltare echilibrată din punct de vedere fizic, psihic și moral. O asemenea dezvoltare se asigură, de regulă într-un mediu familial. În lipsa acestui mediu este necesar ca minorul să beneficieze de afecțiunea și sprijinul material și moral al ambilor părinți, fapt ce îi asigură o dezvoltare echilibrată și armonioasă. Nu a rezultat din probatoriul administrat în cauză că programul inițial stabilit afectează ideea de stabilitate a minorei, iar o perioadă de 5 zile pe lună sau de o săptămână în vacanțe nu este unul exagerat. Este chiar util ca minora să petreacă cât mai mult timp cu părinții, alternativ deoarece în acest timp percepe cel mai bine sentimentele și siguranța conferită de dragostea părintească. Perioadele în care minora este cu tatăl său nu sunt îndelungate sub aspect temporal, exceptând vacanța de vară care este de 6 săptămâni. Programul de vizitare trebuie să permită o relație reală și efectivă între minoră și tatăl sau, astfel încât să nu fie afectat procesul de dezvoltare și maturizare a fetitei, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranță conferite de prezența paterna.
T. ul a constatat că relația dintre pârât și fiica sa intră în sfera vieții de familie în sensul art. 8 CEDO. Dispoziția convențională reclamă îndeplinirea de către autoritățile statului a unor obligații pozitive inerente respectării efective a vieții de familie, iar în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ea implică un drept al părintelui de a beneficia de măsuri adecvate pe care autoritățile naționale competente trebuie să le dispună pentru ca acesta să fie alături de copilul său, cu respectarea în mod evident a echilibrului între necesitatea existenței contactului minorului cu părintele său și asigurarea respectării intereselor superioare ale copilului (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).
La vârsta minorei de aproximativ 5 ani, grădinița înseamnă socializare, comunicare, diferite jocuri, care pot fi recuparate pe parcurs. Din păcate lipsa unei relații cu un părinte nu poate fi la fel de ușor de recuperat, astfel că în acest moment prevalează relația cu tatăl.
Reiese, din probele administrate că în cursul lunii august 2012, pârâtul a reținut minora peste limita stabilită prin hotărârea judecătorească urmare a unei suspiciuni de violență exercitată de reclamantă asupra minorei. În aceea perioadă pârâtul a și formulat o plângere penală împotriva reclamantei, soluționată în sensul de a nu se începe urmărirea penală, întrucât faptele nu se confirmă. În aceeași perioadă minora a fost dusă de tată la Centrul de Intervenție pentru Copilul Abuzat pentru consiliere psihologică. Concluziile psihologului au fost în sensul că minora nu este un copil abuzat dar că atitudinea acesteia este influențată de neînțelegerile dintre părinți. Un alt motiv de derută al minorei este determinat de faptul că fiecare părinte i se adresează în alt fel, deși este vorba de aceeași persoană ( tatăl îi spune Hanellore, iar mama Adel). Prin urmare, problemele de fond sunt între părinți, cu urmările aferente unei relații caracterizate de certuri și
tensiune, confortul psihic al minorei depinzând de felul în care părinții își vor rezolva disputele. În același sens sunt și concluziile psihologului din cadrul Curții de Apel Cluj, care a menționat că refuzul minorei de a merge la tată din luna septembrie 2012 se datorează acelui incident mai sus menționat pentru care tatăl a apreciat neîntemeiat că minora este supusă violenței fizice și psihice din partea mamei și nu datorită altor aspecte așa cum a încercat reclamanta să sugereze.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prima instanță a apreciat incorect probele administrate ținând cont de depoziția fiului și a ginerelui pârâtului, dar nu și de aceea a mamei reclamantei, tribunalul a apreciat că acest motiv de apel este nefondat. Astfel prima instanță a apreciat că depoziția martorei K. M. E. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, ceea ce nu era cazul în celelalte două situații. Declarația martorei Szilagyi Anna M. a fost analizată, luată în considerare, apreciindu-se că se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta K. A. E., solicitând modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței și admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pe de o parte și, pe de altă parte, cuprinde motive contradictorii. Instanța de apel a neglijat să analizeze toate motivele invocate sau au fost alterate la analiza făcută.
Instanța de apel nu a reținut nici măcar vârsta fetiței, care la data judecării apelului a avut 4 ani și nu 5 ani, astfel că la aprecierea probatoriului instanța a neglijat cu desăvârșire vârsta fragedă a fetiței.
Instanța de apel a apreciat că cererea recurentei are ca obiectiv sistarea relațiilor dintre părinte și copil, ori s-a dorita doar reducerea programului de vizitare raportat la programul fetiței și nu întreruperea relațiilor dintre tată și fiică.
Recurenta a arătat că nu au fost analizate criticile referitoare la programul educațional al fetiței, faptul că fetița este luată 5 zile pe lună care se cumulează cu cele de la sfârșitul săptămânii, astfel că fetița pierde 5 zile de curs în fiecare lună.
Tribunalul Cluj nu analizat interesul superior al copilului și din perspectiv dreptului la educație al acestuia, deși acest motiv de apel a fost invocat în mod expres de către reclamantă.
Instanța de apel nu a analizat motivele legate de administrarea probatoriului și nu s-au arătat care au fost motivele pentru care depozițiile rudelor pârâtului au fost avute în vedere, deși reclamanta s-a opus audierii acestora.
Recurenta a invocat faptul că instanța de fond și de apel au interpretat greșit actul dedus vădit judecății și au schimbat înțelesul neîndoielnic al actului în cauză, deoarece nu s-a avut în vedere principiul interesului superior al copilului prevăzut de Convenția privind drepturile copilului ratificată prin Legea nr. 18/1990 și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
Interesul superior al fetiței presupune ca programul de vizitare stabilit în favoarea tatălui să aibă în vedere vârsta fragedă a copilului de numai 4 ani, vârstă la care copilul trebuie să aibă legături strânse cu mama și un program care să favorizeze dezvoltarea acestor legături. Perioadele pe care
fetița le petrece cu pârâtul sunt lungi și dese și în acest interval de timp recurenta nu are legături personale cu fetița, iar convorbirile telefonice sunt rare și de scurtă durată. Nu se poate reține în acest context că un asemenea program este în favoarea dezvoltării normale a fetiței, întrucât și din concluziile raportului de evaluare efectuat de către Direcția Generală de Asistență și Protecția Copilului a rezultată că fetița dezvoltă un atașament primar față de mamă, în îngrijirea căreia se simte în siguranță, caută proximitatea mamei, iar perioadele foarte lungi pe care nu poate să le petreacă alături de mamă sunt în defavoarea dezvoltării acesteia.
Relația dintre minoră și pârât este generatoare de trăiri negative și de dezorganizare severă a copilului, datorită modului în care pârâtul intimat a înțeles să-și facă dreptare, refuzând predarea fetiței, reținând-o o perioadă de 3 săptămâni fără ca recurenta să poată avea vreo legătură cu fetița.
Programul de vizitare stabilit în favoarea tatălui influențează și frecvența cursurilor grădiniței la care fetița este înscrisă, aceasta petrecând lunar 5 zile cu pârâtul, în alte localități din țară, fără a frecventa cursul vreunei instituții de învățământ.
Pentru a evita situațiile traumatizante pe care copilul le trăiește datorită lipsei îndelungate de la domiciliul reclamantei recurente (6 săptămâni în perioada verii) și pentru a evita intervențiile perturbatoare, efortul formativ depus de recurentă, aceasta apreciază că se impune schimbarea programului de vizitare, potrivit acțiunii precizate.
În apărare pârâtul intimat
, N. A. N. a formulat întâmpinare solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate în apel.
Instanța de apel și-a motivat decizia, situație în care nu este incident art. 307 pct. 7 Cod proc. civ., și au fost analizate toate criticile invocate de recurentă, inclusiv interesul superior al copilului.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, intimatul a arătat că art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., nu este incident în cauză, deoarece acest motiv de recurs se referă la interpretarea juridică actului dedus judecății. Actul juridic civil reprezintă o manifestare de voință, exteriorizată cu intenția de a produce efecte juridice civile sau suportul material care constată și redă manifestarea de voință exprimată. Obiectul acestei cauze îl reprezintă schimbarea programului de vizitare, prin urmare nu este vorba de interpretarea unui act juridic civil dedus judecății.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei referitoare la faptul că instanța de apel nu a reținut nici măcar vârsta fetiței, care la data judecării apelului a avut 4 ani și nu 5 ani, astfel că la aprecierea probatoriului instanța a neglijat cu desăvârșire vârsta fragedă a fetiței, se referă la starea de fapt reținută de tribunal și vizează motive de netemeinicie și nu de nelegalitate ale deciziei așa încât acestea sunt inadmisibile în prezenta configurație a recursului în care se pot invoca numai critici de nelegalitate și nu de netemeinicie, dupăcum rezultă din dispozițiile art. 304 pct.9 C.Pr.Civ. .
Nu este fondat motivul de recurs vizând faptul că decizia nu este motivată sau că aceasta conține motive contradictorii, tribunalul a motivat decizia și a răspuns la criticile invocate de reclamantă.
Contrar susținerilor reclamantei instanța de apel a analizat atât criticile referitoare la programul educațional al fetiței, precum și la trăirile fetiței, însă a dat eficiență tuturor probelor administrate, nu numai a celor invocate de reclamantă. Astfel curtea constată că nu este fondat motivul de nelegalitate invocat reglementat de dispozițiile art. 304 pct.7 C.Pr.Civ.
Nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C.Pr.Civ. deoarece instanța în prezenta cauză nu a avut de interpretat un act juridic, obiectul acțiunii fiind stabilirea relațiilor dintre copil și părintele cu care nu locuiește în mod constant.
Deși nu a invocat expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ. curtea constată că recurenta a invocat nelegala aplicare a dispozițiilor legale care reglementează interesul copilului, în prezenta cauză. Aceste critici se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.Pr.Civ.
Motivul principal de recurs invocat de către reclamanta K. A. E. este acela că instanța de apel nu a aplicat legal dispozițiile art. 2 din Legea nr. 272/2004, respectiv dispozițiile care reglementează interesul superior al copilului, care trebuie respectat în orice procedură administrativă și judiciară. Verificând susținerile recurentei, curtea apreciază ca fondate criticile recurentei.
Din starea de fapt corect reținută de către instanțele de fond rezultă că fetița N. Hannelore Adel avea vârsta de 3 ani și 3 luni la data promovării acțiunii,_, iar din luna mai 2011 fetița a frecventat grădinița din satul
N., comuna Izvorul Crișului.
Din sentința civilă nr. 115/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin rezultă că părțile au convenit ca programul de vizitare a copilului de către tată să se facă pe o durată de 5 zile, cu luarea fetiței de la reclamanta K.
A. E. la ora 8 și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului la ora 20.
Programul stabilit prin această hotărâre judecătorească a avut în vedere situația unui copil de 2 ani, care nu era înscris în sistemul educațional. În prezent, situația copilului este diferită, fetița fiind înscrisă la grădiniță, începând procesul educativ.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au apreciat că lipsa minorei de la grădiniță nu este de nerecuperat, sub aspect educațional, cu atât mai mult cu cât această absență este în scopul de a păstra legăturile dintre minoră și tatăl său.
Această apreciere a instanțelor de fond este nelegală, deoarece interesul copilului trebuie analizat coroborându-se toate drepturile copilului prevăzute de Legea nr. 272/2004. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 și 16 din Legea nr. 272/2004, orice copil care a fost separat de unul dintre părinți are dreptul de a menține relații personale și contact directe cu ambii părinți și evident, este în interesul minorei să aibă relații personale cu tatăl său, pentru o dezvoltare armonioasă și echilibrată din punct de vedere fizic, psihic și moral.
Este evident că această dezvoltare se asigură de către mediul familial al ambilor părinți, chiar dacă aceștia nu mai locuiesc împreună. Este de remarcat că tatăl și familia acestuia sunt implicați în creșterea și dezvoltarea
fetiței, dovedindu-și atașamentul față de aceasta și grija pentru a-i oferi cele mai bune condiții de dezvoltare.
Cu toate acestea, curtea apreciază că prima instanță și instanța de apel au omis să analizeze și dreptul copilului la educație prevăzut de art. 47 din Legea nr. 272/2004, când au decis asupra programului de vizitare. Art.47din Legea nr. 272/2004 stabilește dreptul fundamental al copilului la educație, procesul educativ urmărind dezvoltarea aptitudinilor copilului.
Dreptul la educație este prevăzut atât de art. 28 al Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, art. 32 din Constituția României, precum și art. 79 din Legea nr. 1/2011, legea educației naționale.
În realizarea dreptului la educație, ambii părinți sunt obligați să ia măsurile necesare pentru a participa copilul la procesul de învățământ, iar din dispozițiile art. 47 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, rezultă obligația părinților de a asigura frecventarea cursurilor școlare.
În prezenta cauză, în mod nelegal se susține că nu există nici un prejudiciu dacă fetița lipsește 5 zile din săptămână de la grădiniță.
Din dispozițiile legale mai sus arătate, rezultă cu prisosință că dreptul la educație al copilului a fost nesocotit, întrucât aceasta este integrată în sistemul educațional urmând cursurile preșcolare.
Dreptul copilului și al părintelui de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieții de familie garantat de art. 8 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale cauza Iosub Caras vs România. Instanța de la Srasbourg a subliniat constant în jurisprudența proprie că trebuie verificat dacă s-a păstrat un echilibru echitabil intre interesele concurente ale părinților și ale copilului, însă se va ține seama de faptul că trebuie avute în vedere, în principal, cele mai bune interese ale copilului- cauza Gnahore vs Franța 2000.
Așadar, curtea analizând interesele concurente ale copilului și ale tatălui va da prioritate intereselor copilului, de a participa la programul educațional și apreciază ca fiind oportun ca programul de vizitare să se desfășoare la sfârșitul săptămânii în perioada anului școlar.
Evident, programul stabilit prin sentința civilă nr. 115/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin ar fi putut fi păstrat în ipoteza în care tatăl ar fi dus fetița în fiecare zi la grădinița la care a fost înscrisă de mamă și cele 5 zile din lună în care fetița se afla la tatăl său, însă din starea de fapt reținută de instanța de fond, curtea constată că în perioadele în care fetița era în grija tatălui, aceasta nu frecventa cursurile preșcolare, datorită faptului că părinții locuiesc în localități diferite.
Întrucât modalitatea de desfășurarea programului de vizitare stabilită prin sentința civilă nr. 115/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin nu este optimă întrucât ignoră dreptul copilului la educație, curtea apreciază că acțiunea recurentei de modificare a programului de desfășurare a relațiilor dintre părinte și copil este fondată, pentru considerentele mai sus reținute.
Prin sentința civilă nr. 115/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin s- a menționat că pârâtul N. A. N. să o poată lua pe fetița N. Hannelore Adel anual în data de 9 martie între orele 8-20. Întrucât ziua de 9 martie poate să fie o zi lucrătoare, instanța a dispus omiterea și acestei zile din programul de vizitare, pentru a nu perturba procesul educațional în care fetița este implicată.
În ceea ce privește perioada sărbătorilor de Crăciun, Paște, precum și vacanța de iarnă, primăvară și vară, instanța apreciază că nu există nici un motiv de a schimba acest program, convenit de părinții fetiței prin sentința civilă nr. 115/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art.403 Noul cod civil coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod proc.civ., va admite recursul reclamantei K. A. -E., împotriva deciziei civile nr. 90/A din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că: va admite în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3195/_ a Judecătoriei Turda, pe care o va schimba în parte și în consecință: va modifică programul de vizitare al minorei N. HANNELORE-ADEL stabilit în baza sentinței civile nr. 115/_ a Judecătoriei Huedin astfel:
În primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri de la ora 17, până la duminică la ora 20, prin luarea copilului N. HANNELORE- ADEL de la domiciliului reclamantei și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului. Va fi înlăturat programul stabilit pentru data de 9 martie a fiecărui an și menținut programul stabilit prin sentința civilă nr. 115/_ a Judecătoriei Huedin în perioada sărbătorilor de Crăciun și Paște, precum și în perioada vacanțelor de vară, iarnă și primăvară.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta K. A. -E., împotriva deciziei civile nr. 90/A din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3195/_ a Judecătoriei Turda, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta K. A. -E., în contradictoriu cu pârâtul N. A. -N. .
Modifică programul de vizitare al minorei N. HANNELORE-ADEL stabilit în baza sentinței civile nr. 115/_ a Judecătoriei Huedin astfel:
În primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri de la ora 17, până la duminică la ora 20, prin luarea copilului N. HANNELORE- ADEL de la domiciliului reclamantei și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului.
Înlătură programul stabilit pentru data de 9 martie a fiecărui an. Menține programul stabilit prin sentința civilă nr. 115/_ a
Judecătoriei Huedin în perioada sărbătorilor de Crăciun și Paște, precum și în perioada vacanțelor de vară, iarnă și primăvară.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
M. C. V.
A.
-T. N.
A.
A. C. M.
L.T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D.Tatu,A.S.Seleșiu
| ← Decizia civilă nr. 2333/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 90/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
