Decizia civilă nr. 2235/2013. Curatela
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2235/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M., împotriva deciziei civile nr. 10/A din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-N., în dosar nr._, privind și pe pârâta H. M. IC, având ca obiect curatelă.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cursul dimineții, reclamanta-recurentă a depus la dosar prin fax, o precizare a motivelor de recurs.
Se constată că prin memoriul de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2044/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea petentei S.
M., privind instituirea curatelei față de numita H. M. .
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că petenta S. M. a solicitat instanței numirea sa ca și curator pentru intimata H. M., motivat de faptul că aceasta este suferindă de demență senilă, și că datorită vârstei acesteia și greutatea de comunicare este necesară instituirea curatelei, în vederea reprezentării sale legale pentru promovarea unei acțiuni civile care va avea ca obiect reziliere donație cu sarcină de întreținere, invocând ca și temei legal în susținerea cererii dispozițiile art. 178 din Codul civil, care reglementează instituția curatelei.
Potrivit art. 178 cod civil pentru a se putea numi un curator, persoana pentru care se solicită instituirea curatelei trebuie în primul rând să fie capabilă. Ori, din coroborarea poziției procesuale luată numitei H. M. prin interogatoriu, cu actele medicale existente la dosar prin care se atestă faptul că H. M. în prezent suferă de demență senilă, ș.a., instanța apreciază că această persoană în prezent nu mai este capabilă și nu mai poate avea discernământ pentru a se îngriji de interesele sale.
Prin decizia civilă nr. 10/A/_ a Tribunalului Bistrița-N. a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de petenta S. M., împotriva sentinței civile nr. 2044/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, curatela este o instituție temporară și subsidiară de ocrotire, nu este specifică ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, ci poate interveni în cazul persoanelor capabile, care din diferite motive nu-și pot îngriji interesele.
Instanța de fond, raportat la diagnosticele din actele medicale privind pe intimata H. M., a statuat că aceasta nu ar fi capabilă. Tribunalul a reținut însă că noțiunea de "capabilă"; trebuie interpretată în sensul de capacitate juridică, or existența capacității juridice este prezumată, neputând fi ridicată decât în cadrul procedurii punerii sub interdicție. Chiar și boli precum alienația sau debilitatea mintală prin ele însele nu constituie un caz de incapacitate dacă persoana nu a fost pusă sub interdicție.
Tribunalul a apreciat că intimata H. M. este prezumată a fi capabilă atât timp cât nu s-a cerut și obținut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă punerea acesteia sub interdicție, însă ea nu își poate administra singură bunurile și apăra interesele corespunzător din cauza bolilor de care suferă, respectiv demență senilă și arteroscleroză sistemică.
În ce privește procedura de instituire a curatelei, textul art.182 din Nou cod civil, arată faptul că se poate institui curatelă, la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soțului sau a rudelor sau a celor prevăzuți la art. 111, dar aceasta nu se poate institui decât cu consimțământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimțământul nu poate fi dat, iar numirea curatorului se face de instanța de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o încheiere care se comunică în scris curatorului și se afișează la sediul instanței de tutelă, precum și la primăria de la domiciliul celui reprezentat.
În ceea ce privește însă condiția exprimării consimțământului de către cel reprezentat, respectiv de intimata H. M., tribunalul a reținut că în cazul de față, intimata, deși este prezumată de lege capabilă, nu poate să își exprime un consimțământ valabil, în vederea numirii unui curator, discernământul acesteia fiind pus sub semnul întrebării, așa cum rezultă acest lucru din răspunsurile date la întrebările instanței de fond. Prevederile art. 182 teza a II, Cod civil, de unde rezultă că poate să fie instituită curatela și fără consimțământul persoanei ocrotite "în cazul în care consimțământul nu poate fi dat"; - nu au aplicabilitate în cauză - ci se referă la cazurile de instituire a curatelei prevăzute de art. 178 lit. c și d Cod civil, când persoana a lipsit durată îndelungată de la domiciliu sau este dispărută. A îmbrățișa
interpretarea contrară, înseamnă a accepta faptul că nu există nici o distincție între cele două instituții de ocrotire, între "curatelă"; și "punere sub interdicție";, ceea ce este de neconceput.
Întrucât conform art.104 Noul cod civil, orice măsură de ocrotire se stabilește numai în interesul persoanei, iar conform art.109 Noul cod civil, ocrotirea prin curatelă are loc numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege, soluția în prezenta cază constă în respingerea cererii ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta Sângeorzan M.,
solicitând instanței modificarea deciziei pronunțate în apel, cu consecința casării sentinței și rejudecând cauza, să fie admisă cererea de curatelă
formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că intimata pârâtă
H. M. este suferindă de demență senilă, ateroscleroză sistemică, exprimându-se cu greutate, motiv pentru care este necesară instituirea curatelei, având în vedere reprezentarea legală a acesteia pentru promovarea unei acțiuni care are ca obiect rezilierea donației cu sarcină de întreținere.
Instanța de fond a respins cererea de instituire a curatelei pe motiv că intimata nu este capabilă, însă la interogatoriu, a răspuns cu coerență la unele întrebări, iar la altele a răspuns incoerent, datorită bătrâneții și bolii.
Întrucât nu există acte medicale care să concluzioneze fără putere de tăgadă incapacitatea intimatei, instanța nu poate concluziona că intimata este lipsită de capacitate de folosință și astfel să fie nevoie de punerea acesteia sub interdicție.
Instituția curatelei și instituția punerii sub interdicție au efecte diferite asupra subiectului și capacității sale de exercițiu, reprezentarea drepturilor și obligațiilor în raport cu alte persoane.
Decizia pronunțată în apel este criticabilă pentru că deși instanța arată că intimata este prezumată de lege ca fiind capabilă, iar în lipsa unei hotărâri de punere sub interdicție, intimata neputându-și administra singură bunurile, respinge cererea de curatelă pe motiv că lipsește consimțământul intimatei, însă acesta rezultă din interogatoriu.
Contrar statuării instanței de apel, recurenta a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 182 teza II C. civil și nu doar în situațiile prevăzute de art. 178 lit. c și d C. civil, deoarece între curatelei și punere și interdicție există diferențe sub aspect legal, procedural și medical.
Instanța de apel a făcut o apreciere greșită asupra dispozițiilor legale privind ocrotirea persoanei fizice fără să aibă în vedere toate dispozițiile legale în materie, inclusiv art. 105 C. civil, din care se desprinde principiul curatelei, respectiv administrarea bunurilor și intereselor persoanei față de care s-a dispus această măsură.
În ședința publică din_ a fost înregistrat un memoriu care precizează motivele de recurs, prin care s-a arătat că în sentința civilă pronunțată de Judecătoria N. s-a reținut că intimata nu mai este capabilă să-și îngrijească interesele sale, fiind necesară punerea sub interdicție. Cu toate acestea Tribunalul Bistrița a considerat că intimata este prezumată ca fiind capabilă, reținând că discernământul și consimțământul intimatei sunt puse sub semnul întrebării deoarece consimțământul nu a putut fi dat.
Recurenta Sângeorzan M. a apreciat că nu s-a dat eficiență juridică textelor legale care reglementează curatela și punerea sub interdicție.
Atât sentința cât și decizia tribunului se contrazic cu actele existente la dosar, cât și cu decizia civilă nr. 3653/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, din care se desprinde concluzia că "dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele, din caza bătrâneții, a unei boli sau infirmități fizice nu sunt întrunite condițiile pentru punerea sub interdicție, ci cele pentru constituirea curatelei";.
A mai fost invocată ca practică judiciară decizia civilă nr. 232/2003 a Curții de Apel Cluj prin care se reține că, în situația în care discernământul persoanei este diminuat și nu abolit, nu se justifică punerea sub interdicție a acesteia (f. 15).
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 178 Noul Cod Civil reglementează instituirea curatelei în mai multe cazuri: dacă o persoană capabilă dar din cauza bolii, bătrâneții sau infirmității fizice nu poate personal să-și administreze bunurile sau să- și apere interesele și nu își poate numi un reprezentant sau administrator; dacă din cauza bolii sau altor motive o persoană, deși capabilă nu poate să ia nici personal, nici prin reprezentant măsuri necesare pentru cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; dacă o persoană obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre aceasta sau nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.
Din dispozițiile legale mai sus invocate rezultă că primele două cazuri în care poate fi instituită tutela vizează starea de boală, bătrânețe sau infirmitate fizică motive care au ca efect incapacitatea fizică a persoanei de a-și administra bunurile, sau să-și apere interesele, în mod curent, sau să gestioneze probleme urgente vizând administrarea bunurilor.
Se mai poate numi curator, în ipoteza în care o persoană lipsește de la domiciliu mai mult timp și nu și-a desemnat un mandatar sau un administrator care să-i gestioneze bunurile și să-i reprezinte interesele, sau dacă o persoană este dispărută.
Ceea ce este comun pentru toate situațiile reglementate de art. 178 Noul Cod Civil este faptul că persoana în favoarea căreia se instituie curatela trebuie să fie o persoană capabilă, cu discernământ.
Deoarece ipotezele în care poate fi numit un curator prezintă aspecte specifice pentru fiecare caz în parte, legiuitorul a prevăzut că persoanei căreia i se va numi un curator va trebui să consimtă acest lucru, dacă este prezentă.
Dispozițiilor art. 182 alin. 2 C.civil condiționează instituirea curatelei de consimțământul celui reprezentat deoarece și în cazul instituirii curatelei se aplică regulile de la mandat, după cum rezultă și din dispozițiile art. 183 Noul Cod Civil.
Din aceste dispoziții legale, corect a reținut și tribunalul că persoana reprezentată trebuia să-și exprime consimțământul de a fi reprezentată de către petiționara Sângeorzan M. . În cazul de față, corect au reținut instanțele de fond că intimata H. M. nu și-a putut exprima consimțământul pentru numirea recurentei ca și curator.
Nu poate fi primită alegația recurentei, potrivit căreia în cazul de față ar fi incidente dispozițiile art. 182 al. 2 teza a II a Noul Cod Civil și s-ar putea institui curatela și dacă intimata nu și-a dat consimțământul, deoarece această teză vizează ultimele două cazuri enumerate la art. 178 Noul Cod Civil, referitoare la persoane care lipsesc o perioadă mai lungă de timp sau sunt dispărute.
Această excepție a fost prevăzută tocmai pentru a putea proteja interesele acestor persoane în perioada în care lipsesc. A solicita consimțământul acestora pentru instituirea curatelei ar lipsi de conținut această instituție și ar face-o inaplicabilă.
După cum specifică art. 182 alin. 2 C. civil, regula este că persoana reprezentată trebuie să consimtă să fie reprezentată, iar cu titlu de excepție în situațiile prevăzute la art. 178 lit. c și d C.civ, curatela se poate institui în situația în care consimțământul nu poate fi dat.
Prin urmare, susținerea recurentei că dispozițiile art. 182 teza a II-a
C. civil nu se aplică doar în situațiile art. 178 lit. c și d, ci tuturor cazurilor de instituire a curatelei, este o interpretare extensivă și artificială a dispozițiilor legale mai sus invocate, pentru a justifica admisibilitatea acțiunii. Această alegație nu poate fi primită de către instanța de recurs, întrucât contravine interpretării logice și teleologice a dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 24/2000.
Din dispozițiile art. 183 C. civil rezultă că în cazul instituirii curatelei se aplică regulile de la mandat, ori, după cum bine se cunoaște, mandatul presupune acordul de voință dintre mandant și mandatar, acesta este și motivul pentru care în art. 182 alin. 2 C. civil, menționează expres necesitatea consimțământului celui reprezentat.
Intimata H. M. este prezumată ca fiind o persoană capabilă, deoarece nu este pusă sub interdicție, însă aceasta trebuie să consimtă la instituirea curatelei sau poate formula chiar personal cererea de instituire a curatelei.
În cazul de față, s-a dovedit că intimata nu poate să răspundă la interogatoriul dispus de către instanță în mod coerent și nu și-a putut exprima consimțământul la instituirea măsurii curatelei solicitată de către recurenta Sângeorzan M. .
Contrar susținerilor petiționarei recurente, instanța de apel nu a susținut că pentru a se institui curatela este mai întâi nevoie de punerea sub interdicție a persoanei. Instanța de apel a subliniat diferențele dintre cele două instituții, curatela presupune o persoană capabilă, deci cu discernământ care are anumite deficiențe fizice datorate bolii sau stării de bătrânețe și pentru acest motiv nu poate personal să-și apere interesele în condiții mulțumitoare, iar punerea sub interdicție presupune că persoana nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
În cazul de față, pârâta H. M. nu și-a putut exprima consimțământul pentru ca recurenta Sângeorzan M. să fie numită
curator, motiv pentru care, curtea constată că instanța de apel a respectat întru totul dispozițiile art. 178, 182 alin. 2, coroborate cu art. 104 și 109 C. civil.
Prin urmare, curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., în care s-ar încadra criticile invocate de către petiționara recurentă Sângeorzan M., motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S. M. împotriva deciziei civile nr. 10/A din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Bistrița-N. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
C. V. A.
-T.
N.
A. A.
C.
GREFIER
M. L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: I. Sz Bolbos, N. M.
| ← Decizia civilă nr. 136/2013. Curatela | Decizia civilă nr. 363/2013. Curatela → |
|---|
