Decizia civilă nr. 378/2013. Stabilire program vizitare minor
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE Nr. 378/A/2013
Ședința publică din 10 Septembrie 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător F. S. B. Grefier G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant D. F. S. împotriva Sentinței civile nr. 563/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat D. I. L., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și asistat de avocat Buculei C. și reprezentantul intimatei, avocat B. M. Octavian.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul constată că: apelul este declarat în termen legal, este motivat, comunicat, instanța este competentă material să soluționeze cauza.
La data de 20 august 2013, apelantul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La data de 02 septembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, din care se comunică la acest termen un exemplar cu reprezentanta apelantului.
Se încearcă împăcarea părților de către instanță, însă reprezentantul intimatei arată că partea pe care o reprezintă este plecată din țară.
De asemenea, reprezentanta apelantului precizează că nu există comunicare între părți nu se poate ajunge la o înțelegere.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Reprezentanta apelantului arată că a solicitat în probațiune ca intimata reclamantă să facă dovada unui domiciliu în țară, însă aceasta nu a depus nicio dovadă că locuiește la altă adresă în afară de domiciliul comun al părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat. În susținerea apelului arată că există un domiciliu comun al părților unde intimata poate veni oricând pentru a stabili legături cu minora.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 563 din_ pronunțată de Judecătoria Dej în prezentul dosar
s-a admis în parte acțiunea reclamantei D. I. A L. în contradictoriu cu pârâtul D. F. S., pentru stabilirea legăturii personale cu minorul, după cum urmează:
Reclamanta va avea următorul program de vizitare a minorei D. Larisa Flavia, născută la 4 iulie 2005:
în perioada Sărbătorilor Pascale 2 zile, la înțelegere cu pârâtul;
în perioada vacanței de vară 30 zile în intervalul 15 iulie - 15 august;
în perioada sărbătorilor de iarnă 7 zile, la înțelegere cu pârâtul - în toate cazurile cu luarea minorei la domiciliul reclamantei.
Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, iar prin Sentința civilă nr. 1177 din_ a Judecătoriei D., dată în Dos. nr._, schimbată în parte prin Decizia civilă nr. 51 din_ a T. ului Cluj, s-a desfăcut căsătoria pe baza acordului comun a părților, a fost stabilită locuința minorei rezultată din căsătorie, D. LARISA FLAVIA născută la 4 iulie 2005 la reclamant, care a primit și dreptul de a exercita exclusiv autoritatea părintească asupra minorei.
Relațiile personale cu copiii sunt de esența ocrotirii părintești, astfel că reclamanta este îndreptățită să aibe legături personale cu fiica sa minoră.
Potrivit art. 97 din Codul familiei și art.2 alin. 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, ambii părinți au drepturi și îndatoriri egale față de copiii lor minori, prin raportare exclusiv la persoana și interesul acestora.
În acest sens trebuie recunoscut și respectat dreptul reclamantei de a avea legături personale cu fiica sa, prin stabilirea unui program adecvat, în interesul acesteia. Interesul superior al copilului este de a întreține legături personale cu părinții în mod continuu, astfel instanța va admite sub acest aspect acțiunea în parte, va stabili ca reclamanta în înțelegere cu pârâtul să aibă un program de vizitare a minorei Larisa Flavia, după cum urmează: în perioada sărbătorilor Pascale 2 zile, în perioada vacanței de vară 30 zile în intervalul 15 iulie - 15 august, în perioada sărbătorilor de iarnă 7 zile, în toate cazurile cu luarea minorei la domiciliul reclamantei.
Întrucât pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța a aplicat disp. art. 276 Cod proc. civilă, și a compensat între părți cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței examinate a promovat apel pârâtul (f.1)
solicitând admiterea apelului și în consecință: modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii reclamantei de a avea legături personale cu minora, cu luarea de la domiciliul stabil, numai dacă face dovada unei reședințe decente și salubre unde o va duce pe fetiță în perioada de vizitare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat la ambele instanțe.
În motivarea cererii
apelantul a menționat că prin sentința civila atacată, prima instanță a omis să solicite reclamantei dovada unei reședințe decente, pe care să o dețină în proprietate sau chirie și unde sa¬și poată exercita dreptul de vizită asupra fetiței noastre. Față de programul de vizitare nu am ridicat niciodată vreo problemă și nu s-a opus la apropierea mamei de copilul nostru, singura care a dispus de acesta fiind chiar intimata.
Prima instanța nu a admis nici o dovadă a unei reședințe care să aparțină intimatei, pentru a se putea face o anchetă socială, astfel că, in dispozitivul hotărârii apare doar sintagma :"cu luarea minorei la domiciliul reclamantei". Or, în cererea de chemare în judecată, intimata-reclamanta își
notează domiciliul la ultimul domiciliul nostru comun, unde locuiesc doar eu si fetita - in D., A. T. nr.14, BL D18, ap.12, si domicilul procesual ales la avocat. Acestea sunt singurele adrese existente la dosar, intimata având reședința in străinătate si venind in țară doar câteva săptămâni pe an. Dar altă adresă de reședință nu există notată la dosar, iar intimata nu s-a prezentat niciodată și nici nu a administrat nici o dovadă a unei alte locuințe, unde ar putea să o ducă pe minoră in perioada de vizitare.
Subliniază că niciodată nu i-a interzis mamei să-și vadă copilul, ea fiind cea care i-a părăsit si a plecat în străinătate. Tot reclamanta este cea care a fost de acord să-i fie acordată custodia exclusivă asupra copilului, menționând în întâmpinarea din dosarul nr._ al Judecătoriei D., că, "nu are domiciliul stabil și nici un serviciu stabil. în acest moment, astfel încât nu-i poate oferi fetitei, condițiile decente de trai de care are nevoie".
Este convins că este în interesul fetiței să petreacă timpul cu mama ei. într-un mediu familiar si nu la locuința unor persoane necunoscute sau în locuințe supraaglomerate sau insalubre, motiv pentru care solicită in continuare dovedirea unei astfel de reședințe personale, in care să-și poată petrece timpul cu fetita, fără a mai crea traume psihice in plus, fata de cele existente deja, datorită divorțului si custodiei.
Menționează că, în prezent, a solicitat si obținut, in dosarul nr._ al T. ului Cluj, custodia exclusivă a minorei, iar domiciliul copilului s-a stabilit definitiv la domiciliul apelantului, astfel încât consideră că este in interesul superior al fetitei să își petreacă timpul cu mama ei, într-un mediu asemănător si salubru, pentru a nu fi afectată dezvoltarea fizică și psihică a copilului.
In caz contrar, ar însemna ca minora să fie dusă la reședința altor persoane străine sau in condiții nepotrivite vârstei, cu mai multe persoane adulte necunoscute, ceea ce nu poate să aibă decât un impact negativ asupra dezvoltării psihice a unui copil de 9 ani.
Subliniază încă o dată, faptul că nu se opune in nici un fel legăturilor minorei cu mama ei, însă, până in acest moment nu a făcut dovada că ar avea unde să-și petreacă timpul, peste noapte cu fetita ei si mai mult decât atât, in perioada solicitată din_, nu a venit deloc să-și vadă copilul deși putea să o facă oricând, fără îngrădiri din partea sa sau a familiei sale.
In consecință, luând in considerare toate aceste aspecte, solicită instanței să admită apelul, cu precizările arătate mai sus.
Prin întâmpinarea formulată (f.11)
intimata solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea apelantului
la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale
intimata a arătat că apreciază neîntemeiate și aberante susținerile apelantului-pârât pentru următoarele considerente :
atât în timpul căsătoriei cât și în prezent a avut și are domiciliul în apartamentul bun comun al intimatei și apelantului-pârât, situat în municipiul
, A. T., nr.14, bl.D.18, ap.22, mobilat complet, în care deține și bunurile personale ( lenjerie, îmbrăcăminte, vase de bucătărie, etc.) și în care locuiește și fostul soț împreună cu fiica minoră Larisa-Flavia.
Corespunde adevărului că este plecată în străinătate la lucru - alături de alte milioane de români - și începând cu luna mai 2012, după ce și-a găsit un loc de muncă în Austria, a păstrat în permanență legătura cu fiica și cu fostul soț căruia i-a trimis lunar sume substanțiale, cu mult peste suma stabilită de instanță, ca obligație de întreținere.
Nu corespunde adevărului susținerea apelantului că intimata vine în țară doar câteva săptămâni pe an și că din_ nu și-a văzut copilul, în realitate vizitele au fost mai dese și destul de îndelungate și toate au fost făcute într-un singur scop, acela de a-și revedea fetița, de a sta cât mai mult lângă ea și de a contribui alături de fostul soț la întreținerea, creșterea și educarea acesteia.
Precizează că de ziua de naștere a minorei -_ - s-a deplasat special din Austria, venind câteva zile acasă, pentru a petrece alături de ea, aducându- i cadouri și bunuri pe care numai o mamă știe să le aleagă.
întrucât are domiciliul în municipiul D., în apartamentul proprietate comună, nu vede motivul pentru care ar fi obligată să mai cumpere o locuință unde să aibă reședință sau să stea în chirie, așa cum pretinde fostul soț.
Este adevărat că în prezent are o relație de prietenie cu alt bărbat - la fel apelantul pârât are relații de prietenie cu o altă femeie - dar nu și-a permis niciodată să-și ducă fetița în vizită sau peste noapte la familia acestuia, lucru care nu se va întâmpla nici în viitor.
Relevă instanței și faptul că în municipiul D. mai locuiesc un frate și o soră a intimatei, față de care fiica mea minoră se simte atrasă în mod deosebit. Sora intimatei, M. Arabela Aurica, în vârstă de 24 ani, având loc de muncă în municipiul D., întreține de cca.7 ani relații de concubinaj cu numitul Ciciovan Andrei și locuiește în imobilul acestuia ( pe care îl moștenește de la antecesori ) situat în Ocna D., str. Mărțișoarelor, nr.6, județul Cluj, format din casă cu 3 camere, baie, bucătărie și hol, curte și grădină în suprafață de 5 ari. Anterior, sora mea a locuit împreună cu concubinul ei într-un apartament format din 2 camere și nu într-o simplă garsonieră, cum a susținut anterior apelantul pârât.
În aceste împrejurări, are suficiente posibilități de a-și petrece timpul împreună cu fiica atât în timpul zilei cât și în timpul nopții, fie rămânând în apartamentul nostru, fie la locuința spațioasă și salubră în care locuiește sora
intimatei și concubinul acesteia, care le primesc cu brațele deschise.
Consideră că instanța a pronunțat, în mare măsură, o sentință legală și temeinică, făcând aplicarea în mod corect a prevederilor art.398 (2) și 401 (2) din Noul Cod Civil.
S-a comis totuși o eroare, în sensul că s-a stabilit programul de vizitare a minorei în perioada vacanței de vară 30 zile în intervalul 15 iulie - 15 august, deși prin cererea de chemare în judecată a solicitat o perioadă de 12 zile, eroare ce poate fi îndreptată din oficiu sau la cererea părții interesate, de către
instanța de fond în condițiile art.442 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.
solicită instanței să respingă cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată și drept consecință, să fie obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 rap.la art.l94 lit.e NCPC, art.398(2),401 (2)NCC, art.451 și urm. NCPC.
În probațiune s-au anexat acte privind sumele în valută trimise prin WES. N UNION apelantului, în contul întreținerii minorei; acte de stare civilă și proprietate.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Apelantul critica hotararea primei instante doar sub aspectul faptului ca aceasta ar fi omis sa ii solicite reclamantei sa faca dovada unei resedinte
decente si salubre unde sa o duca pe minora, in perioada programului de vizitare.
Criticile apelantului sunt nefondate in conditiile in care domiciliul intimatei este la apartamentul bun comun al partilor, unde aceasta si-a exercitat dreptul de vizita al minorei, aspect necontestat de catre apelant iar cu probele administrate nu s-a facut dovada sustinerilor acestuia in sensul ca programul de vizita cu minora s-ar fi desfasurat in locuinte supraaglomerate si insalubre .
Mai mult, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Modalitatea in care se realizează legăturile personale este descrisă în art.
15 din Legea nr. 272/2004 și respectiv art. 2 lit. a din Conventia asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea nr. 87/2007 și presupune inclusiv vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.
Ca atare ,tribunalul retine ca raportat la varsta minorei, de 9 ani nu este contrar interesului superior al acesteia, in exercitarea programului de vizitare impreuna cu mama, sa mentina si sa dezvolte si o relatie de atasament cu rudeniile din partea mamei, respectiv cu sora acesteea, la domiciliul sau.
ul retine ca din probele administrate rezultă că reclamanta și minora au o relație de afecțiune, legătură care este apreciată ca benefică și necesară pentru asigurarea echilibrului psiho-emoțional al minorei și că este în interesul copilului să dezvolte și pe mai departe legături persoanle cu aceasta, ori de cate ori are posibilitatea sa petreaca timp impreuna.
Ca atare, tribunalul in temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr. civ va respinge ca nefondat apelul declarat de D. F. S. împotriva Sentinței civile nr. 563/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
In temeiul dispozitiilor art.274 C.pr. civ ,obligă apelantul să plătească intimatei M. I. L. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentand onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de D. F. S. împotriva Sentinței civile nr. 563/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei M. I. L. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2013.
Președinte,
D. T.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-C. Ț.
G.Ț. 15 Septembrie 2013 Red FSB/GP/_ /4ex Jud. fond S. Rus
| ← Decizia civilă nr. 428/2013. Stabilire program vizitare minor | Decizia civilă nr. 2333/2013. Stabilire program vizitare minor → |
|---|
