Decizia civilă nr. 38/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. I., împotriva deciziei civile nr. 218/A din 6 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ *, privind-o și pe pârâta P. M. -D.
, având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtei- intimate P. M. -D., avocat P. P. în substituirea d-lui avocat Podaru O. -Laurențiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită. Recursul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 decembrie 2012, s-a depus la dosar un înscris din partea Societății civile de avocați Revnic Asociații, prin care se aduce la cunoștința instanței faptul că recursul a fost promovat în temeiul prevederilor art. 69 alin. (2) Cod procedură civilă, iar încercările de a lua legătura cu acesta au rămas fără obiect.
Reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegația de substituire și învederează instanței faptul că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a recursului.
Instanța constată că pârâtul-recurent a fost legal citat la adresa indicată prin memoriul de recurs, cu mențiunea timbrării recursului iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Raportat la această situație reprezentanta reclamantei-intimate arată că înțelege să invoce excepția de netimbrare, solicită admiterea acesteia și în consecință anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 14783 din 10 noiembrie 2010 a Judecătoriei C.
-N., s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul T. I., împotriva pârâtei P. M. -D., având ca obiect acțiune în constatarea calității de bun propriu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile sunt căsătorite începând din data de_, iar în perioada martie-iulie 2004 au fost încheiate o serie de antecontracte de vânzare-cumpărare de către reclamant, pentru diferite suprafețe de teren existente în comuna Baciu. În anul 2005, au fost încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare de către pârâtă pentru aceleași terenuri și cu aceiași promitenți-vânzători, în baza cărora pârâta a intentat acțiuni în prestație tabulară, iar în temeiul hotărârilor judecătorești obținute, și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Înscrisurile depuse de reclamant, din care ar rezulta că începând cu anul 1997 a depus și a retras bani din bancă, acestea vizează o perioadă atât anterioară căsătoriei, cât și anterioară achiziționării terenurilor. Înscrierile din care rezultă retragerea unor sume de bani în România în perioada martie-iulie 2004, chiar dacă s-ar corobora cu momentul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, este greu de considerat indubitabil că acei bani s-ar fi folosit în acest scop și nu în altul, sau că la acel moment banii ar fi fost doar bunul propriu al reclamantului, el neprobând în mod neîndoielnic acest aspect.
Martorii C. N. și Pasc G. au declarat că reclamantul care nu cunoaște limba română, era însoțit întotdeauna de pârâtă, care îndeplinea și rolul de translator. Declarațiile acestora s-au referit la alte terenuri decât cele în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 218 din 6 aprilie 2012 a T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul T. I., împotriva sentinței civile nr. 14783 din_ a Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în întregime.
A fost obligat apelantul să îi plătească intimatei P. M. -D., cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2.480 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că susținerile apelantului în privința caracterului de bun propriu a sumelor achitate cu titlu de preț pentru terenurile achiziționate, nu au fost dovedite.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul T. I., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat dreptul său de proprietate și toate prevederile legale ce reglementează acest drept, precum și prevederile art. 31 lit. f) C.fam.
Dreptul de a cumpăra terenurile în litigiu, dobândit prin antecontractul de vânzare-cumpărare, a devenit bun propriu al reclamantului, în temeiul subrogației reale cu titlu universal, deoarece a înlocuit suma de bani care era bunul lui propriu.
În mod eronat au reținut instanțele de fond că reclamantul nu ar fi achitat cu propriile fonduri terenurile cumpărate în anul 2004, sub motiv că nu ar fi făcut dovada că sumele deținute au avut ca destinație achiziționarea acestor terenuri.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că prețul terenurilor a fost achitat de recurent cu banii proprii economisiți înaintea încheierii
căsătoriei, astfel încât terenurile în mod firesc trebuie să devină bunuri proprii.
Au fost depuse la dosar acte din care rezultă fără putință de tăgadă că în perioada încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare ce fac obiectul cauzei, au fost transferate și depuse de către recurent în conturile bancare ale acestuia sumele de bani care au fost achitate cu titlu de preț promitenților-vânzători.
Martorii audiați, au confirmat aceste aspecte.
Intimata a recunoscut că banii dați cu titlu de preț erau doar ai recurentului și că doar el cumpăra aceste terenuri.
Din răspunsul intimatei la interogatoriu, rezultă că sursa exclusivă a acestor sume de bani este reprezentată de venituri obținute doar de recurent. La întrebarea 6 intimata a recunoscut că a avut o minimă contribuție, iar la întrebarea nr. 7 a arătat că aportul ei a constat doar în identificarea terenurilor.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță fiind evaluabilă în bani, în recurs reclamantul avea obligația să plătească o taxă judiciară de timbru în sumă de 1.339,43 lei în temeiul art. 2 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, precum și un timbru judiciar în valoare de 5 lei în baza art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995.
Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prevede că "taxele judiciare se plătesc anticipat";, ceea ce recurentul nu a făcut.
Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 "dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată";.
Recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.339,43 lei și a depunerii unui timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, atât de la adresa domiciliului ales în C. -N., str. P. R. nr.1, ap.7, jud. C. fila 34, cât și din Grecia, Nea Vysa 68001, Orestiada, Euros fila 25, însă deși procedura de citare a fost îndeplinită, inclusiv cu mențiunea achitării taxelor de timbru sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, acesta nu și-a îndeplinit obligația legală, în mod nejustificat.
Așa fiind, în baza art. 137 alin. (1) C.pr.civ., coroborat cu art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997, se va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul T. I. împotriva deciziei civile nr. 218 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte
Judecători
T.
D.
M. -C.
V.
A. -T.
N.
Grefier
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
Jud.apel:Ghișoiu O.R., Seleșiu A.S. Jud.fond:B. N.F.
| ← Decizia civilă nr. 207/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 222/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
