Decizia civilă nr. 253/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 253/A/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei Minori și familie privind pe apelantul M. T.
V., împotriva Sentinței civile nr. 20906/2012 pronunțată în dosar nr. _
, privind și pe intimata M. I. A., având ca obiect, exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului reclamant av. D. G. și reprezentanta apelantei intimate av. C.
C. | , lipsind: | |
- intimat pârât - M. I. A. | ||
- apelant reclamant - M. T. | V. | |
Procedura legal îndeplinită. |
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentanta apelantului apelantul M. T. V., arată că părțile s-au prezentat la mediator R. A., unde au semnat un acord de mediere și s-au înțeles în ce privește stabilirea programului de vizitare a minorilor, înscris pe care îl depune la dosar, arătând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Reprezentanta apelantei M. I. A., confirmă cele arătate de reprezentanta apelantului că s-a efectuat un acord de mediere între părți, cu privire la programul de vizitare a minorilor, arătând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat.
T. ul după deliberare, față de acordul de mediere întocmit și depus la dosar, apreciază că nu se mai impune a se pronunța asupra cererii în probațiune formulată la data de_ și revine asupra acesteia. De asemenea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul cu privire la apel, reprezentanților prezenți.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și a aderării la apel, schimbarea sentinței de fond, în sensul de a se pronunța o decizie prin care să se țină seama de acordul de mediere încheiat între părți doar cu privire la ceea ce a făcu obiectul apelului, cu compensarea cheltuielilor de judecată .
Reprezentanta apelantei pune aceleași concluzii, solicită admiterea apelului și a aderării la apel, și schimbarea sentinței în sensul de a se lua act de acordul de mediere încheiat între părți ce vizează reglementarea programului de vizitare a minorilor, cu compensarea cheltuielilor de judecată..
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 20906/2012 pronunțată în dosar nr._
, de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă în parte, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamantul pârât reconvențional M. T. V. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional M. I. A. . S-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor M. T. născută la data de 14 februarie 1999 și
M. O. născut la data de 25 aprilie 2002.
Au fost respinse celelalte capete de cerere din cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamantul pârât reconvențional M.
T. V. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional M. I. A. ca neîntemeiate.
Au fost respinse cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional M. I. A. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional M. T. V. .
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin
sentința civilă nr. 592/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.11539/2005 (f.8-11) s-a dispus
desfacerea căsătoriei încheiată la data de_ și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului local al municipiului C. -N., din vina ambelor părți;
încredințarea spre creștere și educare a minorilor M. T. și M.
O. mamei -pârâta reclamantă reconvențional din prezenta cauză M. I. A. ;
obligarea reclamantului din prezenta cauză M. T. V. la plata unei pensii lunare de întreținere în cotă de 1/3 din veniturile realizate de către acesta, începând cu data de_ și până la majoratul acestora;
păstrarea de către pârâta reclamantă reconvențional din prezenta cauză a numelui dobândit în timpul căsătoriei;
s-a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la programul de vizitare al minorilor;
În ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorii M. O. născut la data de_ și
M. T. născută la data de_, instanța l-a apreciat întemeiat, motiv pentru care l-a admis pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești potrivit art. 503 alin.1 din C civ, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească (noțiune prin care se înțelege ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc persoana și bunurile copilului), chiar după desfacerea căsătoriei conform art.397 C.civ.
Astfel, din ancheta socială efectuată în cauză (f.18, 19), din raportul de audiere a celor doi minori (f.32), precum și interogatoriile administrate în cauză atât reclamantului - pârât reconvențional cât și pârâtei -reclamante reconvențional rezultă că ambii părinții sunt interesați de creșterea, educarea și îngrijirea celor doi minori, precum și de luarea celor mai bune decizii în ceea ce îi privește pe aceștia.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 397 Noul cod civil care statuează principiul exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți, și având în vedere acordul celor doi părinți, instanța va dispune ca autoritatea
părintească asupra minorilor M. O. născut la data de_ și M. T. născută la data de_ să se exercite în comun de ambii părinți.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere formulate de către reclamantul pârât reconvențional M. T. V., instanța le va respinge ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.403 din Noul Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile luate cu privire la drepturile și
îndatoririle părințiilor divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Prin sentința civilă nr. 592/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.11539/2005 (f.8-11) minorii M. T. și M. O. au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei reclamante reconvențional M. I.
A. . Chiar dacă din probele administrate în prezenta cauză, instanța a constatat că de la data pronunțării hotărârii de divorț anumite aspecte din viața celor doi minori și a părințiilor acestora s-au modificat, apreciază că nu suntem în prezența unor împrejurări de natură a determina schimbarea locuinței minorului M. O., conform cererii de chemare în judecată.
Conform dispozițiilor art.487 Noul Cod civil părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, mentală, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Aceștia sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Din probele administrate în prezenta cauză, instanța reține că atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere al suportului moral, ambii părinții sunt în măsură să asigure cele mai bune condiții, aceasta incluzând și locuința unui sau a ambilor minor.
Astfel, din cuprinsul anchetei sociale (f.18, 19), coroborat cu aspectele rezultate din interogatoriile administrate în cauză (f.50-60) și cu declarațiile celor patru martori (câte doi pentru fiecare parte din proces -f.97, 98, 86-88, 89, 90, 91, 92) instanța reține că ambii părinții se implică în creșterea și educarea minorilor, păstrând legătura cu cadrele didactice, și susținând implicarea celor doi minori în diferite activități sociale și recreative (echitație, înot, basket, excursii, pictură, cursuri de fotografie sau disign, activități de binefacere). În ceea ce privește faptul că minorii simt că cei doi părinți ar face diferențe între aceștia, în sensul că minorul M. O. ar fi favorizat de către tată, iar minora M. T. de către mamă, instanța reține că acest aspect nu este confirmat de probele de la dosar (chiar minora M. T. cu ocazia audierii declarând că ambii părinți îi iubesc foarte mult, și că nu este de părere că unul dintre părinți i-ar favoriza), și este posibil să fie doar o percepție subiectivă a acestora, determinată de preocupările diferite, preocupări susținute de către cei doi părinți, precum și de neînțelegerile obișnuite dintre cei doi frați. Din punctul de vedere al celor doi părinții, atâta pârâta reclamantă reconvențional
M. I. A. (răspuns interogatoriu întrebarea 2, 3, 7), cât și reclamantul pârât reconvențional M. T. V. (răspuns întrebare 12, 19) au declarat că se preocupă de creșterea și educarea minorilor, fără a face diferențe între aceștia. Instanța apreciază că este firesc ca minorul M. O. să se simtă mai atașat de către tată, și să își dorească să petreacă mai mult timp cu acesta, întrucât împreună practică anumite activități specifice pentru băieții, cum ar fi
vânătoarea, însă că, cel puțin în prezent, interesul superior al acestuia impune ca locuința acestuia să rămână la mamă, alături de sora sa. Instanța a constatat, din probele de la dosar, că părinții au ținut cont de dorințele unui sau a altuia dintre minori de a petrece mai mult timp, sau perioade de timp diferite de cele stabilite prin hotărâre judecătorească, cu unul sau celălalt dintre părinți, aspect care, este de natură să contribuie la înlăturarea efectelor pe care orice separare între părinți le produce asupra minorilor. Mai mult, instanța a luat în considerare și faptul că este benefic pentru cei doi frați să
locuiască împreună, întrucât, dincolo de certurile normale, cauzate de diferența de vârstă, sex și preocupări, aceștia se pot sprijini unul pe celălalt, în vederea dezvoltării unei relații armonioase între ei, și cu cei doi părinți. În plus, instanța consideră că, dată fiind vârsta acestora, o separare nu ar face decât să îi îndepărteze pe minori unul de celălalt, și să dobândească o percepție diferită a afecțiunii pe care părinți o au față de ei.
Instanța a apreciat că odată cu stabilirea exercitării în comun a autorității părintești, nici unul dintre cei doi părinți nu se va mai simți marginalizat în luarea deciziilor, și că aceștia vor reuși să conlucreze în vederea luării celor mai bune decizii pentru cei doi minori.
Raportat la faptul că prin sentința civilă nr. 592/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.11539/2005 (f.8-11) minorii au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei reclamante reconvențional M. I.
A., instanța a apreciat că nu se mai impune o precizare expresă cu privire la stabilirea locuinței celor doi minori la mamă.
Întrucât instanța a reținut că urmează să respingă cererea reclamantului pârât reconvențional de stabilire a locuinței minorului M. O. la acesta, va respinge și cererea de stabilire a programului de vizitare a minorei
M. T., urmând ca programul de vizitare al acestora să se desfășoare potrivit celor statuate prin sentința civilă nr. 592/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.11539/2005 (f.8-11).
În ceea ce privește cererea reclamantului pârât reconvențional M. T.
V., de obligare a pârâtei reclamante reconvențional M. I. A. să își dea acordul pentru a putea pleca cu minorii în străinătate, în timpul vacanțelor sau în caz contrar hotărârea să țină loc de aceasta, precum și cererea reconvențională a pârâtei reclamantă reconvențional, având același obiect instanța le va respinge ca neîntemeiate.
Instanța reține că, raportat la conținutul autorității părintești, și la faptul că orice deplasare în străinătate a unuia dintre părinți cu minorii impune un acord expres din partea celuilalt, nu este posibilă o încuviințare generală, întrucât nu se poate stabili pentru viitor în ce măsură fiecare deplasare în parte în străinătate este în interesul minorilor. Mai mult, instanța reține că în cauză nu ar fi îndeplinită una dintre condițiile pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, în condițiile în care ambii părinți s-au arătat de acord cu plecarea celuilalt părinte împreună cu minorii în străinătate, aspect care a fost relevat și de către martora Tîrț (Ada) D. M. a (f.97).
Împotriva Sentinței civile nr. 20906/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._,
a declarat apel, reclamantul
T. V., solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate și stabilirea sa stabiliți la reclamantul M. T. V. a locuinței minorului M. O. (născut la_ ), in temeiul art. 400 din NCC, si cu privire la pronunțarea unei hotărâri care sa suplinească consimțământul mamei și care sa permită deplasarea reclamantului împreună cu copiii in
străinătate, fără acordul intimatei - pârâte M. I. A., la fiecare ieșire din țară, conform precizării de acțiune depusă la dosarul de fond, menținând restul dispozițiilor hotărârii; cu cheltuieli de judecata.
În motive arată că instanța a luat in considerare si faptul ca este benefic pentru cei doi frați să locuiască împreuna, întrucât, dincolo de certurile normale, cauzate de diferența de vârsta, sex si preocupări, aceștia se pot sprijini unul pe celalalt, in vederea dezvoltării unor relații armonioase intre ei si cei doi părinți. In plus, instanța considera ca, data fiind vârsta acestora, o separare nu ar face decât sa ii "îndepărteze pe minori unul de celalalt si sa dobândească o percepție diferita a afecțiunii pe care o au părinții fata de ei. » « Instanța apreciază ca odată cu stabilirea exercitării in comun a autorității părintești niciunul dintre cei doi părinți nu se va simți marginalizat in luarea deciziilor si ca aceștia vor reuși sa conlucreze in vederea luării celor mai bune decizii pentru cei doi minori. »
Argumentele ce au stat la baza pronunțării sentinței sunt de bun simt dar nu răspund motivelor pentru care s-a promovat acțiunea si nici situației particulare existente, prin prisma căreia trebuie analizat interesul superior al minorilor si relația părinților cu aceștia.
Interesul superior al minorului trebuie analizat cu raportare la situația particulara a acestuia altminteri rămâne o sintagma golita de conținut.
Devreme ce ascultarea copilului este obligatorie, oare părerea si dorința acestuia exprimata cu ocazia audierii nu ar trebui sa conteze ?
Singura enunțare a faptului ca părinții vor exercita autoritatea părinteasca in comun nu schimba datele problemei decât pe hârtie pentru ca in realitate, posibilitatea tatălui de a fi aproape de copiii săi si invers este in continuare la dispoziția mamei.
Intimata a depus o cerere de aderare la apelul reclamantului, invocând chiar acest aspect: posibilitatea mamei de a pleca cu copiii în străinătate fără acordul tatălui. Dacă mama a avut această posibilitate și până acum, plecând cu copiii în străinătate ori de cate ori a dorit, fără acordul reclamantului și chiar fără să-l anunțe pe acesta, el bine, reclamantul a trebuit, de fiecare dată, să roage, să argumenteze, să aștepte răspuns, să se lase condiționat, pentru a putea pleca cu copiii în străinătate. Lucru care nu este nici normal, nici echitabil. Trebuie să existe același tratament pentru ambii părinți în raporturile cu copiii, fiind inacceptabil și în detrimentul copiilor ca unul din părinți să fie privilegiat.
Pârâta intimată M. I. A.
în temeiul art.293 alin 1 C.pr. civila, a formulat cerere de aderare la apelul reclamantului, prin care a solicitat ca după analizarea materialului probator, să fie admisă prezenta cerere de aderare la apel iar tribunalul să se schimbe în parte sentința civilă 20906/2012 a Judecătoriei C. -N. în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum este aceasta formulată, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea reconvențională a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului reconvențional pentru a putea pleca în străinătate împreuna cu minorii.
Aceasta cerere a fost respinsă odată cu cererea similară a reclamantului (formulata printr-o precizare de acțiune) deși ambele părți a fost de acord, reciproc, cu admiterea acestor capete de cerere.
În motivarea punctului sau de vedere prima instanța a arătat ca "nu ar fi îndeplinita condiția admisibilității unui asemenea capăt de cerere" în condițiile
în care ambii am avut aceste poziții procesuale,pe de o parte, iar pe de altă parte ca nu s-ar putea stabili în viitor în ce măsura fiecare deplasare în străinătate ar fi în interesul minorilor.
Intimata M. I. A. a depus întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea apelului reclamantului, menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile 20906/2012 a Judecătoriei C. -N. in ceea ce privește petitul de stabilire a locuinței minorului M. O. la apelantul-reclamant.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate,
a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr.192/2006 (1) În cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 271 din Codul de procedură civilă.
Odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia.
Hotărârea de expedient pronunțată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.
În prezenta cauză părțile au încheiat un acord de mediere în fața unui mediator, acord care consființește înțelegerea acestora și care, în conformitate cu dispozițiile art.271 Cod de procedură civilă va constitui dispozitivul deciziei.
Acest acord de mediere, are următorul conținut:
Acord mediere
,încheiat azi 15 mai 2013, în baza contractului de mediere nr. 1 din data de_, în conformitate cu prevederile art. 58 alin.l din Legea nr. 192/2006 modificată prin Legea nr. 370/2009, privind medierea, organizarea si exercitarea profesiei de mediator, am întocmit in de mediere:
"Noi, părți în procesul de mediere:
1. M. T. V., dom. In C. -N., str. R., nr. 12 - 14,
ap.l, legitimat cu CI. Seria KX nr.8., CNP 1., in calitate de reclamant;
2. M. I. A. ,dom. In C. -N., str. R., nr. 12 -14 ,
ap.l, legitimat cu CI. Seria KX nr.2., CNP 2., in calitate de pârâtă;
Declaram ca in urma procedurii de mediere intermediata de Biroul de Mediator R. A., prin d-na R. A., mediator autorizat prin Autorizația nr.01899/2010, eliberata de Consiliul de Mediere, am consimțit la încheierea prezentului act, liber exprimat și neafectat de nici un viciu de consimțământ: Am ajuns la o înțelegere totală cu privire la domiciliul fiilor noștri, M. O. și
T., precum și a programului de vizitare, conform art. 64 alin 1 și 2 din Legea nr. 192/2006.
Având în vedere interesul superior al copiilor și conștienți fiind de responsabilitatea noastră de părinți, dorim să le asigurăm fiilor noștri minori liniștea sufletească și emoțională de care au nevoie. Luând în considerare condițiile pe care mama le poate oferi pentru creștere și educare, mediul în care cresc și se dezvoltă, relațiile personale pe care le au copiii, precum și vârsta acestora, am ajuns la un acord comun cu privire la domiciliul copiilor, care va rămâne la mama.
În ceea ce privește stabilirea programului de vizitare, am hotărât de comun acord că tatăl va avea acces neîngrădit în a-și exercita drepturile părintești și în a-și îndeplini obligațiile față de copii, fiindu-i permis să petreacă timp cu copiii și să aibă legături personale cu aceștia astfel :
în prima săptămâna a fiecărei luni, prin luarea copiilor de la scoală, la domiciliul său, începând de luni, orele 16, până duminica orele 20;
în a treia săptămâna a fiecărei luni, prin luarea copiilor de la scoală, la domiciliul sau, de vineri orele 15 pana duminica orele 20.
Totodată, suntem de acord ca vacanța școlară începe de luni și se încheie duminica, prima perioada de vacanță să revină părintelui care are în custodie copiii în ultima săptămâna de scoală anterioară vacantei.
De asemenea, convenim ca, în caz de nevoie, ambii părinți să ne obligăm să semnăm un acord notarial de ieșire din țara cu copiii, în luna decembrie pentru anul următor valabil timp de un an de zile.
Subsemnata M. I. mă oblig să predau pașapoartele copiilor cu 48 de ore înainte de plecarea acestora cu tatăl în străinătate, data anunțată prin email, iar în cazul în care este nevoie de viza, cu perioada solicitată în avans, excepție făcând cazul în care sunt plecată cu copiii din țara la momentul anunțului făcut prin email, în acest caz se vor preda pașapoartele la 48 de ore de la ajungerea în țară, regula fiind valabilă pentru ambii părinți.
Ambele părți ne obligăm să ne anunțam reciproc modificările de adrese de email în termen de 3 zile pentru o mai bună comunicare.
Convenim ca restul clauzelor nediscutate la mediere să rămână valabile conform hotărârii de divorț.
În sfârșit, convenim că reclamantul se va ocupa de creșterea și educarea copiilor în continuare, noi părinții fiind deciși ca pentru creșterea și educarea acestora să ne folosim toate resursele materiale, financiare și afective pe care le avem. Ne asumăm întreaga răspundere pentru cele consemnate în prezentul acord de mediere.
Prezentul acord de mediere reprezintă voința noastră liberă și neviciată, drept pentru care ne vom prezenta în fata instanței și vom solicita să se pronunțe o hotărâre, potrivit art. 271 C.proc.civ";.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul M. T. V. și aderarea la apel formulată de M. A. I. împotriva sentinței civile nr. . 20906/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în parte cu privire la modul de stabilire a legăturilor personale și obligației de dare a consimțământului părților la plecarea minorilor în străinătate în sensul că :
Va admite acțiunea formulată de reclamantul M. T. V. împotriva pârâtei M. I. A. și admite cererea reconvențională formulată de pârâtă în sensul că ia act de acordul de mediere, parte integrantă din hotărâre.
Restul dispozițiilor sentinței apelate vor fi menținute.
În temeiul dispozițiilor at.276 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată din apel vor fi compensate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul M. T. V. și aderarea la apel formulată de M. I. A. împotriva Sentinței civile nr. 20906/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte cu privire la modul de stabilire a legăturilor personale și obligație de dare a consimțământului părților la plecarea minorilor în străinătate în sensul că :
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. T. V. împotriva pârâtei M. I. A. și admite cererea reconvențională formulată de pârâtă în sensul că ia act de acordul de mediere, parte integrantă din hotărâre astfel: Acord mediere,încheiat azi 15 mai 2013, în baza contractului de mediere nr. 1 din data de_, în conformitate cu prevederile art. 58 alin.l din Legea nr. 192/2006 modificată prin Legea nr. 370/2009, privind medierea, organizarea si exercitarea profesiei de mediator, am întocmit in de mediere:
"Noi, părți în procesul de mediere:
1. M. T. V., dom. In C. -N., str. R., nr. 12 - 14,
ap.l, legitimat cu CI. Seria KX nr.8., CNP 1., in calitate de reclamant;
2. M. I. A. ,dom. In C. -N., str. R., nr. 12 -14 ,
ap.l, legitimat cu CI. Seria KX nr.2., CNP 2., in calitate de pârâtă;
Declaram ca in urma procedurii de mediere intermediata de Biroul de Mediator R. A., prin d-na R. A., mediator autorizat prin Autorizația nr.01899/2010, eliberata de Consiliul de Mediere, am consimțit la încheierea prezentului act, liber exprimat și neafectat de nici un viciu de consimțământ: Am ajuns la o înțelegere totală cu privire la domiciliul fiilor noștri, M. O. și
T., precum și a programului de vizitare, conform art. 64 alin 1 și 2 din Legea nr. 192/2006.
Având în vedere interesul superior al copiilor și conștienți fiind de responsabilitatea noastră de părinți, dorim să le asigurăm fiilor noștri minori liniștea sufletească și emoțională de care au nevoie. Luând în considerare condițiile pe care mama le poate oferi pentru creștere și educare, mediul în care cresc și se dezvoltă, relațiile personale pe care le au copiii, precum și vârsta acestora, am ajuns la un acord comun cu privire la domiciliul copiilor, care va rămâne la mama.
În ceea ce privește stabilirea programului de vizitare, am hotărât de comun acord că tatăl va avea acces neîngrădit în a-și exercita drepturile părintești și în a-și îndeplini obligațiile față de copii, fiindu-i permis să petreacă timp cu copiii și să aibă legături personale cu aceștia astfel :
în prima săptămâna a fiecărei luni, prin luarea copiilor de la scoală, la domiciliul său, începând de luni, orele 16, până duminica orele 20;
în a treia săptămâna a fiecărei luni, prin luarea copiilor de la scoală, la domiciliul sau, de vineri orele 15 pana duminica orele 20.
Totodată, suntem de acord ca vacanța școlară începe de luni și se încheie duminica, prima perioada de vacanță să revină părintelui care are în custodie copiii în ultima săptămâna de scoală anterioară vacantei.
De asemenea, convenim ca, în caz de nevoie, ambii părinți să ne obligăm să semnăm un acord notarial de ieșire din țara cu copiii, în luna decembrie pentru anul următor valabil timp de un an de zile.
Subsemnata M. I. mă oblig să predau pașapoartele copiilor cu 48 de ore înainte de plecarea acestora cu tatăl în străinătate, data anunțată prin email, iar în cazul în care este nevoie de viza, cu perioada solicitată în avans, excepție făcând cazul în care sunt plecată cu copiii din țara la momentul anunțului făcut prin email, în acest caz se vor preda pașapoartele la 48 de ore de la ajungerea în țară, regula fiind valabilă pentru ambii părinți.
Ambele părți ne obligăm să ne anunțam reciproc modificările de adrese de email în termen de 3 zile pentru o mai bună comunicare.
Convenim ca restul clauzelor nediscutate la mediere să rămână valabile conform hotărârii de divorț.
În sfârșit, convenim că reclamantul se va ocupa de creșterea și educarea copiilor în continuare, noi părinții fiind deciși ca pentru creșterea și educarea acestora să ne folosim toate resursele materiale, financiare și afective pe care le avem. Ne asumăm întreaga răspundere pentru cele consemnate în prezentul acord de mediere.
Prezentul acord de mediere reprezintă voința noastră liberă și neviciată, drept pentru care ne vom prezenta în fata instanței și vom solicita să se pronunțe o hotărâre, potrivit art. 271 C.proc.civ";.
Compensează cheltuielile de judecată în apel. Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Ana-SS
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
E. C.
Red. S.S./Dact.
E.C. 5 expl./_ Judecător de fond :M. L.
| ← Decizia civilă nr. 339/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 89/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
