Decizia civilă nr. 89/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/R/2013
Ședința publică din 11 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C.
JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B. M., împotriva deciziei civile nr. 202/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat N. F., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta recurentă, asistată de domnul avocat T. A. -I., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru studierea actelor și pentru susținerea motivelor de recurs în prezentul dosar, precum și reclamantul intimat, asistat de domnul avocat SA, care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare în prezentul dosar.
Recursul declarat de pârâta B. M. a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 3 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Curtea constată că această întâmpinare a fost depusă la dosar în afara termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C.pr.civ., motiv pentru care, o va considera ca și concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție două chestiuni prealabile:
excepția nulității recursului declarat de către pârâta B. M., având în vedere că prin cererea de recurs, aceasta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, prevăzute la pct. 1- 9 din art. 304 C.pr.civ.;
excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs având ca obiect stabilirea programului de vizitare al minorului.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că motivele de recurs au fost formulate de către parte personal, iar aceasta nu are studii juridice și, totodată, arată că a fost angajat doar în această dimineață, iar în opinia sa, motivele de recurs invocate de către partea pe care o reprezintă ar putea fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de către pârâtă, pentru nemotivarea acestuia, având în vedere că prin cererea de recurs, pârâta recurentă nu a invocat motive de nelegalitate a hotărârii recurate și, totodată, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra celor două excepții invocate, din oficiu, de către Curte.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.230 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._
, s-a respins acțiunea intentată de reclamantul
F. împotriva pârâtei B. M. și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului și, în consecință s-a dispus exercitarea autorității părintești pentru minorul N. N., născut la data de_, de pârâta-reclamantă reconvențional B. M., reclamantul -pârât reconvențional păstrând dreptul de a veghea la creșterea și educarea minorului, stabilindu-se domiciliul minorului Nichita N. la domiciliul pârâtei-reclamante reconvențional din Poienile de sub Munte, nr. 617, județul Maramureș, iar reclamantul-pârât reconvențional a fost obligat să-i plătească pârâtei-reclamante reconvenționale, cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorului Nichita N. suma de 137 lei/lună, începând cu data pronunțării prezentei sentințe, până la majorat sau noi dispozițiuni .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile au trăit circa 5 ani în concubinaj, din această s-a născut minorul Nichita N., la data de_ . Din 2007 până în septembrie 2011, părțile au conviețuit împreună, îngrijind de minor, iar la data de_, pârâta-recl.rec., în urma unor disensiuni avute cu reclamantul, părăsește domiciliul, împreună cu minorul, venind în județul Maramureș la părinții ei.
Reclamantul din cauza de față, formulează o cerere de ordonanță președințială, iar Judecătoria Hunedoara, prin Sentința civilă nr. 3163/2011, admite cererea și dispune ca minorul să fie încredințat reclamantului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de față.
În baza acestei sentințe, reclamantul se deplasează în Comuna Poienile de sub Munte, îl ridică pe minor și îl duce la domiciliul reclamantului din județul Hunedoara.
Așa cum menționează în declarația dată în fața instanței, martorii audiați, minorul, cât timp a locuit la Poienile de sub Munte, a locuit cu pârâta și bunicii materni, fiind bine îngrijit.
Martorul Ciucurescu I., propus de către reclamant, arată că minorul se află în prezent în grija reclamantului, pe timp de zi frecventează cursurile grădiniței din localitate, iar în cazul în care reclamantul lipsește de la domiciliu, minorul este adus la domiciliul martorului, unde rămâne chiar și peste noapte.
Același martor arată că pe durata cât pârâta a locuit împreună cu reclamantul și minorul, în județul Hunedoara, îi mai aplica corecții fizice minorului, uneori pârâta consuma alcool însă niciodată nu a văzut-o în stare de ebrietate.
Din cuprinsul anchetelor sociale întocmite atât în dosarul de față cât și în dosarul atașat, rezultă că, minorul, în Comuna Poienile de sub Munte, la bunicii materni, are condiții bne de creștere și se propune ca minorul să îi fie încredințat mamei pârâte.
Din concluziile anchetei sociale efectuate în cauză de către Primăria Comunei Boșorod, în dosarul atașat, se propune ca mama să depună o anchetă privind atașamentul minorului față de părinți și față de familia extinsă din partea mamei; în dosarul de față, în concluziile anchetei sociale întocmite de Primăria Poienile de sub Munte, se propune ca minorul să locuiască la bunicii materni,
care o vor ajuta pe pârâtă la creșterea minorului, iar din concluziile anchetei sociale întocmite de primăria Comunei Boșorod, în dosarul de față se opinează ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare, tatălui.
Instanța de fond, văzând concluziile anchetelor sociale, declarațiile martorilor audiați, raportat la interesul superior al minorului, văzând prev. art. 505 alin.2 C. civil (nou), raportat la prev. art. 396, 398 C. civil (nou), a respins acțiunea formulată de către reclamant și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă rec. și, pe cale de consecință, a dispus ca exercitarea autorității părintești, conform prev. art. 398 C. civil, să se facă de pârâta reclamantă, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, domiciliul minorului fiind stabilit la domiciliul pârâtei-relc. rec., aceasta, împreună cu părinții ei fiind în măsură să îi asigure minorului o creștere și dezvoltare normală, în cadrul familiei extinse a pârâtei recl.reconvențional.
Așa cum rezultă din dezbateri, respectiv din probele administrate, reclamantul este salariat la o firmă de pază, pe timpul zilei lipsește de acasă, minorul fie că în această perioadă se află la grădiniță, pe durata programului grădiniței din acea localitate, fie că locuiește la vecini, în speță la martorul audiat Ciucurescu I., nu se bucură de ocrotire părintească în sensul larg al cuvântului.
Un alt argument pentru soluția dată în cauză este vârsta minorului, acesta are doar 5 ani, vârstă la care influența mamei este mult mai puternică decât al tatălui, atașamentul copilului la o asemenea vârstă, este mai mare față de mamă decât față de tată.
Condițiile de creștere și educare a minorului sunt mai bune la domiciliul mamei, decât la domiciliul tatălui, ceea ce ar coincide cu interesul minorului, interesul acestuia fiind acela de a avea condiții cât mai bune de creștere și educare.
Instanța de fond s-a pronunțat și asupra cheltuielilor de întreținere a minorului, astfel că în baza art. 505, alin.2 C. civil, raportat la art. 516 și urm. C. civil, l-a obligat pe reclamantul-pârât-rec. să îi achite pârâtei-recl.rec., cu titlu de pensie de întreținere pe seama minorului, o sumă lunară, fixă, în lei, a cărei cuantum a fost calculat avându-se în vedere veniturile reclamantului-pârât, respectiv adeverința de salarizare - f.32, raportat la prev. art. 529 C. civil. Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, nefiind solicitate.
Prin decizia civilă nr. 202/A din_ a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._
, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant N. M. împotriva sentinței civile nr. 1230 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, care a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul N. M. împotriva pârâtei B. M. .
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional B. M. împotriva reclamantului pârât reconvențional N. M. și, în consecință, s-a stabilit locuința minorului N. N., născut la data de_, la tatăl reclamant N. M., dispunându-se exercitarea autorității părintești în privința minorului N. N. de către ambii părinți.
Pârâta reclamantă reconvențional B. M. a fost obligată să-i plătească reclamantului pârât reconvențional o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar în favoarea minorului N. N. născut la data de_, începând de la data de_ și până la majoratul acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că minorul N. N. s-a născut la data de 17 iunie 2007 din relația de concubinaj a apelantului reclamant N. F. cu intimata pârâtă B. M. .
Potrivit art. 496 al. 1 și 2 Cod civil, copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
Întrucât între părți nu s-a realizat un acord relativ la stabilirea locuinței copilului N. N. după separarea lor, acestea s-au adresat instanței de judecată, iar prin sentința civilă analizată în prezentul apel, J. ecătoria Vișeu de Sus a stabilit locuința minorului la mamă, intimata B. M., apreciind că atașamentul copilului este mai profund față de aceasta și că intimata deține condiții locative și de viață mai bune decât apelantul .
Tribunalul a reținut că ambii părinți sunt atașați de copil și acest aspect rezultă fără echivoc din demersurile judiciare pe care, fiecare din ei, le-au făcut pentru a-și păstra copilul alături.
Însă, interesul superior al copilului este cel care primează la luarea oricăror măsuri în ceea ce-i privește, astfel că, deși afecțiunea părintelui față de copil este un factor important, instanța de apel a tinut cont și de următoarele aspecte:
Din raportul ancheta socială realizată la locuința intimatei din localitatea Poienile de sub Munte nr. 617/A rezultă că aceasta locuiește împreună cu tatăl ei, B. G., dar în camere cu intrări separate, de 16 mp fiecare, având o suprafață de teren agricol de 0,02 ha.
După cum ea însăși a recunoscut, intimata nu are un loc de muncă, nu obține venituri cu caracter permanent și se gospodărește împreună cu tatăl ei ce beneficiază de o pensie de 491 lei.
Tribunalul a reținut, atât din cuprinsul cererilor formulate de părți, cât și din declarațiile martorilor audiați, că părțile au conviețuit în localitatea L., comuna Boșorod, la nr. administrativ 25, unde a locuit și minorul de la naștere și până în luna septembrie 2011 când mama și copilul au părăsit locuința din L. și s-au stabilit în localitatea Poienile de sub Munte, la casa bunicului matern.
Prin Sentința Civilă nr. 3163/_ pronunțată de Judecătoria Hunedoara s-a dispus, pe cale de ordonanță președințială, încredințarea minorului N. N. și stabilirea domiciliului acestuia la tată până la soluționarea prezentului dosar, astfel că, de la sfârșitul anului 2011, minorul se află în grija apelantului, reîntors la locuința din localitatea L. .
Conform concluziilor anchetei sociale efectuate la domiciliul apelantului, locuința acestuia este formată din două camere, bucătărie, baie, hol și cămară, este racordată la rețeaua de electricitate din localitate și are rețea proprie de apă și canalizare, oferind condiții bune de locuit. S-a constatat că în gospodărie apelantul deține 2 porci și 27 de găini și 2,80 ha teren agricol.
Este evident că apelantul deține condiții locative și de trai superioare celor pe care intimata le poate oferi copilului, însă, pe lângă acest aspect este
important de reținut că domiciliul tatălui reprezintă locuința statornică a minorului N. N., casa în care s-a născut și a crescut, care-i conferă sentimentul de stabilitate și de apartenență.
Pe de altă parte, martorii Ciucurescu I. și Rîmbetea M., singurii martori dintre cei audiați care au luat cunoștință nemijlocit de viața de cuplu a părților și de comportamentul ambilor părinți față de copil, au relatat că în perioada de conviețuire a părților, minorul N. N. manifesta un atașament mai profund față de tată, deși mama, casnică fiind, își petrecea mai mult timp cu el.
Ca urmare, ținând cont de cele expuse, de capacitatea dovedită a tatălui de a-și asuma responsabilitatea creșterii și educării minorului de condițiile locative superioare ale acestuia față de cele ale intimatei, Tribunalul a apreciat că stabilirea locuinței copilului la apelant, corespunde pe deplin interesului superior al acestuia.
Trebuie menționat faptul că această măsură nu exclude exercitarea de către intimată a drepturilor sale părintești, ea beneficiind, în continuare și fără vreo limitare anticipată, de dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința acestuia, corespunzător prevederilor art. 496 al. 5 din Noul Cod Civil.
În ce privește exercitarea autorității părintești, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit Legii 272/2004 răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în principal părinților. Drepturile și obligațiile pe care părinții le au cu privire la creșterea și educarea copiilor se subsumează noțiunii de autoritate părintească.
Exercitarea autorității părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, în special prin îngrijirea lui, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin reprezentarea legală și administrarea patrimoniului său.
Ca expresie a egalității în drepturi între bărbat și femeie, autoritatea părintească se exercită împreună și în mod egal de către părinți, care iau de comun acord măsurile de ocrotire a copilului și toate deciziile importante cu privire la creșterea, educarea și pregătirea profesională a acestuia.
Potrivit art. 398 al. 1 Cod civil, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți, prin excepție, dacă există motive întemeiate în acest sens, având în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului.
Așadar Noul cod civil este categoric în privința instituirii prezumției de autoritate părintească comună, instanța putând opta pentru autoritate exercitată de către unul dintre părinți, doar dacă există motive foarte bine întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului - care să-i formeze convingerea că păstrarea autorității părintești de către celălalt părinte ar dăuna intereselor copilului.
Or, în speță, nu s-a identificat nici un motiv temeinic care să conducă la concluzia că apelantul trebuie îngrădit în exercițiul responsabilității parentale, astfel că prima instanța în mod greșit a stabilit exercitarea autorității părintești doar de către mamă.
Față de considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de apelantul N. M. împotriva sentinței civile nr. 1230/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus pe care a schimbat-o în tot și, admițând în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional B. M., a stabilit locuința minorului N. N., născut la data de_, la tatăl reclamant N. M. .
S-a dispus exercitarea autorității părintești în privința minorului N. N. de către ambii părinți, iar în temeiul art. 499 al. 1 și 4 și 529 al. 1 și 2 din Noul Cod Civil, pârâta reclamantă reconvențional B. M. a fost obligată să-i plătească reclamantului pârât reconvențional o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar în favoarea minorului N. N. născut la data de_ ,
începând de la data de_ și până la majoratul acestuia.
Cuantumul pensiei de întreținere la care a fost îndatorată intimata în favoarea minorului s-a stabilit în raport de venitul minim pe economie, în condițiile în care aceasta nu obține venituri permanente din muncă, dar nici nu a dovedit restrângerea sau pierderea capacității sale de muncă.
Împotriva acestei decizii pârâta B. M. a declarat recurs,
în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că trăit în concubinaj cu reclamantul, iar din această relație a rezultat minorul N. Niculae. Părțile împreună cu minorul au locuit în Hunedoara timp de 5 ani de zile, după care relațiile dintre ele s-au deteriorat foarte mult întrucât reclamantul a devenit agresiv, nu s-a mai ocupat de gospodărie și nu s-a mai interesat de copil, motiv pentru care pârâta a fost nevoită ca împreună cu copilul să plece de la domiciliul comun din Hunedoara, la părinții ei stabiliți în jud. Maramureș care dețin o casă și toate condițiile necesare pentru creșterea copilului.
Prin sentința civilă nr. 3163/2011 a Judecătoriei Hunedoara s-a dispus încredințarea minorului la reclamant, pe cale de ordonanță președințială, iar reclamantul împreună cu executorul judecătoresc au procedat la executarea acestei hotărâri, deși pârâta a declarat cale de atac.
Ulterior, pârâta s-a adresat Judecătoriei Vișeu de Sus care a pronunțat o hotărâre de obligare a reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului și de stabilire a domiciliului acestuia la pârâtă.
Din ancheta efectuată de Primăria din loc. Poienile de Sub Munte rezultă că minorul are toate condițiile necesare traiului, astfel încât acesta trebuie să fie
încredințat mamei spre creștere și educare, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunare pentru creșterea, educarea și pregătirea profesională a copilului până la majorat și, totodată, să stabilească timpul în care reclamantul îl poate vizita pe minor, iar aceștia să locuiască împreună.
Nu corespunde realității afirmația reclamantului că pârâta nu a vizitat copilul deoarece pârâta nu s-a dus în Hunedoara întrucât a fost amenințată de reclamant și i-a fost frică. Din discuțiile telefonice purtate cu copilul, acesta i-a spus pârâtei că nu se înțelege cu tatăl său și mănâncă hrană rece întrucât nu are cine să-i facă de mâncare.
Reclamantul intimat N. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.11-13).
În susținerea poziției procesuale pârâtul intimat a arătat că în mod corect instanța de apel a stabilit pe baza probelor administrate că minorul are cele mai bune condiții de locuit la domiciliul reclamantului, se bucură de o reală ocrotire părintească, reclamantul are capacitatea și responsabilitatea de a se ocupa în mod corespunzător de creșterea și educarea minorului, spre deosebire de pârâtă care nu a manifestat interes în creșterea copilului.
În ședința publică din_, Curtea din oficiu, în temeiul art. 301, art. 3021lit. c, art. 303 alin.1 și alin.2 și art. 306 C.pr.civ. a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta B. M. având în vedere că prin cererea de recurs, aceasta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, prevăzute la pct. 1- 9 din art. 304 C.pr.civ.
De asemenea, Curtea, din oficiu, în temeiul art.316 coroborat cu art.294 alin.1 C.pr.civ., a invocat și a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs având ca obiect programul de vizitare al minorului.
Reprezentantul pârâtei recurente a arătat că motivele de recurs au fost formulate de către parte personal, iar aceasta nu are studii juridice și, totodată, arată că a fost angajat doar în această dimineață, iar în opinia sa, motivele de recurs invocate de către partea pe care o reprezintă ar putea fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de către pârâtă, pentru nemotivarea acestuia având în vedere că prin cererea de recurs, pârâta recurentă nu a invocat motive de nelegalitate a
hotărârii recurate și, totodată, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității cererii de recurs, excepție de procedură care face de prisos analizarea excepției inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs având ca obiect programul de vizitare al minorului, precum și cercetarea în fond a recursului.
Astfel, art. 301 C.pr.civ. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 3 prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicare hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le păună în dezbaterea părților.
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs nu cuprinde temeiul de drept al acesteia, în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul vizează în întregime motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Practic memoriul de recurs conține totalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.
Contrar susținerii reprezentantului pârâtei recurente în sensul că motivele invocate ar putea fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că toate aceste expuneri relatate de pârâta recurentă referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor tensionate dintre părți, etc., intră sub incidența excepției nulității recursului întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate, recurenta nefăcând nicio referire în mod concret la modul în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun
fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Pentru aceste considerente și având în vedere că în speță nu este incident nici un motiv de ordine publică din cele reglementate de art. 306 alin. 2 C.pr.civ., Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., va admite excepția nulității recursului și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ., va constata nulitatea recursului declarat de pârâta B. M. împotriva deciziei civile nr. 202/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca fiind legală.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Constată nul recursul declarat de pârâta B. M. împotriva deciziei civile nr. 202/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C. -M. CONȚ
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. .fond: G. M. .
J. .tribunal: A.S. Tămășan; B.Giuroiu.
| ← Decizia civilă nr. 253/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 46/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
