Decizia civilă nr. 339/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 339/A/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelant P. N. F., împotriva Sentinței civile nr. 1287/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat H. I. C., autoritate tutelară C. LOCAL - A. T., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul apelantului reclamant avocat Moldai Bela în substituirea d-nei avocat G. I. S.
Lipsă fiind:
autoritate tutelară - C. LOCAL - A. T.
intimat Pârât - H. I. C.
apelant Reclamant - P. N. F. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul apelantului reclamant depune la dosar chitanța nr. 519615974/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei și arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a dispune ca autoritatea părintească față de minori să fie exercitată exclusiv de către reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ pe rolul Judecătoriei T., , reclamantul, P. N. F., a solicitat în contradictoriu cu parata, Hoka I. C. si cu A. T. T., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună exercitarea autoritatii parintesti exclusive asupra minorilor P. I. D., născută la data de_, și P. Raul F., născut la data de_ ; stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul reclamantului; obligarea paratei la plata pensiei de întreținere in favoarea minorilor raportat la veniturile realizate de aceasta, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr. 1287/_, instanța a admis in parte acțiunea reclamantului, a stabilit domiciliul minorei, P. I. D., născută la data de_, și al minorului, P. Raul F., născut la data de_, la domiciliul reclamantului, P.
N. F., autoritatea părintească urmând a fi exercitată în comun de ambii părinți.
A obligat parata, Hoka I. C., la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 125 lei în favoarea minorei, P. I. D., născută la data de_, începând cu data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari și până la majoratul minorei sau noi dispoziții ale instanței.
În considerentele sentinței, instanța a reținut în fapt, că părțile nu au fost casatorite, insa au avut o relatie de concubinaj, din care au rezultat minorii P. I. D., născută la data de _
, și P. Raul F., născut la data de_ .
În prezent, minorul, P. Raul F., locuiește împreună cu reclamantul, cu mama reclamantului si cu sora reclamantului în mun. T., str. L. G., nr. 6, jud. Cluj, iar minora, P. I. D., locuieste cu mama paratei in mun. T., str. Scarisoarei, nr. 3, jud. Cluj, parata fiind plecata in Austria.
In ceea ce priveste cererea reclamantului cu privire la exercitarea autoritatii parintesti exclusive asupra minorilor P. I. D., născută la data de_, și P. Raul F., născut la data de_, instanta constata ca potrivit art. 397 Noul cod civil prevede ca după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 al. 1 din Noul Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
In acelasi sens, prevederile art. 503 Noul Cod civil, prevad ca parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca.
Astfel, principiul general stabilit de Noul Cod civil este acela ca autoritatea parinteasca sa se exercite de ambii parinti in caz de divort si numai in situatii deosebite, cand interesul superior al copilului impune altfel si daca exista motive temeinice, instanta va dispune incredintarea copilului minor in favoarea unuia dintre parinti, renuntandu-se la exercitarea in comun de ambii parinti a autoritatii parintesti.
Din perspectiva noii reglementari, instanta a constatat ca in prezenta cauza nu exista motive intemeiate pentru ca autoritatea parinteasca sa revina doar unuia dintre parinti. In consecinta, instanta va dispune ca autoritatea parinteasca sa revina in comun ambelor parti.
In temeiul art. 400 Noul Cod civil, avand in vedere ca minorul P. Raul F., locuiește împreună cu reclamantul, cu mama reclamantului si cu sora reclamantului în mun. T., str. L. G., nr. 6, jud. Cluj, iar minora, P. I. D., locuieste cu mama paratei in mun. T., str. Scarisoarei, nr. 3, jud. Cluj, parata fiind plecata in Austria, precum si faptul ca din ancheta sociala (f. 28-29) rezulta ca reclamantul detine din punct de vedere emotional si cognitiv, posibilitatea de a oferi minorilor un mediu sigur pentru dezvoltarea optima ulterioara, instanta a stabilit domiciliul ambilor minori la domiciliul reclamantului.
De asemenea, la stabilirea domiciliului minorilor, instanta a avut in vedere declaratiile martorilor, P. G. Cornelia, Hapa M. C., audiati la propunerea reclamantului, precum si Hoka D. si F. A. I., audiati la propunerea paratei, care au declarat cu totii faptul ca reclamantul se ocupa in mod consecvent de cresterea si ingrijirea celor doi minori, preocupandu-se de cele necesare traiului in conditii bune, spre deosebire de parata care s-a ocupat de cresterea si educatia minorilor, insa nu in mod consecvent, plecand deseori in strainatate si lasand minorii in grija reclamantului, respectiv in grija mamei sale.
Potrivit dispozitiilor art. 529 alin. 1 Noul Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar conform alin. 2, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Instanta a constatat că parata nu detine un loc de munca, potrivit sustinerilor sale din sedinta publica din data de_, precum si potrivit declaratiilor martorei F. A.
I. (f. 30), care a declarat parata nu are nici un venit pentru ca nu lucreaza, doar parintii ei o ajuta cu bani, însă instanta apreciază că aceasta are posibilitatea realizarii unui castig din munca, atat timp cat nu s-a dovedit incapacitatea ei de a munci, astfel incat in categoria mijloacelor de care dispune debitorul obligatiei se va avea in vedere venitul minim brut pe economia națională, care la data pronunțării hotărarii este de 750 lei/lună, potrivit HG nr. 23/_ .
In consecinta, având în vedere modalitatea de încredințare a minorilor precum și faptul că fiecare minor trebuie să beneficieze în mod egal de contribuția părinților, instanta, a obligat pe parata la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de câte 125 lei în favoarea fiecărui copil.
Cu privire la data nasterii obligatiei de plata a pensiei de intretinere stabilite in sarcina paratei, instanta a avut in vedere ca in perioada cuprinsa intre data introducerii actiunii de catre reclamant in prezenta cauza, respectiv data de_, si data ramanerii definitive si irevocabile a prezentei hotarari, minora P. I. D. a locuit cu parata, respectiv cu mama paratei, primind intretinere din partea acestora, iar minorul P. Raul F., a locuit cu reclamantul, cu mama reclamantului si cu sora reclamantului, parata necontribuind, in aceasta perioada, la intretinerea acestuia.
Reclamantul P. N. F. a declarat apel în termen împotriva sentinței, solicitând instanței schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a dispune ca autoritatea părintească față de minorii P. I. D. născută la data de 17 Iulie 2009 și P. RÂUL F. născut la data de 23 Noiembrie 2010, să fie exercitată exclusiv de către acesta.
În motivare apelantul reclamant arată faptul că instanța de fond a reținut că el este cel care se ocupă de minori corespunzător, că pârâta nu s-a ocupat de minori în mod consecvent, plecând deseori în străinătate și lăsând minorii în grija lui și a mamei sale. Cu toate acestea, instanța a apreciat că se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.
In fapt, după despărțirea de pârâtă, minorii au rămas la domiciliul pârâtei. Ulterior insă, parata l-a sunat și i-a cerut să meargă să îl ia pe minorul
P. Raul F. ei de la domiciliul ei, întrucât nu îl iubește și că în caz contrar îl va duce la un Centru de Plasament. De la acel moment, minorul se află in grija si întreținerea lui, nemaifiind căutat în niciun moment de către mama sa.
Așa cum rezultă din declarațiilor martorilor audiați, la scurt timp, a adus- o și pe minoră și a lăsat-o în grija lui. De asemenea, martorii au arătat că el se ocupă de minori și că aceștia sunt bine îngrijiți.
Mai mult, s-a dovedit că pârâta nu manifestă nici un interes față de minori, că a dorit că îi abandoneze.
În ceea ce privește atitudinea pârâtei, s-au probat în cauză faptul că pârâta nu are un loc de muncă stabil, iar când locuiau împreună nu se ocupa absolut deloc de copii, nu gătea, nu făcea curățenie, petrecându-și toată ziua la internet sau la alte persoane. Mai mult, in ultimul timp pârâta a început să umble prin cluburi si baruri.
Raportat la lipsa de interes a pârâtei față de minori și având în vedere că aceasta pleacă în străinătate des fără a-i anunța, apreciază reclamantul că se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de acesta, pârâta nefiind în măsură să ia decizii cu privire la minori.
Intimata pârâtă, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare. Analizând sentința atacată prin raportare la dispozițiile art. 294-296
Cod pr.civ, tribunalul constată netemeinicia apelului declarat de reclamant, având in vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 503 alin (1) N.C.C: Părinții exercită împreună și in mod egal autoritatea părintească.
Așadar, exercitarea in comun a autorității părintești este regula, iar exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de tutelă cu titlu de excepție, când există motive întemeiate și având în vedere interesul superior al copilului.
În speță, deși declarațiile martorilor audiați in cauză, rude ai ambilor părinți, au relevat că cei doi copii se află din iarna anului trecut in grija reclamantului și a familiei acestuia, că dintre cei doi părinți, reclamantul ar fi in măsură să se ocupe să se ocupe mai bine de creșterea și îngrijirea copiilor, nu au relatat nici despre pârâtă aspecte din care să se poată concluziona că aceasta ar avea un comportament care să pună in pericol copiii. Au arătat doar
că pârâta mergea adeseori in vizite la rude și cunoscuți, luând copii cu ea, însă in opinia instanței aceste acțiuni ale mamei nu pot fi calificate drept drept acte de neglijență.
Apoi, martorii au arătat că pârâta l-a lăsat pe băiat la tatăl său, deoarece nu avea suficient spațiu locativ și nici bani să-și întrețină ambii părinți, și nicidecum pentru că l-ar fi repudiat, așa cum pretinde reclamantul.
Or, acele motive întemeiate pentru care un părinte poate fi inlăturat de la exercitarea autorității părintești, trebuie să fie seriase și să lezeze interesele copiilor, motive care in speță nu au fost relevate.
Reclamantul apelant a apreciat că exercitarea exclusivă de către el a autorității părintești se impune, deoarece pârâta pleacă adesea din țară, iar in lipsa ei va întâmpina dificultăți in orice acțiune referitoare la copii, cum ar fi înscrierea la școală sau la grădiniță și alte asemenea acțiuni curente.
Susținerea apelantului nu poate fi primită, căci potrivit art. 503 alin (2)
N.C.C. față de terții de bună credință, oricare dintre părinți care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are sin consimțământul celuilalt părinte.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 295-296 Cod pr.civ. apelul a fost găsit nefondat și urmează să fie respins, păstrându-se în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. N. F., împotriva Sentinței civile nr. 1287/2013 pronunțată în dosar nr._ în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
C. -S. Ș.
P2
| ← Decizia civilă nr. 59/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 253/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
