Decizia civilă nr. 59/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.59/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. Brîndușa
J. ECĂTOR: S. T. A. Ana
GREFIER: Roman M.
Pe rol este soluționarea apelului civil declarat de către pârâta F. M., cu domiciliul în Tîrgu Lăpuș, str. D., nr.3, bloc 3, ap.6 și cu reședința în Franța, P., 92000 Nantesse, rue de B. nr. 3, ap.11, împotriva sentinței civile nr.652 din data de_, pronunțată de J. ecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta F.
M. avocat Chindriș Ovidiu, prezent intimatul P. M. asistat de avocat A. ca Ș. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus prin registratura instanței, la data de_, din partea reprezentantului apelantei, avocat Chindriș Ovidiu, o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare în jurul orelor 12-12.30 întrucât la prima oră se află la Judecătoria Dragomirești.
Reprezentantul apelantei F. M., avocat Chindriș Ovidiu depune la dosar chitanța reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța pune în discuție calea de atac exercitabilă împotriva sentinței civile nr. 652/2012.
Reprezentantul apelantei F. M., avocat Chindriș Ovidiu arată că a declarat recurs pentru că hotărârea a fost dată cu recurs. Precizează că apelul este calea de atac corectă în prezenta cauză și înțelege să o susțină ca atare. Arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Reprezentantul intimatului P. M., avocat A. ca Ș. depune la dosar copie de pe ordonanța nr.143 din data de_ pronunțată de J. ecătoria Tîrgu Lăpuș, concluzii scrise, precum și chitanța reprezentând contravaloarea onorariu avocat în apel. Arată că nu a formulat întâmpinare și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Reprezentantul apelantei F. M., avocat Chindriș Ovidiu solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 652 din data de_ a Judecătoriei T., în sensul de a se stabili în mod concret perioada din vacanțele de iarnă și de primăvară în care reclamantul să aibă programul de vizitare a minorei, în sensul ca acesta să viziteze minora a doua săptămână din aceste vacanțe. Să fie autorizată apelanta să poată circula cu minora în străinătat6e în perioada în care minora nu se află în timpul programului de legături personale cu tatăl ei. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului P. M., avocat A. ca Ș. solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată în apel. Arată că nu se opune la programul de vizitare a minorei de către intimat în a doua săptămână din vacanța de iarnă și vacanța de primăvară. În ce privește punctul doi privind autorizarea instanței ca în perioada în care minora nu se află în timpul programului de legături personale cu tatăl ei, apelanta să poată circula cu minora în străinătate, se formulează o cerere nouă în apel. Arată că art. 294 Cod procedură civilă interzice formularea unei asemenea cereri la acest moment. Susține că ei au solicitat exercitarea custodiei în comun. Arată că tatăl minorei a făcut investigații ca să afle de la rude că este apelanta este plecată cu minora în Franța în P. . Susține că intimatul nu a fost lăsat să-și vadă fetița în P., acesta a plecat cu avionul la P. dar a fost împiedicat de mamă să-și vadă fetița. Apelanta i-a transmis intimatului în mod expres că nu o să-l lase să p vadă niciodată pe fetiță. Susține că apelanta trebuia să vină în T. la nunta fratelui său, iar intimatul a obținut o ordonanță președințială pentru ca din 10 zile, 5 zile minora să le petreacă cu tatăl. Apelanta a renunța la biletul de avion și nu a mai venit la nunta fratelui său în țară. Depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul apelantei F. M., avocat Chindriș Ovidiu arată că nu suntem în situația prevăzută de art. 294 Teza finală Cod procedură civilă. Susține că apelanta nu a luat bilet de avion ca să vină în țară pentru că acolo locuiește în Franța.
Reprezentantul intimatului P. M., avocat A. ca Ș. arată că s-a formulat cerere de ordonanță președințială pentru că apelanta nu permite intimatului să ia legătura nici măcar telefonic cu minora și i se închide telefonul.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Constată că prin sentința civilă nr.652 din data de_, pronunțată de J. ecătoria T. s-a admis în parte acțiunea civilă precizată a reclamantului
P. M. formulată în contradictoriu cu pârâta F. M., s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești față de minora P. M. M., născută la data de_, CNP: 6., să revină ambilor părinți, s-a stabilit locuința minorei P. M. M., născută la data de_, la reședința pârâtei și, în favoarea reclamantului următorul program de vizitare al minorei: în fiecare al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună,
începând de sâmbătă ora 10:00 și până duminică ora 19:00, în
localitatea de reședință a pârâtei; o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară, respectiv toată luna iulie a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul pârâtei.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că
reclamantul P. M. a solicitat modificarea dispozițiilor sentinței civile nr. 382/_ pronunțată de
J. ecătoria Tg. Lăpuș în dosar nr._, în sensul exercitării autorității
părintești cu privire la minora P. M. - M., născută la data de_, având CNP 6. exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorei P. M.
- M. la domiciliul reclamantului și înlăturarea obligației de plată a sumei de 400 lei cu titlu de pensie de întreținere, obligația de întreținere urmând a fi exercitată în natură de ambii părinți, iar în subsidiar în sensul exercitării autorității părintești față de minora P. M. - M., născută la data de_, CNP 6., în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei P.
- M. la domiciliul pârâtei, înlăturarea obligației plată a sumei lunare de 400 lei cu titlu de pensie de întreținere, obligația de întreținere urmând să fie exercitată în natură de ambii părinți și stabilirea unui program ferm al legăturilor personale ale reclamantului cu minora după cum urmează:
în fiecare zi de luni și miercuri între orele 16:00 - 19:00 cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei ;
în fiecare al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10:00 și până duminică ora 19:00, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei;
prima săptămână din vacanța de iarnă și primăvară, respectiv toată luna iulie a fiecărui an cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei.
Prin întâmpinarea depusă la filele 22-26, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii civile deduse judecății doar sub aspectul stabilirii modalității de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora, însă nu în maniera solicitată, ci în conformitate cu interesul superior al fetiței și a indicat câteva condiții/criterii ce trebuie avute în vedere la stabilirea acestui program:
în timpul anului școlar nu există posibilitatea luării minorei de la domiciliul mamei, fără a afecta în mod negativ programul de viață și de școală al acesteia;
în orice zi din timpul anului școlar reclamantul și-ar putea vizita minora, după orele de școală și până la ora la care aceasta și-ar începe programul de seară;
la sfârșit de săptămână ar exista posibilitatea ca minora să fie luată de reclamant de la domiciliul mamei însă doar pentru a sta cu reclamantul la
P. și nu în România;
- în timpul vacanțelor școlare, când minora va veni cu pârâta în România, ar exista posibilitatea ca aceasta să petreacă o anumită perioadă cu tatăl ei.
Analizând cererea dedusă judecății în raport cu dispozițiile legale în materie, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 382/_ pronunțată de J. ecătoria Tg. Lăpuș în dosar nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de_ și înregistrată sub nr.54 din_ în Registrul stării civile al localității Tg. Lăpuș, din culpa ambilor soți, revenirea reclamantei P. M. la numele avut anterior căsătoriei, acela de "F. ";, încredințarea minorei P. M. - M., născută la_, identificată cu CNP 6.
, către mamă și obligarea pârâtului P. M. la plata lunară a sumei de 400 lei, în favoarea minorei P. M. M. cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării prezentei, respectiv_, și până la majorat sau noi dispozițiuni ale instanței.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de intrarea în vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil";.
Prevalându-se de dispoziția legală susmenționată, reclamantul arată că, imediat după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, pârâta a plecat în Franța cu minora, fără a-i aduce anterior la cunoștință această împrejurare care, în mod evident, i-a afectat implicit tatălui relația cu fiica. Dacă desfacerea căsătoriei și soluționarea petitelor accesorii s-a fundamentat pe acordul părților, această convenție a vizat starea de fapt existentă la acel moment când nu se punea în discuție stabilirea mamei și a copilului în străinătate.
Constatând incidența dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 71/2011, prima instanță a reținut că, potrivit art. 496 alin. 1 și 2 Cod civil, copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
Având în vedere că între părți nu s-a realizat un acord relativ la stabilirea locuinței minorei P. M. - M., reclamantul a promovat acțiunea dedusă judecății, iar instanța a constatat că ambii părinți sunt atașați de copil și acest aspect rezultă fără echivoc din demersurile judiciare pe care, fiecare din ei, le- au făcut pentru a-și păstra copilul alături.
Însă, interesul superior al copilului este cel care primează la luarea oricăror măsuri în ceea ce-i privește, astfel că, deși afecțiunea părintelui față de copil este un factor important, prima instanță a ținut cont și de următoarele aspecte:
Anchetele sociale efectuate la domiciliul părților confirmă faptul ambii părinți dețin condiții locative și de trai decente însă, pe lângă acest aspect este important de reținut că domiciliul mamei începând cu luna iulie 2010 reprezintă și locuința statornică a minorei P. M. - M. care-i conferă acesteia sentimentul de stabilitate și de apartenență.
Pe de altă parte, martorii Condrea Ion și B. A. care au luat cunoștință în mod nemijlocit de comportamentul ambilor părinți față de copil, au relatat că minora P. M. - M. manifesta un atașament mai profund față de mamă, deși este evidentă și afecțiunea pe care fetița o are față de tată.
Ca urmare, ținând cont de cele expuse, de capacitatea dovedită a mamei de a-și asuma responsabilitatea creșterii și educării minorei, de condițiile locative decente și de viața pe care pârâta o poate oferi copilului în localitatea
de reședință, instanța apreciază că stabilirea locuinței minorei la mamă, corespunde pe deplin interesului superior al acesteia.
Trebuie menționat faptul că această măsură nu exclude exercitarea de către reclamant a drepturilor sale părintești, acesta beneficiind, în continuare și fără vreo limitare anticipată, de dreptul de a avea legături personale cu minora la locuința acestuia, corespunzător prevederilor art. 496 al. 5 din Noul Cod Civil.
În ce privește exercitarea autorității părintești, prima instanță a reținut că potrivit Legii 272/2004, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în principal părinților. Drepturile și obligațiile pe care părinții le au cu privire la creșterea și educarea copiilor se subsumează noțiunii de autoritate părintească.
Exercitarea autorității părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, în special prin îngrijirea lui, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin reprezentarea legală și administrarea patrimoniului său.
Ca expresie a egalității în drepturi între bărbat și femeie, autoritatea părintească se exercită împreună și în mod egal de către părinți, care iau de comun acord măsurile de ocrotire a copilului și toate deciziile importante cu privire la creșterea, educarea și pregătirea profesională a acestuia.
Potrivit art. 398 al. 1 Cod civil, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți, prin excepție, dacă există motive întemeiate în acest sens, având în vedere, în primul rând, interesul superior al copilului.
Așadar Noul cod civil este categoric în privința instituirii prezumției de autoritate părintească comună, instanța putând opta pentru autoritate exercitată de către unul dintre părinți, doar dacă există motive foarte bine întemeiate din punctul de vedere al interesului superior al copilului care să-i formeze convingerea că păstrarea autorității părintești de către celălalt părinte ar dăuna intereselor copilului. Or, în speță, nu s-a identificat nici un motiv temeinic care să conducă la concluzia că reclamantul trebuie îngrădit în exercițiul responsabilității parentale, astfel că prima instanță a dispus ca
exercitarea autorității părintești față de minora P. M. M., născută la
data de_, CNP: 6., să revină ambilor părinți.
Prima instanță a apreciat ca fiind în interesul copilului stabilirea următorului program de vizită:
în fiecare al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună,
începând de sâmbătă ora 10:00 și până duminică ora 19:00, în localitatea de reședință a pârâtei;
o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară, respectiv toată luna iulie a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul pârâtei, întrucât
legăturile personale ale tatălui cu minora nu pot fi restrânse prin
simplul fapt al stabilirii acesteia din urmă împreună cu mama sa într-o țară străină. Pe de altă parte, având în vedere că între părți există o puternică stare conflictuală care, deși este generată și alimentată de orgoliile celor doi foști soți, se răsfrânge doar asupra minorei care a devenit un simplu mijloc de șicanare al părinților, prima instanță a dat posibilitatea reclamantului ca, în măsura în care
dispune de mijloace financiare suficiente, să își poată vizita fiica în timpul anului
școlar în fiecare al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, începând de sâmbătă ora 10:00 și până duminică ora 19:00, în localitatea de reședință a pârâtei,
cu preluarea minorei de la locuința mamei și readucerea ei la finalul programului.
În ce privește perioada vacanțelor, instanța a considerat că se impune alocarea unui interval de timp și legăturilor personale ale tatălui cu minora, având în vedere că, fiind degrevată de activitatea școlară, fiica ar putea petrece mai mult timp împreună cu tatăl, ceea ce ar ajuta la îmbunătățirea relației afective și la compensarea timpului în care tatăl nu mai este o prezență constantă.
Prima instanță a respins cererea reclamantului de înlăturare a obligației de plată a sumei de 400 lei cu titlu de pensie de întreținere fiind evident că, în împrejurările date și a locuinței pe care o are în prezent minora, acesta nu își poate îndeplini obligația de întreținere în natură, în condițiile art. 530 alin. 1 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta F. M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul stabilirii unui program al legăturilor personale ale reclamantului P. M. cu minora P. M.
M. în modul în care a dispus instanța de fond, însă cu următoarele mențiuni concrete: precizarea perioadei din vacanțele de iarnă și de primăvară în care reclamantul să aibă un program de vizitare, în sensul ca acesta să vizeze a doua săptămână din aceste vacanțe; autorizarea instanței ca în toată perioada în care minora nu se află în timpul programului de legături personale cu tatăl ei, mama să poată circula cu minora în străinătate.
În motivarea recursului s-a învederat că prima instanță a dispus exercitarea în comun a autorității părintești față de minora P. M., a stabilit locuința minorei la mamă și un program de vizitare în favoarea tatălui: în fiecare al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din lună, începând de sâmbăta ora 10,00 și până duminica la ora 19,00 în localitatea de reședință a pârâtei, o săptămână în vacanța de iarnă și primăvară, respectiv toată luna iulie a fiecărui an, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul pârâtei.
Recurenta a învederat că, dacă în privința vacanței de vară acest program de vizitare este concret determinat (luna iulie), în ce privește vacanța de primăvară și iarnă nu se face o astfel de mențiune, deși este necesară și în interesul minorei, căci programul legăturilor personale cu părintele la care nu locuiește trebuie să aibă un caracter de previzibilitate pentru copil.
În al doilea rând, instanța de fond a stabilit ca în timpul vacanței minora să poată fi luată de către reclamant la domiciliul acestuia. Aceasta presupune, în mod logic și ca la finalizarea programului reclamantul să readucă minora la locuința sa și a mamei. Instanța nu a făcut această precizare și nici nu a stabilit
că în afara programului de vizitare părintele are dreptul de a circula cu minora în străinătate.
Or, exercitarea în comun a autorității părintești nu trebuie să aibă ca efect restrângerea dreptului la libera circulație a minorei, cu atât mai mult cu cât locuința acesteia este la reședința mamei în P. . Reclamantul nu a ascuns faptul că dorește să limiteze și să condiționeze plecarea minorei în afara României.
Intimatul, prin întâmpinare, a învederat că nu se opune admiterii punctului 1 din recurs în sensul de a se menționa expres care săptămână anume din vacanța de iarnă și primăvară este alocată programului său de vizitare a minorei, deși aceasta este o chestiune de lămurire a dispozitivului sentinței, ea neputând face obiectul recursului.
În ceea ce privește punctul al 2-lea, intimatul a solicitat respingerea lui, fiind vorba despre o cerere nouă formulată direct în recurs, interzisă de dispozițiile art. 316 coroborate cu art. 294 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța nu poate da curs unei asemenea solicitări întrucât ar încălca în mod direct dispozițiile art. 30 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, potrivit cărora minorul care e titularul unui document de călătorie individual poate călători în străinătate însoțit de ambii părinți sau, în cazul în care e însoțit doar de unul din părinți, dacă pentru celălalt se prezintă o declarație notarială din care să rezulte acordul său pentru efectuarea călătoriei în străinătate, ori alături de părintele căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte.
În ședința publică din data de_ instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac raportat la obiectul acțiunii.
Pârâta, prin reprezentant a învederat că apelul este calea de atac corectă împotriva sentinței judecătoriei nr. 652/2012, dar și-a intitulat cererea recurs pentru că aceasta a fost calea de atac menționată în hotărâre. Înțelege să susțină ca apel calea de atac declarată.
Examinând sentința atacată prin prisma apelului formulat de pârâta F.
M., tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță, stabilind locuința minorei P. M. la mamă, a precizat în favoarea tatălui programul de exercitare a legăturilor personale cu copilul, instituind posibilitatea acestuia de a lua fetița în vacanțele de primăvară și de iarnă, câte o săptămână la locuința lui, de la locuința mamei.
Pârâta a atacat această dispoziție a primei instanțe, apreciind că se impune a se stabili concret ca săptămâna alocată tatălui din aceste vacanțe să fie a doua.
În acest mod pârâta tinde, de fapt, a se lămuri dispozitivul sentinței civile nr. 652/2012, mai precis aplicarea unor dispoziții ale acestuia.
Or, potrivit art. 2811 Cod procedură civilă, în cazul în care sunt
necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul.
Art. 2812Cod procedură civilă menționează că îndreptarea,
lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812 .
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul apreciază că cererea apelantei de lămurire a dispozitivului instanței de fond pe calea prezentului apel este inadmisibilă.
Apoi, în cea privește solicitarea apelantei de a fi autorizată să poată circula cu minora în străinătate în toată perioada în care minora nu se află în timpul programului de legături personale cu tatăl ei, tribunalul constată că aceasta se circumscrie conceptului de "cerere nouă"; în apel folosit de art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, căci reprezintă o pretenție a pârâtei ce nu a fost dedusă judecății în fața primei instanțe.
Potrivit art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, "în apel nu se poate schimba calitățile părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi";.
Textul citat consacră regula potrivit căreia "tantum devolutum quantum judicatum"; care privește principiul inadmisibilității modificării în apel a elementelor esențiale ale acțiunii civile și judecății în primă instanță. Având în vedere că pârâta nu a sesizat prima instanță cu o asemenea cerere, ea fiind supusă examinării pentru prima oară în apel, în temeiul art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, T. va respinge cererea de autorizare a pârâtei să poată circula cu minora în străinătate în toată perioada în care minora nu se află în timpul programului de legături
personale cu tatăl ei, ca inadmisibilă.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă coroborat cu art. 2812Cod procedură civilă și art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, T. va respinge apelul formulat de pârâta F. M. .
În baza art. 274 Cod procedură civilă cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta F. M., domiciliată în Tîrgu Lăpuș, str. D., nr.3 bl.3 ap.6 și cu reședința în Franța, P., 92000 N., rue de B. nr.3 ap.11 împotriva Sentinței civile nr.652 din_ a Judecătoriei Tîrgu Lăpuș.
Obligă pe apelantă să-i plătească intimatului P. M., domiciliat în Târgu Lăpuș str. 1 Mai nr. 66, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
G. | Brîndușa | S. | T. | A. Ana | Roman M. |
Red./G.B./_
Tehnred./R.M._ /4 ex. Red.J. ecător la fond: B. C.
| ← Decizia civilă nr. 488/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 339/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
