Decizia civilă nr. 283/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 283/R
Ședința publică din 22 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul B. G., cu dom. procesual ales la cabinet avocat "Blaga și asociații"; din B. M., str. N. Iorga nr. 1/47, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9207/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 7) și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9207/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B. L.
M. asistată de mama sa B. (B. ) G., în contradictoriu cu pârâtul B. G., și s-a majorat de la 170 lei la 350 lei lunar pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea minorei B. L. M., născută la data de_, prin Sentința civilă nr. 3679/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, începând cu data de_ și până la majorat sau noi dispozițiuni. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta B. L. M., născută la data de_, asistată de mama sa B. (B. ) G., au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B. G., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului și în favoarea reclamantei prin Sentința civilă nr. 3679/_
pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin Sentința civilă nr. 3679/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 170 lei și întrucât la această dată nevoile reclamantei și veniturile pârâtului nu mai corespund sumei stabilite, solicită majorarea pensiei de întreținere de la suma de 170 lei la un nou cuantum, proporțional cu nevoile sale și cu veniturile pe care le realizează pârâtul.
La termenul din data de_, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acesteia se arată că pârâtul are un venit mediu net în cuantum de 1461 lei. Raportat la acesta, obligația de întreținere stabilită prin Sentința civilă nr. 3679/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ respectă întocmai criteriile prevăzute în art. 529 alin. 2 C.civ. Totodată, sunt invocate dispozițiile art. 530 C.civ., potrivit cărora obligația de întreținere se execută în natură, iar doar dacă această obligație nu este îndeplinită în mod voluntar, instanța poate dispune executarea ei prin plata unei pensii, stabilită în bani.
Pârâtul a achitat pensia de întreținere în cuantum de 170 lei și a executat deopotrivă întreținere în natură în favoarea minorei, motive pentru care nu se impune o majorare a pensiei de întreținere, prestația pârâtului în bani și în natură fiind în măsură a acoperi întocmai cerințele creșterii, educării și pregătirii profesionale ale minorei. De asemenea, s-a menționat că sporul cuvenit angajaților care lucrează în condiții deosebite de muncă nu se include în venitul net și deci nu se ia în considerare la calculul obligației de întreținere, întrucât are drept scop protejarea sănătății angajatului care lucrează în astfel de condiții. Nu au putut fi avute în vedere la stabilirea bazei de calcul nici veniturile pe care pârâtul le realizează din prestarea orelor suplimentare sau ca spor de periculozitate. Acestea reprezintă un efort suplimentar și chiar un risc pe care pârâtul și-l asumă, neavând nici caracter de continuitate, întrucât pârâtul nu poate fi obligat să presteze ore peste program sau să desfășoare activități cu grad de pericol pentru a realiza venituri mari.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 3679/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pârâtul a fost obligat la plata, în favoarea reclamantei B. L. M.
, născută la data de_, a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de
170 lei. Potrivit adeverinței de salarizare a pârâtului, acesta a obținut în ultimele 6 luni (martie - august 2012) un venit lunar net mediu în cuantum de 1502,33 lei.
Potrivit art. 516 C.civ. (Legea nr. 287/2009), obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, însă este datorată numai dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege (art. 513). Astfel, are drept de întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale
(art. 524). Potrivit art. 525 alin. 1 C.civ. minorul se află în stare de nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. În cauză, având în vedere vârsta minorei, născută la data de_, instanța consideră că aceasta nu se poate întreține din munca sa, deci este în stare de nevoie. Raportat la vârsta acesteia se prezumă și că starea de nevoie a creditorului obligației de întreținere a crescut, cuantumul actual al pensiei de întreținere nefiind suficient pentru acoperirea cheltuielilor de creștere și educare.
Referitor la debitorul întreținerii, acesta trebuie să dispună de mijloace pentru a o plăti sau să aibă posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora (art. 527 alin. 2).
Instanța a reținut și dispozițiile art. 531, potrivit cărora pensia de întreținere poate fi mărită dacă a intervenit o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care o prestează și nevoia celui care o primește. La stabilirea mijloacelor materiale ale debitorului întreținerii care au fost luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, au fost avute în vedere toate cele au caracter de continuitate, nu și cele întâmplătoare. Prin urmare, trebuie luată în considerare nu numai retribuția propriu-zisă, ci și celelalte sporuri, inclusiv cel de condiții grele și hrană, atât timp cât acestea au un caracter permanent.
Pârâtul a învederat instanței că la stabilirea acestui cuantum nu pot fi luate în considerare veniturile obținute în urma prestării de ore suplimentare și nici sporurile acordate pentru condiții deosebite de muncă. Din actele depuse la dosar, instanța a reținut că în ultimele 6 luni pârâtul a obținut un venit relativ constant și nu a făcut dovada că veniturile încasate sunt întâmplătoare.
Pentru acestea, și având în vedere că întreținerea datorată de părinte copiilor săi nu poate depăși o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil (art. 529), iar pârâtul are un venit mediu lunar net în cuantum de 1502,33 lei, instanța a admis cererea conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța seria ANG nr. 0001154/_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. G. solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul cenzurării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, respectiv 300 de lei, acordat intimatei de către instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul a învederat T. ui că prima instanță a admis în tot capătul accesoriu invocat de către intimată privind cheltuielile de judecată, în sensul acordării onorariului avocațial în sumă de
300 lei. În ceea ce privește onorariul avocatului intimatei, instanța avea obligația de a reține Decizia Curții Constituționale nr. 401/_, privind
posibilitatea reducerii acestui onorariu care statuează: "prerogativa instanței de a reduce un astfel de onorariu este cu atât mai necesară cu cât, respectivul onorariu convertit în cheltuieli de judecată urmează a fi suportat de partea potrivnică, care a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar că acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică care este terț în raportat cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărâre judecătorească, prin ale cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil";. De altfel, posibilitatea de a aprecia asupra onorariului avocatului este dată și de codul civil, tocmai pentru a evita exercitarea dreptului de a solicita acest onorariu cu ocazia cheltuielilor de judecată, în mod abuziv.
Recurentul a susținut că este surprinzător cum prima instanță a reținut faptul că munca depusă de avocat în cauză ar justifica onorariul solicitat de acesta. Din contră, onorariul convenit cu avocatul nu este rezonabil, cuantumul onorariului fiind vădit disproporțional față de valoarea pricinii, complexitatea cauzei la data introducerii acesteia precum și față de probitatea profesională a avocatului de care acesta a dat dovadă în activitatea desfășurată în cauză.
Intimata B. L. M. asistată de mama B. G., fostă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, învederând că aprecierile referitoare la rezonabilitatea onorariului avocațial, care în opinia intimatului este vădit disproporțional față de valoarea pricinii, complexitatea cauzei, durata dosarului, timpul și volumul de muncă precum și probitatea profesională și munca prestată de avocat sunt de rea-credință și nefondate întrucât pentru munca prestată avocatul a încasat minimum onorariului posibil pentru cea mai simplă acțiune în justiție, pentru acțiuni de acest fel onorariul putând fi stabilit până la suma maximă de 1000 lei.
Analizând recursul, T. îl apreciază nefondat, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a obligat pe pârât să achite reclamantei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Textul normativ instituie o prerogativă legală, o facultate pentru instanța de judecată, conferindu-i posibilitatea de a cenzura proporția în care partea care a pierdut procesul va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată avansate de partea adversă, fără a interveni evident în contractul de asistență juridică pe deplin opozabil părților.
Această cenzură poate fi dispusă însă în două situații: onorariul este disproporționat (de mare ori de mic) față de valoarea pricinii ori munca depusă de avocat.
În ce privește valoarea pricinii, se constată că pensia de întreținere
lunară
la plata căreia a fost obligat recurentul în favoarea fiicei sale minore este mai mare decât cuantumul cheltuielilor de judecată. Sub aspectul muncii depuse de avocat, se reține că acesta a redactat cererea de chemare în judecată și s-a prezentat la termenul din data de_ în reprezentarea reclamantei.
Pe cale de consecință, instanța nu avea temei să intervină prin diminuarea cheltuielilor de judecată, la plata căreia a fost obligat pârâtul, cuantumul acestora fiind proporțional prin raportare la cele două criterii anterior evocate, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă.
Întrucât recurentul a căzut în pretenții, în temeiul prevederilor art. 316 raportate la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, T. îl va obliga să achite intimatei suma de 150 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depuse la fila 9 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul B. G., domiciliat în T., strada V. nr. 66 (30), județul M., în contradictoriu cu intimata B. L.
M., asistată de mama B. G., ambele domiciliate în B. M., strada G. C. nr. 33B/27, județul M., împotriva sentinței civile nr. 9207/2012 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Obligă pe recurent să achite intimatei suma de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
S. -T. A. | Ț. | D. | W. D. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: R. u D. I.
| ← Decizia civilă nr. 22/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi... | Decizia civilă nr. 741/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
