Decizia civilă nr. 911/2013. Pensie de întreţinere. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.911/R/2013
Ședința publică din 19 Septembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: C. -A. C. JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât
V. R. , în contra Sentinței civile nr.1125/04 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimata reclamantă V. C. , având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă personal, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 10 Septembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o cerere din partea recurentului pârât, prin care aduce la cunoștința instanței că își menține cererea de recurs astfel cum a fost formulată, cererea fiind semnată de recurent (f.19), rezultând astfel că recurentul pârât are termen în cunoștință.
La solicitarea instanței dacă s-a făcut poprire pe salariul tatălui său, intimata reclamantă arată că nu i-a intrat bani în cont și că mama sa nu lucrează cu forme legal în străinătate, însă le trimite lunar bani, cam 50 Euro/lună. Mai precizează că merge la școală, cursuri de zi. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul intimatei reclamante asupra recursului promovat în cauză.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.1125/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., s-a admis în parte actiunea civilă formulată de reclamanta V. C. în contradictoriu cu pârâtul Willemsen V. R., și în consecință a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei V. C.
, născută la data de_, a unei pensii de întreținere în cotă de 1/6 din veniturile sale nete lunare până la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai mult decât momentul împlinirii de către reclamantă a vârstei de 26 ani.
S-au respins restul pretențiilor. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta V. C. are drept părinți pe numita V. Anica și pe pârâtul V. R., actualmente Willemsen V. R. .
Prin Sentința civilă nr. 1130/1996 pronunțată de Judecătoria Reșița în Dos.nr.4764/1995, rămasă irevocabilă, pârâtul a fost obligat să-i plătească suma de 15000 lei/lună până la majoratul reclamantei (filele 5-6 dos.).
În prezent, reclamanta este majoră, dar se află în continuarea studiilor, așa cum rezultă din Adeverința nr.1047/_ eliberată de Colegiul E. Negruțiu din T. (fila 13 dos.).
Conform art.499, alin.1, Noul c.civ., "tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională";, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, "părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani";. Totodată, potrivit art. 516, Noul c.civ., "obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege";.
A mai dat instanța eficiență și prevederilor art.529, alin.2, Noul c.civ., conform cărora atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. În cauză pârâtul a dovedit că mai are în întreținere doi copii: pe minorul Willemsen R. Erwin, născut la data de_, respectiv pe majora Willemsen S. E., născută la data de 28 iunie 1993, dar aflată și ea, la fel ca reclamanta, în continuarea studiilor la Gimnaziul Comenius din Dusseldorf (filele 38-48 dos.).
În consecință, întrucât pârâtul a dovedit că are trei copii în întreținere (inclusiv pe reclamantă), instanța a reținut că pârâtul datorează reclamantei întreținere în cotă legală de 1/6 din veniturile sale lunare nete, nicidecum cota de ¼ care este indicată în acțiune. Pe cale de consecință, soluția ce s-a pronunțat în dosar a fost de admitere în parte a acțiunii, în limita cotei legale de 1/6.
Conform art.530, alin.1, Noul c.civ., regula o constituie executarea obligației de întreținere în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Cum reclamanta și pârâtul nu locuiesc împreună, nici măcar în aceeași țară, nerealizându-se întreținerea reclamantei în natură, instanța l-a obligat pe pârât la plata echivalentului bănesc al pensiei de întreținere, în cota legală mai sus arătată. Față de toate cele de mai sus, instanța a admis în parte acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită în prezentul dosar, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri. Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat și nici justificat în cauză cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V. R.,
arătând că prima instanța nu a menționat motivul pentru care i s-a respins cererea de a plăti pensie de intretinere in solidar cu mama reclamantei.
Prima instanța a pronunțat sentința pe baza sentinței civile nr. 1130/1996 pronunțata de Judecătoria Resita in dosar nr.4764/1995 prin care a fost obligat, de asemenea la plata pensiei de întreținere pana la majoratul reclamantei, insa situația nu mai este aceeași.
Reclamanta a refuzat sa locuiască la recurenr, a refuzat sa locuiască la mama ei, in prezent locuind la bunica sa. Din acest motiv a solicitat intretinerea in solidar cu mama reclamantei.
Menționează ca mama reclamantei este stabilita din 2006 in Spania, este apta de munca si daca nu s-a făcut dovada unor venituri certe, prima instanța avea posibilitatea sa se raporteze la venitul minim pe economie potrivit statului spaniol, respectiv 800 €. Potrivit art.499, alin.1, Noul Cod Civil, mama si tatăl sunt obligați in solidar sa dea intretinere Copilului.
Stabilirea in cuantum egal a pensiei de intretinere pentru toți cei trei copii, este făcuta in detrimentul celor doi copii care trăiesc in Germania, unde nivelul de trai este totuși altul in comparație cu nivelul de trai din România, diferentele fiind mari si multe. Stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se face prin raportare la dispozițiile legii dar si la nevoile concrete ale tuturor.
Aceasta sentința este discriminatorie, este data in prejudiciul celorlalți doi copii si încalcă Ordonanță nr. 137 din 31 August 2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare. Nu a fost informat despre desfășurarea procesului sau despre dovezile reclamantei, citațiile primite conținând doar data următorului proces si informația cu privire la stabilirea unui domiciliu in România pe perioada procesului. Din acest motiv nu a putut formula comentarii sau întâmpinare, în special la singurul element de proba: dovada ca reclamanta este eleva.
In aceste condiții consider ca prima instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Art. 6, pct. 1 al C.E.D.0 cere sa fie asigurata respectarea principiilor fundamentale, principiul contradictorialității si principiul dreptului la apărare, in cazul neconcordantelor intre legile interne si dispozițiile C.E.D.O., având prioritate reglementările internaționale.
Reclamanta a prezentat ca dovada ca este eleva, o adeverința pentru anul școlar 2011/2012, cl.a XII-a. Acest an școlar s-a încheiat insa la _
, reclamanta prezentând dovada la_, adică la o luna si jumătate după încheierea acestui an școlar. Eliberarea adeverinței in aceste condiții fiind o ilegalitate din partea scolii. Nefiind vorba de învățământul obligatoriu, reclamanta trebuia sa facă dovada ca a continuat sa studieze si după încheierea anului 2011/2012, respectiv cl.a XII-a. Conform art. 499, alin.3, obligația de intretinere a părinților fata de copii deveniți majori încetează la terminarea studiilor ori a pregătiri profesionale a acestora.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt, stare care nu a fost contestată, respectiv relația de rudenie între părți și faptul că reclamanta este în continuarea studiilor.
Actele depuse la dosar, atât în fața instanței de fond cât și adeverința nr 856/_ emisă de Colegiul E. Negruțiu din T. probează că reclamanta este înscrisă în anul școlar 2013-2014 în anul I, școala postliceală, cu specializarea tehnician laborant pentru protecția calității mediului (f. 13).
Instanța de fond contrar celor invocate de către recurent a avut în vedere dispozițiile art. 499 C.civ. care stabilește că tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere minorului.
Interpretarea dată de recurent acestui text legal însă este în afara celui avut în vedere de legiuitor. Creditorul acestei obligații poate să solicite, pe cale judecătorească, în situația în care consideră că debitorul nu își
îndeplinește obligația legală, să acționeze.
Este la latitudinea creditorului dacă înțelege să acționeze doar pe unul sau pe ambii părinți în judecată pentru realizarea dreptului său. Faptul că doar unul dintre părinți este chemat în judecată nu poate fi interpretat în sensul că doar față de unul dintre părinți se solicită executarea obligației și nu față de ambii.
Este posibil ca un părinte să își execute în mod benevol această obligație, creditorul neavând nici un interes să cheme în judecată ambii părinți. În fața instanței de recurs intimata a declarat că într-adevăr mama sa este în Spania dar că o susține financiar cu diverse sume de bani trimise lunar.
Recurentul nu a făcut nicio dovadă în legătură cu nevoile intimatei, astfel încât să se stabilească dacă ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată formulată împotriva sa este prea mult ținând cont și de sumele cu care contribuie și mama reclamantei.
Criticile legate de locuința intimatei nu sunt întemeiate întrucât aceasta nu este obligată să aibă un anumit domiciliu.
Argumentele legate de încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil nu sunt întemeiate întrucât dosarul a putut fi studiat de către parte. În aceste condiții nu există o obligație expresă a instanței de comunicare a actelor depuse ulterior cererii de chemare în judecată în condițiile în care nu există nici un impediment în a se studia dosarul.
În legătură cu cuantumul pensiei de întreținere și respectiv egalitatea acestuia cu ceilalți copii ai recurentului, raportat la criticile formulate, respectiv diferența nivelului de trai între România și Germania nu este întemeiată întrucât copiii au dreptul la întreținere în mod egal de la părinți, neavând relevanță locul unde aceștia trăiesc.
O eventuală stabilire a cuantumului în mod diferit în funcție de locul unde părțile trăiesc ar crea într-adevăr o situație de discriminare, lucru ce nu poate fi admis. În condițiile în care România face parte din Uniunea Europeană, o piață economică comună, nu se mai poate aprecia existența unei diferențe atât de mari în ceea ce privește costul vieții și prețurile în diferite spații comunitare.
Dreptul reclamantei este stipulat în art.499, alin.3 care prevede că, "părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de Willemsen V. R., împotriva Sentinței civile nr.1125/04 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de
Willemsen V. R., împotriva Sentinței civile nr.1125/04 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 Septembrie 2013
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, D. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./20 Septembrie 2013/1425
Red. D.T./C.Ț./2 exemplare/_ Jud.fond.C. M. Macarie
| ← Decizia civilă nr. 1005/2013. Pensie de întreţinere. Minori... | Decizia civilă nr. 528/2013. Pensie de întreţinere. Minori... → |
|---|
