Decizia civilă nr. 4001/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4001/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 132013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. I. -T., împotriva deciziei civile nr. 120/A din 23 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ 2, privind și pe pârâtul F. M. precum și autoritatea tutelară S. P. A. S. B. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 octombrie 2013, reprezentantul reclamantei-recurente a depus la dosar, prin e- mail, o cerere prin care solicită amânarea cauzei, întrucât la termenul de azi nu poate fi prezent, deoarece trebuie să reprezinte interesele unui client în dosarul penal nr._ .
Se constată de asemenea că deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării timbrajului aferent recursului, așa cum rezultă din citativul aflat la fila
47 din dosar, până la termenul de azi, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare ca fiind nedovedită, și având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare, din oficiu, în temeiul prevederilor ar. 137 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997, invocă excepția de netimbrare, și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 874/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei L. I. Teodor împotriva pârâtului F. M. .
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că schimbarea locuinței minorei într-o țară străină, schimbarea mediului în care a crescut a locului de școală, învățarea unei limbi străine care nu este familiară, perspectiva
unui tată nou cu care nu a avut contacte anterior și cu care nu a relaționat nu servește, la data soluționării cererii interesului ei superior.
Instanța a mai ținut seama și de sentința civilă nr. 8522/_ prin care reclamantei i-a fost stabilit un program de menținere a relațiilor personale cu minora.
Prin decizia civilă nr. 120/A/23 mai 2013 a T. ului Maramureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta L. I. T. împotriva sentinței civile nr. 874/_ a Judecătoriei B. M., reținându-se că reclamanta nu a dovedit că actualul climat familial în care trăiește minora,alături de tată și soția acestuia, și de sora ei, născută la data de 26. iunie 2011 nu ar corespunde nevoilor acesteia și că păstrarea acestui climat ar putea deveni vătămătoare pentru ea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta L.
T., solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și în consecință stabilirea domiciliului minorei Clara Gesica născută la_ la domiciliul ei în Germania, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere conform normelor legale.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea celor două instanțe este nelegală, întrucât nu au reținut faptul că a contribuit material la întreținerea minorei, că a asigurat în perioada martie 2010 - august 2011 plata serviciului prestat de către bonele angajate, că nu au ținut seama de faptul că se află în concediu de maternitate pentru îngrijirea minorului rezultat dintr-o altă relație, astfel că are posibilitatea de a se ocupa de adaptarea minorei în noua familie.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond și apel au tras concluzii subiective față de materialul probator administrat în cauză, referitor la modul în care este educată minora, la faptul că se urmărește înstrăinarea minorei față de ea.
Recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 3 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru termenul de judecată din_, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o pentru acest termen de judecată.
Reprezentantul recurentei, av. Sititiu Alecu a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, motivat pe faptul că nu se poate prezenta în instanță, fiind angajat într-o cauză penală și să se încuviințeze ca taxa judiciară de timbru să fie depusă la dosarul cauzei până la termenul de judecată ce urmează a fi acordat.
Cererea de amânare a cauzei a fost respinsă ca nedovedită.
Conform dispozițiilor art. 137 Cod proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. În baza acestui text de lege, instanța a procedat la analizarea excepției nelegalei timbrări a recursului declarat de reclamanți și a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita 3 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 un timbru judiciar in sumă de 0,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost citată cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilit în sarcina lor, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act
normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Având în vedere că obligația de timbrare este prioritară, așa cum rezultă din prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, taxele de timbru se plătesc anticipat sub sancțiunea anulării cererii, în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul stabilit de instanță, având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații, în baza acestui text și a art. art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, instanța va dispune anularea recursului ca netimbrat.
Cererea reprezentatului recurentei cu privire la depunerea taxei judiciare de timbru până la noul termen de judecată ce urma să fie acordat în cazul în care cererea lui de amânare ar fi fost încuviințată, nu influențează asupra soluției de anulare a recursului ca netimbrat, având în vedere că a obligația de achitare a taxei judiciare de timbru revine părții și nu reprezentantului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta L. I. T., împotriva deciziei civile nr. 120 din 23 mai 2013 a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. ANA I.
Red. IA dact. GC 2 ex/_
G.
M. L. -T.
| ← Decizia civilă nr. 508/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti | Decizia civilă nr. 33/2013. Exercitarea autorităţii părinteşti → |
|---|
