Decizia civilă nr. 604/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.604/R
Ședința publică din 04 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. -T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul D. I. G. cu domiciliul în B. M., str. U. nr. 48A, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 366/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _
, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, după ora 11,30, pentru recurentul D. I. G. lipsă, avocat Dan Fărcaș, lipsește intimata
D. E. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentantul recurentului, avocat Dan Fărcaș învederează instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentantul recurentului, avocat Dan Fărcaș solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu consecința exonerării recurentului de la plata ratelor din taxa judiciară de timbru neachitate până la data pronunțării sentinței civile nr. 366/_ . Arată că în mod greșit prima instanță a respins cererea recurentului de exonerare a plății ratelor privind taxa judiciară de timbru rămase neachitate întrucât în cauză a intervenit o tranzacție, iar în ce privește unele petite s-a renunțat la judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 366/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ în temeiul prevederilor art. 271-273 Cod procedură civilă, s-a luat act de tranzacția intervenită între reclamanta D. E. B., în contradictoriu cu pârâtul D. I. G., având următorul conținut:
"TRANZACȚIE";: Subsemnații D. I. G., domiciliat în B. M., str. U.
, nr. 48A, județul M. și D. E. -B., cu domiciliul în B. M., str. F., nr. 2/25, județul M., în calitate de părți în dosarul de mai sus vă rugăm ca în temeiul dispozițiilor art. 272, 273 Cod procedură civilă să pronunțați o hotărâre al cărei dispozitiv să conțină învoiala noastră după cum urmează:
Constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei în cote de 40% parte pentru reclamanta D. E. -B. și 60 % parte pentru pârâtul D. I.
, următoarele bunuri:Bunuri imobile situate în B. M., str. U., nr. 48A, în natură casă P+M și teren aferent cu suprafața de 239 mp înscrise în CF 23892 B. M., nr.cad.11860; Bunuri mobile la valorile indicate mai jos:
Aspirator marca Siemens - este bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defect din timpul căsătoriei;
Esspresor de cafea marca DeLonghi - este bun comun - valoare 100 lei;
Robot bucătărie marca Optimum - este bun comun - valoare 50 lei;
Prăjitor de pâine - valoare 40 lei;
Ramă foto digitală marca Genius - este bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defectă din timpul căsătoriei;
Drujbă electrică (motofierăstrău) - valoare 200 lei;
Aragaz marca Zanussi - valoare 200 lei;
DVD player - bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defect din timpul căsătoriei;
Televizor LCD marca Sony - bun comun - valoare actuală 1100 lei;
Cameră de filmat marca Sony - bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defectă din timpul căsătoriei;
Aparat aer condiționat mobil marca LDK - valoare 300 lei;
Calculator, monitor și boxe - valoare 400 lei;
Masă birou pentru calculator - valoare 100 lei;
Masă birou mare - bun comun - valoare 50 lei;
Scaun birou - valoare 50 lei;
Mobilă bucătărie compusă din 5 corpuri - valoare 400 lei;
Mobilă dormitor (compusă din comodă, dulap, pat, saltea, noptiere) - valoare actuală 400 lei;
Mobilă sufragerie (formată din 4 corpuri) - valoare 1500 lei;
Cuier - bun comun - valoare 30 lei;
Acvariu cu pești - bun comun - valoare 100 lei;
Perdele - valoare 300 lei;
Mobilier de grădină - bun comun - valoare 200 lei;
Barcă gonflabilă cu vâsle - bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defectă din timpul căsătoriei;
Centrală pe lemne marca Mistral de 47 Kw (cu vas de expansiune- pompă) - valoare 1000 lei;
Centrală pe gaz marca Motan de 31 Kw - valoare 1200 lei;
Mașină de tocat marca Zelmer - bun comun - valoare 250 lei;
Combină frigorifică marca Daewoo - bun comun - valoare 1000 lei;
Mixer marca Zelmer - bun comun - valoare 150 lei;
Măsuță sticlă - bun comun - valoare 250 lei;
Fier de călcat marca Braun - bun comun - valoare 100 lei;
Mobilă dormitor copil compusă din dulap cu două uși, pat, două noptiere și corp suspendat - valoare 1000 lei;
Cuptor cu microunde marca QNN - valoare 200 lei;
Covor - valoare 150 lei;
Sanwichmaker - valoare 100 lei;
Oglindă perete - 150 lei;
Aparat epilare electric - 150 lei;
Aparat epilare cu electroliză - 250 lei;
Aparat foto Cannon cu 10 megapixeli - valoare 1000 lei;
Consolă playstation 2 - valoare 1000 lei;
Trambulină sport - valoare 500 lei;
Cort patru persoane - valoare 200 lei.
Dispune partajarea în natură a bunurilor mobile conform înțelegerii părților, fără plata vreunei sulte pentru egalizarea loturilor, după cum urmează: Atribuie reclamantei D. E. B. în natură următoarele bunuri
imobile:
Mașină de tocat marca Zelmer - bun comun - valoare 250 lei;
Combină frigorifică marca Daewoo - bun comun - valoare 1000 lei;
Mixer marca Zelmer - bun comun - valoare 150 lei;
Măsuță sticlă - bun comun - valoare 250 lei;
Fier de călcat marca Braun - bun comun - valoare 100 lei;
Covor - valoare 150 lei;
Oglindă perete - 150 lei;
- Aparat epilare electric - 150 lei;
Aparat epilare cu electroliză - 250 lei;
Aparat foto Cannon cu 10 megapixeli - valoare 1000 lei;
Mobilă dormitor (compusă din comodă, dulap, pat, saltea, noptiere) - valoare actuală 400 lei;
Centrală pe lemne marca Mistral de 47 Kw (cu vas de expansiune-pompă) - valoare 1000 lei.
Atribuie pârâtului D. I. G. în natură restul bunurilor mobile aflate în comunitatea de bunuri și anume:
Aspirator marca Siemens - este bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defect din timpul căsătoriei;
Esspresor de cafea marca DeLonghi - este bun comun - valoare 100 lei;
Robot bucătărie marca Optimum - este bun comun - valoare 50 lei;
Prăjitor de pâine - valoare 40 lei;
Ramă foto digitală marca Genius - este bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defectă din timpul căsătoriei;
Drujbă electrică (motofierăstrău) - valoare 200 lei;
Aragaz marca Zanussi - valoare 200 lei;
DVD player - bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defect din timpul căsătoriei;
-
Televizor LCD marca Sony - bun comun - valoare actuală 1100 lei;
Cameră de filmat marca Sony - bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defectă din timpul căsătoriei;
Aparat aer condiționat mobil marca LDK - valoare 300 lei;
Calculator, monitor și boxe - valoare 400 lei;
Masă birou pentru calculator - valoare 100 lei;
Masă birou mare - bun comun - valoare 50 lei;
Scaun birou - valoare 50 lei;
Mobilă bucătărie compusă din 5 corpuri - valoare 400 lei;
Mobilă sufragerie (formată din 4 corpuri) - valoare 1500 lei;
Cuier - bun comun - valoare 30 lei;
Acvariu cu pești - bun comun - valoare 100 lei;
Perdele - valoare 300 lei;
Mobilier de grădină - bun comun - valoare 200 lei;
Barcă gonflabilă cu vâsle - bun comun - nu are valoare dat fiind faptul că este defectă din timpul căsătoriei;
Centrală pe gaz marca Motan de 31 Kw - valoare 1200 lei;
Mobilă dormitor copil compusă din dulap cu două uși, pat, două noptiere și corp suspendat - valoare 1000 lei;
Cuptor cu microunde marca QNN - valoare 200 lei;
Sanwichmaker - valoare 100 lei;
Consolă playstation 2 - valoare 1000 lei;
Trambulină sport - valoare 500 lei;
Cort patru persoane - valoare 200 lei.
Ia act că părțile au convenit să rămână în indiviziune în cote de 40% parte pentru reclamanta D. E. B. și 60% parte pentru pârâtul D. I.
G. cu privire la bunurile imobile situate în B. M., str. U., nr.48A, în natură casă P+M și teren aferent cu suprafața de 293 mp înscrise în CF 23892 B. M., nr.cad. 11860.
Dispune întabularea dreptului de proprietate al părților conform cotelor părți indicate mai sus în CF 23892 B. M., asupra nr.cad. 11860 ce cuprinde casa de locuit și terenul aferent.
Ia act de renunțarea de către părți la orice alte cheltuieli prezente sau viitoare ce derivă din partajul ce a făcut obiectul prezentului dosar.
Prezenta tranzacție s-a încheiat în B. M., în data de_ la Cabinet avocat Dan Fărcaș în 3 exemplare originale din care 2 au fost eliberate părților.
D. I. G. D. E. -B.
ss indescifrabil ss indescifrabil".
S-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de reclamanta D. E. B. și de pârâtul D. I. G., privind partajarea în natură a bunurilor imobile situate în B. M., str. U., nr.48A, în natură casă P+M și teren aferent cu suprafața de 293 mp înscrise în CF 23892 (CF număr nou 1. ), nr.cad. 11860.
S-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de reclamanta D. E. B. de stabilire a unui drept de creanță împotriva comunității de bunuri în cuantum de 3000 euro.
S-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de pârâtul D. I. G. de stabilire a unui drept de creanță împotriva comunității de bunuri în cuantum de 17000 euro.
S-a luat act de renunțarea de către părți la alte pretenții reciproce privind sulta, cheltuielile de judecată din prezenta cauză.
S-a respins solicitarea pârâtului D. I. G. de exonerare de la plata taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa în 24 de rate lunare egale, în cuantum de 170,86 lei/lună, timp de 24 de luni, începând cu luna iunie 2012 și până în luna iunie 2014, scadența fiecărei rate fiind în data de 20 a fiecărei luni.
S-a constatat stins litigiul dintre părți, pe cale amiabilă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate că împreună cu pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei, în cote de ½ parte fiecare, imobilele din B. M., str. U.
, nr. 48A, în natură teren în suprafață de 293 mp și casă de locuit P+M, înscrise în CF 23892 B. M., sub B 1-4, nr. cadastral 11860, să constate că reclamanta are un drept de creanță în cuantum de 3000 euro, reprezentând contribuție exclusivă la edificarea imobilului de mai sus, să dispună partajarea bunurilor de mai sus, în sensul atribuirii acestora către pârât cu obligarea acestuia la plata în continuare a ratelor aferente contractului de credit de nevoi personale cu garanție imobiliară, contractat de părți la Raiffeisen Bank, să dispună obligarea pârâtului la plata unei sulte în favoarea reclamantei, calculată raportat la ½ din valoarea ratelor achitate de părți până în prezent, precum și obligarea la plata sumei de 3000 euro cu titlu de drept de creanță, reprezentând contribuția exclusivă a reclamantei la edificarea casei, sa constate că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală, în cote de câte ½ parte fiecare, mai multe bunuri mobile, individualizate prin cerere, să dispună partajarea acestor bunuri mobile, prin formarea de loturi echivalente valoric, iar, în caz de inegalitate, obligarea la sulta corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 22 martie 2012, pârâtul prin reprezentant a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională. Sub aspectul cererii reconvenționale, a solicitat constatarea unui drept de creanță în cuantum de 17000 euro, reprezentând contribuție exclusivă la achiziția și construcția bunurilor imobile. De asemenea, a solicitat includerea și a altor bunuri mobile la masa partajabilă, indicând și modalități de partajare a acestora.
Prin Încheierea dată în camera de consiliu, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a dispus scutirea acesteia de la plata taxei de timbru în cuantum de 9433,5 lei datorată de aceasta.
Prin Încheierea dată în camera de consiliu, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de către pârât și, pe cale de consecință, a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru de 4100,8 lei, în 24 de rate lunare, în cuantum de 170,86 lei/lună, timp de 24 de luni, începând cu luna iunie 2012 și până în luna iunie 2014, scadența fiecărei rate fiind în data de 20 a fiecărei luni.
La termenul din 10 ianuarie 2013, părțile au depus la dosarul cauzei înscrisul denumit "Tranzacție";, încheiat la data de 08 ianuarie 2013, având conținutulo redat în dispozitiv. Reprezentantul pârâtului a solicitat exonerarea acestuia de la plata celorlalte rate din taxa de timbru, având în vedere faptul că părțile s-au înțeles cu privire la toate capetele de cerere și au încheiat o tranzacție.
Trecând la soluționarea cauzei, în raport de probatoriul administrat, instanța a reținut că prin sentința civilă 5057/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul_, s-a desfăcut căsătoria dintre părți, căsătorie încheiată la data de_ .
Sub durata căsătoriei, s-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în B. M., str. U., nr. 48A, județul M., înscris în CF 23892 B. M. . Dreptul de proprietate a fost dobândit cu titlu de drept cumpărare și partaj (terenul) și prin construire (casa de locuit).
Fiind dobândite în timpul căsătoriei, bunurile se bucură de prezumția de bunuri comune, iar părțile au convenit că au fost dobândite în cote de 60% pârâtul D. I. G. și 40 % reclamanta D. E. -B. . Potrivit art. 673, ind. 4, al. 2 C.proc.civ., dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor, dispozițiile art. 271-273 C.proc.civ. fiind aplicabile.
Având în vedere renunțarea reclamantei și a pârâtului la judecarea capătului de cerere privind partajarea în natură a bunurilor imobile situate în
B. M., str. U., nr.48A, în natură casă P+M și teren aferent cu suprafața de 293 mp înscrise în CF 23892 (CF număr nou 1. ), nr. cadastral 11860, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată.
Având în vedere renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind stabilirea unui drept de creanță împotriva comunității de bunuri în cuantum de 3000 euro, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată.
Având în vedere renunțarea pârâtului la judecarea capătului de cerere privind stabilirea unui drept de creanță împotriva comunității de bunuri în cuantum de 17000 euro, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată.
Având în vedere renunțarea reclamantei și a pârâtului la alte pretenții reciproce privind sulta, cheltuielile de judecată din prezenta cauză, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de această renunțare.
Constatând existența consimțământului părților, verificând totodată și legalitatea încheierii tranzacției depusă la dosar, instanța a reținut că în această fază procesuală își găsesc aplicabilitate prevederile art. 271 Cod procedură civilă.
Cu privire la solicitarea pârâtului de exonerare de la plata ratelor aferente taxei de timbru, instanța a respins-o în raport de următoarele considerente.
Pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar, în baza OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ajutor acordat în modalitatea
eșalonării plății taxei judiciare de timbru de 4100,8 lei în 24 de rate lunare, în cuantum de 170,86 lei/lună, timp de 24 de luni, începând cu luna iunie 2012 și până în luna iunie 2014, scadența fiecărei rate fiind în data de 20 a fiecărei luni.
Ajutorul judiciar se acordă persoanei fizice care nu poate face față cheltuielilor unui proces, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin Încheierea din_ dată în camera de consiliu, pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma facilităților la plata taxelor judiciare.
Solicitarea pârâtului de exonerare de la plata ratelor aferente taxei de timbru ar putea fi admisibilă dacă s-ar încadra în situațiile prevăzute de lege de restituire a taxei de timbru.
Potrivit art. 23 al Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: când taxa plătită nu era datorată, când s- a plătit mai mult decât cuantumul legal, când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale, când, în cursul unui proces de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă, în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
Văzând cazurile expres și limitativ arătate în actul normativ invocat de restituire a taxei judiciare de timbru, instanța de judecată constată faptul că pârâtul nu se află în niciuna dintre împrejurările care ar justifica o astfel de solicitare.
Al. 2, ind. 1 al art. 23 din Legea 146/1997 care statua că "în cazul în care, până la prima zi de înfățișare, părțile încheie tranzacție sau renunță la judecată, suma achitată cu titlu de taxa judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacția ori renunțarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfățișare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ținând seama de actele procesuale deja îndeplinite";, alienat care ar fi justificat o astfel de solicitare, a fost abrogat prin art. XVI din Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul-reclamant reconvențional D. I. G., solicitând a se dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul exonerării sale de la plata ratelor din taxa judiciară de timbru neachitate până la data pronunțării sentinței civile nr. 366/_ .
În motivarea recursului, recurentul a învederat că prin sentința civilă nr. 366/_ instanța de fond a luat act de tranzacția intervenită între părți și a respins cererea recurentului prin care acesta a solicitat exonerarea sa de la plata ratelor din taxa judiciară de timbru ce au mai rămas de achitat, conform modalității de eșalonare stabilită de instanța de fond. Recurentul a aratat că hotărârea instanței de fond este greșită.
Pe fondul cauzei, recurentul în calitate de pârât-reclamant reconvențional a fost obligat la plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4100,8 lei sumă cu privire la care, în urma formulării unei cereri de acordare a ajutorului
public judiciar, instanța a dispus eșalonarea plății în 24 de rate lunare, în cuantum de 170,86 lei/lună, începând cu iunie 2012 până în iunie 2014.
În cursul procesului părțile au încheiat o tranzacție iar în ceea ce privește unele petite instanța a luat act de renunțarea la judecata acestora. Astfel, printre altele, instanța de judecată a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere formulat de către recurent prin care acesta solicita instanței stabilirea unui drept de creanță împotriva comunității de bunuri.
Taxa judiciară de timbru care i s-a impus recurentului a fost calculată în raport de acest petit. În ciuda faptului că instanța de fond a luat act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere, prin sentința pronunțată, a menținut totuși în sarcina recurentului obligația de plată a ratelor lunare a taxei judiciare de timbru până în iunie 2014.
Recurentul arată că trebuie avut în vedere că în prezenta cauză părțile au încheiat o tranzacție și mai mult, recurentul a renunțat la capătul de cerere care ar justifica plata taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat de instanță. În asemenea condiții, plata în continuare, după soluționarea procesului, a ratelor de taxă judiciară de timbru reprezintă o soluție inechitabilă față de recurent, nefiind justificată plata ratelor până în iunie 2014.
Pe de altă parte instanța în mod greșit a reținut că recurentul ar fi solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitate până la data soluționării cauzei, apreciind astfel în mod greșit aplicabilitatea prevederilor art. 23 al Legii nr. 146/1997. În fapt recurentul a solicitat exonerarea de la plata următoarelor rate a taxei judiciare de timbru și nu restituirea taxei achitate până la data pronunțării hotărârii. În asemenea condiții, raportat la cazurile de aplicabilitate a art. 23 din Legea nr. 146/1997 este evident că acest articol nu reglementează situația în fața căreia a fost pusă instanța - exonerarea de la plata taxelor viitoare. Nu există nicio altă prevedere legală care să cuprindă dispoziții privind reglementarea acestei situații, condiții în care instanța de fond trebuia să aibă în vedere principiile generale ale procesului civil care impun pronunțarea unei hotărâri juste și echitabile, iar în lumina acestor principii trebuia să admită solicitarea recurentului.
Analizând recursul, T. îl apreciază nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul D.
I. G. și s-a eșalonat plata taxei judiciare de 4100,8 lei, stabilită în sarcina acestuia în 24 de rate lunare egale, în cuantum de câte 170,86 lei pe lună, timp de 24 de luni, începând cu luna iunie 2012 și până în luna iunie 2014, scadența fiecărei rate fiind în data de 20 a fiecărei luni.
Așadar, ajutorul public judiciar a vizat plata eșalonată a taxei judiciare de timbru. În mod corect prima instanță a analizat cererea petentului de exonerare de la plata ratelor ulterioare, prin raportare la condițiile prevăzute de lege pentru restituirea taxei judiciare de timbru.
Contrar susținerilor recurentului, instanța de fond nu trebuia să recurgă la principiile generale, în discuție este una și aceeași obligație fiscală, o taxă
judiciară de timbru, iar ceea ce s-a dispus urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar a fost doar eșalonarea plății acesteia.
Ar fi absurd să se accepte că prevederile art. 23 din Legea nr. 146/1997 nu permit restituirea unei taxe de timbru deja achitate într-o situație de desistare procesuală precum cea din speță, dar aceeași conduită procesuală ar permite neachitarea unei părți din taxa judiciară de timbru cu privire la care s- a încuviințat eșalonarea obligației de plată.
Este de asemenea irelevant că recurentul a renunțat la judecata unora dintre petitele supuse timbrajului, art. 23 alin. 21din Legea nr. 146/1997 care i-ar fi putut susține solicitarea de scutire de la plata ratelor viitoare fiind abrogat prin Legea nr. 202/2010, anterior introducerii acțiunii.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul D. I. G., domiciliat în
B. M., strada U. nr. 48A, județul M., în contradictoriu cu intimata
D. E. B., domiciliată în B. M., strada N. I. bl. 1, apt.47, județul M.
, împotriva sentinței civile nr. 366/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS | -T. | A. W. D. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S. / 17 Decembrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: Fărcaș M. E.
| ← Decizia civilă nr. 815/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 177/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
