Decizia civilă nr. 815/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 815
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D. -D., judecător
: D. G., președinte secție civilă
: K. M., președinte instanță
: C. P. E., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamata D. M. F., cu domiciliul procesual ales în Z., str. Corneliu Coposu, nr. 120/B, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1343 din 09.mai.2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta D. M. F.
, asistată de avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei (fila 6), lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, semnat, taxele judiciare dispuse în cauză au fost achitate - fila 12, după care :
Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza.
Instanța învederează că la dosarul cauzei nu a fost depusă hotărârea de divorț.
Reprezentantul recurentei arată că va depune la dosar hotărârea de divorț până la terminarea dezbaterilor.
Întrebată fiind recurenta dacă este adevărat că fiica acesteia a rămas la tatăl ei, recurenta arată că este adevărat că a fost plecată din țară doi ani, dar fiica a rămas cu cumnata sa, iar acum a dorit să rămână la tatăl ei.
La întrebarea instanței, cu cine locuiește acum minora, recurenta arată că fetița locuiește împreună cu aceasta, locuind în chirie cu fiica sa.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării sentinței pronunțate de instanța de fond și să se dispună partajarea apartamentului, cu cheltuieli de judecată pentru fond și recurs plus cheltuielile privind taxele judiciare de timbru. Se arată că la căsătoria părților, tatăl pârâtului a promis apartamentul părților a vândut apartamentul cu o sumă mică, recurenta recunoaște că nu s-a dat nici o sumă de bani pe apartament,
amibele părți recunosc aceasta, apartamentul nu s-a dat numai pe durata căsătoriei, în concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurenta depune la dosar sentința civilă nr. 130 - fila 13-15.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1343 din 09.mai.2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta D. M. F. în contradictoriu cu pârâtul D. N. V., având ca obiect împărțirea în natură a apartamentului compus din 2 camere, bucătărie, baie, antreu în suprafață utilă de 36 mp situat administrativ în Z., str. Sfânta Vineri nr.5, bloc B-19, sc. C, et. II, ap. 56, județul Sălaj, întabulat în CF nr.50130-C1-U12 Z., nr.top._ /_ /_ /2. 1803/2/4/2/LVI.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta D. M. F. a chemat în judecată pe pârâtul D. N. V. solicitând instanței să dispună împărțirea în natură a apartamentului compus din 2 camere, bucătărie, baie, antreu în suprafață utilă de 36 mp situat administrativ în Z.
, str. Sfânta Vineri nr.5, bloc B-19, sc. C, et.II, ap.56, județul Sălaj, intabulat în CF nr.50130-C1-U12.Z., nr.top._ /_ /_ /2.1803/2/4/2/LVI, prin
atribuirea sa în întregime reclamantei, cu plata sultei cuvenite către pârât reprezentând cota de ½ parte din valoarea imobilului. De asemenea, reclamanta a solicitat intabularea dreptului său de proprietate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Analizând actele si lucrările dosarului, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de_, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 130/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., rămasă definitivă și irevocabilă.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, părțile au dobândit pe durata căsătoriei lor un bun imobil prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 791/_ de Biroul Notarului Public E. Terheșiu, imobil ce în natură reprezintă apartament cu două camere situat administrativ în Z., str. Sfânta Vineri nr.5, bloc B-19, sc. C, et. II, ap. 56, județul Sălaj, întabulat în CF nr.50130-C1-U12 Z., nr.top._ /_ /_ /2. 1803/2/4/2/LVI (f.4-6).
Valoarea de circulație în prezent a imobilului-apartament supus partajului a fost stabilită ca fiind în sumă de 68.942 lei, conform valorii indicate de părți, având în vedere deprecierea importantă a imobilelor ca urmare a perioadei de recesiune economică. De altfel această scădere a prețului imobilelor în prezent este de notorietate iar faptele notorii nu trebuie dovedite.
Potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie. Aceasta prezumție relativă poate fi infirmata prin orice mijloc de proba de oricare din parți. In virtutea prezumției de comunitate instituita de textul citat, bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi intre modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai daca
dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum si a bunurilor prevăzute de art. 31 C.fam., care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 care deroga de la dreptul comun, dar si a soluțiilor consacrate în practica judecătorească, oricare dintre soți poate dovedi prin orice mijloc de probă, chiar împotriva sau peste conținutul unui act scris, faptul că un bun nu este comun, ci propriu sau că, în realitate, s-a plătit un preț mai mare decât cel indicat în înscris, soții aflându-se într-o adevărată imposibilitate materială și morală de a întocmi înscrisuri doveditoare. Prin urmare, între soți există principiul libertății probațiunii caracterului propriu al bunului (sau numai al unei parți din acesta) chiar dacă rezultă dintr-un act juridic.
În cauză, reclamanta a recunoscut în fața instanței la termenul de judecată din data de_, faptul că părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu tatăl pârâtului, cu privire la apartamentul în litigiu, nefiind achitată vreo sumă de bani în acest sens.
Față de această împrejurare, instanța arată faptul că una din condițiile generale de validitate a actului juridic, o reprezintă cauza - expresia poziției subiective a părților față de actul juridic încheiat. Cauza constă în obiectul urmărit la încheierea actului juridic. În structura actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat. În contractele sinalagmatice(în speță contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 791 la BNP E. Terheșiu) cauza consimțământului fiecărei părți constă în reprezentarea, respectiv prefigurarea mentală a contraprestației. Cauza este prezumată până la dovada contrarie instituindu-se astfel două prezumții: prezumția de valabilitate a cauzei și prezumția de existență a cauzei. Pe cale de consecință, cauza nu trebuie dovedită, existența ei fiind prezumată de lege. Ambele prezumții sunt însă prezumții "; iuris tantum";, prin urmare cine invocă lipsa ori nevalabilitatea actului juridic trebuie să dovedească aceasta și în consecință să răstoarne prezumția.
În speță, examinând dacă părțile au avut în vedere încheierea unui veritabil contract de vânzare-cumpărare, față de poziția procesuală a reclamantei care a recunoscut faptul că nu s-a plătit niciun preț cu ocazia încheierii contractului, împrejurare învederată instanței și de martorul audiat P. G., se relevă fără dubiu faptul că actul încheiat este unul simulat, în speța fictiv, în lipsa prețului vânzarea neexistând.
Prin derogare de la regula comunității bunurilor dobândite de către oricare dintre soți în timpul căsătoriei, regulă instituită de art. 30 C. fam., sunt calificate bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donații, afară numai dacă dispunătorul a arătat expres sau cel puțin exprimat neechivoc că ele vor fi comune.
Astfel, potrivit art.31 lit. b) din Codul Familiei, sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație. Donațiile, fără a deosebi între donații directe, indirecte, deghizate sau daruri manuale, sunt acte juridice cu titlu gratuit făcute în considerarea persoanei gratificate, fiind deci acte intuitu personae și având caracter de bunuri proprii pentru a se respecta astfel voința dispunătorului, neputându-se presupune că acesta a înțeles să avantajeze si pe soțul celui gratificat în lipsa unui consimțământ expres sau tacit, dar neîndoielnic.
Proba voinței dispunătorului ca bunul, în speță apartamentul, să devină bun comun al soților se poate face cu orice mijloc de proba, iar reclamanta nu a produs dovada din care sa rezulte cu certitudine că tatăl pârâtului a înțeles să-i gratifice pe ambii soți. Astfel, martora Mizgai M. L., a arătat că, exclusiv din spusele reclamantei, cunoaște faptul că tatăl pârâtului a promis ambilor soți apartamentul în litigiu, fără însă a putea relata împrejurări despre care martora să fi luat cunoștință personal. La rândul său, martorul P. G., vecin cu părțile, a menționat că are cunoștință despre faptul că apartamentul a fost dat soților pentru a fi folosit în timpul căsătoriei acestora, însă nu a fost martorul discuțiilor de la momentul încheierii contractului.
Chiar dacă contractul de vânzare-cumpărare conține dispoziția privind dobândirea de către ambii soți a imobilului în litigiu, instanța nu este ținută de această mențiune în condițiile în care s-a dovedit fără dubiu faptul că nu este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare, ale cărui clauze sunt preformulate, având un conținut standard raportat la natura juridică a unui astfel de act. Or, reținând că bunul în litigiu a făcut, în realitate, obiectul unei donații, pentru interpretarea voinței dispunătorului instanța va înlătura în totalitate clauzele contractului de vânzare-cumpărare, urmând a fi avut în vedere raportul juridic dedus judecății și interpretarea coerentă a acestuia, în funcție de intenția reală a părților, nefiind admis a se interpreta în mod trunchiat anumite dispoziții din contractul de vânzare- cumpărare favorabile unei anumite părți, dar grefat pe o donație deghizată.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Criticile recurentei vizează, în esență următoarele:
Contractul de vânzare cumpărare a apartamentului este un înscris autentic - autentificat de o autoritate public - de notarul investit cu autoritate publică. Autenticitatea înscrisului se referă la ,,stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului";. Înscrisul autentic arătat n-a fost înscris în fals producându-și toate efectele.
Și martorii audiați în cauză - Mizgai Irina și P. G. în declarațiile date recunosc faptul că apartamentul a fost dat ambilor soți, fără plata prețului însă martorul P. G., vecin de apartament, declară că a citit actul autentic de vânzare cumpărare și că apartamentul s-a dat soților doar pe durata căsătoriei (total fals - va răspunde pentru mărturie mincinoasă - deoarece o asemenea clauză nu apare deloc în contract ).
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele: Apartamentul care a făcut obiectul cererii de partaj, formulată de reclamanta
D. M. F. a fost dobândit în timpul căsătoriei printr-un act autentic.
Chiar dacă, potrivit propriilor recunoașteri, reclamanta recurentă nu a achitat prețul menționat în contract către vânzător - tatăl fostului său soț, această împrejurare nu se constituie într-un impediment legal pentru partajarea imobilului.
Instanța astfel investită nu este ținută a atribui imobilul cu respectarea întocmai a solicitării aceluia dintre foști soți care a inițiat procesul de partaj, ci va dispune în funcție de probele dosarului și de criteriile legale de atribuire, respectiv
de circumstanțele concrete ale cauzei căruia dintre aceștia urmează a-i atribui bunul care face obiectul litigiului.
Reținând că apartamentul constituie un bun propriu al pârâtului, dobândit prin donație, prima instanță a menținut proprietatea devălmașă asupra acestuia, astfel cum aceasta este evidențiată în CF.(f. 4 dosar fond)
Nesoluționarea cererii propriu - zise de împărțire în natură a apartamentului echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind contrar prevederilor legale a menține starea de coproprietate când una din părți solicită sistarea acesteia.
Este prezent prin urmare motivul de casare conținut de art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, sens în care tribunalul va admite recursul de față și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, în funcție de probele administrate și de concluziile care vor rezulta în urma aprecierii acestei probe, instanța va atribui bunul litigios unuia dintre soți, dispunând dacă este cazul și asupra sultei cuvenite celuilalt soț.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către reclamanta D. M. F., împotriva sentinței civile nr. 1343 din_ a Judecătoriei Z., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe Judecătoria Zalău..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.septembrie.2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
I. D. | D. | G. K. | M. | C. P. | E. |
Red.ID/_ /Dact.ECP_ /2 ex./Jud. fond L. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 222/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 604/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
