Decizia civilă nr. 3858/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3858/R/2013
Ședința publică din 04 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C.
JUDECĂTORI: M. -C. V.
C. -M. CONȚ
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Ț. A. P., împotriva deciziei civile nr. 40/A/_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat H. R., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
Dosarul se află la al doilea termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente Ț. A. P., domnul avocat M.
V. G., cu împuternicire avocațială pentru asistență juridică, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 28 din dosar și reprezentanta pârâtului intimat, doamna avocat S. -poulos A. -R., cu împuternicire avocațială pentru redactarea întâmpi-nării și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 22 din dosar, lipsă fiind părțile personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta Ț. A. P. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este timbrat cu un timbru judiciar în valoare de 6 lei (verso-ul f. 2 și f. 34 din dosar), cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 599,39 lei (f. 6 din dosar) și cu o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 169,72 lei (f. 14 din dosar).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere formulată de domnul avocat M. V. G., în calitate de apărător al reclamantei recurente Ț. A. P.
, prin care a solicitat eliberarea unor copii de pe anumite înscrisuri din dosar, copii care au fost efectuate și ridicate de către domnul avocat M. V. G., conform mențiunii de pe această cerere.
La data de_, reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat
M. V. G., a înregistrat la dosar o adresă prin care arată că depune la dosarul cauzei, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță la termenul anterior, un timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă poate face dovada stadiului de soluționare a plângerii penale menționată în memoriul de recurs, așa cum i s-a pus în vedere la termenul de judecată anterior, acesta arată că a făcut demersuri pentru a afla stadiul în care se află plângerea penală și a obținut informații de la Poliție, în sensul că plângerea penală a fost înregistrată sub nr._ și în cursul zilei de ieri dosarul a fost trimis de către Poliție la Parchetul de pe lângă J. ecă-toria B.
M., pentru redactarea unei soluții.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu s-a făcut nici măcar referatul cu privire la acea plângere penală.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că a primit doar un răspuns telefonic, în sensul celor arătate anterior și a insistat pentru eliberarea unei dovezi, dar nu i s-a eliberat.
Curtea acordă cuvântul reprezentanților părților asupra cererii de suspen- dare a judecării cauzei, formulată de reclamanta recurentă prin memoriul de recurs, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că susține cererea de suspen- dare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Totodată, arată că la prezentul termen de judecată nu poate face dovada stadiului de soluționare a plângerii penale, decât să spună acel răspuns verbal, în sensul celor arătate anterior.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei, formulată de reclamanta recurentă, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., întrucât nu s-a făcut dovada existenței acelei plângeri penale și consideră că în această situație nu se poate dispune suspendarea judecării cauzei.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., respinge cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de reclamanta recurentă prin memoriul de recurs, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de acest text legal, pentru că nu s-a făcut dovada înregistrării acelei plângeri penale. Curtea acordă cuvântul reprezentantului reclamantei recurente asupra cererii din memoriul de recurs, prin care se solicită verificarea înscrisurilor
întitulate "Contracte de împrumut"; din data de_ .
Reprezentantul reclamantei recurente arată că se înscrie în fals cu privire la contractele de împrumut sub semnătură privată, care se află în dosarul
instanței de apel, la f. 5, 19 și 23, pentru că există diferențe majore între ele și având în vedere că aceste contracte sunt absolut relevante în soluționarea cauzei. De asemenea, arată că prin întâmpinare, pârâtul intimat susține că într-adevăr a existat un împrumut de 5900 euro, însă din aspectele arătate la f. 4 din dosarul instanței de apel se poate deduce că acest contract de împrumut este lipsit de temei juridic, având în vedere că nu se oferă nici o explicație pertinentă. Mai arată că se invocă declarația martorului Talpoș Dănuț M., care se află la f. 184
- 185 din dosarul instanței de fond, despre care se susține că a fost martor semnatar al contractului de împrumut, însă niciunde în declarația sa nu indică acest fapt. De asemenea, arată că data menționată pe acel contract de împrumut este_ și, mai mult, comparând semnătura martorului Talpoș Dănuț M. de pe declarația dată de acesta, cu semnătura de pe contractul de împrumut, a cărui copie se află la f. 5 din dosarul instanței de apel, a constatat că între cele două semnături nu există nici o asemănare și nici semnătura pârâtului H. R. de pe contractul de împrumut anterior arătat nu este aceiași cu semnătura de pe contractul de împrumut, a cărui copie se află la f. 23 din dosarul instanței de apel.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentanților părților inadmisibilitatea cererii privind verificarea de scripte, formulată de reclamanta recurentă prin memoriul de recurs.
Reprezentantul reclamantei recurente consideră perfect admisibilă atât cererea privind verificarea de scripte, cât și înscrierea în fals.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea ca tardivă a probei privind verificarea de scripte, având în vedere că o astfel de cerere, la ora actuală
nu poate fi formulată în fața Curții de Apel C., întrucât nu a fost formulată în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 C.pr.civ., respinge cererea în probațiune, formulată de reclamanta recurentă, ca inadmisibilă, pentru că în recurs se poate administra doar proba cu înscrisuri și administrarea de dovezi nu constituie un incident procedural, ci constituie un mijloc de probațiune, iar verificarea de scripte și înscrierea în fals este o procedură unitară, respectiv o probă care nu este admisibilă în recurs și, de asemenea, având în vedere că cele două proceduri sunt proceduri separate de proba cu înscrisuri.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția reprezentanților părților un motiv de recurs de ordine publică, respectiv împrejurarea că pârâtul H. R. a solicitat pentru prima dată în apel soluționarea cererii reconvenționale, iar instanța de apel a omis un grad de jurisdicție.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru a pune concluzii asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora să pună concluzii și cu privire la motivul de recurs de ordine publică, invocat, din oficiu, de către Curte.
Reprezentantul reclamantei recurente, în temeiul art. 3041, art. 304 pct. 6 și pct. 9 și art. 312 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de pârâtul H. R. și menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 2063/_ a Judecătoriei B. M. - Secția civilă, în dosar nr._, cu obligarea pârâtului apelant H. R. și la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Cu privire la motivul de recurs de ordine publică, invocat, din oficiu, de către Curte, arată că, în mod corect, instanța de apel trebuia să desființeze hotărârea instanței de fond și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menține- rea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 40/A/2013, pronunțată de Tribu- nalul Maramureș, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, arată că este mult spus menținerea hotărârii primei instanțe. Mai arată că întâmpinarea trebuia calificată de către prima instanță ca și o cerere reconvențională, iar instanța de fond nu a procedat la această recalificare.
Reprezentanta pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței soluționarea motivului de recurs de ordine publică, invocat, din oficiu, de către Curte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2063 pronunțată la data de 28 februarie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._,
a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. A. P. în contradictoriu cu pârâtul H. R., și în consecință s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit sub durata căsătoriei în cotă de ½ parte fiecare următoarele bunuri: un apartament situat în
B. M., str. R., nr. 2/18, compus din două camere și dependințe, în suprafață de 37,99 mp și teren în suprafață de 14 mp în indiviziune înscris în CF nr. 12641/18 B. M. în valoare de 19.103.00 Euro, un autoturism marca Volkswagen, înmatriculat cu nr._, în valoare de 2500 Euro, televizor marca Practic, în valoare de 300 lei, frigider marca Arctic, în valoare de 500 lei, aragaz cu 4 ochiuri, în valoare de 300 lei, aspirator Electrolux, în valoare de 200 lei,
mașină de spălat, în valoare de 400 lei, cuptor cu microunde, în valoare de 150 lei, mobilă de bucătărie din pal compusă din corpuri suspendate, mască chiuvetă și dulap pentru vase, în valoare de 500 lei, mobilă sufragerie din pal compusă din două dulapuri cu două uși pentru haine și două dulapuri cu vitrină, în valoare de 600 lei, masă rabatabilă din pal de 12 persoane în valoare de 200 lei, colțar extensibil, în valoare de 700 lei, perdele din mătase (2 buc.) în sufragerie și dormitor, în valoare de 200 lei, draperii (2 buc.) în sufragerie și dormitor, în valoare de 200 lei, tablou reprezentând un peisaj cu apus de soare, în valoare de 200 lei, covor persan de 3/2 m, în valoare de 250 lei, mobilă dormitor din pal compusă din dulap cu vitrină, suport TV cu două sertare, comodă cu două uși și dulap cu două uși + canapea extensibilă, în valoare de 500 lei, covor 3/2 m, în valoare de 150 lei, mixer + blender + robot de bucătărie, în valoare de 150 lei, râșniță cafea, în valoare de 50 lei, cratiță (5 buc.), în valoare de 100 lei, set Yena (42 buc.), compus din farfurii, cești de cafea și pahare, în valoare de 200 lei, set porțelan 12 persoane, compus din farfurii, platou, castron, în valoare de 300 lei, DVD + casetă video Toshiba, în valoare de 250 lei, DVD simplu, în valoare de 100 lei, saxofon Yamaha (2 buc.) unul negru cu clape aurii, iar ce de-al doilea de culoare aurie, în valoare de 4.300 lei, două boxe mari de culoare neagră, în valoare de 2.000 lei.
S-a dispus partajarea în cotă de ½ pentru fiecare a bunurilor mobile și imobile și în consecință a fost atribuit pârâtului H. R., domiciliat în B. M., str. R., nr. 2/18, în natură apartamentul situat în B. M., str. R., 2/18, autoturismul marca Volkswagen precum și toate bunurile mobile, pârâtul fiind obligat la plata în favoarea reclamantei Ț. A. P., cu titlu de sultă, următoarele sume: cota de ½ din ratele achitate în timpul căsătoriei pentru apartamentul mai sus evidențiat, respectiv suma de 4421 Euro sau valoarea în lei la momentul achitării sumei cu dobânda legală, cota de ½ din contravaloarea autoturismului sus menționat, respectiv suma de 1250 Euro sau valoarea în lei la momentul achitării sumei cu dobânda legală, cota de ½ din valoarea bunurilor mobile totală de 12800 lei, respectiv 6400 lei;
De asemenea, a fost admisă în parte cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecat, obligând pârâtul la plata sumei de 2600 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut faptul că părțile au achiziționat împreună sub durata căsătoriei bunurile enumerate. Din probele administrate în cauză, interogatoriul reclamatei, s-a reținut că pentru apartamentul situat în B. M., str. R., nr. 2/18 achiziționat cu suma de
23.400 Euro, părțile au achitat un avans de 5.900 Euro (suma fiind dobândită în timpul căsătoriei) iar diferența până la valoarea apartamentului în sumă de
17.500 Euro a fost achitată cu credit bancar.
De asemenea, s-a constatat că părțile au achitat în timpul căsătoriei în perioada 2006 - august 2008 inclusiv, din împrumutul contractat suma totală de 8843,56 Euro. Deoarece pârâtul deține acest apartament, urmează să fie atribuit acestuia, cu obligarea către reclamantă la sultă în cotă de ½, respectiv urmează să achite reclamantei 4421 Euro.
S-a mai arătat că nu a fost răsturnată prezumția de comunitate a bunului nu se poate reține că autoturismul este bun propriu, la fel și saxofonul. Totodată s-a reținut că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională cu privire la aceste bunuri pentru a se constata calitatea de bun propriu.
Față de poziția procesuală a pârâtului în instanță s-a apreciat că cererea de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată parțial, urmând ca acesta să fie obligat la ½ parte din cheltuielile de judecată având în vedere și faptul că expertiza de specialitate efectuată profită și pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 40/A/_ a T. ului Maramureș,
s-a admis apelul declarat de pârâtul H. R. împotriva Sentinței civile nr.2063 pronunțată la data de_ de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ care a fost schimbată în sensul că:
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. A. P., în contradictoriu cu pârâtul H. R. .
S-a exclus din compunerea masei partajabile și partajarea autoturismul marca Volkswagen cu valoarea de 2500 euro și saxofon Yamaha (2 buc.) unul negru cu clape aurii, iar cel de-al doilea de culoare aurie, în valoare de 4300 lei, bunuri proprii ale apelantului.
S-a constatat datoria comună, în cotă de 1/2 a părților, reprezentată de împrumutul de 5900 euro din data de_ acordat de H. Ancuța L. fiecăruia dintre soți urmând să-i revină obligația restituirii sumei de 2950 euro.
S-a înlăturat dispoziția privind obligația apelantului H. R. de plată a cotei de 1/2 din valoarea autoturismului, respectiv suma de 1250 euro sa valoarea în lei la momentul achitării sumei cu dobânda legală.
A fost obligat apelantul H. R. la plata cotei de 1/2 din valoarea totală a bunurilor mobile din masa partajabilă-8500 lei, respectiv suma de 4250 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței.
S-a respins cererea formulată de apelantul H. R. privind stabilirea cotei sale de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 75%.
A fost obligată intimata T. A. P. la plata sumei de 2604 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit art. 6735C.proc.civ., instanța are obligația de a stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre coproprietari. Punerea în discuție, din oficiu de către instanță, a cotei de contribuție superioare cotei de 50
% a unuia dintre soți, în condițiile în care fiecare dintre aceștia sunt asistați de avocat ales ar duce la încălcarea principiului imparțialității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată s-a arătat de către reclamantă că aceasta solicită partajarea bunurilor conform cotei de ½ pentru fiecare dintre soți, astfel că implicit acest aspect a fost cunoscut de apelantul-pârât care avea posibilitatea de a formula apărări în acest sens.
In privința bunurilor arătate de pârât ca fiind bunuri proprii, instanța a considerat apărarea formulata prin memoriul de apel ca fiind întemeiată.
S-a reținut ca in privința autoturismului marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, acest automobil nu mai există fiind radiat din circulație la data de_, astfel ca acest bun nu mai poate fi considerat ca fiind bun ce poate fi supus partajului. Acest fapt rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză.
Pe de alta parte s-a constatat ca la data la care Ț. P. s-a căsătorit cu apelantul H. R., acesta din urma avea un autovehicul pe care acesta l-a vândut si a achiziționat un alt autovehicul.
S-a constatat ca susținerea apelantului-parat se coroborează chiar cu susținerile reclamantei-intimate T. A. P. care in cuprinsul interogatoriului luat a aratat ca din banii obtinuti pentru vehiculul pe care apelantul il folosea la momentul casatoriei a fost cumparat un nou autovehicul, iar din declaratia martorului Talpoș Dănuț M. rezulta ca si acest nou autovehicul (care este tot un bun propriu al apelantului H. R., potrivit art. 31 lit. a și f C.fam), a fost cumparat auto Volkswagen Passat cu nr._, cu privire la care s-a solicitat efectuarea partajului.
Aceeasi natura de bun propriu a fost retinuta si in privinta saxofonului. S-a constatat ca si anterior casatoriei partilor, apelantul parat H. R. canta la nunti, folosind instrumentele muzicale incluse in categoria bunurilor comune de impartit. În conditiile in care aceste bunuri erau achizitionate anterior casatoriei se considera ca acestea nu puteau fi considerate decat bunuri proprii ale pelantului-parat H. R. .
De asemenea, s-a mai retinut că bunurile aratate erau folosite exclusiv de apelantul-parat care realiza venituri prin faptul ca folosea instrumentele muzicale la nunti, din acest punct de vedere aceste bunuri putand fi considerate bunuri folosite de H. R. in exercitarea profesiei sale, fiind aplicabile prevederile art. 31 lit. c C.fam.
Acest fapt a fost retinut de instanta de judecată coroborand atat raspunsul la interogatoriu (raspunsul la intrebarea nr.3, reclamanta aratand ca recunoaste faptul ca paratul detinea anterior casatoriei instrumentul muzical cu care canta la nunti-fila 131), cat si din declaratia martorilor Talpoș Dănuț M. (f.184-185) și
F. M. .
Pentru a constata calitatea de bun propriu si pentru a exclude aceste bunuri de la partaj, instanța a considerat ca nu era necesara formularea unei cereri reconvenționale fiind suficient ca paratul sa realizeze apărări prin întâmpinarea depusă, din cuprinsul acestor apărări urmând sa rezulte ca se contesta calitatea de bun comun al bunurilor supuse partajului. În fapt revenea instanței obligația de a verifica, în măsura în care nu există un acord pentru a stabili calitatea de bun comun a bunurilor solicitate a fi partajate, calitatea de bun comun sau bun propriu a acestora în temeiul art. 6735C.proc.civ.
In ceea ce privește împrumutul luat de soți in timpul căsătoriei s-a constatat ca la dosarul cauzai in apel a fost depus înscrisul constatator al actului juridic încheiat de parți. Acest înscris se coroborează si cu declarația martorului Talpoș Dănuț M., persoana care a arătat in fata instanței sub prestare de jurământ ca a fost de fata la momentul la care s-a încheiat contractul de împrumut si a fost predata suma de 6000 euro de către sora paratului.
Din probele administrate s-a mai retinut faptul ca suma de bani, chiar daca a fost împrumutată doar de apelantul-parat H. R. această suma de bani a fost folosita pentru achiziționarea unui bun care a devenit bun comun, astfel ca potrivit art. 32 C.fam., datoria aceasta constituie o datorie comuna, iar din acest punct de vedere se considera ca si aceasta trebuia partajata, in sensul ca apelantul-parat va trebui despăgubit pentru jumătate din suma împrumutata. F. a de sora apelantului parat împrumutul va trebui restituit, in măsura in care acesta nu a fost restituit de catre paratul H. R., insa jumătate din suma de 5900 euro urmează a fi suportata de intimata reclamanta T. A. P. .
In ceea ce privește atribuirea bunurilor indicate la punctele 4, 11, 12, 19, 20, 21 din acțiunea inițială reclamantei, instanța a considerat aceasta solicitare nefondata, astfel ca aceasta nu a fost avuta in vedere. Motivul pentru care a fost formulata solicitarea atribuirii aspiratorului marca Electrolux, a perdelelor din mătase a draperiilor, a celor 5 buc cratițe, a setului Yena (42 de bucăți) si a setului de porțelan pentru 12 persoane, instanta a considerat ca nu s-a facut dovada faptului ca aceste bunuri au fost insusite de reclamanta-intimata la momentul la care a părăsit domiciliul conjugal in anul 2008.
In privința solicitării apelantului-parat de a se stabili o cota de participare la dobândirea bunurilor comune in cota de 75% in ceea ce il privește pe acesta s- a considerat ca aceasta solicitarea nu este întemeiata. Astfel, pe parcursul căsătoriei fiecare dintre părți a realizat venituri. Chiar daca aceste venituri nu au fost din punct de vedere nominal egale, s-a considerat ca intimata-reclamanta a realizat diferite activități legate de creșterea si îngrijirea copilului H. R. M. ,
ocupându-se si de treburile casnice, astfel ca din acest punct de vedere este echitabil a se considera ca si contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului, cota de ½ pentru fiecare dintre soți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta,
Ț. A. P., solicitând suspendarea judecării recursului până la soluționarea definitivă a cauzei penale în care a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ.
In conformitate cu dispozițiile art. 177-179 din codul de procedură civilă a solicitat instanței verificarea înscrisurilor intitulate "Contracte de împrumut" din data de 15.IX.2006, întrucât între cele două înscrisuri depuse în fața T. ului Maramureș, Secția I civilă există diferențe majore în ceea ce privește scrisul și semnătura.
In conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1, art. 304 pct. 6 și pct. 9 și art. 312 alin. 1-3 din C pr. civilă, examinând cauza sub toate aspectele, a solicitat modificarea în tot a deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii ca nefondate a apelului declarat de către pârâtul H. R. și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe, cu obligarea apelantului-pârât H. R. și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului reclamanta a invocat următoarele:
În ceea ce privește suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 din codul de procedură civilă a arătat că la data de 11 iunie 2013 a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare plângere penală împotriva reclamantului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, mărturie mincinoasă și instigare la mărturie mincinoasă, întrucât între înscrisurile intitulate "Contract de împrumut" depus, în probațiune, în dosarul nr._ al T. ului Maramureș, Secția civilă există diferențe semnificative care o îndrituiesc să susțină că nu sunt conforme cu realitatea, nici sub aspectul conținutului și nici sub aspectul semnăturilor, astfel încât apreciază că până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în prezenta cauză, sunt
incidente dispozițiile art. 224 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
In ceea ce privește verificarea de scripte, reclamanta a solicitat instanței ca, în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 din Codul de procedura civila să dispună verificarea înscrisurilor intitulate "Contracte de împrumut" din data de 15.IX.2006, întrucât după cum se poate observa, semnătura pretins aparținând apelantului-pârât H. R., existentă pe înscrisul intitulat "Contract de împrumut" depus în ședința publică din_, la rubrica "împrumutat H. R. " și a semnăturii existente pe același înscris, în dreptul mențiunii "Conform cu originalul" există diferențe majore care conduc la concluzia că nu au fost executate de aceeași persoană.
Cu privire la motivele de recurs, acestea se încadrează în cele prev. de art.
304 pct. 6 și pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta a arătat că instanța de apel, în mod nelegal, a exclus de la masa partajabilă autoturismul marca Volkswagen, înmatriculat cu nr._ în valoare de 2500 EURO și saxofonul Yamaha (2buc.) unul negru cu clape aurii, iar cel de-al doilea de culoare aurie în valoare de 4300 lei, deși apelantul-pârât H.
R. nu a răsturnat prezumția de comunitate a bunurilor, astfel încât aceste bunuri nu se încadrează categoriei de bunuri proprii prev. de art. 31 din Codul Familiei (în vigoare la data promovării acțiunii) și nici în art. 340 din Noul Cod Civil.
Prin expertiza tehnică judiciară auto efectuată a dovedit că valoarea prețului de circulație a autoturismului se ridică la suma de 2500 EURO, proba nefîind niciodată contestată de apelantul-pârât, care cu ocazia dezbateri pe fond
a cauzei a arătat ca nu se opune admiterii acțiunii, fără a avea alte solicitări proprii.
De asemenea, apelantul-pârât nu a formulat niciodată, în fața instanței de fond, cerere reconvențională cu privire la aceste bunuri pentru a se constata calitatea de bun propriu. Așa fiind, apreciază că, instanța de apel, în considerentele hotărârii atacate, a reținut, în mod nelegal și netemeinic, că:"Pentru a se constata calitatea de bun propriu și pentru a exclude aceste bunuri de la partaj ... nu este necesară formularea unei cereri reconvenționale fiind suficient ca pârâtul să realizeze apărări prin întâmpinarea depusă", întrucât potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 1 din Codul de procedura civilă "Dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională", motivarea instanței fiind contrară dispozițiilor legale anterior enunțate.
In ceea ce privește constatarea datoriei comune, în cotă de reprezentând împrumutul de 5900 EURO din data de 15.IX. 2006 acordat de H. Ancuța L. și obligarea sa la restituirea sumei de 2950 EURO, este de observat că, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 294 din Codul de procedură civilă, care statuează că: "In apel ... nu se pot face alte cereri noi", a acordat apelantului pârât H. R. ceea ce nu a cerut niciodată, întrucât în fața instanței de fond nu s-a formulat, în scris, cerere reconvențională, astfel cum prevăd dispozițiile art. 82 și art. 119 din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii de suspendare a judecării recursului, reclamanta a depus la dosar plângerea penală înregistrată la data de_, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Prin întâmpinarea formulată (f. 18-20) pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect isntnța de apel a stabilit că autoturismul și două bucăți saxofon sunt bunuri proprii ale pârâtului, dispunând excluderea lor din compunerea masei partajabile și a constatat că împrumutul în sumă de 5900 euro este datorie comună a soților, statuând, de asemenea, în mod corect, că nu era necesară formularea unei cereri reconvenționale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În ce privește solicitările de suspendare a judecării recursului în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ. și de verificare de scripte, respectiv a contractului de împrumut din data de_, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acestora, la termenul de judecată din_, pentru considerentele arătate în practicaua deciziei, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Reluarea acestor considerente nu se mai impune a fi făcută.
În ce privește însă motivul de recurs vizând soluționarea pretențiilor formulate de către pârât prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, de către instanța de apel, cu motivarea că nu se impunea formularea unei cereri reconvenționale de către pârât, curtea constată că acesta este fondat.
În fața primei instanțe la data de_ pârâtul a formulat întâmpinare arătând că nu fac parte din masa bunurilor comune autoturismul, saxofonul marca Yamaha, acestea fiind bunuri proprii ale pârâtului, precum și faptul că părțile au contractat în timpul căsătoriei un credit bancar și un împrumut în sumă de 5900 euro, ambele constituind datorii comune ale soților.
Prima instanță s-a limitat la a arăta că părțile au achiziționat sub durata căsătoriei cele mai sus enumerate (adică bunurile indicate ca fiind comune de către reclamantă, prin acțiunea introductivă), că prezumția de comunitate de bunuri nu a fost răsturnată și că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională cu privire la cele două bunuri pretinse a fi proprii.
Instanța de apel, pe de altă parte, a analizat pretențiile proprii ale reclamantului, formulate prin întâmpinare, statuând că pentru a se constata calitatea de bun propriu a anumitor bunuri, instanța consideră că nu era necesară formularea unei cereri reconvenționale, fiind suficient ca pârâtul să realizeze apărări prin întâmpinarea depusă.
Această alegație a instanței de apel este însă contrară prev. art. 30 alin. 1 din Codul familiei, act normativ care este incident în cauză, raportat la data promovării prezentului litigiu -_ .
Potrivit acestei dispoziții legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților, iar potrivit alin. 3 calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Reiese așadar că, în privința bunurilor dobândite în timpul căsătoriei legiuitorul a instituit o prezumție de comunitate, iar caracterul de bun propriu al unui bun dobândit în timpul căsătoriei constituie o excepție care trebuie dovedită.
Pârâtul a afirmat în întâmpinarea depusă la dosar că autoturismul l-a achiziționat dintr-o sumă de bani provenită din valorificarea unui bun propriu, deținut înaintea căsătoriei, iar instrumentul muzical îl avea, de asemenea, înainta căsătoriei, și acesta servește la exercitarea activității de cântăreț la diverse evenimente.
Aceste bunuri însă au fost menționate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii introductive ca fiind bunuri comune, iar susținerile pârâtului, conform cărora acestea sunt bunurile sale proprii, constituie, pe de o parte, o afirmație ce tinde să înlăture prezumția instituită prin art. 30 alin. 3 C. fam., iar, pe de altă parte, o contestare în sensul prev. de art. 3 alin. 1 lit. c teza finală, din Legea nr. 146/1997.
În aceste condiții, instanța de fond constatând că prin întâmpinarea formulată pârâtul nu se limitează la simple apărări față de acțiunea reclamantei, ci formulează pretenții proprii: constatarea că două bunuri menționate de reclamantă ca fiind comune sunt de fapt bunurile sale proprii și constatarea că soții au și două datorii comune, trebuia să pună în discuție, din oficiu, caracterul acestor pretenții proprii, ca întrunind condițiile unei veritabile cereri reconvenționale, precum și necesitatea timbrării lor în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c teza finală din Legea nr. 146/1997.
Instanța de fond nu a întreprins aceste demersuri, iar instanța de apel a analizat pe fond, pentru prima dată în apel, fără a pune în discuție necesitatea timbrajului, pretențiile proprii ale pârâtului, reținând în mod eronat că pentru formularea acestor pretenții proprii, nu era necesară formularea unei cereri reconvenționale.
Curtea constată că întâmpinarea formulată de pârât în fața primei instanțe întrunește condițiile prev. de art. 119 alin. 1 Cod proc.civ., constituie cerere reconvențională și se impune judecarea sa ca atare.
Soluționând pretențiile proprii ale pârâtului direct și pentru prima dată în apel, atât reclamanta, cât și pârâtul au fost privați de un grad de jurisdicție în care să se supună analizei aceste pretenții ale pârâtului și să fie susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în cadrul căilor de atac conferite de lege.
Coroborat și cu împrejurarea că din considerentele hotărârii primei instanțe reiese că aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, în temeiul art. 312 alin. 3, coroborat cu art. 297 alin. 1 Cod proc.civ.
curtea va admite în parte recursul declarat de reclamanta Ț. A. P. împotriva deciziei civile nr. 40/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr. 223/182/201O, pe care o va modifica, în sensul că va admite în parte apelul declarat de pârâtul H. R. în contra sentinței civile nr. 2063/_
a Judecătoriei B. -M., pronunțată în dosar civil nr._, pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza la aceeași instanță, J. ecătoria B. -M., pentru rejudecarea pe fond a cererii principale precizate și a cererii reconvenționale.
Cu ocazia rejudecării instanța va pune în discuție necesitatea timbrării cererii reconvenționale și va analiza atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională sub toate aspectele sale (cu condiția și în limitele timbrării).
În cadrul rejudecării, instanța de fond va putea administra atât proba invocată în recurs de către reclamantă, respinsă ca inadmisibilă, în situația în care aceasta va formula această cerere în probațiune, cât și alte probe propuse de părți, care vor fi apreciate ca utile și pertinente în soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamanta Ț. A. P. împotriva deciziei civile nr. 40/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică, în sensul că, admite în parte apelul declarat de pârâtul H. R. în contra sentinței civile nr. 2063/_ a Judecătoriei B. -M., pronunțată în dosar civil nr._, pe care o desființează în întregime și trimite cauza la aceeași instanță, J. ecătoria B. -M., pentru rejudecarea pe fond a cererii principale precizate și a cererii reconvenționale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 0_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
I. D. C. M. | C. | V. | C. | M. CONȚ |
G.
-A. M.
Red. MV dact. GC 3 ex/_
J. .apel: M.B.P., V. Ciucă
| ← Decizia civilă nr. 440/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 544/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
