Decizia civilă nr. 544/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 544/R/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P.
ECĂTORI: C. -M. CONȚ
-D. C.
G.: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. I., împotriva sentinței civile nr. 235/A din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată T. M., având ca obiect partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, domnul avocat Druhora F., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării din prezentul dosar, lipsă fiind reclamanta intimată personal și pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul M. I. a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data introducerii cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că recursul a fost redactat de către domnul avocat C. F., iar la recurs a fost anexată împuternicirea avocațială care atestă împrejurarea că pârâtul recurent M. I. l-a împuternicit pe domnul avocat C. F. pentru redactarea și motivarea recursului (f. 4 din dosar).
Curtea constată că la data de_, reclamanta intimată, prin intermediul domnului avocat Druhora F., a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului recurent, reprezentând onorariu avocațial în calea de atac și, de asemenea, invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Având în vedere că pentru termenul de judecată de azi, pârâtul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a achita pentru recurs o taxă judiciară de timbru, în cuantum de 496,2 lei și un timbru judiciar de 8 lei, Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da pârâtului recurent posibilitatea de a depune la dosar dovada achitării timbrajului aferent recursului.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, domnul avocat Druhora F., lipsă fiind reclamanta intimată personal și pârâtul recurent.
Curtea constată că nici până la cea de a doua strigare a cauzei, pârâtul recurent nu a făcut dovada timbrării recursului.
În urma deliberării, Curtea din oficiu, în temeiul art.316 C.pr.civ. coroborat cu art.137 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, invocă excepția nelegalei timbrări a
recursului declarat de pârâtul M. I. și pune în discuția reprezentantului reclamantei intimate această excepție.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită admiterea excepției netimbrării recursului declarat de pârâtul M. I. și anularea recursului ca netimbrat, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nelegalei timbrări recursului.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 827 din_ a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dosarul nr._
, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta T. M. împotriva pârâtului M. I. și, în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei bunuri în valoare de
201.566 lei, în contribuție egală de ½ parte fiecare, după cum urmează: casă de locuit situată în M. i str. Purcăreț nr. 808, jud. Maramureș, în valoare de
16.286 lei(după incendiere); suma încasată din asigurarea casei de locuit și anume 161.400 lei; două șoproane pentru fân în valoare de 500 lei; bunuri mobile în valoare de 23.380 lei și anume: a. fotolii extensibile (2 buc.) în valoare de 600 lei; b. televizor color în valoare 600 lei; c. butelie aragaz în valoare de 200 lei; d. boiler electric în valoare de 800 lei; e. mașină de spălat în valoare de 750 lei; f. pompă hidrofor în valoare de 450 lei; g. saltele tip Relaxa în valoare de 800 lei; h. uși termopan de exterior în valoare de 1980 lei; i. 40 mc cherestea în valoare de 16.000 lei; j. fân nutreț (4 care) în valoare de 1200 lei.
S-a dispus sistarea codevălmășiei matrimoniale si atribuirea către reclamanta T. M. a casei de locuit situată în M. i, str. Purcăreț nr. 808 în valoare de 16286 lei (după incendiere) și a celor două șoproane pentru fân în valoare de 500 lei, în total bunuri în valoare de 16786 lei, iar către pârâtul M.
I. a sumei încasate de acesta din asigurarea casei de locuit si anume 161.400 lei și a bunurilor mobile enumerate la pct. I, în valoare de 23.380 lei, lotul acestuia având o valoare de 184.780 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 83.997 lei cu titlu de sultă și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 965 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 161/27.XI.2007 pronunțată în dosarul nr.2488/2007 al Tribunalului pentru minori și familie din Trento-Italia, a fost desfăcută căsătoria încheiată la_ în B. jud. Maramureș (România) dintre reclamanta T. M. si pârâtul M.
I. .
Sub durata căsătoriei părțile au edificat o casă de locuit pe terenul proprietatea extratabulară a reclamantei situat în M. i str. Purcăreț nr. 808, două șoproane pentru fân și au achiziționat 2 fotolii extensibile, un televizor color, o butelie de aragaz, un boiler electric, o mașina de spălat, o pompa hidrofor, saltele tip Relaxa, o ușă termopan de exterior si 40 mc cherestea. La separarea în fapt a părților, au rămas în gospodăria lor si 4 care de fân. Toate bunurile au fost recunoscute de pârât, inclusiv valorile indicate de reclamantă.
Ceea ce s-a negat a fost posesia, fiecare dintre ei susținând că bunurile mobile se află la celalalt( asupra acestui aspect se va reveni).
In ceea ce privește casa de locuit, cu o zi înainte de a se prezenta expertul constructor, a fost incendiată. Conform procesului-verbal de intervenție nr. 50/_ întocmit de Inspectoratul pentru situații de Urgență Maramureș, acțiunea de a genera incendiul a fost intenționată.
Imobilul fiind asigurat la SC "Groupama Asigurări"; SA, în dosarul de daune cu nr. IG /0000043/2010/CJ/MM, asigurătorul a plătit cu ordinul de plată nr. 43 din_ suma de 161.400 lei pârâtului M. I. (f.83). La partaj, instanța de fond a inclus valoarea de înlocuire a bunului comun, respectiv suma încasată de pârât. De asemenea, s-a inclus valoarea actuală a casei după incendiu, în sumă de 16.286 lei.
Cât privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, instanța de fond a reținut că aceasta a fost egală, în cota de ½ parte fiecare.
Pârâtul a susținut că are o contribuție mai mare la edificarea casei de locuit reprezentata de contravaloarea materialului lemnos pe care l-a achiziționat înainte de căsătorie, în rest cota de contribuție fiind de ½ parte.
Un prim aspect este acela că în situația codevălmășiei matrimoniale a soților, nu se poate vorbi de cote de contribuție pe bunuri individuale, ci de una egală sau diferențiată, raportat la toate bunurile, respectiv la întreaga masă a bunurilor comune. Apoi, chiar dacă pârâtul a achiziționat material lemnos înainte de căsătorie in anul 1986, casa a fost edificată în anii 1995- 1996. Din declarația martorei Roman V. rezultă că acest lemn nu a fost
folosit fiind necorespunzător calitativ (mai ales dacă a fost păstrat în condiții improprii). Lemnul folosit la casă a fost cel exploatat de pe terenul bunicii reclamantei.
Pe de altă parte, reclamanta a susținut si dovedit că a primit zestre un cal care a fost vândut, iar banii folosiți la edificarea aceleiași construcții, însă si pârâtul a primit cu ocazia căsătoriei 8 oi si un cal.
Cheltuielile efectuate de reclamantă pentru organizarea nuntii nu au nici o relevanță juridică. In schimb, darul de la nuntă este bun comun, iar el a fost folosit la construcția casei.
Ambele părți au realizat venituri atât în Italia cât și în țară.
Instanța de fond a mai reținut că toate bunurile mobile au fost luate de pârât. Reclamanta se afla în Italia cu cei trei copii și, în ultimii ani, când se întorcea în țară, locuia la tatăl ei. Pârâtul a fost cel care avea acces la locuință si a transportat toate bunurile. Martorii propuși de el nu au făcut dovada că bunurile au rămas la reclamantă.
In consecință, instanța de fond, văzând si disp. art. 36 C. fam. si 6731și urm. C.pr.civ., a admis în principiu și în fond în parte acțiunea, constatând că părțile au dobândit sub durata căsătoriei bunuri în valoare de 201.566 lei în contribuție egală.
S-a dispus sistarea codevălmășiei matrimoniale, atribuindu-se reclamantei casa, la valoarea de după incendiere si cele două șoproane (total 16786 lei), iar pârâtului suma încasată din asigurare si bunurile mobile (total 184.780 lei), acesta fiind obligat la plata unei sulte către reclamantă în sumă de 83.997 lei.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârât, iar în baza art. 276 C.pr.civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale, reprezentând ½ din onorariu expertiză.
Prin decizia civilă nr. 235/A din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._
, s-a respins apelul declarat de
apelantul M. I., împotriva sentinței civile nr. 827/_ a Judecătoriei V. de Sus, ca nefondat, iar apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei T. M. suma de 1.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că este necontestată în speță dobândirea, sub durata căsătoriei celor două părți, a tuturor bunurilor mobile și imobile incluse de prima instanță în masa de împărțit.
Una din criticile apelantului a vizat stabilirea de către prima instanță a contribuției egale a soților la dobândirea imobilului casă de locuit, în condițiile în care, încorporarea în aceasta a materialului lemnos în valoare de 21.938 lei, bun propriu al apelantului achiziționat înaintea căsătoriei, îi conferea, în opinia sa, o cotă de contribuție superioară cotei intimatei la dobândirea imobilului casă.
Însă, așa cum corect a reținut prima instanță, în aplicarea principiului comunității de bunuri statuat prin dispozițiile art. 30 C.fam., contribuția soților se raportează la bunurile luate în ansamblu și nu se stabilește prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport de fiecare bun în parte sau de categorii de bunuri.
Tribunalul a reținut că, atât martorul apelantului Dancs Aczeni, cât și martorul T. N. au confirmat susținerile apelantului M. I. referitoare la achiziționarea unei cantități de material lemnos, suficient pentru construirea unei case, anterior căsătoriei, aproximativ în perioada 1986-1988.
Ambii martori au declarat că materialul lemnos a fost transportat de la vânzător (martorul Dancs Aczeni) la casa părinților apelantului, iar după căsătoria părților, la terenul de pe str. Purcăreț, unde a fost încorporat în noua construcție cu destinația de casă de locuit.
Însă nici unul dintre acești martori nu a participat la edificarea casei și nici măcar la transportul masei lemnoase la locul de pe str. Purcăreț; martorul Dancs Aczeni a afirmat doar că "știe"; că lemnul a fost folosit la construirea casei - fără a specifica de unde știe, iar martorul T. N. a avut o poziție echivocă, inițial declarând că nu știe dacă lemnul a fost folosit la vreo construcție sau nu, pentru ca apoi să precizeze că "a observat că în casa de pe str. Purcăreț"; a fost încorporat lemnul, fără să fi văzut când s-a construit casa.
Tribunalul a conchis, evaluând declarațiile martorilor pârâtului apelant, că aceștia nu au perceput personal faptul utilizării materialului lemnos achiziționat de apelant anterior căsătoriei la construcția casei bun comun, edificată în anii 1995-1996, ci relativ la acest aspect și-au expus concluziile trase pe calea propriilor raționamente de la alte fapte conexe pe care le-au cunoscut: de ex.: cantitatea de lemn "era suficientă pentru construcția unei case";, "materialele pentru casă au fost transportate de părinții pârâtului pentru că aceștia aveau cai";.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că aceste depoziții sunt neconcludente și, în lipsa altor probe, a reținut că apelantul nu a dovedit participarea cu bunul său propriu (material lemnos) la dobândirea bunului comun, casă de locuit și nici o contribuție mai mare decât cea a intimatei la achiziționarea bunurilor comune.
În ce privește cea de-a doua obiecție a apelantului referitoare la modalitatea de partajare a bunurilor mobile stabilite de prima instanță, tribunalul a apreciat că e nefondată.
După cum s-a mai arătat, dobândirea bunurilor mobile sub durata căsătoriei și valoarea acestora a fost recunoscută de ambele părți, controversa
vizând doar posesia acestora, fiecare dintre foștii soți susținând că bunurile se află la celălalt.
Cum apelantul a refuzat să se prezinte la interogatoriul ordonat pentru a se stabili dacă deține sau nu bunurile mobile supuse împărțelii, tribunalul, făcând aplicarea prevederilor art. 225 C.pr.civ., a apreciat acest refuz ca pe un început de dovadă în folosul intimatei.
Coroborând acest început de dovadă cu declarația martorei Ștețco V. a care a relatat că l-a văzut pe pârât "când a luat din casă mașina de spălat, un boiler, saltele";, dar și "lemnul rămas pentru construirea grajdului";, tribunalul a concluzionat că în mod corect a stabilit prima instanță că bunurile mobile se află în posesia apelantului pârât reclamant reconvențional și în consecință, le-a inclus în lotul acestuia.
Față de considerentele expuse, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate criticile formulate de pârâtul apelant împotriva sentinței civile nr. 827/_ și în consecință, în baza art. 296 C.pr.civilă, a respins apelul acestuia și a păstrat hotărârea atacată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a apelantului, Tribunalul l-a obligat pe acesta să plătească intimatei suma de 1480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare justificate prin înscrisurile atașate.
Împotriva acestei decizii, pârâtul M. I. a declarat recurs
, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, iar pe cale de consecință, schimbarea sentinței civile conform motivelor invocate în apel.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod greșit tribunalul a apreciat că pârâtul nu poate solicita a se constata că a avut o contribuție mai mare la achiziționarea casei de locuit, ci numai la întreaga masă a bunurilor comune, contrar prevederilor art. 30 și art. 31 lit. a C.fam.
Instanța de apel putea să observe că declarațiile martorilor sunt contradictorii și denotă imposibilitatea ca materialul lemnos să fi provenit de pe proprietatea reclamantei, în condițiile în care ea nu a susținut niciodată că ar avea o contribuție mai mare la contravaloarea materialului lemnos.
În mod greșit tribunalul a aplicat prevederile art. 225 C.pr.civ., reținând că pârâtul a refuzat să se prezinte la interogatoriu, deoarece neprezentarea la
interogatoriu reprezintă un început de dovadă care trebuie coroborată cu celelalte probe.
Probele testimoniale propuse de reclamantă sunt făcute pro causa pentru că este greu de crezut că pârâtul putea să transporte bunurile în condițiile în care casa părțile era înconjurată de rudele reclamantei, iar unele bunuri apar în fotografiile făcute de expert atunci când s-a deplasat pentru evaluarea construcției.
Prin modul de formare a loturilor, în sensul includerii bunurilor mobile în lotul pârâtului, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6731- 67314C.pr.civ., astfel că acestea trebuie să fie atribuite părții care le-a folosit până la data partajului, uzura fiindu-i imputabilă, iar evaluarea trebuie făcută la prețul de la data partajului, dar raportat la starea bunurilor la data despărțirii părților.
Pârâtul nu a refuzat preluarea bunurilor mobile, însă a condiționat-o de dovedirea împrejurării că acestea se află la pârât.
Neprezentarea pârâtului la interogatoriu nu s-a datorat relei sale credințe ci împrejurării că acesta lucrează în străinătate, iar deplasarea în țară implică riscul de a-și pierde locul de muncă.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Reclamanta intimată T. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.10-11).
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că argumentele expuse de recurent prin cererea de recurs nu se circumscriu motivului de recurs invocat și anume art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurentul limitându-se la reiterarea motivelor expuse în calea de atac a apelului.
Pe de altă parte, în mod corect instanța de apel a apreciat că lichidarea regimului matrimonial se raportează întotdeauna la regula comunității devălmașe a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. În privința nerespectării prevederilor art. 225 C.pr.civ., recurentul își invocă propria culpă întrucât instanța a acordat 4 termene de judecată pentru prezența la interogatoriu a pârâtului, iar acesta nu a înțeles că se prezinte la luarea interogatoriului.
Pentru termenul de judecată din data de_, Curtea a dispus citarea pârâtului recurent cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 496,2 lei și timbru judiciar în valoare de 8 lei, aferente recursului, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Având în vedere că pârâtul recurent nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită de Curte, în ședința publică din_, instanța a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de pârât.
Astfel, potrivit art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției nelegalei timbrări a recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Art. 9 din O.G. nr. 32/1995 stabilește că, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că pârâtul recurent a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 496,2 lei și timbru judiciar în valoare de 8 lei, aferente recursului declarat și nu a înțeles să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau de acordare a ajutorului public judiciar, ținând seama de faptul că pârâtul recurent nu și-a îndeplinit această obligație procesuală Curtea, în temeiul art. 316 coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ. va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M. I. împotriva deciziei civile nr. 235/A din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține o va menține.
În temeiul art. 316 raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentul, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei T. M. suma de
lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.14 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M. I. împotriva deciziei civile nr. 235/A din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei T. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A.
-A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
J. .fond: M. S.
J. .tribunal: Giuroiu B.; Stamate-Tămășan A.
| ← Decizia civilă nr. 3858/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 630/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
