Decizia civilă nr. 440/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 440/R/2013
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta N. L. I. , împotriva sentinței civile nr. 4063 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză, pentru reclamanta intimată S.C. ";O. M. "; I. S.A. se prezintă avocat Cotu T. M., cu împuternicire avocațială la fila 21, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
La termenul de judecată anterior s-a stabilit în sarcina pârâtei recurente obligația de a timbra cererea de recurs cu taxa judiciară de timbru de 600 lei, obligație care i-a fost comunicată prin citație atât la domiciliul pârâtei recurente, cât și la domiciliul procesual ales, pârâta recurentă neconformându-se însă acestei dispoziții.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat Cotu T. M., invocă excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca netimbrat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 4063/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S.C O. MICROCRIDIT R.
I., în contradictoriu cu pârâții N. L. I., N. A. G., SC I. S., C. I.
I. B., și în consecință:
S-a dispus sistarea stării de coproprietate în devălmășie între cei doi pârâți, N.
L. I. și N. A. G., pe calea acțiunii oblice, cu privire la imobilul apartament situat în B., str. A. T., nr. 7, sc. A, ap.18, jud. B. -Năsăud, împreună cu cota din părțile comune de 4,9/84 părți și cota parte din teren de 12,92
/248, înscris în C.F. nr. 50508-C1-U7 B., nr. topo 8182/1/A/18, bun comun dobândit în timpul căsătoriei - prin partaj.
S-a atribuit pârâtei N. L. I., în proprietate exclusivă, în natură, imobilul apartament situat în B., str. A. T., nr. 7, sc. A, ap.18, jud. B. -Năsăud, împreună cu cota din spațiile comune de 4,9/84 părți și cota parte din teren de 12,92
/248, înscris în C.F. nr. 50508-C1-U7 B., nr. topo 8182/1/A/18, în valoare de 94.600 lei.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, astfel dobândit, asupra imobilului descris mai sus, în favoarea pârâtei N. L. I. .
A fost obligată pârâta N. L. I., să plătească pârâtului N. A. G., suma de 47300 lei cu titlu de sultă compensatorie, până la egalizarea loturilor, corespunzător cotei de 1/2 din acest bun.
A fost obligată pârâta N. L. I. să plătească reclamantei suma de 1.186 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta S.C. O. M. R. I.F.N. S.A. a încheiat în data de _
, contractul de credit nr. LD 0702900010/_ prin care a acordat împrumutatei SC CONSTRUCT MOTOR S. B., un credit în valoare de 25.000 de lei cu o dobânda de 25 % pe an. Pârâta N. L. I., a consimțit la semnarea unui contract de fidejusiune, contract accesoriu contractului de credit, prin care aceasta se obliga în solidar cu societatea-debitoare (în conformitate cu prevederile art. 1039, art. 1042 cod civil raportat la art. 42 alin.2 Cod comercial), la restituirea creditului, înțelegând, totodată, să renunțe la beneficiul de diviziune și discuțiune prevăzute de art. 1662,1666 si 1667 Cod civil.
Datorită faptului ca împrumutata nu și-a achitat obligațiile de restituire a creditului acordat, reclamanta a început procedura executării silite împotriva atât a acesteia, cât și împotriva fidejusorului în Dosarul de executare nr. 227/ex/2011 pe rolul executorului judecătoresc Buta Mirel D. pentru creditul restant în valoare de 37036,10 lei și cheltuielile de executare în valoare de 3974,30 lei. Urmare a faptului că reclamanta nu și-a putut recupera suma datorată cu titlul de credit, a început executarea silită imobiliară împotriva fidejusorului N. L. I., însa cu ocazia executării silite, a descoperit că apartamentul situat în B., A. T., nr. 7, sc. A, ap. 18, identificat în CF nr. 50508-C1-U7 a localității B., sub nr. top. 8182/1/A/18
, bun al acestuia, este bun proprietate comună cu soțul său, N. A. G. . Având în vedere prevederile art. 33 Cod fam, executorul judecătoresc, în data de_ a dresat procesul-verbal de impediment la executare.
Conform extrasului de carte funciară pentru informare, depus la dosar (fila 22), imobilul apartament situat în B., aleea. T., nr. 7, sc. A, ap. 18, identificat în CF nr. 50508-C1-U7 a localității B., sub nr. top. 8182/1/A/18 ,este înscris în cartea funciară pe numele celor doi pârâți, N. L. I. și N. A. G., în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 836/2002 autentificat de notarul public M. S.
. În fila C a cărții funciare au fost notate și interdicția de înstrăinare și dreptul de ipotecă asupra imobilului în favoarea CASEI DE AJUTOR I. SA B. și somațiile de plată pentru reclamant și pentru SC INFINTY S. .
Conform art. 30 Codul Familiei (în vigoare la data dobândirii bunului),
"Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită";.
Conform art. 33 Codul familiei, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali a unuia dintre soți, iar la alin. 2 al aceluiași articol se prevede că
"după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale";.
Tot astfel art. 4001Cod de procedură civilă prevede că "împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare";.
Față de existența acestui impediment la executare (calitatea de bun comun al imobilului urmărit), în vederea valorificării creanței pe care o deține, este întemeiată cererea reclamantei de sistarea stării de indiviziune dintre pârâți privind imobilul apartament situat în B. A. T., nr. 7, sc. A, ap. 18, identificat în CF nr. 50508- C1-U7 a localității B., sub nr. top. 8182/1/A/184, respectiv atribuirea imobilului pârâtului N. L. I., cu obligarea acestuia la plata sultei compensatorii către pârâtul N. A. G., în cuantum de 50% din valoare. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat în cauză de expertul Țăranu Corneliu, imobilul descris mai sus, a fost evaluat la valoarea de piața de 94.600 lei și nu este comod partajabil în natură.
Prin urmare, în acord cu prevederile art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod de procedură civilă, raportat la art. 676 din noul Cod civil, instanța a dispus partajarea bunului în modalitatea arătată, cu obligarea pârâtului N. L. I. să plătească pârâtului N.
A. G. suma de 47.300 lei cu titlu de sultă compensatorie, corespunzător dreptului lui de proprietate din acest imobil - în cotă de 1/2.
În baza dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusiv în favoarea pârâtei, asupra imobilului descris mai sus inclusiv asupra sarcinilor de care este grevat imobilul, urmând ca reclamanta să își valorifice în continuare drepturile prin mijlocele legale puse la dispoziție.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtului debitor, acesta a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1186 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâta N. L.
I.,
solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se în esență următoarele:
Clauza de renunțare la beneficiul de diviziune și de discuțiune cuprinsă în contractul de microcredit are un caracter vădit abuziv, astfel că se impune ca instanța de fond să constate din oficiu nulitatea a acesteia și în consecință să aplice prevederile art. 1662 din Codul civil și art. 33 din Codul familiei. S-a susținut că această clauză contravine prevederilor art. 1 alin.1 din legea 193/2000, deoarece cuprinde noțiuni ce nu au fost înțelese de către pârâtă.
Un alt aspect de nelegalitate invocat se referă la faptul că reclamanta nu a înțeles să urmărească întâi bunurile proprii ale soțului debitor, încălcând astfel prevederile art. 33 din Codul familiei, condiții în care cererea este inadmisibilă.
În ceea ce privește netemeinica hotărârii, recurenta a susținut că reclamanta creditoare nu a înțeles să urmărească bunurile aceluia dintre debitori a cărui executare silită îi asigură recuperarea cât mai rapidă și integrală a creanței sale. În acest sens sa învederat că debitoarea SC Construct Motor S. este mai solvabilă decât recurenta, întrucât realizează în prezent venituri din activitatea desfășurată și deține mai multe bunuri în patrimoniu.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9, art. 3041și art. 312 din Codul de procedură civilă.
Intimata SC O. M. R. I., legal citată, a depus întâmpinare (f.17- 19), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
La termenul de judecată din 28 noiembrie 2013, reprezentantul reclamantei intimate a invocat excepția netimbrării recursului.
Deliberând asupra excepției invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 octombrie 2013 în sarcina recurentei s-a stabilit obligația achitării unei taxe judiciare de timbru de 600 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, fiind citată cu această mențiune, cu precizarea sancțiunii aferente în caz de neconformare, conform dovezii de înmânare a citației aflată la fila nr.23 din dosar.
Obligația achitării taxei judiciare de timbru este una cu caracter anticipat, conform art. 20 alin.1 din Legea 146/1997, modificată, iar reclamanta recurentă nu a înțeles să și-o îndeplinească, astfel că în speță devin incidente prevederile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Drept consecință, tribunalul în baza dispoziției evocate va anula recursul ca netimbrat.
Reclamanta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta N. L. I. domiciliată în B., A. T. nr.7 sc. A ap.18 jud. B. -Năsăud, citată și la domiciliul procesual ales la cabinet avocat Neamț C., cu sediul în C. -N. Calea Dorobanților nr. 76/24 jud. C., împotriva sentinței civile cu nr.4063 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. I. | N. | C. | I. C. | C. | S. |
| ← Decizia civilă nr. 464/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 3858/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
