Decizia civilă nr. 98/2013. Partaj bunuri comune soţi. Lichidarea regimului matrimonial
| Comentarii |
|
cod operator 4204
R.
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.98/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. T.
J. ECĂTOR: B. G.
GREFIER: Roman M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către pârâtul P. C., domiciliat în B. M., str. Iza nr. 14, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 4741 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ și apoi_, când a decis următoarele.
T.
Constată că prin sentința civilă nr. 4741 din 10 mai 2012 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Banca Comercială I. S. R. SA în contradictoriu cu pârâții C. C. C. și P., s-a constatat că imobilul casă în suprafață de 100 mp și teren în suprafață de 364 mp situate în B. M., str. Iza nr. 14 înscrise în CF 11632 B. M., nr. top. 4267/15 și 4267/16 au fost dobândite de pârâți în cotă de 1/2 parte fiecare, s-a dispus sistarea stării de devălmășie prin atribuirea imobilelor identificate anterior în valoare de 1. EURO pârâtului P. C., acesta fiind obligat să plătească pârâtei C. C.
C. suma de 59200 EURO cu titlu de sultă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta BC I. S.
R. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. C. și C. C. C. fostă P., să se dispună partajarea bunurilor comune a soților P. în scopul satisfacerii creanței sale împotriva pârâtului P. C., având în vedere faptul că acesta a avalizat în nume personal biletul la ordin emis de SC Revers Com SRL, pentru suma de 1.100.000 lei.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanta a arătat că în urma creditului acordat de societății Revers Com SRL, aceasta a dobândit calitatea de debitoare față de reclamantă. În vederea garantării creditului sus-menționat, pe lângă alte garanții, s-a emis la data de_ de către debitoare un bilet la ordin în sumă de 1.100.000 lei, care a fost avalizat de către pârâtul P. C. .
În urma declarării restante a creditului acordat și a începerii executării silite împotriva SC Revers Com SRL s-a procedat la introducerea la plată a biletului la ordin, însă acesta nu a putut fi onorat la plată de lipsa totală de disponibil.
Având în vedere faptul că biletul la ordin emis de SC Revers Com SRL a fost avalizat în nume propriu de către administratorul ei, P. C., a solicitat începerea executării silite și împotriva acestuia.
Ca urmare a cererii reclamantei, a fost întocmit dosarul cu nr. 18/WB/2003. Având în vedere faptul că în urma emiterii somației din_ numitul P. C. nu a achitat debitul, s-a solicitat începerea executării silite a bunului comun al soților P., respectiv asupra imobilului situat în B. M., str. Iza nr. 14, înscris în C.f. 11632 a localității B. M., nr. top._ /16, reprezentând casă și curte în suprafață de 100 mp și teren în suprafață de 364 mp. Bunul menționat anterior are regimul juridic de bun comun, neputând fi urmărit pentru satisfacerea creanței personale a lui P. C. .
În urma verificărilor făcute de executorul bancar, a rezultat că numitul P.
C. nu deține bunuri mobile sau imobile personale proprii. Asupra acestuia s-a luat măsura popririi veniturilor, dar suma reținută lunar, de aproximativ 200 lei, nu este de natură a face recuperarea în termen urgent a creanței. Pentru a nu fi prejudiciată și pentru a putea recupera debitul de 1.066.134,98 lei, se impune partajarea bunurilor comune ale soților P., în vederea satisfacerii creanței creditoarei reclamante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 33 Codul familiei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. C. C. a arătat că nu se opune admiterii acțiunii de împărțire a bunului comun.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 12 iulie 2011, reclamanta a învederat că, în conformitate cu raportul de expertiză tehnică judiciară, valoarea de circulație a imobilului este de 680.600 lei, echivalentul a 166.000 euro, iar imobilul nu este comod partajabil în natură; apartamentarea nu se poate realiza fără costuri majore (amenajare baie și bucătărie pentru fiecare apartament, contorizare separată, refacerea instalațiilor contorizate etc).
Având în vedere că împotriva pârâtului P. C. a fost declanșată procedura executării silite de către BC I. S. R. SA, că bunul nu este partajabil în natură, fiind necesar a se atribui imobilul integral unuia dintre soți, cu obligația plății unei sulte către celălalt soț, reclamanta a solicitat ca partajarea bunului să se facă prin atribuirea imobilului pârâtului P. C., cu stabilirea în sarcina acestuia a obligației achitării către pârâta C. C. C. (fostă P. ) a unei sulte aferente cotei părți care va reveni acesteia.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la data de 05 aprilie 2012, pârâtul
P. C. a solicitat, în principal, suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului de faliment al SC REVERS COM SRL în care nu s-a stabilit creanța
(și dacă există creanță) societății față de Banca Comercială I. S. R. SA.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii făcute de către bancă, datorită faptului că prin acceptarea precizării de acțiune depusă în dosar pârâtul ar fi pus în ar fi pus în postura de a fi prejudiciat de o valoare dublă față de dreptul de proprietate pe care-l are asupra imobilului situat pe str. Iza nr. 14 din B. M.
.
În motivare, pârâtul a arătat că reclamanta I. S. R. SA nu și-a dovedit niciodată creanța în decursul celor 10 ani de procese avute cu pârâtul, ba mai mult expertiza judiciară în cauză făcută de experți bancari în anul 2005 arată o creanță de 150.000 lei (față de cea indicată de către bancă de 1.100.000 lei) și o datorie a băncii față de pârât, prin retrageri ilegale de bani de către bancă din contul societății de 45.000 lei.
Banca a executat un imobil situat în B. M. și a făcut popriri pe conturile pârâtului, obținând cumulat sume peste creanța indicată ca creanță garantată de către experții judiciari. A arătat pârâtul că nu a existat și nu există nici o creanță certă, lichidă și exigibilă. În baza învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin, reclamanta încearcă să execute un imobil înainte ca dosarul în care se stabilește existența creanței (dosar de faliment existent la Tribunalul Maramureș) să stabilească existența sau câtimea creanței și pentru acoperi numeroasele nereguli existente în acest litigiu.
Banca dorește executarea întregului imobil, deși are drept (ipotetic) la numai partea sa, adică maxim ½ părți și trecerea în datoria lui a achitării contravalorii obținute prin partaj de fosta lui soție.
În cazul în care nu se va dispune suspendarea cauzei, solicită a se dispune: partajarea valorică a imobilului prin atribuirea de părți egale foștilor soți; scoaterea imobilului la licitație publică, iar din suma obținută achitarea sultei către fosta soție și restul (cel mult 50%) să fie achitat către bancă.
Apoi, din înscrisurile depuse la dosar prima instanță a reținut că prin contractul de linie de credit nr. 82 din 22 februarie 2000 reclamanta a acordat societății "Revers Com"; SRL un credit în valoare de 3.000.000.000 lei (ROL), credit a cărui rambursare a fost garantată și prin emiterea unui bilet la ordin stipulat la vedere, fără protest, pentru suma de 11.000.000.000 lei, bilet la ordin avalizat de pârâtul P. C. (f. 27- 49). În baza biletului la ordin, titlu executoriu, a fost pornită executarea silită împotriva pârâtului P. C. .
Imobilele a căror partajare se solicită prin cererea de chemare în judecată - imobil teren în suprafață de 364 mp și imobil casă de locuit și curte în suprafață de 100 mp - sunt înscrise în CF 11632 B. M. nr top 4267/15 și 4267/16 în proprietatea devălmașă a pârâților P. C. și C. C. C. (f. 22- 25).
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art 30 alin 1 și 3 cod familiei). Cota de contribuție prezumată a soților la dobândirea bunurilor comune este de ½ parte fiecare, iar această cotă privește toate bunurile dobândite de soți pe durata căsătoriei și nu fiecare bun ce face parte din masa bunurilor de împărțit. Soții pot dovedi că pe
parcursul căsătoriei au avut o cotă de participare diferită la dobândirea bunurilor comune.
Prima instanță a constatat că în cauză nu s-a contestat cota de participare egală a pârâților la dobândirea bunurilor imobile supuse partajului și, ca urmare, a stabilit că pârâții au dobândit imobilul casă în suprafață de 100 mp (nr top 4267/16) și teren în suprafață de 364 mp (nr top 4267/15 situate în
M., str. Iza nr. 14 înscrise în CF 11632 B. M., în cotă de 1/2 parte fiecare.
A reținut judecătoria că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea de circulație a bunurilor imobile supuse partajului este de 1. EURO. În raportul de expertiză refăcut în februarie 2012 expertul a concluzionat că prețul de circulație al imobilului se poate situat în intervalul valorilor stabilite prin cele două metode de evaluare aplicate: abordarea prin costuri-130.200 EURO și abordarea prin metoda capitalizării veniturilor 106.600 EURO, media celor două valori fiind de 1. EURO (f. 213- 227).
Potrivit raportului, imobilul nu este comod partajabil în natură, motiv pentru care prima instanță a dispus partajarea prin atribuirea imobilului în lotul pârâtului P. C. (pârâtul locuiește în imobil, pârâta C. C. a solicitat atribuirea bunului în lotul pârâtului P. și obligarea acestuia la sultă) conform art 33 cod familiei, art 673 ind 5 și art 673 ind 9 cod procedură civilă. Pârâtul P. C. a fost obligat la plata sultei către pârâta C. C. în sumă de 59.200 EURO(jumătate din valoarea imobilelor supuse partajului).
Împotriva aceste sentințe a declarat apel pârâtul P. C.
solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, în principal, anularea sentinței civile nr. 4741/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare și, constatând că instanța nu a intrat în cercetarea fondului cererii deduse judecății prin prisma dispozițiilor legale incidente, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, stabilind în sarcina instanței de fond obligațiile ce urmează a fi respectate derivând din dezlegarea dată asupra problemei de drept deduse judecății în apel.
Cu titlu subsidiar, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, apelantul a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul schimbării modalității de sistare a devălmășiei privitoare la "imobilele casă și curte în suprafață de 100 m.p. și teren în suprafață de 364 m.p. situate în B. M.
, strada Iza nr.14 înscrise în CF nr.11632 B. M., nr.top.4267/15 și 4267/16", dispusă prin hotărârea fondului în sensul "atribuirii lor la apelant cu obligarea acestuia la plata unei sulte " și în modalitatea vânzării imobilelor prin învoiala părților sau mijlocirea unui executor, potrivit dispozițiilor art.673 și art.673 C.proc.civilă.
În motivarea apelului apelantul a învederat că nu a înțeles a apela și a supune efectului devolutiv al apelului dispozițiile din sentința fondului vizând admiterea acțiunii de partaj formulată de creditor și prin urmare a constatării calității de bunuri comune a imobilelor sus menționate ori a cotei de contribuție a pârâților la dobândirea acestora și cu atât mai puțin a valorii de partaj reținute de prima instanță, însă apreciază ca nelegală și lipsită de temei dispoziția instanței de sistare a codevălmășiei matrimoniale dintre apelant și
intimata C. C. C. în modalitatea dispusă - respectiv prin atribuirea imobilelor în favoarea apelantului-pârât P. C., cu obligarea acestuia la plata unei sulte pârâtei C. C. C. .
În opinia apelantului, soluționând de această manieră cererea de partaj, instanța a nesocotit dispozițiile legale imperative reglementate de art.673 ind.11 C.proc.civ., vizând alegerea modalității efectivă de partajare a unui bun ce nu este comod partajabil în natură. Prima instanță a reținut că imobilul nu este comod partajabil în natură și este cert faptul că cei doi proprietari codevălmași ai imobilelor nu au ajuns la o învoială vizând modalitatea de partajare a bunului, din conținutul dosarului de fond rezultând exclusiv că părțile au consimțit cu privire le bunurile supuse împărțelii, calitatea lor de coproprietari și cota parte ce le revine fiecăruia din aceste bunuri, aspecte care nu au fost și nu sunt nici în prezent contestate.
Deși în considerente, instanța invocă prev. art. 673 ind. 9 C.proc.civ., potrivit cu care "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților apreciem că aceste prevederi legale au fost în mod greșit aplicate de instanță, din perspectiva faptului că înaintea instanței de fond niciunul din coproprietari nu a solicitat atribuirea bunului.
Instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale invocate în considerente reținând că atribuirea bunului în favoarea apelantului-pârât P.
se poate realiza urmare CERERII pârâtei-intimate C. C. C. de atribuire în lotul ALTUI coproprietar a bunului supus împărțelii, însă câtă vreme art.673 ind.9 C.proc.civ. presupune existența unui acord al părților în sensul atribuirii bunului hotărârea este nelegală în condițiile în care înaintea instanței de fond niciun moment apelantul-pârât nu a formulat vreo solicitare de a i se atribui bunul în natură.
Nici cererea pârâtei intimate C. C. C. de a i se atribui bunul pârâtului P. C. nu putea fi fructificată de instanță prin adoptarea unei soluții de maniera celei dispuse, cât timp dispozițiile legale suscitate admit posibilitatea atribuirii legale a bunului în favoarea unuia dintre coproprietari DOAR în condițiile solicitării DE CĂTRE ACESTA a atribuirii bunului SIEȘI, deci a atribuirii bunului în lotul său ori, după caz, în condițiile existenței unui acord al părților (care implica cu necesitate și o atare atitudine procesuală din parte apelantului în sensul de a-i fi atribuit bunul).
Ori, pârâtul-apelant P. C. nu a cerut niciun moment să îi fie atribuit bunul, condiții în care atât solicitarea reclamantei, cât și a copârâtei de a i se atribui bunul apelantului P. C. era lipsită de orice efecte juridice, în absența unei dispoziții legale care să poată fi invocată de instanță.
Prin urmare, în condițiile în care niciuna din părți nu a formulat o solicitare de a fi atribuit bunul în lotul său, deveneau incidente prev. art. 673 ind. 11 C.proc.civilă, instanța fiind obligată a dispune vânzarea bunului.
Apelantul a menționat că argumentele sale sunt probate prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei după cum urmează:
fila 4, acțiunea introductivă, prin care reclamanta nu indică modalitatea de partajare a bunului,
fila 85 - întâmpinarea pârâtei C. C. C. - care nu indică modalitatea de partajare solicitată,
fila 155 - încheierea de ședință din_ când, deși prezent în instanță, nu se ia poziția procesuală a apelantului P. C. și nu reține ca acesta să fi solicitat atribuirea bunului, apelantul arătând doar nu locuiește Ia adresa din cartea de identitate și nici la adresa din acțiune fiind plecat (GREȘIT reținându- se însă în considerente că pârâtul apelant locuiește în imobil), aspect confirmat la momentul efectuării expertizei când expertul evaluator nu confirmă domiciliul ori reședința apelantului la adresa imobilului partajat,
fila 192, precizarea de acțiune a reclamantei din data de_, când aceasta nu solicită atribuirea imobilului, ci solicită a-i fi atribuit pârâtului P.
C. ,
fila 229 - precizarea de acțiune, unde reclamanta solicită din nou atribuirea imobilului către apelantul P. C. ,
fila 236 - singurul înscris care consemnează poziția procesuală a apelantului -intitulată greșit "precizare la acțiune" - prin care acesta solicită suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului de faliment al S.C. Revers Corn și unde în mod expres acesta solicită partajarea în părți egale (recunoscând astfel cotele de contribuție egale invocate de reclamant prin acțiune) și mai cu seamă solicită ca modalitatea de partaj să fie cea a "scoaterii la licitație publică a bunului";
fila 242 - notele de ședință depuse de reclamant în care apreciază incidente art.673 ind. 10 și 673 ind.11 cu soluția subsidiară cerută de "vânzare prin executor a bunului".
Apelantul a învederat că în condițiile în care nu a existat acordul de voință al apelantului, instanța nu putea dispune în mod legal asupra acestei modalități de partaj și a apreciat că nesocotirea dispozițiilor legale invocate echivalează cu o necercetare a fondului cererii deduse judecății de către aceasta, stabilirea modalității de partajare a bunului constituind unul din condițiile de bază ale oricărei soluții legale pronunțate asupra unei cereri de partaj, soluția NELEGALĂ regăsită în dispozitiv relevând cu prisosință necercetarea fondului cererii de către instanță.
Apelantul a mai arătat că și dacă, ad absurdum, nu ar putea fi primită soluția cerută cu titlu principal, sentința apelată s-ar impune cu necesitate a fi schimbată, în sensul dispunerii vânzării bunului în condițiile art.673 indice 11 C.proc.civilă, vânzarea urmând a fi realizată de către executorul judecătoresc, conform dispozițiilor legale.
Partajarea imobilului în modalitatea reținută prin sentință realizează o dublă prejudiciere a apelantului cât timp, astfel după cum rezultă din dosar, este incontestabil acesta are un anumit debit față de reclamantă, net superior valorii bunului inclus la partaj, or în condițiile atribuirii în favoarea sa a imobilelor în natură, reclamanta intimată are deschisă posibilitatea executării silite a întregului bun - în cotă de 1/1 - iar apelantul, deși pierde prin executarea silită subsecventă atât cota sa de 1/2 din bun, ci și cota de 1/2 primită în natură prin partaj, este obligat prin sentința apelată a mai achita o sultă în cuantum de 1/2 din valoarea imobilelor (suma de 59.200 Euro).
Prin modalitatea de partajare a bunului solicitată de reclamantă și dispusă de instanță prin hotărârea fondul se realizează o dublă prejudiciere a apelantului pe de-o parte, prin posibilitatea deschisă reclamantei de a executa silit întregul bun asupra căruia apelantul are doar o cotă de 1/2 (și prin urmare încasarea de către aceasta a unei creanțe superioare de 1/2 ce revine din acest bun apelantului), dar, în egală măsură, dispoziția instanței îl obligă pe apelant ca, independent de vânzarea bunului și încasarea întregului preț de către reclamantă, să fie obligat la plata unei sulte de 1/2 din valoarea imobil în favoarea copârâtei, o atare dispoziție fiind în mod vădit lipsită de logică juridică, conducând la o soluție de obligare a coproprietarului debitor la suportarea unui debit mai mare decât cota de proprietate ce se constată că îi revine din bun, contrar voinței sale.
Apelantul a mai susținut că obligarea sa la plata unei sume exprimate în valută nu este nicidecum justificată legal, evaluarea bunului prin raportare la valute convertibile neputând conduce la reținerea legală a unei obligații de plată a sultei exprimată în aceeași valută.
Apelul este nefondat.
Ipoteza necercetării fondului de către prima instanță invocată de apelant nu este incidentă în speță, T. constatând că judecătoria a administrat probațiunea solicitată de părți, a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra fondului si a motivat în fapt și în drept soluția dată fiecărui capăt din cererea cu judecata căreia a fost investită, argumentând inclusiv alegerea modalității de partajare a bunurilor supuse împărțelii.
Ca atare, nefiind aplicabile prevederile art.297 alin.1 Cod Proc.Civ., cererea apelantului P. C. de desființare a sentinței si trimitere a cauzei spre rejudecare este neîntemeiată.
În ce privește nelegalitatea și netemeinicia atribuirii imobilelor casă- în suprafață de 100 m.p. și teren- în suprafață de 364 m.p. situate în B. M., strada Iza nr.14 înscrise în CF nr.11632 B. M., nr.top.4267/15 și 4267/16 în valoare de 118.400 EURO apelantului copărtaș P. C., în lipsa unei cereri exprese a acestuia de a-i fi atribuit bunul, T. a reținut următoarele:
În speță, acțiunea de partajare a imobilelor mai sus menționate, bunuri comune ale foștilor soți P. C. și C. C. C., a fost inițiată de creditoarea personală a apelantului, Banca Comercială I. S. R. SA.
Potrivit art. 493 al. 1 Cod procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.
Acest text de lege nu reprezintă altceva decât un caz concret de reglementare a acțiunii oblice(denumită în doctrină și indirectă sau subrogatorie), acea acțiune în justiție pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept ce aparține debitorului său.
T. apreciază că, exercitând acțiunea de partaj în locul debitorului său copărtaș P. C., creditoarea reclamantă putea opta, în numele acestuia, pentru o anumită modalitate de partajare, inclusiv pentru atribuirea bunurilor
către debitorul ei, în condițiile în care împărțeala în natură a acestora nu este posibilă.
Prin precizarea de acțiune a reclamantei din data de_ (fila 229) creditoarea reclamantă Banca Comercială I. S. R. SA a solicitat atribuirea imobilelor casă și curte, situate în B. M., strada Iza nr.14 înscrise în CF nr.11632 B. M., nr.top.4267/15 și 4267/16 către debitorul apelant P.
C., iar intimata C. C. C. nu și-a manifestat voința de a-i fi atribuite ei bunurile, ci, dimpotrivă, în ședința publică din data de_, și-a exprimat acordul în sensul atribuirii bunurilor de împărțit apelantului.
Ca atare, în mod corect a aplicat prima instanță prevederile art. 673^10 Cod procedură civile, reținând că a existat o cerere de atribuire a bunurilor către apelant, cât timp exercitarea acestui drept nu implica o apreciere subiectivă din partea titularului, iar creditoarea l-a exercitat, pe cale oblică, în numele debitorului coproprietar.
Nu poate fi reținută susținerea apelantului potrivit căreia prin partajarea imobilului în modalitatea stabilită prin sentință este prejudiciat, căci dobândește în proprietate exclusivă bunurile imobile în valoare de 118.400 EURO, iar sulta în sumă de 59.200 Euro la plata căreia a fost obligat în favoarea intimatei C. C. C., nu reprezintă altceva decât contravaloarea cotei ei de proprietate.
Împrejurarea că prin atribuirea bunului către apelantul debitor reclamanta creditoare are deschisă posibilitatea executării silite a întregului bun nu poate fi considerată prejudiciabilă, căci potrivit art. 1718 cod civil oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare, apelantul răspunzând față de reclamantă pentru îndeplinirea obligației sale de plată cu întregul patrimoniu.
Sigur că prin vânzarea imobilelor supuse partajului creditoarea reclamantă ar putea urmări doar ½ din suma rezultată din vânzare și împărțită de instanță potrivit prevederilor art. 673^14 al. 2 Cod procedură civilă, însă apelantul tot nu ar fi absolvit de achitarea întregului debit de 1.066.134,98 lei datorat reclamantei Banca Comercială I. S. R. SA.
T. apreciază ca fiind corectă obligarea apelantului pârât la plata unei sume exprimate în valută cu titlu de sultă, câtă vreme EURO este moneda în care sunt exprimate valorile de circulație ale imobilelor, cât si c/val. folosinței acestora pe piața imobiliară, valori la care s-a raportat expertul tehnic judiciar care a efectuat în cauză expertiza de evaluare a imobilelor, raportul de expertiză depus la dosar în 16 februarie 2012 fiind însușit de părți fără obiecțiuni.
Trebuie remarcat în acest sens faptul că valoarea în lei a fost menționată de expert prin raportarea valorii imobilelor stabilite în EURO la cursul acestei monede, de 4,3425 lei/EURO, de la data întocmirii raportului de expertiză:_ (f. 217-219, 219-223).
Dată fiind fluctuația monedei naționale în raport de moneda europeană, stabilirea valorii imobilelor în Euro, acceptată de toate părțile în proces, dar a unei sulte în lei, așa cum pretinde apelantul, ar putea conduce la plata unei
sulte ce nu s-ar mai raporta la valoarea de circulație stabilită (în euro), la data ieșirii din indiviziune asupra imobilului.
Față de aceste considerente, T. apreciază că apelul declarat de pârâtul P. C. împotriva sentinței civile nr. 4741 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare este neîntemeiat și,în consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul
declarat de apelantul P. C. domiciliat în B. M., str. Iza nr. 14 și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat F. F., B.
M., str. N. I. nr. 6/47 împotriva sentinței civile nr. 4741/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
S. | -T. A. | G. | B. | Roman M. |
Red.. t.red.G.B | ||
5 ex. _ | ||
J. ecător la fond: A. | R. | A. |
Com. 3 ex. |
| ← Decizia civilă nr. 1048/2013. Partaj bunuri comune soţi.... | Decizia civilă nr. 527/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
