Sentința civilă nr. 44/2013. Ordonanţă preşedinţiala. Minori şi familie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 44/2013
Ședința publică din data de 4 iulie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: S. I., judecător GREFIER: C. S.
P. de pe lângă T. B. -N. reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA - prim procuror adjunct
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta D. G. de A. S. și P. C. B. -N., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă reclamanta. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
T., verificând competența, constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, raportat la art. 95 pct. 4 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 124 alin. 1 din Legea 272/2004.
S-a solicitat judecarea cererii fără citarea părților.
T. dispune soluționarea cauzei fără citarea părților, raportat la prevederile art. 998 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța pune în discuție cererea de probațiune formulată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de probațiune având în vedere caracterul de urgență al procesului și anume că s-a solicitat din punct de vedere civil, pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească plasamentul în regim de urgență a unui minor.
T., în urma deliberării, respinge probele solicitate prin acțiune ca nefiind utile soluționării prezentei cereri de ordonanță președințială.
Reprezentantul parchetului nu formulează cereri prealabile, apreciind dosarul în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile de urgență ce caracterizează ordonanța președințială și nici cele prevăzute de art. 94 alin. 3 din Legea nr. 272/2004.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta D. G. de A. S. și P. C. B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. F., a solicitat să se stabilească plasamentul în regim de urgență pentru copilul C. S., născut la data de 18 aprilie 2013 în localitatea I. M. jud. B. -N., fiul pârâtei, neavând stabilită filiația față de tată, la asistent maternal profesionist Cseh Tamas și să se dispună cu privire la exercitarea drepturilor părintești față de copilul în cauză.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
În data de_ autoritatea tutelară de la domiciliul copilului au informat reclamanta despre situația copilului în cauză, arătând că în urma consultului medical de specialitate, medicul de familie nu i-a administrat vaccinarea obligatorie corespunzătoare vârstei, motivând că mama nu este capabilă, din cauza bolii de care suferă, să supravegheze copilul și să-i administreze tratamentul prescris în eventualitatea apariției unor reacții adverse după vaccin.
În ceea ce privește starea actuală a copilului s-a susținut că în data de_ reclamanta a fost sesizată de primăria I. M. cu privire la situația pârâtei. Potrivit adresei primite, mama este diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, prezintă probleme de comportament și nu are capacitatea de a se ocupa de creșterea și educarea copilului nou-născut. În aceste condiții, după externarea din spital, s-a efectuat o vizită la domiciliu, ocazie cu care s-a constatat că băiatul era bine îngrijit, avea hăinuțele curate și nu prezenta semne de neglijare. Copilul era alimentat natural și prezenta o dezvoltare normală. Discuțiile cu mama s-au desfășurat cu o oarecare dificultate, aceasta nefiind tot timpul coerentă și obișnuind să răspundă ambiguu la întrebările legate de tatăl copilului și la relației ei cu familia.
Având în vedere starea de sănătate a mamei și starea de dificultate în care se afla atât mama cât și copilul, i s-a propus acesteia luarea temporară a unei măsuri de protecție pentru copil ori identificarea unei soluții similare în familia extinsă, însă aceasta a refuzat.
Ulterior s-a încercat să se ia legătura cu familia extinsă pentru a le solicita opinia în privința cazului. Cu această ocazie mătușa maternă a copilului a transmis că mama este extrem de atașată de copil și îl îngrijește corespunzător. Mătușa maternă a copilului susține că în momentul de față pârâta se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului ei, iar în cazul instituirii unei măsuri de protecție pentru copil consideră că starea de sănătate a mamei s-ar putea înrăutăți. Din acest motiv, dar și pentru securitatea propriei familii, nu aprobă varianta plasării copilului în familia ei și nici într-o familie substitutivă.
Cu privire la comportamentul mamei s-a arătat că aceasta a avut un comportament normal, însă din cauza consumului excesiv de alcool s-a îmbolnăvit în urmă cu câțiva ani, iar situația s-a degradat continuu. Nașterea copilului a fost singurul eveniment care a condus la îmbunătățirea stării de sănătate psihică a mamei. Autoritățile locale au comunicat că pârâta obișnuia să consume alcool, pleca de acasă în toiul nopții fără vreo direcție fixă, se manifesta irațional și violent cu membrii familie, are comportamente bizare.
Reclamanta a admis că există o puternică relație de atașament între mamă și copil, iar la data vizitei asistenților sociali băiețelul era curat, hrănit, prezenta o dezvoltare caracteristică vârstei, avea un aspect îngrijit. Însă din cauza stării de
sănătate, mama are nevoie la rândul ei de supraveghere și ghidaj în satisfacerea propriilor nevoi și reprezintă pe termen lung un potențial risc pentru îngrijirea copilului său aflat la o vârstă atât de fragedă. Pe de altă parte, locuința se află într-o zonă izolată ceea ce îngreunează accesul oricăror servicii de urgență în caz de nevoie. O altă dificultate o constă în lipsa de implicare și responsabilitate a familie extinse în procesul de creștere și îngrijire a copilului în condițiile în care mama suferă de mai mulți ani de o boală psihică.
Comportamentul lipsit de predictibilitate al mamei, pierderile de memorie și a contactului cu realitatea sugerează incapacitatea acesteia de a evalua riscurile la care poate fi expus copilul.
În drept s-au invocat prevederile art. 996, 997, 998 Cod procedură civilă, art.
94 alin.3 și 4 din Legea 272/2004.
Cauza s-a judecat, conform solicitării reclamantei și în baza art. 998 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fără citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma stării de fapt invocate de către reclamantă
și a actelor atașate, tribunalul constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Art. 996 din Noul Cod de procedură civilă, prevede posibilitatea instanței ca în cazuri grabnice, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, instanța să ia măsuri vremelnice pentru a înlătura o situație păgubitoare și care nu s-ar putea repara în alt mod.
Se poate lesne observa că și în noua reglementare s-au menținut condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale referitoare la urgența cererii, neprejudecarea fondului și existența unui prejudiciu sau a unei stării de pericol iminent care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
Acest text se coroborează cu prevederile art. 94 din Legea 272/2004, invocat de asemenea de reclamantă, care prevede posibilitatea luării măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență pe calea ordonanței președințiale, atunci când persoanele care au în îngrijire un copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanții direcției generale de asistență socială si protecția copilului, iar aceștia stabilesc că există motive temeinice care sa susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului și neglijării, direcția generală de asistență socială si protecția copilului sesizează instanța judecătorească, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului in regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidențial.
Prin urmare, măsura plasamentului în regim de urgență se poate dispune pe calea ordonanței președințiale atunci când persoanele care au în îngrijire un copil refuză să permită autorităților să efectueze verificări și aceștia stabilesc că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, datorită abuzului și neglijării.
Cele două condiții sunt cumulative, și reprezintă o traducere în materia măsurilor speciale de protecție a condiției urgenței, prevăzută de dreptul comun.
În cauza de față, nu sunt îndeplinite nici condiția urgenței, cu cele două componente a refuzului părintelui de a permite efectuarea verificărilor și a stării de pericol iminent pentru copil datorată abuzului sau neglijării, și nici condiția neprejudecării fondului.
Astfel, pârâta a permis efectuarea verificărilor atât de către direcția reclamantă ( așa cum s-a consemnat în raportul de vizită depus în copie la fila 11) cât și de către autoritățile locale ( ancheta socială depusă la fila 12), a fost consiliată cu privire la nevoile copilului, a dat declarația depusă în copie la fila 10. Refuzul mamei de a consimți la o măsură de natura celei propusă de asistenții sociali nu poate fi apreciat un refuz în sensul prevederilor sus citate, legiuitorul având în vedere pentru procedura ordonanței situația refuzului absolut de verificare a stării copilului și a condițiilor în care acesta locuiește.
În privința stării iminente de pericol pentru copil din cauza abuzului și neglijării, tribunalul reține că nici măcar reclamanta nu a învederat în ce constă acest pericol iminent. Dimpotrivă, reclamanta a luat la cunoștință de situația prezentată prin cererea de chemare în judecată la data de 19 aprilie 2004, asistenții sociali au efectuat vizita la domiciliu în data de 30 aprilie 2013, ancheta socială efectuată de autoritățile locale s-a întocmit la 22 mai 2013, și totuși instanța de judecată a fost sesizată abia la data de 2 iulie 2013, ceea ce denotă că și în aprecierea reprezentanților săi situația minorului nu era una care să determine o intervenție imediată.
Faptul că în data de 28 iunie 2013 reprezentanții autorității tutelare au încunoștințat reclamanta că minorului nu i s-a administrat un vaccin obligatoriu pentru că medicului "îi este frică să-i administreze vaccinul la două luni din cauză că mama nu este aptă să-i administreze medicamentele în cazul în care apar reacții în urma vaccinului"; (f.5) nu reprezintă un pericol iminent ce nu poate fi înlăturat decât prin luarea copilului în regim de urgență și fără citarea părților din familie, în condițiile în care în aceeași adresă se precizează că minorul este sănătos, că a luat în greutate, iar cu ocazia verificărilor efectuate de către asistenții sociali s-a constatat aceeași dezvoltare normală a minorului, faptul că este curat și bine îngrijit (f.24), iar trimiterile la comportamentul mamei vizează situația anterioară nașterii copilului.
Mai mult decât atât, verificarea situației de dificultate ar presupune prejudecarea fondului, fiind necesar a se statua asupra capacității sau incapacității pârâtei de a-și crește și îngriji copilul, în condițiile în care nu s-au constatat că aceasta l-ar fi neglijat sau abuzat pe acesta, dezlegări ce trec cu mult de limita aparenței.
Nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 94 alin.3 din Legea 274/2004 și nici cele prevăzute de art.996 din codul de procedură civilă ( aplicabil în cauză conform art. 129 din legea specială), tribunalul urmează să respingă cererea, rămânând la latitudinea reclamantei promovarea unei acțiuni de fond în care să se verifice împrejurările reclamate cu privire la situația copilului C. S., în condițiile dreptului comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge cererea formulată de D. G. DE A. S. ȘI P. C.
B. - N.,
cu sediul în B., str. S. nr. 1-3, jud. B. -N., Cod fiscal nr. 8883551 în contradictoriu cu pârâta C. F.,
domiciliată în com. I. M. str. F.
D. nr. 705, jud. B. -N., CNP 2. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la T. B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art. 471 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. C. S.
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
| ← Decizia civilă nr. 101/2013. Ordonanţă preşedinţiala.... | Încheierea civilă nr. 8/2013. Partaj bunuri comune soţi.... → |
|---|
