ICCJ. Decizia nr. 1590/2004. Civil. Lg. 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 1590/2004

Dosar nr. 4336/2003

Şedinţa publică din 27 februarie 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiune, reclamantul M.A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Gheorghieni, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 616 mp, înscris în C.F. nr. 5737 Gheorgheni, nr. top. 10177/2, nr. 10178/2 şi nr. 10179, sau acordarea de despăgubiri civile, susţinând că imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1976 şi că, înaintând notificarea în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea imobilului.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S. Bucureşti, arătând că terenul revendicat s-a vândut de către aceasta, cumpărătorului S.C. F.B. kft prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. Bu/52 din 15 ianuarie 2001, situaţie în care, potrivit art. 29 pct. 1 şi 2, art. 30 din Legea nr. 137/2002 A.P.A.P.S. asigură repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor în executarea unor hotărâri judecătoreşti care obligă la restituirea în natură către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 11 februarie 2003, Tribunalul Harghita, a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 9 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâtă, a constatat că imobilul, care în prezent se află în incinta pârâtei S.C. B. S.A. Gheorgheni, a fost preluat de stat cu titlu, fiind expropriat prin Decretul nr. 158 din 7 iunie 1977, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 24 alin. (1), raportat la art. 12 din Legea nr. 10/2001 a obligat deţinătorul imobilului, pârâta S.C. B. S.A. Gheorgheni, să facă reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, a respins cererea de restituire în natură a terenului revendicat, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. B. S.A. împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 47 din 13 mai 2003, a admis apelul declarat de pârâtă şi în consecinţă: a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis cererea de chemare în garanţie formulată împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti, cu obligarea acesteia de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, a eliminat din dispozitivul hotărârii atacate, obligarea apelantei de a face reclamantului ofertă de restituire prin echivalent, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Imobilul în litigiu este evidenţiat în patrimoniul societăţii comerciale pârâte, care a fost privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, situaţie în care, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituţiei care a efectuat privatizarea şi care asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare acţiuni, repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Aceasta întrucât, fapt stabilit şi prin expertiza tehnică efectuată în cauză, terenul în litigiu, care se află în incinta S.C. B. S.A. Gheorgheni, în baza unui contract de vânzare-cumpărare acţiuni, s-a vândut de către A.P.A.P.S. Bucureşti în favoarea S.C. F.B. kft Budapesta, care a achitat integral preţul de cumpărare.

Motivarea primei instanţe, în sensul că, cererea de chemare în garanţie trebuie respinsă în baza Legii nr. 137/2002, ce se referă la repararea prejudiciilor cauzate cumpărătorilor, prin executarea unor hotărâri care obligă la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat, nu are temei legal, pentru că o atare hotărâre definitivă nu există, iar pârâta nu a fost parte contractantă în actul de înstrăinare acţiuni, iar aplicarea Legii nr. 10/2001 vizează natura, întinderea şi persoana juridică ce acordă măsuri reparatorii foştilor proprietari.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.P.A.P.S., susţinând că:

Acţiunea este inadmisibilă, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată instituţiei implicate în privatizare, A.P.A.P.S., împreună cu toate actele necesare, prevăzute de lege.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora instituţia recurentă nu este abilitată să restituie în natură imobile şi nici să acorde despăgubiri civile, ci doar măsuri reparatorii prin echivalent constând în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, această hotărâre a fost pronunţată şi cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 137/2002, care se aplică cumpărătorilor din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni şi nu societăţilor privatizate, în speţă S.C. B. S.A. şi care prevăd o procedură prealabilă ce constă în încercarea de conciliere cu instituţia publică implicată, condiţionată de existenţa unei hotărâri care obligă la restituirea în natură.

Faţă de obiectul acţiunii, instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, acordând ceva ce nu s-a cerut, contestatorul optând pentru restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri civile, nu pentru măsuri reparatorii, în echivalent, respectiv acţiuni.

Recursul nu este întemeiat.

Recurenta a fost introdusă în proces în calitate de chemată în garanţie, la cererea pârâtei, în temeiul prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în despăgubiri.

Cererea formulată astfel, apare deci ca fiind admisibilă, pârâta, ca deţinătoare a bunurilor pentru care reclamanţilor li se cuvin despăgubiri în echivalent, cum s-a constatat irevocabil de instanţa de fond, solicitând, firesc, chemarea în garanţie a recurentei, ca instituţie a statului implicată în privatizare.

Nici celelalte motive de recurs nu sunt întemeiate.

Contrar celor susţinute de recurentă, în cauză, în virtutea constatărilor primei instanţe, (neatacate cu apel de chemata în garanţie, imobilul a fost preluat cu titlu valabil şi este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale, privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza avută în vedere de legiuitor la editarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, A.P.A.P.S., urmează a face, potrivit legii, ofertă de reparare în echivalent către reclamanţi, invitându-i la negocieri conform art. 27 alin. (2) din lege, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Întrucât scopul primordial al acestui act normativ este repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciilor aduse proprietăţii private prin măsurile adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi celeritatea soluţionării cererilor, nu poate fi primită nici susţinerea privind depunerea notificării însoţită de toate actele corespunzătoare, la recurentă.

Într-adevăr, fiind parte în proces, recurenta a luat la cunoştinţă de toate înscrisurile doveditoare depuse de persoana îndreptăţită, având posibilitatea, ca pe parcursul negocierilor, să ceară toate lămuririle necesare.

Mai departe, este de reţinut, că instanţa de apel a înlăturat legal motivarea adusă de prima instanţă în legătură cu dispoziţiile Legii nr. 137/2002, pentru considerentele deja arătate, după cum, soluţia a fost dată în raport de cadrul procesual fixat prin acţiune, neputând fiinţa, sub acest aspect motivul de casare constând în „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Aşa fiind, pentru cele arătate, conform art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanţie A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 47 A din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1590/2004. Civil. Lg. 10/2001. Recurs