ICCJ. Decizia nr. 5206/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr. 3213 din 4 noiembrie 2002, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâții Tribunalul Covasna, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a solicitat obligarea lor la restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7% din veniturile brute de natură salarială, cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale până la data executării hotărârii.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să restituie 25% din suma pretinsă de reclamantă.
Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 1728 din 20 decembrie 2002 a admis acțiunea reclamantei T.L. și în consecință, a obligat pârâții să plătească acesteia suma de 5.253.614 lei cu titlu de plată nedatorată pe perioada 1 ianuarie 2000- 29 martie 2002, cu dobânda calculată potrivit O.G. nr. 9/2000, de la data reținerii cotei de 7% și până la plata efectiv.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București împotriva C.N.A.S.S. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.
Prin decizia civilă nr. 584/R din 8 mai 2003, Curtea de Apel Brașov, cu opinie majoritară a respins recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București.
Cele două instanțe au reținut în esență că, potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea, intervenită în materie, prin înserarea acestei notițe, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
De asemenea, s-a reținut că acordarea asistenței medicale gratuite nu poate fi condiționată de plata contribuției lunare, întrucât s-ar ajunge în fapt, la o asistență medicală contra cost, eliminându-se astfel caracterul de gratuitate al acestora.
Conform prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 11728 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și a deciziei civile nr. 584/R din 8 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, considerând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei de fond.
Se arată în acest sens, că în conformitate cu dispozițiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteză, iar condițiile în care acestea se acordă au fost atribuite prin H.G. nr. 409/1998 și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărârii, în sensul că acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se susține în recursul în anulare că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul de specialitate auxiliar au dreptul la asistență medicală gratuită, numai dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Astfel se arată, că în baza Legii nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățeni români, cu domiciliul în țară, pentru cetățeni străini și apatrizi care au rezidență în România, cât și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; persoanele exceptate de la plata contribuției sunt nominalizate în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii nu figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
în finalul recursului în anulare se învederează că prin tăcerea legiuitorului, care nu a precizat în categoriile exceptate și pe magistrați se deduce intenția cu aceștia să nu fie scutiți de plată pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare, se precizează că prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în vigoare atunci când au reținut că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Față de toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Recursul în anulare este fondat.
Printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a reține:
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată la 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.
Condițiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului așa cum se precizează în art. 99 alin. (1) din lege.
în acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuități se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998); același lucru este precizat și în Normele comune nr. 318/FB-64-807/e din 26 mai 199 emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.
în consecință, aceste acte normative reglementează fără echivoc că beneficiul gratuităților menționat de art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 operează în condițiile Legii nr. 145/1997, care prevede în art.4 obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români cu domiciliul în țară, iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că "asigurați vor plăti o contribuție lunară pentru asigurări sociale de sănătate".
în art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt criticate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume că beneficiarul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, "să se facă în condițiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției, sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimitere la condițiile Legii nr. 145/1997 și ar fi menționat-o expres, incluzându-se în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Legiuitorul însă nu a dorit acest lucru, pentru că în categoria excepțiilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanțele care au reținut în hotărârile criticate că recursul în anulare că sintagma "în condițiile Legii nr. 145/1997" a fost necesară pentru a atesta existența și suportul între Legea specială nr. 92/1992 și Legea generală nr. 145/1997, au interpretat și au aplicat greșit actele normative mai înainte menționate, încălcând esențial legea, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Distinct de cele menționate anterior, se mai reține că mai înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei, prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins: "magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost constantă, în sensul că gratuitățile să se acorde, cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Astfel fiind, față de considerentele de mai sus și raportat la dispozițiile art. 314 C. proc. civ., recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile criticate și pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5174/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4329/2004. Civil → |
|---|
