ICCJ. Decizia nr. 10700/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1697 din 17 iunie 2002 Tribunalul Teleorman a respins ca inadmisibilă contestația formulată de C.S. împotriva adreselor VP 3/7740 din 19 septembrie 2001 a A.P.A.P.S. și nr. 1096 din 9 mai 2001 a SC S. SA și a obligat pe pârâta SC S. SA să soluționeze notificarea reclamantei și în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001 să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că SC S. SA nu a emis decizia sau dispoziția motivată, ca acte finale de soluționare a notificării, ci simple adrese care, ceea ce nu echivalează cu soluționarea notificării.
Pentru acest considerent tribunalul a obligat SC S. SA să emită decizia sau dispoziția motivată în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001 soluționând astfel notificarea.
Prin decizia nr. 483/A din 27 noiembrie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelurile formulate de SC S. SA și A.P.A.P.S. și anulând sentința, a reținut cauza cu evocarea fondului cu motivarea că tribunalul a încălcat principiul disponibilității, potrivit căruia instanța este ținută de cererea reclamantului, neputându-și depăși limitele.
în speță, instanța de fond a fost sesizată doar cu cererea contestatoarei privind anularea celor două adrese care chiar dacă nu sunt astfel intitulate, îndeplineau condițiile unor dispoziții, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Contestatoarea solicitând restituirea parțială în natură și în parte prin echivalent a imobilului în litigiu, instanța nu se putea legal pronunța în sensul obligării intimatei SC S. SA la emiterea unei decizii motivate, fără a-și depăși limitele investirii și fără a frauda principiul disponibilității.
Evocând fondul, curtea a încuviințat părților probe cu acte, interogatorii, expertiză topo, expertiză tehnică.
Pe baza probelor administrate, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de C.S. și a obligat A.P.A.P.S.-ul să acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii bunurilor solicitate, respectiv moară, terenul aferent, clădirea în care funcționează presa de ulei, utilajele ce formau presa de ulei, darac de lână, în valoare de 32.465 Euro, cu echivalent în lei la data efectuării rapoartelor de expertiză de 1.230.690.000 lei.
Instanța a respins cererea de restituirea în natură a morii și terenului aferent din comuna Beuca, Teleorman, precum și acțiunea formulată de C.S. împotriva SC S. SA
în considerentele deciziei s-a reținut că imobilul proprietatea autorului petiționarei a fost preluat de stat în temeiul Legii nr. 119/1948, deci cu titlu și ca fiind evidențiat în patrimoniul societății S. SA, integral privatizată, astfel că în speță urmează a se face aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
în aceste condiții și întrucât privatizarea nu a fost anulată, contestatoarea este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent de la A.P.A.P.S., căreia în notificarea ce i-a fost transmisă i s-a solicitat restituirea în natură, dar și măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele demolate în care funcționa presa de ulei și pentru utilajele corespunzătoare.
Prin expertiza tehnică necontestată s-a stabilit valoarea morii, a presei de ulei și a daracului de lână, iar prin expertiza topo a fost identificat terenul pe care a fost amplasată moara.
împotriva deciziei civile nr. 495/A din 29 octombrie 2003 A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) a declarat recurs, nemotivat în drept în care susține în esență, că expertizele nu i-au fost comunicate pentru a formula obiecțiuni și că instanța de apel, fără suport probator a reținut că imobilul a fost preluat de stat cu titlu. De asemenea, recurenta arată că și de această dată a fost încălcat principiul disponibilității, deoarece petiționara C.S. a solicitat restituirea în natură a terenului și clădirilor și măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru clădirile demolate, iar instanța era datoare să dea curs acestei cereri, conformă cu regula instituită de Legea nr. 10/2001, aceea a acordării în natură a măsurilor reparatorii.
Recursul este nefondat.
Experții s-au conformat dispozițiunilor art. 208 și art. 209 C. proc. civ. deoarece au efectuat lucrările cu citarea legală a tuturor părților, inclusiv a recurentei și le-a depus cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Recurenta nu a formulat obiecțiuni la primul termen după depunerea lucrărilor conform art. 212 pct. 2 C. proc. civ. și nici în motivarea recursului nu evidențiază eventualele deficiențe ale acestor lucrări de natură a justifica prejudiciul care trebuie să stea la baza oricărei măsuri procedurale de protecție, sancționată în caz de încălcare cu nulitatea relativă, astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
în accepțiunea art. 27 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 incident în cauză, nu se mai face distincția între imobilele preluate cu titlu sau fără titlu evidențiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate alte decât cele prevăzute la art. 20 alin. (1) și (2), astfel că întreaga susținere și argumentare privind preluarea de către stat a imobilului în litigiu, fără titlu, în temeiul Legii nr. 119/1948, la care se referă cel de al doilea motiv de recurs nu-și mai găsește suport egal.
Este de necontestat că SC S. SA este integral privatizată, considerent pentru care petiționara a și adresat notificarea A.P.A.P.S.-ului. în aceste condițiuni, față de conținutul dispozițiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 în temeiul cărora persoanele îndreptățite au dreptul numai la despăgubiri condițiile legii speciale privesc regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, nu se poate spune că instanța de apel a înfrânt principiul disponibilității și și-a depășit limitele investirii, cu atât mai mult cu cât, raportat la finalitatea notificării, măsurile reparatorii, includ ambele forme de reparație, în natură și prin echivalent.
Din această perspectivă criticile formulate de A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) nu sunt întemeiate, motiv pentru care recursul acestuia a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10726/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10704/2005. Civil → |
|---|
