ICCJ. Decizia nr. 2487/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 3 martie 2003 reclamanta O.I.L. a chemat în judecată pe pârâții O.L., T.T.C. și T.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați a-i respecta proprietatea și posesia asupra terenului în suprafață de 400 mp situat în punctul “Lunca Paturilor" localitatea Voineasa și, a-și ridica edificiile de pe teren, sau să fie autorizată a le demola pe cheltuiala pârâților.
La 14 martie 2003, prin cererea precizată ulterior, reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați a sista lucrările de construcții și a plăti contravaloarea lipsei de folosință a terenului începând cu anul 2000.
Prin încheierea din ședința de judecată de la data de 19 mai 2003 Judecătoria Brezoi a dispus conexarea cauzelor.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat, că posedă terenul în suprafață de 400 mp în punctul “Lunca Paturilor" cu titlul de moștenire în baza sentinței civile nr. 536/2001 a Judecătoriei Brezoi prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de la O.S. decedată în anul 1987, pârâtei O.L. revenindu-i suprafața de 400 mp în același punct. Cu ocazia punerii în posesie, arată reclamanta în continuare, s-a constat că terenul este ocupat de pârâții T.T.C. și T.M. care au edificat o construcție cu parter și etaj.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Brezoi prin sentința civilă nr. 1070 pronunțată la data de 11 noiembrie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.L. invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins acțiunea reclamantei O.L. împotriva pârâților O.L., T.T.C. și T.M.
în esență, cu referire la capătul principal de acțiune întemeiat pe art. 480 C. civ., judecătoria a reținut, că sentința de partaj pe care a invocat-o reclamanta că titlu de proprietate, are efect declarativ și nu constitutiv de drepturi, în timp ce pârâții, care posedă terenul din 1980 fără a fi tulburați, dețin actul translativ de proprietate respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 455 din 6 aprilie 2000, la BNP G.D., Brezoi, județul Vâlcea, înscris în C.F. nr. 68 Voineasa în baza încheierii Judecătoriei Brezoi, Biroul de carte funciară, din camera de consiliu de la data de 7 aprilie 200.
Cum, soluționarea acestui capăt de cerere influențează și pe celelalte capete de cerere, respectiv demolarea construcțiilor, sistarea lucrărilor și despăgubiri judecătoria le-a respins în totalitate.
Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, care, prin decizia civilă nr. 663/A din 1 aprilie 2004 a respins, ca nefondat apelul reclamantei.
Aceasta a declarat recurs împotriva deciziei, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și admiterii în parte a acțiunii, pentru suprafața de 260 mp ocupată de pârâți.
A invocat în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. “instanța interpretând greșit actele deduse judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" respectiv “hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
în susținerea motivelor de recurs, confirmând caracterul declarativ și nu constitutiv al hotărârii de partaj, reclamanta a arătat că instanțele au ignorat faptul că actele prezentate de pârâți au fost întocmite pro causa și în frauda dispozițiilor legale, chitanța de vânzare din 11 octombrie 1980 dintre T.T., cumpărător și B.A., G.V. și G.A., vânzători în care s-a precizat suprafața vândută, preluată în hotărârea judecătorească de constatare a vânzării demonstrând conduita frauduloasă a pârâților de a obține pe căi ilicite titlul de proprietate.
A mai arătat reclamanta, că instanța a respins apelul fără a clarifica temeiul juridic ce a condus la această soluție și a tras concluzii greșite privind proveniența terenului de 800 mp supus partajului între părți.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut o corectă situație de fapt, pe baza probelor existente la dosar.
Astfel în considerentele deciziei s-a reținut pe de o parte, că prin sentința civilă nr. 536 din 20 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Brezoi s-a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor defunctei J.E. decedată la 12 martie 1992 și O.S. decedată la 24 noiembrie 1987, reclamanta primind printre alte bunuri și terenul revendicat de 400 mp situat în punctul “Lunca Paturilor", iar pârâta O.L., 400 mp situat în același punct, cele două terenuri învecinându-se pe o latură cu lungimea de 24 mp, iar cu prilejul executării sentinței s-a constatat, că pe terenul atribuit reclamantei pârâții T.T.C. și T.M., începuse construcția unei case. Ulterior, prin expertiza care s-a efectuat în cauză, s-a constatat, că din 400 mp teren atribuit reclamantei, pârâții T.T.C. și T.M. ocupă 260 mp aferent casei, iar 140 mp este ocupat de V.D.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2000 pronunțată de Judecătoria Brezoi, s-a constatat că soții T.T.C. și T.M. sunt proprietarii terenului în suprafață de 3325 mp situat în localitatea Voineasa punctul “Lunca Paturi “, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 455 din 6 aprilie 2000 la BNP G.D., pârâtul T.T.C. a cumpărat de la T.T. și M. 2.859,57 mp teren situat în punctul “Lunca Paturilor" (Paturi) dobândit de vânzători potrivit menționatei sentințe, dreptul de proprietate al pârâtului fiind înscris în C.F. la 7 aprilie 2000.
Din raportul de expertiză, necontestat de reclamantă, potrivit înscrisurilor puse la dispoziția expertului, rezultă că terenul din punctul “Paturi", în litigiu a constituit proprietatea lui J.V. ai cărui moștenitori B.A., G.V. și G.A. au convenit prin înscris sub semnătură privată încheiat la 11 octombrie 1980 să-l vândă numiților T.T. și M. (vânzare constatată prin sentința civilă nr. 2/2000 a Judecătoriei Brezoi) făcând apoi obiectul vânzării către T.T.C..
Este de menționat declarația moștenitorilor defunctei O.S. printre care și reclamanta, cu ocazia dezbaterii succesiunii la notariatul de Stat județean Vâlcea la data de 25 ianuarie 1988, că în patrimoniul autoarei s-a aflat și terenul în suprafață de 800 mp dobândit prin cumpărare în 1969 fără a poseda acte, teren ce a făcut obiectul hotărârii de partaj invocată de reclamantă drept titlu de proprietate. Rezultă deci că hotărârea de partaj a avut ca obiect un teren care nu s-a aflat în proprietatea autoarei reclamantei.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea de la posesorul neproprietar.
Regula înscrisă în art.1169 C. civ. potrivit căreia cel care face o propunere, adică cel care pretinde ceva în fața instanței, trebuie să o dovedească, este aplicabilă și în motivarea dreptului de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare.
în speță, lipsa titlului de proprietate al autoarei a cărei succesiune a fost dezbătură, existența la data hotărârii de partaj a actului autentic de vânzare cumpărare ce constituie titlul de proprietate al pârâtului T.T.C., opozabilitatea acestui titlu dată de înscrierea dreptului în C.F. la 7 aprilie 2000, la care se adaugă și caracterul declarativ al hotărârii de partaj conduc la concluzi că reclamanta nu a dovedit că este proprietara terenului revendicat.
Față de cele ce preced, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii, astfel că a fost respins recursul declarat de reclamanta O.L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2546/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2497/2005. Civil → |
|---|
