ICCJ. Decizia nr. 2532/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 531 din 20 septembrie 2003, Judecătoria Orșova, județul Mehedinți, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu pârâții B.M. și Consiliul Local Municipal Orșova a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta T.L.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul T.V. nu a făcut dovada faptului că pârâta B.M. i-a ocupat suprafața de 134 mp situat pe raza orașului Orșova, județul Mehedinți. Că, de asemenea nu se justifică nici grănițuirea terenului în litigiu, solicitată de reclamant, de vreme ce aceasta l-a împrejmuit cu mai mulți ani în urmă.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 490 din 16 martie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de T.V. și intervenienta T.L. împotriva sentinței civile nr. 531 din 30 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Orșova.
împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul T.V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că pârâta B.M. nu i-a ocupat terenul în suprafață de 134 mp situat în orașul Orșova, județul Mehedinți, de vreme ce din probele existente în dosar rezultă contrariul. Că, în cauză se impunea și grănițuirea proprietăților noastre care sunt vecine.
Recursul nu este încadrat în vreunul din temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., însă din motivele invocate rezultă că este vorba de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Revendicarea este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deține fără drept.
Regula înscrisă în art. 1169 C. civ. este aplicabilă și în materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
în speță, reclamantul a susținut în petitul acțiunii că este titularul dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 534 mp situat în orașul Orșova, județul Mehedinți și că din această suprafață, pârâta B.M. i-a ocupat 134 mp.
Reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâta i-a ocupat suprafața de 134 mp.
Dimpotrivă, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă că proprietățile reclamantului și pârâtei sunt vecine. Reclamantul deține în proprietate un teren în suprafață de 533 mp, iar pârâta deține 36/48 dintr-o suprafață de 2.168 mp. Ambele suprafețe de teren sunt împrejmuite, filele 45-48 din dosarul nr. 492/2003 al Judecătoriei Orșova anexa la dosarul cauzei, declarație martor S.N., fila 36 dosar de fond.
Cum suprafețele de teren deținute de fiecare dintre părți sunt împrejmuite, reclamantul nu a putut să facă dovada necesității grănițuirii proprietarilor lor.
Pentru toate aceste considerente înalta Curte a reținut că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și în consecință a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 490 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Craiova.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2547/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2513/2005. Civil → |
|---|
