ICCJ. Decizia nr. 2664/2005. Civil

Prin notificarea formulată la 11 ianuarie 2002, V.E. și K.A.M. au solicitat Primăriei Municipiului Târgu Jiu, restituirea în natură sau în echivalent bănesc a unui număr de 13 terenuri, fostă proprietate a autorului lor, V.V., situate în intravilanul municipiului Târgu Jiu.

Prin dispoziția nr. 415 din 7 februarie 2003, solicitarea a fost respinsă, cu motivarea că terenurile sunt supuse regimului juridic reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 dosarul fiind înaintat Comisiei locale de fond funciar de pe lângă Consiliul local al Municipiului Târgu Jiu.

Contestația formulată de persoanele îndreptățite împotriva acestei dispoziții a fost admisă de Tribunalul Gorj, secția civilă, care, prin sentința nr. 135 din 14 mai 2003 a anulat dispoziția reținând în esență că întrucât terenurile solicitate în baza Legii nr. 18/1991 nu au fost restituite integral, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, avându-se în vedere caracterul de complinire al acestei lei, în raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, din domeniul imobiliar.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 238 din 26 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtului.

în cauză, a declarat recurs în temeiul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susține în esență că în mod greșit s-a dispus anularea dispoziției atacate întrucât terenurile în legătură cu care s-a formulat notificarea intră sub incidența legilor fondului funciar în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat.

Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii și anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv și care la data intrării în vigoare a legii erau deținute de una din entitățile enumerate în art. 20 al Legii nr. 10/2001, printre acestea și autorități de administrație publice locale, cum este cazul în speță, Primăria municipiului Târgu Jiu.

Din întreaga economie a legii rezultă că raporturile juridice se creează între persoanele îndreptățite, în înțelesul art. 3 din lege, și persoanele juridice deținătoare.

Prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (3) din lege potrivit căreia în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziție motivată a primarilor, nu este de natură a schimba părțile din raportul juridic creat urmare procesului de restituire vizat prin prevederile speciale prevăzute de acest act normativ.

Problema soluționării notificării se raportează, în textele Legii nr. 10/2001, la două aspecte distincte: persoanele juridice competente să soluționeze notificarea.

în speță, Primăria și modalitățile de soluționare a acestei notificări.

în acest sens, art. 20 din lege, plasat în capitolul 3 intitulat "Proceduri de restituire",

în alin. (3), prevede o asemenea modalitate și anume "dispoziția motivată" a primarilor, respectiv primarului general al municipiului București.

Este cert că această dispoziție privind modalitatea de rezolvare a notificării a fost greșit interpretată de instanțe, în sensul că persoana îndreptățită s-ar afla în raport procesual direct cu emitentul actului prin care se soluționează cererea de restituire, o astfel de interpretare fiind în contradicție și cu regulile impuse autorităților administrației publice în materie de atribuții, reparatorii și reprezentare, prin Legea nr. 215/2001.

Ca atare, în speță, calitatea procesuală pasivă aparține Primăriei Municipiului Târgu Jiu și nu primarului.

Așa fiind, hotărârea criticată a fost casată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de control judiciar care, în virtutea caracterului devolutiv al apelului va dispune și efectuarea unei expertize tehnice imobiliare prin care să fie individualizate suprafețele în litigiu, în raport de actele depuse.

în cauză se va clarifica împrejurarea dacă terenurile sunt sau nu ocupate de construcții, situație în care se va aprecia asupra posibilității restituirii în natură sau, după caz, a acordării de măsurii reparatorii prin echivalent.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2664/2005. Civil