ICCJ. Decizia nr. 480/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 190 din 17 mai 2002 Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația formulată de M.U.T., R.A., C.V. și alți 35 de contestatori toți salariați ai Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției pe care i-a obligat să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în procent de 7% din salariul lunar începând cu 1 ianuarie 2000 și până la 30 martie 2001 inclusiv, în funcție de perioada efectiv lucrată.
De asemenea, a dispus ca restituirea acestor sume să se facă reactualizat la data efectuării plății, prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător datei la care au fost încasate pe nedrept.
A respins contestația formulată împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate din oficiu de instanță.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 1472 din 2 iulie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 190 din 17 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a menținut-o în întregime.
Ambele instanțe au reținut în esență că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții la asigurările sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
împotriva hotărârilor judecătorești menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a disp. art. 1,art. 4,art. 6,art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6 alin. (1) din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998 ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
S-a susținut în esență că întrucât reclamanții nu fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă fac dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.
S-a conchis că din interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
în consecință, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel, prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Or, în art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, texte modificate prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, se prevede în ceea ce privește compunerea completului de judecată în materia litigiilor de muncă, că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți care participă la deliberare cu vot consultativ.
La 17 mai 2002 Tribunalul Cluj a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit din doi judecători și fără participarea magistraților asistenți, încălcându-se astfel prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002.
Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților în ședința publică din 5 mai 2004.
întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii.
în ceea ce privește excepția tardivității formulării recursului în anulare aceasta urmează a fi respinsă față de prevederile art. 725 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, în speță O.U.G. nr. 58/2003, prin care au fost abrogate art. 330 și urm. C. proc. civ., rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Astfel, fiind recursul în anulare a fost admis, au fost casate hotărârile atacate și a fost trimisă cauza la Tribunalul Cluj pentru rejudecarea pe fond a pricinii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 436/2005. Civil → |
|---|
