ICCJ. Decizia nr. 10382/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea notificată sub nr. 8 din 10 mai 2001, petentul B.V. a cerut restituirea în natură a unei suprafețe de teren, invocând incidența Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziția nr. 200 din 11 aprilie 2003, Primarul Municipiului Focșani a respins cererea ca nefondată reținând că petentul nu face dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din lege.
Prin cererea înregistrată la 11 iunie 2003, reclamantul B.V. a cerut anularea dispoziției și restituirea în natură a unei suprafețe de 800 mp teren situat în Focșani, județul Vâlcea.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 6 octombrie 1979 a înstrăinat soților M.M. și M.S. construcțiile, împrejurare în care terenul aferent acestora în suprafață de 800 mp, a trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, dobânditorii construcțiilor primindu-l în folosință de la stat pe durata existenței acestora. Reclamantul a susținut că preluarea terenului în această manieră de către stat constituie o preluare abuzivă în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, este îndreptățit ca terenul să îi fie restituit în natură.
Prin sentința civilă nr. 230 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Vâlcea a respins cererea ca neîntemeiată.
în motivarea sentinței s-a reținut că pentru terenul în litigiu s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea proprietarilor construcțiilor edificate pe acesta, în procedura Legii nr. 18/1991.
Reținând și faptul că reclamantul își justifică cererea dedusă judecății doar prin necesitatea instituirii unei servituti de trecere pe acest teren, aspect care nu poate face obiectul analizei în procedura Legii nr. 10/2001, prima instanță a apreciat că se impune respingerea acesteia ca nefondată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând că proprietarul construcțiilor era îndreptățit să primească în procedura Legii nr. 18/1991 doar o suprafață de 200-250 mp teren aferent construcțiilor și nu întreaga suprafață de teren.
Ca atare, reclamantul solicită anularea parțială a Ordinului nr. 28/1994 emis de Prefectul jud. Vrancea proprietarilor construcțiilor pentru o suprafață de 550 mp și restituirea acestui teren în natură în favoarea sa.
Prin decizia civilă nr. 193/'A din 26 noiembrie 2003, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
în motivarea deciziei instanța a reținut că solicitarea de anulare a Ordinului nr. 28/1994 prin care se atestă că proprietari ai terenului în litigiu sunt cumpărătorii construcțiilor este o cerere nouă care, fiind formulată pentru prima oară în apel, nu poate face obiect al analizei în prezenta cauză.
Așa fiind, cum reclamantul nu a formulat critici cu privire la soluția dată în prima instanță și cum în apel nu se pot formula cereri noi, altele decât cele care au făcut obiect al analizei în primă instanță tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.V., susținând că atât la judecata în prima instanță cât și în apel a propus două variante de retrocedare a terenului, anume, fie 800 mp, fie 550 mp teren, terenul fiindu-i necesar pentru a face posibil accesul său la o altă suprafața de 3150 mp teren situată în spatele construcțiilor, loc înfundat, invocând incidența art. 304, pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 5915 din 28 octombrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursul ca fiind tardiv declarat.
Prin decizia civilă nr. 6086 din 21 iunie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de recurent și, constatând că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, a anulat decizia mai sus arătată și a reținut recursul pentru soluționare.
Analizând criticile formulate de reclamant care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
în drept, regimul juridic al terenurilor preluate de stat în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 ca urmare a înstrăinării construcțiilor a fost reglementat prin dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Astfel, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Cât privește întinderea suprafeței de teren aferente construcțiilor reclamantul avea posibilitatea să o conteste, respectiv să ceară anularea Ordinului nr. 28/1994 emis de Prefectul jud. Vrancea, în cadrul procedurilor legale prevăzute de Legea nr. 18/1991, act normativ în baza căruia, de altminteri, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul grădină în suprafață de 3149 mp situat în spatele construcțiilor prin titlul nr. 118352/2002 emis de Comisia județeană Vrancea pentru stabilirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Așa fiind, cum reclamantul nu a contestat și nu a obținut anularea totală sau parțială a titlului de proprietate emis în favoarea proprietarilor construcțiilor pe care Ie-a înstrăinat, solicitarea sa de restituire în natură a acestui teren, total sau parțial, formulată în procedura Legii nr. 10/2001 nu poate fi primită.
Ca atare, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, având în vedere și limitele investirii de către reclamant prin cererea dedusă judecății, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere și faptul că stabilirea servituțiilor, inclusiv a celei de trecere, astfel cum își argumentează reclamantul pretențiile, excede domeniului de reglementare al Legii nr. 10/2002, o astfel de cerere putând face obiect al analizei instanțelor în procedura dreptului comun.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10437/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10044/2006. Civil → |
|---|
